ÎCCJ, decizie (scj.ro #114102)

Regimul juridic al operei colective. Acțiune în constatarea încălcării dreptului de autor asupra  contribuției personale. Calitate procesuală activă.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietății intelectuale. Drept de autor.

Index alfabetic :

drepturi patrimoniale de autor

- drepturi morale de autor

- operă colectivă

Legea nr. 8/1996, art. 4, art. 6, art. 7, art. 10, art. 13

În cazul operei colective, prerogativele patrimoniale ale dreptului de autor asupra operei ca întreg nu pot fi exercitate de către coautori (cu excepția unei convenții contrare), ci doar de către persoana ”din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată”, potrivit alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 8/1996, persoană care este titularul dreptului de autor asupra operei colective.

Astfel, în situația în care prin acțiune se tinde la valorificarea prerogativelor dreptului de autor doar asupra contribuției personale dintr-o operă colectivă, soluționarea excepției lipsei calității procesuale active presupune a se stabili dacă un asemenea coautor rămâne titular al dreptului de autor în privința contribuției personale, distinct de cel asupra întregului, care nu îi aparține.

În evaluarea existenței unui asemenea drept individual, pot fi relevante mai multe elemente, ce ar trebui stabilite cu certitudine, respectiv dacă părțile de contribuții personale ale coautorilor pot fi delimitate în cadrul ansamblului operei și dacă eventuala delimitare doar a contribuției coautorului este suficientă pentru ca acesta să conserve, în mod individual, dreptul de autor asupra contribuției proprii ; dacă este posibilă exploatarea separată a uneia dintre contribuții fără să se prejudicieze utilizarea operei ca întreg și, dacă - din moment ce s-ar pune problema unei exploatări separate, deci a exercitării prerogativelor patrimoniale de autor - contribuția trebuie asimilată unei opere de sine-stătătoare. Tot în acest context este relevant a se stabili în concret dacă terțul – pe seama căruia coautorul pretinde încălcarea dreptului de autor asupra părții sale de contribuție din opera colectivă - a utilizat doar acea contribuție sau chiar întregul ca atare.

Astfel, raportat la regimul juridic al operei colective, există cel puțin o situație în care nu poate fi recunoscut unui coautor exercițiul dreptului de autor, respectiv aceea în care se tinde la valorificarea prerogativelor patrimoniale asupra contribuției personale, atunci când terțul a utilizat chiar opera colectivă, context în care subzistă o contradicție între constatarea de către instanță a naturii de operă colectivă și cea privind calitatea coautorului de titular al acestor prerogative, în evaluarea legitimării  procesuale active a celui din urmă, ceea ce impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Secția I civilă, decizia nr. 530 din 14 februarie 2014

Prin sentința nr. 393 din 08.03.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul C.B., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.R.L. (Casa de Discuri R.), ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, admițându-se, în prealabil, excepția cu acest obiect.

În motivarea sentinței, s-a reținut că reclamantul a susținut că, în urmă cu șapte ani, în calitate de artist desenator, a realizat la solicitarea Z.R., împreună cu I.S., un proiect pentru aducerea la îndeplinire a unui program publicitar P.L. România de promovare a formației I., I.S. realizând partea de proiect pe on line, iar reclamantul - conceptul grafic și ilustrațiile în vederea scoaterii pe piață a unei cutii pentru seturi de patru CD-uri.

În același timp, reclamantul a susținut că Z.R. a avut consimțământul său de a folosi imaginile creației proprii doar în ceea ce privește acest ambalaj și numai pentru forma proprie a creației sale, scoasă pe piața românească la vânzare la nivelul anilor 2003, și că nu a existat un contract de cesiune, prin care să-i fi cedat companiei Z.R. dreptul de a utiliza creația sa pentru alte materiale decât cele care au apărut în anul 2003 și dreptul de a modifica creația fără acordul său prealabil.

Reclamantul a mai afirmat că opera a fost adusă la cunoștință publică pentru prima dată sub numele I.S., nu este decât expresia dreptului său ca autor de a decide sub ce nume se va publica opera.

Imaginile cu privire la care reclamantul susține că sunt creația sa, constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei, sunt redate pe coperțile albumului ”I.R.I.S. 4 Motion”, produs în anul 2003, iar caseta tehnică a acestui album cuprinde mențiunile „concept grafic și ilustrație: I.S.; grafică: I.S. și D.G. (Z.R.)” precum și „Toate drepturile asupra înregistrării sonore și materialului grafic sunt rezervate”.

În aceste circumstanțe, dată fiind prezumția instituită de art. 4 din Legea nr. 8/1996, I.S. și D.G. (Z. R.)

au calitatea de autori ai operei de creație intelectuală în cauză.

În vederea răsturnării acestei prezumții și pentru a dovedi cele susținute în combaterea excepției lipsei calității procesuale active, reclamantul a invocat, pe de o parte, posesia „codului sursă” al operei, iar pe de altă parte, corespondența purtată cu Z.R., referitoare la transmiterea dreptului de folosință a operei și la condițiile utilizării acesteia.

Înscrisurile care constituie menționata corespondență, ca probă invocată în combaterea excepției în discuție, nu au fost însă depuse la dosar, situație în care tribunalul a apreciat că, faptul că în posesia reclamantului se află computerul folosit în scopul creării imaginilor în cauză nu este de natură a dovedi, în lipsa oricăror alte probe, că reclamantul este autorul operei realizate pe acel computer, cu atât mai mult cu cât însuși reclamantul recunoaște colaborarea la realizarea proiectului cu I.S., respectiv persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică. De asemenea, înscrisurile invocate de reclamant ca reprezentând codul sursă al operei sau înscrisurile care reprezintă print-screen-uri ale caracteristicilor tehnice ale documentelor, prin ele însele, nu au aptitudinea de a proba că reclamantul este autorul operele în cauză.

Prin decizia nr. 132 din 25.09.2012, Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale

,

a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței menționate, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre continuarea judecării cauzei la aceeași instanță.

Instanța de apel a constatat că probatoriul administrat în această fază procesuală este în măsură a dovedi calitatea procesuală activă.

Reclamantul, în calitate de artist plastic/desenator, este autor al conceptului grafic și ilustrațiilor constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei, redate pe coperțile albumului „Colecția de Aur I.R.I.S. 4 Motion” (produs în anul 2003) și în colecția „Integrala Iris” (produs în anul 2009 de către intimata-pârâtă).

În lipsa unor dovezi ale susținerilor reclamantului, instanța de fond s-a pronunțat în sensul conservării în speță, a prezumției relative instituite de art. 4 din Legea nr. 8/1996, referitoare la atribuirea calității de autor al conceptului grafic și ilustrațiilor, persoanei sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima oară la cunoștință publică, în 2003, respectiv I.S.

Curtea a apreciat însă, că în apel a fost făcută proba contrară acestei prezumții relative, fiind relevante în acest sens depozițiile martorilor S.R.M. și I.R.I.

Din declarația martorului I.R.I., manager al companiei I.S., propus de către apelantul-reclamant, rezultă că la realizarea proiectului din 2003 al campaniei publicitare de promovare a formației (proiect coordonat și finanțat de casa de producție Z.R.), finalizat cu albumul „Colecția de Aur I.R.I.S. 4 Motion”, compoziția grafică apărută sub numele companiei I.S. a atras colaborarea în forma subcontractării și remunerării reclamantului B.C., care a furnizat martorului, ilustrațiile pentru album, desenate doar de către reclamant.

S-a reținut că martorul s-a ocupat în continuare de predarea în formă electronică a unui pachet de ilustrații către casa de producție Z.R., iar în opinia acestuia, ilustrațiile s-au regăsit pe coperta albumului din 2003, fără a suferi modificări.

Aceste susțineri sunt credibile, fiind concordante cu declarația martorului intimatei-pârâte, S.R.M., coordonator al proiectului grafic din partea Z.R., care afirmă despre primirea materialelor de la martorul I.R.I. (pe care îl credea autor al ilustrațiilor), ce necesitau redimensionarea pentru format CD, asigurată de graficianul G.O. de la Z.R. (D.G.). În acest fel, explică colaborarea mai multor persoane, la realizarea grafică a întregului proiect.

Coroborând aceste depoziții cu înscrisurile administrate în cauză sub denumirea „codul sursă al operei” (print screen-uri din computerul reclamantului în diferite etape ale creației), respectiv sub forma expertizei extrajudiciare IT efectuată de ORDA, care identifică executarea în septembrie 2003, a fișierelor conținând imaginile în discuție, stocate în computerul reclamantului, Curtea a reținut calitatea reclamantului de autor al conceptului grafic și ilustrațiilor, constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei, redate pe coperțile albumului „Colecția de Aur I.R.I.S. 4 Motion” (2003) și consemnate pe coperta acestuia ca aparținând companiei I.S.

Ulterior, imaginile în discuție au fost preluate și modificate în prezentarea albumului „Integrala Iris” (2009), realizată de către intimata-pârâtă SC R. SRL.

Concluzionând, în raport de soluția criticată și cu observarea limitelor de analiză ale apelului, Curtea a constatat dovedită în cauză, prin probatoriile mai sus analizate și cu respectarea art. 1169 C.civ. anterior, calitatea reclamantului de autor al conceptului grafic și ilustrațiilor, incluse în ambele cazuri în opere grafice colective, de creație intelectuală, calitate din care derivă drepturi de natura celor invocate prin acțiune și a căror temeinicie urmează a fi analizată în fond.

Observând soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului cauzei, Curtea a constatat că se impune aplicarea art. 297 alin. (1) C.proc.civ., sens în care a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre continuarea judecății la aceeași instanță de fond.

Împotriva deciziei menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., arătând că ambele motive de recurs vor fi tratate printr-o argumentație comună, variantă impusă de legătura strânsă care există între aspectele circumscrise subiectului dedus verificărilor în calea de atac formulată.

În acest sens, s-a arătat că este semnificativă, în aprecierea legalității hotărârii pronunțate, contradictorialitatea dintre concluziile la care ajunge instanța în urma analizei probatoriului administrat și soluția pronunțată, iar această soluție este greșită.

Astfel, instanța de apel a constatat cu putere de lucru judecat natura colectivă a operei, fără a aplica, însă, reglementarea specifică în ceea ce privește titularul dreptului de autor în cazul operei colective prevăzute de Legea nr. 8/1996.

Dacă instanța, ca urmare a concluziei corecte potrivit căreia a calificat opera ce face obiectul disputei ca fiind operă colectivă, ar fi aplicat corect și dispozițiile legale incidente, soluția ar fi fost respingerea apelului.

Opera utilizată în campania publicitară „I.R.I.S. 4 Motion”, a cărei paternitate se pretinde în cauză, constă într-un proiect artistic amplu ce conține elemente multiple de concepție, de dimensionare și aranjare, de asociere între imagini, de asociere între imagini și text, de valorificare a logo-ului formației și de comunicare simbolică, în cadrul căruia nu poate fi detașată o contribuție bine delimitată a unui anumit autor.

Concepția și ideea creativă a valorificării portretelor membrilor trupei I., a imaginii acestei trupe, asocierea fiecărui membru al formației cu un autoturism produs de sponsor, asocierea numelui fiecărui membru cu o trăsătură de caracter definitorie pentru acesta, inserarea unui mesaj din partea fiecărui membru al trupei, reprezintă de fapt creația care s-a materializat prin folosirea mai multor contribuții execuționale, inclusiv grafice, printre care, probabil, și cea a reclamantului, în calitate de „subcolaborator” al I.S.

Astfel, coperta a fost concepută ca o întrepătrundere de elemente grafice, culoare, mesaje ale membrilor formației, într-o formulă artistică al cărei mesaj nu putea fi transmis decât prin armonizarea deplină a acestor elemente, a căror consistență distinctă se pierde în ansamblul creației, devenind simboluri.

Ideea acestui proiect și desăvârșirea sa conceptuală, precum și inițiativa organizatorică și financiară, au aparținut în exclusivitate Z.R., aspect confirmat de întregul material probator și de însuși martorul I.R., propus de reclamantul apelant. Mai mult, toate persoanele fizice implicate în proiect au fost angajate de Z.R., fie în baza unui contract de muncă, fie în baza unuia de colaborare. Așadar, se poate conchide că opera a fost creată sub responsabilitatea Z.R., care a stabilit cadrul concret și conceptual al elaborării proiectului și care a suportat integral costurile acestuia.

Concepția proiectului artistic, incluzând și pe cel grafic, a aparținut angajaților Z.R., printre care coordonatorul de proiect M.S. și graficianul G.O. care s-au consultat în orice inițiativă cu managerul formației.

Astfel, chiar în situația în care se va trece peste aspectul procedural al lipsei de învestire cu o cerere de constatare a paternității creației respective și se va constata că autorul ilustrațiilor este C.B., nu va putea înlătura excepția lipsei calității procesuale active, deoarece subiectul și titularul dreptului de autor este Z.R., prin comandarea, conceperea și finanțarea exclusivă a proiectului grafic la care au participat mai mulți autori, printre care se susține că s-ar regăsi și reclamantul.

Recurenta a mai arătat că așa-numita „subcolaborare” a reclamantului cu I.S. este destul de controversată și trebuie analizată din perspectiva scopului patrimonial al prezentului demers judiciar, urmărindu-se primirea sumei de 40.000 euro de la S.C. R. S.R.L., potențial debitor solvabil și sigur privind capacitatea de plată.

Sunt multe incertitudini și sincope în această subcolaborare, iar întreaga argumentație și relatare a martorului I.R. trebuie apreciată în legătura directă cu pasivitatea pretinsului autor la momentul lansării albumului, respectiv la momentul aducerii la cunoștința publicului a autoratului concepției grafice și a graficii în sine sub numele I. S. și D.G. Martorul I.R. a precizat că știa cine este persoana care a folosit acest pseudonim, deci ar fi putut să interzică atât el, cât și autorul, comunicarea către public a acestui autorat. Nu au făcut-o, iar motivul cert al acestei conduite a fost acela că a cunoscut și acceptat colaborarea acestui grafician, angajat Z.R., la elaborarea graficii pentru acest album.

Prezența graficianului Z.R., implicarea acestuia în proiect de către finanțatorul exclusiv, reprezenta, de fapt, o garanție a respectării concepției și exigențelor exprimate de Z.R.

În ceea ce privește ilustrarea grafică, recurenta a susținut că s-au folosit fotografii de pe website-ului trupei, realizat cu 2 ani înainte de lansarea albumului „I.R.I.S. 4 Motion”.

Prelucrarea unui material fotografic preexistent este evidentă, a fost susținută probator, testimonial, scriptic și imagistic. Singura probă, izolată și îndoielnică sub aspectul veridicității, este depoziția martorului I.R., care a arătat că, deși a stat în majoritatea timpului lângă reclamant când a executat ilustrațiile, nu știe dacă au fost executate după fotografii, afirmând că aceste desene au fost făcute „de mână”. Lipsa de sinceritate este transparentă, deoarece acest martor este tocmai persoana care a folosit aceste fotografii cu 2 ani înainte in vederea realizării unui website pentru trupă, abilitățile și competențele conferindu-i suportul cognitiv al aprecierii și constatării fidelității ilustrațiilor în raport cu sursa reprodusă.

Aceste ilustrații au fost realizate printr-un program pe calculator, care se bazează pe un material de concepție pregătitor, ca prim pas fundamental în realizarea unui astfel de produs și care reprezintă materializarea, în limbaj natural, a ideii și a activității de analiză, conținând specificații și cerințe pe care trebuie să le îndeplinească, să asigure programul conceput, precum și scheme logice de ansamblu (sub formă grafică, textuală, simbolică sau mixtă).

În speță, acest material a fost asigurat și creat exclusiv de Z.R. prin angajații și colaboratorii săi și prin consultarea permanentă cu managerul formației.

Execuția tehnică a ilustrațiilor după fotografiile preexistente ale formației și membrilor acesteia și după concepția persoanelor indicate mai sus nu a presupus niciun aport creativ original, conceptual, reprezentând o operațiune pur tehnică. De altfel, însăși execuția ilustrațiilor a presupus folosirea unui software utilizat pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, program ce este produs și distribuit de A.S.

Recurenta a conchis în sensul lipsei contribuției creative a reclamantului, ca o condiție esențială a originalității operei, în condițiile în care a fost vorba exclusiv despre o prestație tehnică de prelucrare a unor fotografii preexistente, printr-un program folosit pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, pe baza ideilor, concepției și cerințelor Z.R. și trupei. Mai mult, contribuția nu este exclusivă și singulară, ci în colaborare cu graficianul angajat al lui Z.R., care apare ca autor al graficii albumului sub pseudonimul D.G. Aceasta contribuție nu a fost contestată nici de B.C., nici de I.R., în calitatea de reprezentant al I.S., atât la momentul apariției albumului, cât și ulterior.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 13.05.2010, reclamantul C.B. a solicitat constatarea încălcării de către pârâtă a drepturilor sale morale și patrimoniale asupra unor imagini, prin folosirea lor, fără drept și fără consimțământul prealabil al reclamantului, pe ambalajul și pe coperțile interioare ale CD-urilor „Colecția de Aur – I.R.I.S. 4 Motion” și „Integrala IRIS” din anul 2009; totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 euro reprezentând prejudiciul astfel cauzat (prejudiciu material - 10.000 euro, iar moral - 30.000 euro).

Instanța de apel a considerat că reclamantul are calitatea de autor al conceptului grafic și al ilustrațiilor respectivelor albume, deoarece a reușit, prin probatoriul administrat în apel, să răstoarne prezumția relativă instituită de art. 4 din Legea nr. 8/1996 în favoarea persoanei sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima oară la cunoștință publică, în 2003, respectiv I.S.

A conchis instanța de apel că reclamantul este titularul drepturilor de natura celor invocate prin acțiune [drepturile morale prevăzute de art. 10 lit. a), b) și d) din Legea nr. 8/1996, respectiv drepturile patrimoniale prevăzute de art. 13 lit. a) și b) din lege], fiind dovedită calitatea procesuală activă, contrar aprecierilor primei instanțe.

Trebuie subliniat că instanța de apel a stabilit în mod corect faptul că legitimarea procesuală activă în cererea în pretenții decurgând din încălcarea dreptului de autor este dată de statutul de titular al prerogativelor patrimoniale și morale ale unui asemenea drept, și nu în mod necesar de calitatea de autor, chiar dacă a apreciat că, în speță, cele două calități se suprapun, fiind întrunite în persoana reclamantului.

Față de o asemenea concluzie, nu s-ar putea considera că instanța de apel a analizat doar un aspect al calității procesuale active, respectiv calitatea de autor, ce fusese infirmată de către prima instanță, fiind exclus a se reține din decizie că, în cadrul rejudecării cererii de chemare în judecată, ar fi urmat a se cerceta aspectele legate de exercițiul atributelor dreptului de autor, inclusiv cele desprinse din art. 6 din lege (nefiind exclusă o nouă respingere a cererii în considerarea excepției lipsei calității procesuale active).

Din decizia recurată, rezultă în mod neechivoc faptul că analiza acestei excepții procesuale a fost epuizată, iar prima instanță ar fi urmat să analizeze temeinicia drepturilor deduse judecății, ceea ce înseamnă că evaluarea legalității deciziei trebuie să vizeze întrunirea, în persoana reclamantului din cauză, chiar a

calității de titular al dreptului de autor, în contextul motivelor de recurs.

Este de observat că pârâta, prin motivele de recurs, nu a negat existența unei contribuții a reclamantului, în calitate de colaborator (atras în proiect prin „subcontractarea” cu I.S., în termenii deciziei de apel) și, de altfel, situația de fapt pe acest aspect, reținută de către instanța de apel, nici nu ar fi putut fi cenzurată în prezentul recurs, în care controlul judiciar ierarhic este limitat la verificarea legalității, nu și a temeiniciei deciziei recurate.

Cu toate acestea, recurenta – pârâtă a contestat calitatea reclamantului de titular al dreptului de autor, mai mult, a pretins că reclamantul nu este autorul unei opere originale.

În ceea ce privește primul aspect relevat prin motivele de recurs, sunt corecte susținerile recurentei în

sensul că nu întotdeauna calitatea de autor al unei opere se suprapune celei de titular (subiect) al drepturilor decurgând din statutul de autor, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 stipulând că „În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice, altele decât autorul.”

Această situație de excepție este întrunită, în mod cert, în privința operelor colective, în cazul cărora legiuitorul a prevăzut expres, în art. 6 alin. (2) din lege, persoana ce deține dreptul de autor, context în care se pune problema dacă autorul însuși poate exercita prerogativele patrimoniale și morale ce decurg din calitatea de autor.

Din această perspectivă, se reține că, în finalul considerentelor deciziei recurate, s-a arătat că atât conceptul grafic, cât și ilustrațiile (creații ale reclamantului), sunt incluse în ambele cazuri în opere grafice colective, calitate din care derivă drepturi de natura celor invocate prin acțiune și a căror temeinicie urma a fi reanalizată de către tribunal.

Instanța de apel s-a referit la ambele albume, „Colecția de Aur - I.R.I.S. 4 Motion” și „Integrala IRIS” (se va reveni, în prezenta decizie, la problema numărului și a anului apariției albumelor), ca fiind opere grafice colective, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie aplicabile în cauză prevederile art. 6 din Legea nr. 8/1996, ce reglementează regimul juridic al operei colective, astfel cum se susține, în mod corect, prin motivele de recurs.

Cu toate acestea, o asemenea concluzie nu se poate formula cu certitudine pe baza considerentelor deciziei recurate, astfel cum pretinde recurenta.

Astfel, pe de o parte, constatarea privind natura de „opere grafice colective” nu a fost explicit justificată în fapt, lipsind din motivarea deciziei recurate elemente de fapt esențiale din perspectiva cerințelor de aplicare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 8/1996, după cum se va arăta în continuare. Insuficienta clarificare a situației de fapt împiedică această instanță de recurs să evalueze modul de aplicare a legii de către instanța de apel, impunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în aplicarea art. 314 C.proc.civ.

Pe de altă parte, există cel puțin o situație (ce va fi expusă în prezentele considerente) în care constatarea instanței contrazice aprecierea esențială a instanței privind calitatea reclamantului de titular al drepturilor invocate prin cererea de chemare în judecată (reținută în considerente și, implicit, în dispozitiv, din moment ce a fost argumentul determinant în adoptarea soluției), ca autor al conceptului grafic și al ilustrațiilor, contradicție sesizată chiar prin motivele de recurs. Chiar în această situație, însă, lipsa unor elemente de fapt esențiale din motivarea deciziei recurate nu permite adoptarea unei soluții de modificare a deciziei, atrăgând incidența aceluiași art. 314 C.proc.civ.

În ceea ce privește neconcordanța între considerentele deciziei, aceasta derivă din regimul juridic al operei colective, reglementat de art. 6 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit acestei norme, „(1) Este operă colectivă opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. (2) În lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată.”

În cazul operei colective, prerogativele patrimoniale ale dreptului de autor asupra operei ca întreg nu pot fi exercitate de către coautori (cu excepția unei convenții contrare), ci doar de către persoana menționată în alin. (2) din art. 6 citat mai sus, care este titularul dreptului de autor asupra operei colective.

În speță, pornindu-se de la constatarea instanței de apel că ilustrațiile și conceptul grafic sunt creații ale reclamantului incluse în opere grafice colective, ar rezulta că aceste creații reprezintă doar contribuții personale dintr-un întreg. În acest caz, ținându-se cont de faptul că, prin pretențiile formulate în cauză, reclamantul tinde la valorificarea prerogativelor dreptului de autor doar asupra contribuției personale, nu asupra întregii opere colective, soluționarea excepției lipsei calității procesuale active presupune a se stabili dacă un asemenea coautor rămâne titular al dreptului de autor în privința contribuției personale, distinct de cel asupra întregului, care nu le aparține.

În evaluarea existenței unui asemenea drept individual, pot fi relevante mai multe elemente, ce ar trebui stabilite cu certitudine, respectiv dacă părțile de contribuții personale ale coautorilor pot fi delimitate în cadrul ansamblului operei și dacă eventuala delimitare doar a contribuției coautorului reclamant este suficientă pentru ca acel coautor să conserve, în mod individual, dreptul de autor asupra contribuției proprii.

De asemenea, ar trebui să se analizeze dacă, în situația în discuție, contribuția trebuie asimilată unei opere de sine - stătătoare, din moment ce s-ar pune problema unei exploatări separate, deci a exercitării prerogativelor patrimoniale de autor, fiind necesară, așadar, îndeplinirea criteriilor de existență a unei opere în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996.

În același timp, ar trebui să se discute dacă este posibilă exploatarea separată a uneia dintre contribuții fără să se prejudicieze utilizarea operei ca întreg, context în care ar trebui să se explice și să se demonstreze dacă mai există sau nu vreo distincție între opera colectivă în care contribuțiile coautorilor pot fi delimitate (dar pentru care este, în continuare, aplicabil regimul juridic prevăzut de art. 6 din lege) și opera comună divizibilă [reglementată de art. 5 alin. (4) din lege].

Nu în ultimul rând, este relevant a se stabili în concret dacă terțul – pe seama căruia coautorul pretinde încălcarea dreptului de autor asupra părții sale de contribuție din opera colectivă - a utilizat doar acea contribuție sau chiar întregul ca atare. În acest ultim caz, se pune problema încălcării dreptului de autor asupra întregii opere. Or, acest drept are un alt titular decât coautorii, cel puțin în privința prerogativelor patrimoniale, respectiv persoana menționată în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, astfel încât aceste prerogative nu pot fi exercitate în mod individual.

Rezultă, din cele expuse în legătură cu regimul juridic al operei colective, că există cel puțin o situație în care nu poate fi recunoscut unui coautor exercițiul dreptului de autor, respectiv aceea în care se tinde la valorificarea prerogativelor patrimoniale asupra contribuției personale, atunci când terțul a utilizat chiar opera colectivă, context în care subzistă o contradicție între constatarea naturii de operă colectivă și cea privind calitatea coautorului de titular al acestor prerogative, în evaluarea legitimării procesuale active.

După cum s-a arătat deja, controlul de legalitate a deciziei prin care se stabilește calitatea procesuală activă în persoana reclamantului din cauză nu poate fi exercitat de către această instanță de recurs, în condițiile în care situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, în privința aspectelor menționate anterior, respectiv raportul dintre părțile de contribuție și opera colectivă, ca întreg, obiectul utilizării de către terț (indicat în speță de către reclamant în persoana pârâtei S.C. R. S.R.L.) și, eventual, dacă partea de contribuție a reclamantului putea fi exploatată separat fără să se prejudicieze utilizarea operei ca întreg.

Este de precizat că cele expuse anterior vizează exclusiv atributele patrimoniale ale dreptului de autor, însă, ținând cont că instanța de apel nu a făcut, în analiza sa, nicio delimitare între acestea și atributele morale recunoscute oricărui autor persoană fizică, urmează ca distincțiile cuvenite pe acest aspect să fie efectuate cu ocazia rejudecării apelului.

În același timp, după cum s-a arătat deja, natura de „opere grafice colective” nu a fost explicit justificată în fapt de către instanța de apel.

În cuprinsul deciziei recurate, s-a reținut că reclamantul a colaborat, împreună cu mai multe persoane, la realizarea grafică a proiectului din 2003 al campaniei publicitare de promovare a trupei IRIS, proiect coordonat și finanțat de casa de producție Z.R. (autoarea pârâtei din cauză) și finalizat cu albumul „Colecția de Aur - I.R.I.S. 4 Motion”, regăsit, cu modificări grafice, și în albumul „Integrala IRIS” din 2009, realizat chiar de către pârâta din cauză.

Existența unei pluralități de autori, specifică unei opere colective, pare a se desprinde și din formulări precum „proiect grafic”, „compoziție grafică”.

Cu toate acestea, nu rezultă explicit din motivare în ce a constat contribuția altor persoane la realizarea unei asemenea opere colective, în condițiile în care este descrisă doar activitatea desfășurată de către reclamant în cadrul acestui proiect, respectiv de prelucrare pe propriul calculator a fotografiilor membrilor trupei. De altfel, nu reiese nici argumentul pentru care instanța a reținut calitatea de autor a reclamantului nu numai pentru ilustrații, ci și pentru „concept grafic”, sintagmă al cărei conținut nu a fost relevat prin decizia recurată.

Pe de altă parte, se observă că instanța de apel a recunoscut calitatea de autor a reclamantului (precum și calitatea de titular al dreptului de autor) asupra unor creații (concept grafic și ilustrații) pentru care instanța a reținut că operează prezumția relativă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 în favoarea I.S. („Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică”).

I.S. nu este parte în cauză și nu rezultă din decizia de apel argumentele pentru care ar fi posibilă combaterea prezumției legale într-un cadru procesual care nu îl include pe cel în favoarea căruia operează prezumția și nici nu s-a formulat un capăt de cerere cu acest obiect (aspect corect relevat prin motivele de recurs).

Pe lângă acest aspect, instanța de apel, analizând calitatea de titular al dreptului de autor, nu a cercetat raporturile juridice eventual stabilite între I.S. și Z.R., autoarea pârâtei, la momentul 2003 (producătoare de efecte juridice și în anul 2009), în sensul dacă a existat un acord posibil a fi încadrat în dispozițiile art. 6 din Legea nr. 8/1996, pentru clarificarea naturii operei create.

S-a arătat deja prin prezentele considerente că, prin motivele de recurs, pârâta a susținut că reclamantul, chiar dacă ar fi autorul ilustrațiilor de pe cele două albume, nu este autorul unei opere originale, în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996, deoarece execuția ilustrațiilor a implicat o operațiune pur tehnică, folosindu-se fotografii preexistente ale membrilor formației, cu ajutorul unui software utilizat pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, program ce este produs și distribuit de A.S. și urmându-se întrutotul indicațiile grafice date de angajații Z.R.

Întrucât analiza acestui aspect este subsecventă celei privind stabilirea calității de titular al dreptului de autor în contextul operei colective, urmează ca instanța de apel să cerceteze, cu ocazia rejudecării, în aceeași ordine, susținerile recurentei din perspectiva art. 7 din lege, evaluând, în măsura în care apreciază că este necesar, dacă cerința unei opere originale interesează și aplicarea art. 6 din lege, în sensul dacă posibilitatea exploatării separate a unei contribuții din cadrul operei colective este condiționată de asimilarea contribuției personale cu o operă originală.

De asemenea, reținându-se că, prin motivele de recurs, pârâta revendică pentru sine calitatea de titular al dreptului de autor (considerând că instanța de apel a tranșat aspectul privind natura de opere grafice colective a celor două albume), urmează ca, în cadrul rejudecării, instanța de apel să aprecieze dacă acest aspect este relevant în contextul analizei calității reclamantului de titular al aceluiași drept și să procedeze în consecință, ținând cont de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, respectiv de faptul că, prin această cerere, reclamantul nu a intenționat desocotirea între coautor și persoana care se pretinde titularul dreptului de autor, ci repararea prejudiciului cauzat de către un terț prin folosirea fără drept a operei sale.

Față de considerentele expuse, în aplicarea art. 314 C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul, a dispus casarea deciziei recurate și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru clarificarea situației de fapt, ținându-se cont de dezlegările și îndrumările din prezenta decizie.