ÎCCJ, decizie (scj.ro #139324)

Acces și participare la formare profesională continuă”, proiect în baza căruia s-a procedat la încheierea contractului de finanțare din 20.07.2010 semnat de pârâtă cu DG AM POSDRU. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata unor daune materiale în sumă de 600.000 euro, respectiv suma de 2.736.000,00 lei, (echivalentul în lei al sumei solicitate la cursul BNR de 1 euro = 4.56 lei din data de 19.07.2012), reprezentând, conform art. 139 lit. b) din Legea nr. 8/1996 republicată), triplul sumelor care ar fi fost legal datorate conform uzanțelor pieței de consultanță-pentru servicii privind formularea de cereri de finanțare cu fonduri structurale, precum și să se dispună instituirea unui sechestru asigurător asupra conturilor bancare ale pârâtei în vederea asigurării reparării pagubei ce le-a fost pricinuită reclamanților prin încălcarea drepturilor de autor; aducerea la cunoștința pârâtei a încălcării legii drepturilor de autor și răspunderea pe care această faptă o atrage prin continuarea acțiunilor de multiplicare neautorizată a conținutului operei protejate prin legea de autor; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariul avocațial și onorarii de experți. În subsidiar, reclamanții au solicitat solicită obligarea pârâților la plata sumei de 461.000 euro (200.000 + 261.000 euro), respectiv suma de 2.102.160 lei (echivalentul în lei al sumei solicitate, la cursul BNR de 1 euro = 4.56 lei din data de 19.07.2012), reprezentând valoarea sumei legal datorate conform uzanțelor pieței de consultanță pentru servicii privind formularea de cereri de finanțare cu fonduri structurale, al cărei cuantum se ridică la o medie de 5% din valoarea finanțării nerambursabile obținute de 4.000.000 euro (adică 200.000 euro), la care se adaugă valoarea drepturilor salariate neîncasate de reclamanți pe perioada de 25 luni care au rămas neplătite din cele 36 de luni alocate proiectului (10.440 euro brut/lună venit net plus impozitul cuvenit X 25 luni rămase = 261.000 euro), reprezentând câștigul nerealizat de către aceștia ca urmare a renunțării de către pârâtă la plata serviciilor de consultanță oferite de reclamanți pentru proiectul creat de reclamanți și utilizat de pârâtă. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro, (respectiv suma de 456.000 lei, echivalentul în lei a sumei solicitate, pentru cursul BNR de 1 euro = 4.56 lei din data de 19.07.2012), reprezentând despăgubiri pentru daunele morale cauzate de folosirea fără acordul scris al reclamanților a operei proprietatea intelectuală a acestora, fără menționarea autorilor lucrării, precum și pentru prejudicierea imaginii și bunului renume al reclamanților, în calitate de experți cu recunoaștere internațională; ridicarea de la sediul pârâtei cu scopul protejării dovezilor legate de săvârșirea faptei de utilizare și multiplicare fără drept a operei de creație intelectuală în cadrul proiectului POSDRU având ID: 55896, a tuturor înregistrărilor electronice asociate acestui proiect și a e-mail-urilor primite în perioada mai 2009 - martie 2012; păstrarea de către reclamanți a calculatoarelor folosite pe perioada angajării de pârâtă în cadrul proiectului menționat, cu scopul prezervării și utilizării datelor și informațiilor create de aceștia, relative la acest proiect, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, această măsură fiind necesară în vederea asigurării dovezilor privind constatarea stării de fapt, în baza art. 139 pct.3 lit. b) din Legea nr. 8/1996 se solicită luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 8/1996, art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (l), art. 5 alin. (l), art. 6 alin. (1), art. 10 lit. a), b), c), art. 12, art. 13, lit. a), b) și f), art. 15 alin. (l) și (2), art. 16, art. 24, art. 25, art. 138 alin. (2) și art. 139 alin. (l), (2), (3) lit. a) și b), alin. (6), alin. (10) din Legea nr. 8/1996 și art. 274 C.proc.civ. Pârâta Fundația C. și-a exprimat poziția procesuală în cauză prin întâmpinarea depusă la dosar, în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I civile și, pe cale de consecință, declinarea competenței în favoarea Secției a II-a civile a Tribunalului Timiș, pe de o parte, respectiv a Secției litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Timiș, pe de altă parte. Pârâta a mai invocat excepția insuficientei timbrări a cererii, solicitând astfel anularea acțiunii, ca insuficient timbrată. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Aceeași pârâtă Fundația C. a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat antrenarea în proces și a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor ca pârât în cererea incidentală. În contradictoriu cu reclamanții, a solicitat constatarea că lucrarea în litigiu nu reprezintă o operă de creație intelectuală care să beneficieze de protecția dreptului de autor nefiind opera literară, artistică sau științifică în sensul Legii nr. 8/1996 republicată; constatarea că reclamanții-pârâți reconvenționali nu beneficiază de dreptul de autor nici moral și nici patrimonial asupra lucrării intitulate „Competențe la nivel european pentru creșterea ocupabilitătii angajaților și a competivitătii firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesională continuă - e-qualificare” raportat la inexistența în speță a unei opere de creație intelectuală și implicit a unui drept de autor (coautor) în persoana reclamanților-pârâți, în sensul Legii nr. 8/1996; constatarea lipsei unui coautorat în sensul prevăzut de Legea nr. 8 din 1996 față de reclamanții-pârâți A. și B. și neincidența în cauză a prevederilor Legii nr. 8 /1996 și, pe cale de consecință, să se dispună radierea din Registrul Național de Opere administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) a înregistrării proiectului ”Competențe la nivel european pentru creșterea ocupabilității angajaților și a competivității firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesională continuă - e-qualificare”, din 29.11.2011 pe numele reclamanților-pârâți A. și B., raportat la inexistența în speță a unei opere de creație intelectuală și implicit a unui drept de autor (coautor) în persoana reclamanților-pârâți, în sensul Legii nr. 8/1996; cu cheltuieli de judecată. În drept, pârâta-reclamantă a fost invocat prevederile art. 119 și urm., art. 274 C.proc.civ., art. 5. art. 7, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, art. 4 din OUG nr. 25/2006. Reclamanții au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecată. În apărare, aceștia au arătat că opera în litigiu are caracterul unui proiect științific, așadar, o operă prevăzută de lege, înregistrată la ORDA. Reclamanții-pârâți au învederat că apreciază că prevederile art.7 din Legea nr. 8/1996 nu sunt limitative, așa cum a susținut pârâta. Lucrarea elaborată de ei este o operă de creație intelectuală, o operă originală, și este rezultatul unui proces complex, aceasta stând la baza semnării contractului de finanțare a proiectului pârâtei, la aproape un an după elaborarea lucrării, respectiv la data de 20.07.2010. Prevalându-se de prevederile art. 148 din Legea nr. 8/1996, reclamanții au arătat că operele înregistrate în Registrul Național de Opere, administrat de ORDA constituie un mijloc de probă pe care legea îl pune la dispoziția titularilor de drepturi pentru a dovedi existența și conținutul unei opere. Pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C, invocând, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a arătat că înregistrarea, de către un solicitant, a unei opere de creație intelectuală în Registrul Național de Opere administrat de ORDA nu este constitutivă de drepturi de autor, este facultativă și se face contra cost, potrivit tarifelor stabilite în cuprinsul art. 13 din HG nr. 1086/2008, aceasta fiind efectuată în baza unei declarații pe propria răspundere a solicitantului. Pârâtul a menționat că în Registrul Național de Opere se înregistrează opere de creație intelectuală și nu drepturile de autor asupra operelor de creație intelectuală, precum și că existența și conținutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă, în acord cu prevederile art. 148 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Se arată de asemenea că ORDA nu poate fi parte în proces, neavând calitate procesuală și nici nu poate fi ținut să răspundă cu privire la constatarea faptului că lucrarea «Competențe la nivel european pentru creșterea ocupabilității angajaților și a competitivității firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesională continuă e-qualificare» nu este operă de creație intelectuală în sensul Legii nr. 8/1996, având în vedere că oficiul nu poate radia din Registrul Național de Opere lucrarea sus-menționată, înregistrată de reclamanți, raportat la prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Pârâtul a precizat că nu există prevederi legislative care să cuprindă ”condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ de o operă pentru a beneficia de protecția dreptului de autor” și nici ”o minimă verificare cu privire la natura, originalitatea și autorii operei.”. O verificare a unei opere de creație intelectuală cu privire la natura, originalitatea și autorii operei ar impune, pe de o parte, existența unei baze de date care să cuprindă toate operele de creație intelectuală create în întreaga lume, de la începuturile ei și până la data efectuării verificării și, pe de altă parte, accesul ORDA la această bază de date. Pentru a putea fi încadrată în domeniul operelor științifice, o operă de creație intelectuală nu trebuie să conțină elemente de noutate științifică. A învederat pârâtul că Oficiul nu constată dacă reclamanții beneficiază de drepturi de autor morale sau patrimoniale asupra lucrării sus-menționate, raportat la inexistența unei opere de creație intelectuală și, implicit, a unui drept de autor, precum și că ORDA nu poate nici confirma și nici infirma lipsa unui coautorat față de reclamanți, în sensul Legii nr. 8/1996. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 8/1996 și ale Codului de procedură civilă. La termenul de judecată din data de 08.01.2014, instanța a respins excepția necompetenței funcționale a Secției I civile a Tribunalului Timiș, invocată de pârâta C. La termenul din data de 19.02.2014, instanța a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii introductive, invocate de pârâta C. și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, invocată de acest pârât. Prin sentința civilă nr. 292/PI din 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins cererea principală formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâtei C.; s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B. și pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pentru considerentele arătate în cuprinsul sentinței. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții-pârâți și pârâta-reclamantă, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, fiecare pentru propriile sale argumente în fapt și în drept. În apel, a fost încuviințată cererea pârâtei de efectuare a unei expertize în specialitatea proprietate intelectuală - dreptul de autor și drepturi conexe, ambele părți formulând obiective la care expertul să răspundă; după obținerea listelor cu specialiști în domeniu, pentru efectuarea lucrării, în cauză, a fost numit dl. conf. univ. dr. D., ulterior înlocuit, la cererea acestuia, cu dl. E., desemnat prin tragere la sorți din lista aflată la dosarul cauzei; părților le-a fost încuviințată participarea unor experți-parte: pentru reclamanți dl. F., iar pentru pârâtă dl. G. Obiectivele expertizei încuviințate au fost următoarele: 1. care sunt părțile din lucrarea înregistrată la ORDA pe care pârâta le-a conceput, dezvoltat și introdus în mod expres în textul adus la cunoștința publică în formă electronică de către reclamanți; 2. să se arate dacă și în ce condiții exista posibilitatea ca pârâta (sau angajații acesteia) să poată beneficia de drepturi de autor ca urmare a introducerii de informații generale în cadrul cererii de finanțare și nu în cadrul proiectului înregistrat la ORDA; 3. să se precizeze dacă există deosebiri radicale de oricare dintre categoriile descrise în cadrul art. 9 din Legea nr. 8/1996 a lucrării înregistrate la ORDA de către reclamanți; 4. să se indice dacă opera creată de reclamanți se înscrie în categoria operelor descrise în art. 1 alin. (1) al Legii nr. 8/1996;

Să se procedeze la stabilirea apartenenței lucrării înregistrate la ORDA ca operă de creație intelectuală, ca ”proiect” definit ca atare în cadrul art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996, alături de manuale școlare și comunicări;

Să se precizeze dacă se poate afirma că lucrarea asupra căreia se pretinde dreptul de autor (înscrisă de reclamanți sub nr. 14589/29.11.2011 în Registrul Național de Opere administrat de ORDA) este încorporată proiectului înregistrat cu ID: 55896 la AM POSDRU, pe numele pârâtei;

Să se menționeze dacă partea descriptivă a proiectului înregistrat cu ID: 55896 la AM POSDRU, pe numele pârâtei, se suprapune (ca și conținut) lucrării asupra căreia se pretinde dreptul de autor (înscrisă de reclamanți la data de 29.11.2011 în Registrul Național de Opere administrat de ORDA); 8. să se precizeze dacă lucrarea înscrisă de reclamanți la 29.11.2011 în Registrul Național de Opere administrat de ORDA prezintă elemente de originalitate științifică în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996, iar în caz afirmativ să fie indicate; 9. cu privire la verificarea caracterului original al lucrării — în ceea ce privește subiectul, obiectul și conținutul proiectului, să se precizeze dacă proiectul poartă exclusiv amprenta reclamanților dl. A. și d-na B. sau poartă și amprenta pârâtei și a partenerilor fundației; 10. cu privire la verificarea caracterului original al lucrării, - dacă se poate izola aportul reclamanților în elaborarea părții descriptive a proiectului ce a câștigat finanțare, de aportul pârâtei și al partenerilor acesteia;

Să se precizeze dacă lucrarea în speță cu privire la care reclamanții invocă un drept de proprietate intelectuală reprezintă un studiu de specialitate științifică (tratat, curs, proiect științific, documentație științifică), respectiv este o lucrare generatoare de cunoaștere sau reprezintă fixarea în scris a unei idei, a unui procedeu de formare profesională (procedeu transcris în conformitate cu ghidul aplicantului lansat prin programul POSDRU Axa prioritară 2.3., în baza informațiilor primite de la pârâta FRG Timișoara și parteneri și în colaborare permanentă cu aceștia, sub coordonarea directorului Fundației; 12. să se precizeze dacă lucrarea asupra căreia se pretinde dreptul de autor (înscrisă de reclamanți la data de 29.11.2011 în Registrul Național de Opere administrat de ORD A) aparține domeniului științei resurselor umane (în cazul în care expertul apreciază că există o atare știință) și 13. în condițiile existenței unor standarde privind forma și conținutul cererii de finanțare, să se precizeze dacă poate fi catalogată cererea de finanțare drept o creație intelectuală. La data de 25.01.2016, s-a depus și înregistrat la instanță un raport separat cu privire la obiectivele stabilite de instanță întocmit de dl. prof. univ. dr. G., în calitate de expert-parte al pârâtei iar, la 25.02.2016, s-a depus lucrarea de specialitate în domeniul drepturilor de autor efectuată de dl. E., aceasta fiind semnată atât de dl. E. cât și de dl. F. (expert-parte al reclamanților) care, cu privire la o parte dintre obiective, a formulat și opinii separate față de dl. E. Ulterior, s-au depus la dosar de către părți obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat, iar reclamanții au solicitat să se înlăture de către instanță lucrările efectuate de dl. G., intitulate „Păreri deosebite” și „Raport separat”, cu motivarea că sunt depuse în mod neprocedural și, în consecință, sunt lovite de nulitate, întrucât nu au fost incorporate în raportul expertului principal; s-a mai arătat că lucrarea a fost depusă anterior expertizei judiciare, iar expertul-parte al pârâtei (G.) a refuzat colaborarea cu expertul principal. Răspunsul la obiecțiunile încuviințate de instanță a fost depus la data de 6.05.2016. Prin decizia civilă nr. 278 din 11.10.2016 a Curții de Apel Timișoara, Secția I civilă, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, ale Legii nr. 8/1996, raportat la probatoriul administrat în cele două cicluri procesuale, față de dispozițiile art. 295 și urm. C.proc.civ., a reținut următoarele: Pronunțându-se prioritar cu privire la excepțiile invocate de reprezentantul reclamanților în legătură cu lucrarea intitulată „Raport separat” a dl. expert G. (în sensul de a fi anulată această lucrare și de a fi sancționat expertul, cu motivarea încălcării cu rea-credință a drepturilor procesuale privind efectuarea expertizei), instanța de apel a constatat că depunerea separată a lucrării efectuate nu constituie motiv de anulare a acesteia și nici de sancționare a expertului-parte al pârâtei, față de dispozițiile art. 201 și urm. C.proc.civ. și cele ale O.G. nr. 2/2000. În acest sens, instanța de apel a reținut că prevederile art. 201 C.proc.civ. stabilesc că, în domenii strict specializate, instanța poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalități sau specialiști din domeniul respectiv, iar punctele de vedere ale acestora vor fi prezentate fie în cameră de consiliu, fie ședință publică. De asemenea, alin. (5) al aceluiași text de lege prevede că la efectuarea expertizei pot participa și experți desemnați de părți. Faptul că dl. G. a depus raportul separat de cel al expertului E., nu echivalează cu neparticiparea sa la efectuarea lucrării având în vedere că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de dl. G., raportul separat întocmit în cauză a fost înmânat d-lui expert E. la sediul biroului acestuia, la data de 14.12.2015 (conform procesului-verbal întocmit la acea dată de dl. E., în cuprinsul căruia s-a precizat că expertul parte a avut deja acces la toate documentele necesare întocmirii opiniei separate). Curtea de apel a apreciat că depunerea în mod separat a lucrării nu este în contradicție cu dispozițiile art. 201 și urm. C.proc.civ., câtă vreme conținutul ei răspunde obiectivelor stabilite de către instanță. În raport de dispozițiile art. 35 din O.G. nr. 2/2000, experților tehnici judiciari care se fac vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert, li se pot aplica sancțiuni de către Biroul de control de expertize tehnice judiciare însă, potrivit celor menționate, s-a apreciat că nu sunt întemeiate cererile formulate de reclamanți privind anularea lucrării efectuată de expert G. și de sancționare a acestuia, întrucât modul în care acesta și-a materializat opinia nu are caracterul unei abateri disciplinare sau al unei nulități procedurale. Referitor la criticile reclamanților aduse hotărârii atacate, instanța de apel a constatat că principala critică vizează nerecunoașterea de către tribunal a contribuției lor exclusive în elaborarea lucrării în litigiu. Sub acest aspect, curtea de apel a constatat că, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, corect a reținut tribunalul că lucrarea intitulată „Competențe la nivel european pentru creșterea ocupabilității angajaților și competitivității firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesionala continuă- e-qualificare” înregistrată la data de 29.11.2011 la ORDA, este incorporată proiectului înregistrat cu ID nr. 55896 la AM POSDRU pe numele pârâtei, pentru obținerea cererii de finanțare nerambursabilă, finanțare ce a fost aprobată la 28.04.2010. Instanța de apel a reținut că în cauză nu a fost dovedită susținerea că lucrarea a fost realizată, de la idee până la forma sa finală, printr-o muncă de creație exclusivă a reclamanților (situație în care, în opinia acestora, ar beneficia de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 8/1996). În acest sens, s-a arătat că art. 24 din Legea nr. 8/1996 prevede că dreptul de autor asupra operei literare, artistice sau științifice, se naște din momentul creării operei, or, în cauză s-a dovedit prin probatoriul administrat (inclusiv declarațiile martorilor H. și I.), că reclamantul a prezentat reprezentantului pârâtei, în luna mai 2009, o idee de proiect, însă nu s-a confirmat susținerea că metoda inovativă de formare asociată domeniului renovării sustenabile a fost rezultatul muncii de concepție exclusive a reclamanților, întrucât pârâta, prin angajații săi, J. și I. (audiați ca martori în cauză), a pus la dispoziția reclamaților toate informațiile solicitate, iar în perioada întocmirii proiectului (scrierii acestuia) reprezentanții pârâtei au colaborat activ cu reclamanții pentru dezvoltarea ideii inițiale și pentru transformarea ei într-un proiect finanțabil. Curtea de apel a reținut că martorul J. a învederat că i-a fost prezentat în cursul lunii iunie 2009 de către dl. H. că a avut loc astfel o întâlnire la care s-a discutat despre elaborarea unui proiect – Cerere de finanțare pentru implementarea unui proiect pe axa 2-3 POSDRU. Pârâta a arătat că au fost identificate 7 tipuri de cursuri pe care putea să le implementeze prin proiect, a luat legătura cu parteneri pentru a-i implica în proiect - iar aceștia au acceptat și au stabilit grupurile țintă, informații pe care le-a transmis ulterior reclamanților, care le-au valorificat. Același martor a arătat că, din partea pârâtei, la elaborarea proiectului au participat mai multe persoane, și că proiectul nu putea fi elaborat de către reclamanți fără datele furnizate de pârâtă și nici fără activitatea tuturor persoanelor implicate și fără expertiza partenerilor. Aceleași aspecte au fost relevate și de martorii H. și I., care au arătat că, la realizarea proiectului ce viza pregătirea profesională pentru anumite meserii, au participat și parteneri naționali și străini, fiind vorba de o muncă colectivă la elaborarea proiectului și că, într-adevăr, metoda pregătirii profesionale prin video – conferință a fost ideea reclamanților, însă toate persoanele ce-au participat la implementarea proiectului au fost remunerate conform contractelor individuale de muncă. De asemenea, ei au furnizat reclamanților toate datele legate de proiect, de la începutul cursurilor până la certificare. Curtea de apel a apreciat că declarațiile martorilor se coroborează cu concluziile d-nei expert K., consultată cu ocazia judecății în fond, conform cărora, proiectul în litigiu este rezultatul muncii colective și nu individuale, iar ideile proiectului sunt autentice. S-a reținut a fi corectă susținerea apelanților-reclamanți în sensul existenței unei idei de proiect din partea acestora, precum și faptul că gestionarea scrierii proiectului, s-a convenit a le fi încredințată (dovadă fiind și faptul că, până la momentul finanțării, s-a aflat pe calculatoarele lor), însă, raportat la cele anterior menționate, nu se poate conchide că furnizarea informațiilor și a celorlalte contribuții din partea pârâtei nu ar fi constituit un aport la fel de important la desăvârșirea proiectului ce a primit apoi finanțare. Instanța de apel a apreciat că lucrarea în litigiu este o operă colectivă și că dreptul de autor aparține pârâtei, rezultă din coroborarea probelor administrate în fața ambelor instanțe, dar și din interogatoriul luat reclamanților, care au învederat că nu ar fi putut obține încheierea unui contract de finanțare pentru proiectul POSDRU /80/2.3/55896 în nume propriu și că la redactarea lucrării din cauză, pârâta a fost cea care a furnizat toate informațiile necesare, rezultând astfel că ideea de proiect sub forma sa de lucrare, nu putea fi lansată în cadrul programului AM POSDRU și nici acceptată la finanțare, fără colaborarea cu pârâta. În consecință, curtea de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect că lucrarea este o operă de creație intelectuală colectivă, iar dreptul de autor asupra acestei opere aparține fundației pârâte. Curtea de apel a înlăturat ca nefondată critica reclamanților cu referire la faptul că nu au fost administrate probe care să demonstreze calitatea de subiect al dreptului de autor al pârâtei și nici caracterul de operă colectivă conferit lucrării, în raport de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. De asemenea, s-a reținut în mod întemeiat că lucrarea în speță (înscrisă la data de 29.11.2011 în Registrul Național de Opere administrat de ORDA de către reclamanți), este incorporată Proiectului înregistrat cu ID:55896 la AM POSDRU pe numele fundației pârâte, pentru obținerea cererii de finanțare nerambursabilă, finanțare ce a și fost aprobată în 28.04. 2010. Lucrarea a fost înscrisă în Registrul ORDA ulterior finalizării și înscrierii proiectului la AM POSDRU pe numele fundației, respectiv ulterior admiterii cererii de finanțare a pârâtei, motiv pentru care, curtea de apel a constatat că este neîntemeiată susținerea reclamanților în sensul că proiectul a fost creat anterior întâlnirii dintre reclamanți și reprezentantul pârâtei, că este rezultatul muncii de creație intelectuală exclusive a acestora. A fost înlăturată ca nefondată critica adusă hotărârii atacate de către pârâta apelantă în sensul că soluția asupra cererii reconvenționale a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, raportat la starea de fapt (respectiv că s-a reținut greșit că lucrarea înregistrată la ORDA constituie operă științifică, în sensul art. 7 din lege). Pentru a stabili dacă lucrarea în litigiu are caracterul unei opere de creație intelectuală originală, științifică, protejată de lege, prima instanță a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate de către un expert, iar instanța de apel a încuviințat cererea pârâtei de efectuare a expertizei, expertiză ce a fost realizată de dl. expert E. și de cei doi experți asistenți, dl. G. și dl. F. Prima instanță, raportat de concluziile expertizei, a reținut că originalitatea proiectului rezidă în cursurile de formare oferite grupurilor țintă, efect al stabilirii unor curricule comune și al transferului de know-now de la partenerii naționali și străini, circumscrise etapelor de concepere și implementare a proiectului. În apel, între obiectivele ce au stat la baza expertizei dispuse de instanță în calea de atac, a fost și cel prin care se solicita experților să precizeze dacă lucrarea înscrisă de reclamanți la data de 29.11.2011 în Registrul Național de Opere administrat de ORDA, prezintă elemente de originalitate științifică, în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996. Curtea de apel a constatat că prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză, dl. expert E. a învederat că, întrucât proiectul în speță se referă la un domeniu de specialitate ce excede competențele sale în materia drepturilor de autor, nu se poate pronunța în cauză asupra originalității științifice a lucrării. În schimb, expertul asistent dl. F., prin opinie separată, a învederat că lucrarea îndeplinește criteriul originalității, prin modul în care este structurată și prin conținut. Cu referire la acest din urmă aspect, dl. expert a învederat că originalitatea se justifică prin modul original de analiză și argumentare a necesității proiectului, a identificării grupului țintă și a necesităților specifice acestuia, prin structura și tipul cursurilor ce urmează a fi furnizate, a modului original de implementare, care poartă amprenta personalității autorilor (prin felul în care sunt utilizate managementul distribuit, portalul de cunoaștere și a elementelor de video-conferință), având drept scop transferul omogen de cunoștințe realizate în cadrul proceselor sincrone de învățare desfășurate simultan în mai multe locații din țară, conectate la un sistem de video-conferință proiect, activitatea ce s-a efectuat în absența oricărei promisiuni de remunerare, în ideea că reclamanții vor fi implicați. Dl. expert G. (expertul-parte al pârâtei), cu privire la același obiectiv, a precizat că analiza Proiectului reclamanților nu confirmă existența unor elemente de originalitate (creativitate) științifică sau că acesta ar purta „amprenta personală a reclamanților.” Dat fiind că experții și-au exprimat diferit punctul de vedere în raport de obiectivul menționat mai sus (cerința originalității), instanța de apel a avut în vedere opinia concordantă exprimată în cauză prin cele două rapoarte, astfel încât, din coroborarea concluziilor expertizei întocmită la prima instanță cu cele ale expertului F. (expert-parte al reclamanților în apel), care confirmă caracterul de originalitate a lucrării, rezultă că se confirmă aspectul reținut de prima instanță. Totodată, curtea de apel a avut în vedere și doctrina în materie, conform căreia, din analiza dispozițiilor legale în domeniu, se desprind trei condiții de care depinde vocația la protecție în cadrul dreptului de autor și anume: opera să fie originală, rezultat al activității de creație intelectuală; opera să îmbrace o formă concretă de exprimare și să fie susceptibilă de a se aduce la cunoștința publică, originalitatea fiind astfel o condiție esențială de protecție al unei opere ce constituie obiectul dreptului de autor. Raportat la cele menționate, instanța de apel a constatat că aceste aspecte au fost corect valorificate de prima instanță care a stabilit caracterul original al lucrării, dar și caracterul colectiv al creării ei, dovedit prin probe. Pe de altă parte, s-a reținut că faptul că lucrarea în litigiu se circumscrie domeniului științei managementului resurselor umane – constatat de prima instanță -, este confirmat și de răspunsul expertului F. la obiectivul nr. 12 din lucrarea de specialitate dispusă în cauză. Un alt aspect asupra căruia experții au avut opinii diferite, a fost cel referitor la anterioritatea (sau nu) a lucrării din litigiu comparativ cu cererea de finanțare; referitor la acest aspect, curtea de apel a constatat că prin întreg probatoriul administrat s-a reținut că nu s-a dovedit că lucrarea din litigiu a existat ca atare anterior colaborării cu pârâta (respectiv în forma dezvoltată și adaptată unui proiect finanțabil). În ceea ce privește aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996, instanța de apel a constatat că s-a reținut în mod întemeiat de către tribunal că aceste dispoziții legale referitoare la acordarea de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii nu pot fi aplicate în cauză. Curtea de apel a mai reținut că în speță nu s-a probat încălcarea de către pârâtă a vreunui drept recunoscut și protejat de Legea nr. 8/1996 care să aparțină exclusiv reclamanților, nu s-a făcut dovada că a folosit fără drept proiectul acestora, și nici că și-a asumat obligația de acordare a unor beneficii pentru colaborarea cu reclamanții la lucrarea respectivă, altfel decât în condițiile încheierii unui contract de muncă după primirea finanțării (lucru care s-a și întâmplat). În ceea ce privește activitatea de redactare a lucrării, din probele dosarului nu a rezultat decât că – la fel ca și pentru personalul fundației pârâte implicate în proiect -, această activitate s-a efectuat în absența oricărei promisiuni de remunerare, dar în ideea că reclamanții vor fi integrați în echipa de implementare a proiectului, ceea ce, de asemenea, s-a realizat. A fost înlăturată ca nefondată și susținerea pârâtei în sensul că proiectul în cauză reprezintă, în realitate, o copie a proiectului pârâtei înregistrat la AM POSDRU sub nr. 55856, iar nu o operă de creație intelectuală (cu motivarea că aportul lor s-a rezumat la o simplă activitate de completare a unei cereri de finanțare), având în vedere considerentele arătate, dar și de faptul că, atât în doctrina străină cât și în cea românească, s-a reținut că lipsa de noutate a unei opere nu o lipsește de originalitate, și că originalitatea nu trebuie confundată cu noutatea, întrucât ea este un criteriu subiectiv - în timp ce noutatea este unul obiectiv; or, această valență a lucrării fost probată în cauză, astfel cum s-a arătat. În ceea ce privește cererea pârâtei de radiere a lucrării din litigiu din Registrul Național de Opere administrat de ORDA, instanța de apel a constatat că ea nu este întemeiată, întrucât înregistrarea unei opere de creație intelectuală în Registrul Național administrat de ORDA, - care în cauză are calitate procesuală pasivă, conform art. 148 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, - nu este constitutivă de drepturi de autor, și, prin urmare, nu poate justifica prin ea însăși un temei pentru pretențiile reclamanților (la a căror admitere pârâta s-a opus constant). Față de considerentele arătate, curtea de apel a respins ca nefondate ambele apeluri formulate în cauză, în baza art. 297 C.proc.civ. Împotriva acestei decizii, au promovat recurs reclamanții-pârâți și pârâta-reclamantă. 1. Recurenții-reclamanți-pârâți A. și B. s-au prevalat de motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.proc.civ., susținând însă, prin memoriu de recurs, și ample motive de netemeinicie a deciziei recurate, sens în care au invocat prevederile art. 304 1 C.proc.civ. Având în vedere că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 304 1 C.proc.civ., întrucât hotărârea recurată este pronunțată de o instanță de apel, iar nu în primă instanță (astfel încât părțile au beneficiat de calea de atac devolutivă – apelul), Înalta Curte va reda și analiza criticile recurenților în sinteză, și numai în măsura în care cele susținute sunt de natură a crea simpla aparență a încadrării lor în ipotezele de nelegalitate pe care aceștia le-au indicat, încadrarea efectivă în ipotezele de nelegalitate invocate fiind o chestiune ce ține de analiza pe fond a recursului). Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată doar în condițiile și pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege prin norme de ordine publică de la care nici părțile sau instanța nu se pot abate, recursul nefiind o cale devolutivă de atac, ci una prin care se declanșează controlul judiciar al hotărârii atacate exclusiv din perspectiva legalității. În primul rând, recurenții contestă nerecunoașterea de către instanța de apel a contribuției lor exclusive la elaborarea (conceperea) lucrării intitulate ”Competente la nivel european pentru creșterea ocupabilitatii angajaților și competitivității firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesionala continua - e-qualificare”, înregistrata ca ”proiect” pe numele acestora la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la 29.11.2011” și folosită de recurenți la formularea și depunerea în forma electronică specifică, a cererii de finanțare a proiectului înregistrat cu ID: 55896 la AM POSDRU. Recurenții învederează că în cuprinsul cererii de apel ca și în actele de procedură pe care le-au depus, au precizat explicit terminologia pe care au folosit-o, însă, instanța de apel, în formularea argumentelor și concluziilor din cuprinsul motivării a decis să utilizeze în mod echivoc termeni precum: lucrare, operă, proiect, proiect înregistrat cu ID nr. 55896, proiect POSDRU/80/2.3/55896, referindu-se când la Proiectul în litigiu, când la Cererea de Finanțare. Pe cale de consecință, argumentele instanței de apel sunt mai mult decât ambigue, iar concluziile curții de apel, de neînțeles (art. 304 pct. 7 C.proc.civ.). Se arată de către recurenți că cererea de finanțare este un document transmis în urma completării formularului on-line aflat pe site-ul finanțatorului și pe care orice entitate care dorește să obțină finanțarea ideii sale de proiect trebuie să-l întocmească, în termenii și condițiile impuse de finanțator. Proiectul este lucrarea în sine, rezultatul muncii de creație intelectuală. Punerea lui în practică nu necesită neapărat un finanțator dacă organizația are resursele necesare desfășurării tuturor activităților; însă, dacă nu există resursele necesare implementării, se apelează la un finanțator. În analiza acestei critici, instanța de apel nu se pronunță asupra lucrării în litigiu, ci, în mod nejustificat, se pronunță, ca și prima instanță, tot asupra cererii de finanțare (art. 304 pct. 6 și 7 C.proc.civ.). Sub acest aspect, recurenții învederează că, în fapt, constatarea tribunalului referitoare la împrejurarea faptul că opera în litigiu este incorporată cererea de finanțare este corectă, întrucât acest lucru a fost confirmat de întreg probatoriul administrat în cauză și întărit de concluziile raportului de expertiză în domeniul dreptului de autor (unica probă administrată de instanța de apel); recurenții, în continuarea memoriului de recurs analizează, din perspectivă proprie, fiecare răspuns al experților la obiectivele expertizei administrate în apel (ceea ce nu ar putea fi reapreciat în această etapă procesuală, acestea fiind critici de netemeinicie), motiv pentru care nu vor fi reproduse în cuprinsul prezentei decizii. Se mai susține de către recurenți că afirmația curții de apel referitoare la faptul că opera a fost creată pentru obținerea „pe numele pârâtei” a unei finanțări nerambursabile este contrară adevărului și contravine flagrant deontologiei de acordare a finanțărilor europene; o astfel de concluzie subliniază încă o dată neînțelegerea de către instanță a specificului tematicii supuse analizei, fiind absurd a se reține că cineva concepe un proiect pentru obținerea unei cereri. Proiectul nu a fost conceput pentru obținerea finanțării nerambursabile, ci pentru a acoperi nevoia de formare a grupului țintă în domeniul renovării sustenabile. Finanțarea nerambursabilă a fost obținută în urma analizei ideii de proiect, a cărei necesitate și oportunitate au fost detaliate în formularul on-line al cererii de finanțare. Tocmai de aceea, susțin recurenții că au specificat în numeroase rânduri că proiectul în sine a existat anterior completării formularului cererii de finanțare și că existența proiectului a fost indispensabilă pentru completarea acesteia. Recurenții dezvoltă ample critici împotriva concluziei instanței de apel cu privire la ”lipsa de dovezi” în privința coautoratului reclamanților; cum nici aceste critici nu combat legalitatea deciziei recurate, ci sunt critici de netemeinicie cu privire la pretinsa apreciere a materialului probator administrat în cauză, în opoziție cu aprecierea probelor pe care recurenții o propun (context în care aceștia procedează inclusiv la analizarea depozițiilor martorilor audiați în dosar), Înalta Curte nu găsește necesar a le reda, având în vedere că ele nu pot fi analizate în această etapă procesuală. Din perspectiva art. 304 pct. 7 C.proc.civ., recurenții susțin că deși instanța de apel recunoaște că au prezentat pârâtei în luna mai 2009 ideea de proiect (dezvoltată pe baza metodei inovative de formare), în același timp, consideră că nu se confirmă faptul că metoda de formare este rezultatul muncii exclusive de concepție a reclamanților, întrucât pârâta, prin angajații săi, a colaborat cu aceștia la realizarea cererii de finanțare sau la „transformarea ideii inițiale într-un proiect finanțabil.” Se afirmă de către recurenți că opera exista ca atare și era protejată de lege, indiferent de aducerea ei la cunoștința reprezentantului pârâtei și indiferent de transformarea ei într-o cerere de finanțare și independent de împrejurarea dacă, în urma solicitării de fonduri europene, ideea ar fi fost sau nu finanțată. Prevederile Legii nr. 8/1996 nu condiționează protecția operei de punerea sa execuție, opera fiind recunoscută și protejată „independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în forma nefinalizată”, potrivit art. 1 alin (2) al Legii nr. 8/1996 - text omis a fi aplicat de instanța de apel, iar dreptul de autor asupra operei se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare - art. 24 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.). Opera în litigiu este o operă de sine stătătoare și beneficiază de protecția legii indiferent dacă „ideea de proiect ca și lucrare (cum a numit instanța de apel rezultatul muncii de creație intelectuală a reclamanților) este pusă în implementare sau nu, indiferent dacă este implementată din fonduri proprii sau din surse atrase (de la un potențial finanțator), iar dreptul lor de autor asupra operei s-a născut din momentul conceperii proiectului (chiar și în fază neterminată). Curtea de apel însă a decis să nu recunoască faptul că lucrarea a fost realizată în coautorat exclusiv de către reclamanți, întrucât, în lipsa oricăror probe, susține că pârâta a colaborat „activ” cu reclamanții la realizarea proiectului. Contrar prevederilor legale, curtea de apel a condiționat recunoașterea actului de creație și a efortului creator al recurenților, mai arată aceștia, de realizarea unei opere complete (în sensul de finalizate) și cu o anumită structură (în speță, o structură impusă de finanțator pentru acordarea de fonduri în vederea punerii în executare a acesteia). În consecință, recurenții consideră că prin decizia pronunțată, instanța de apel s-a poziționat deasupra legii, a creat justificări în afara cadrului legal depășindu-și atribuțiile și i-a lipsit de o dreaptă judecată. În continuarea memoriului de recurs, recurenții analizează paragraf cu paragraf considerentele deciziei recurate și argumentele redate de instanța de apel. Înalta Curte nu a identificat însă nicio critică de nelegalitate în această analiză a recurenților, de natură a putea fi încadrată în vreunul dintre motivele de recurs invocate de aceștia sau în oricare altă teză de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 C.proc.civ., susținerile recurenților fiind exclusiv critici de netemeinicie a hotărârii recurate, întrucât acestea constituie negarea celor afirmate de instanța de apel sau, dimpotrivă, afirmarea celor negate de curtea de apel în analiza materialului probator al cauzei; prin urmare, și acestea sunt critici de netemeinicie și prin care recurenții reiau și reinterpretează elementele situației de fapt a cauzei. Totodată, recurenții susțin că toate argumentele sunt construite pe interpretarea declarațiilor pârâtei, instanța de apel ignorând cu desăvârșire atât probele materiale depuse la dosar (a căror autenticitate și integralitate au fost certificate prin expertiza informatică), cât și concluziile raportului de expertiză în domeniul dreptului de autor, ca probă unică administrată de instanța de apel, a cărei necesitate și pertinență au fost justificate de curtea de apel tocmai prin specificitatea tematicii supuse judecății. Recurenții susțin că prin înscrisurile administrate în cauză, prin mărturiile reprezentanților pârâtei au dovedit că întreaga muncă de concepție a proiectului, de la ideea de proiect (în forma inițială) până la proiectul în forma finală, incorporat în cererea de finanțare, le-a aparținut. Munca de dezvoltare și transformare a ideii inițiale de proiect a reprezentat efortul de creație intelectuală exclusiv al recurenților și s-a bazat pe colaborare și comuniune de idei având un scop comun: acela de a formula cât mai bine un proiect ce avea să înglobeze o metodă de formare hibrid pe care doreau să o introducă ulterior în patrimoniul tehnicilor educaționale. Munca de concepție a proiectului (ce a fost înglobat integral în formularul cererii de finanțare) a fost finalizată în data de 7.08.2009, anterior încărcării operei în formularul on-li