ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 393 din 08 martie 2011

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă

acțiunea formulată de către reclamantul C.B., în contradictoriu cu pârâta SC R.

SRL (Casa de D.R.), ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală,

admițându-se, în prealabil, excepția cu acest obiect.

În motivarea

sentinței, s-a reținut că reclamantul a susținut că, în urmă cu șapte ani, în

calitate de artist desenator, a realizat la solicitarea Z.R., împreună cu I.S.,

un proiect pentru aducerea la îndeplinire a unui program publicitar P.L.R. de

promovare a trupei I.R.I.S., I.S. realizând partea de proiect pe on line, iar

reclamantul - conceptul grafic și ilustrațiile în vederea scoaterii pe piață a

unei cutii pentru seturi de patru C.D.-uri.

În același timp,

reclamantul a susținut că Z.R. a avut consimțământul său de a folosi imaginile

creației proprii doar în ceea ce privește acest ambalaj și numai pentru forma

proprie a creației sale, scoasă pe piața românească la vânzare la nivelul

anilor 2003, și că nu a existat un contract de cesiune, prin care să-i fi cedat

companiei Z.R. dreptul de a utiliza creația sa pentru alte materiale decât cele

care au apărut în anul 2003 și dreptul de a modifica creația fără acordul său

prealabil.

Reclamantul a mai

afirmat că opera a fost adusă la cunoștință publică pentru prima dată sub

numele Implement Studio, nu este decât expresia dreptului său ca autor de a

decide sub ce nume se va publica opera.

Imaginile cu privire

la care reclamantul susține că sunt creația sa, constând în prelucrări ale unor

fotografii ale membrilor trupei I.R.I.S., sunt redate pe coperțile albumului

I.R.I.S. 4 M., produs în anul 2003, iar caseta tehnică a acestui album cuprinde

mențiunile „concept grafic și ilustrație: I.S. (www.implementstudio.com); grafică: I.S.D.l. (Z.R.)”

precum și „Toate drepturile asupra înregistrării sonore și materialului grafic

sunt rezervate”.

În acest

circumstanțe, dată fiind prezumția instituită de art. 4 din Legea nr. 8/1996, I.S.D.G.

(Z.R.) au calitatea de autori ai operei de creație intelectuală în cauză.

În vederea

răsturnării acestei prezumții și pentru a dovedi cele susținute în combaterea

excepției lipsei calității procesuale active, reclamantul a invocat, pe de o

parte, posesia „codului sursă” al operei, iar pe de altă parte, corespondența

purtată cu Z.R., referitoare la transmiterea dreptului de folosință a operei și

la condițiile utilizării acesteia.

Înscrisurile care

constituie menționata corespondență, ca probă invocată în combaterea excepției

în discuție, nu au fost însă depuse la dosar, situație în care tribunalul a

apreciat că, faptul că în posesia reclamantului se află computerul folosit în

scopul creării imaginilor în cauză nu este de natură a dovedi, în lipsa

oricăror alte probe, că reclamantul este autorul operei realizate pe acel

computer, cu atât mai mult cu cât însuși reclamantul recunoaște colaborarea la

realizarea proiectului cu I.S., respectiv persoana sub numele căreia opera a

fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică. De asemenea, înscrisurile

invocate de reclamant ca reprezentând cadrul sursă al operei sau înscrisurile

care reprezintă print-screen-uri ale caracteristicilor tehnice ale

documentelor, prin ele înșele, nu au aptitudinea de a proba că reclamantul este

autorul operele în cauză.

Prin Decizia nr. 132

din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis apelul declarat de reclamantul C.B. împotriva sentinței

menționate, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre continuarea

judecării cauzei la aceeași instanță.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a constatat, în esență, că probatoriul administrat în

această fază procesuală este în măsură a dovedi calitatea procesuală activă.

Reclamantul, în

calitate de artist plastic/desenator, este autor al conceptului grafic și

ilustrațiilor constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei

IRIS, redate pe coperțile albumului „Colecția de Aur I.R.I.S. 4 M.” (produs în

anul 2003) și în colecția „I.I.” (produs în anul 2009 de către

intimata-pârâtă).

În lipsa unor dovezi

ale susținerilor reclamantului, instanța de fond s-a pronunțat în sensul

conservării în speță, a prezumției relative instituite de art. 4 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, referitoare la atribuirea

calității de autor al conceptului grafic și ilustrațiilor, persoanei sub numele

căreia opera a fost adusă pentru prima oară la cunoștință publică, în 2003, respectiv

I.S.

Curtea a apreciat

însă, că în apel a fost făcută proba contrară acestei prezumții relative, fiind

relevante în acest sens depozițiile martorilor S.R.M. și I.R.I.

Din declarația

martorului I.R.I., manager al companiei „I.S.”, propus de către apelantul-reclamant,

rezultă că la realizarea proiectului din 2003 al campaniei publicitare de

promovare a formației I.R.I.S. (proiect coordonat și finanțat de casa de

producție „Z.R.”), finalizat cu albumul „Colecția de Aur I.R.I.S. 4 M.”,

compoziția grafică apărută sub numele companiei „I.S.” a atras colaborarea în

forma subcontractării și remunerării reclamantului B.C., care a furnizat

martorului, ilustrațiile pentru album, desenate doar de către reclamant.

S-a reținut că

martorul s-a ocupat în continuare de predarea în formă electronică a unui

pachet de ilustrații către casa de producție „Z.R.”, iar în opinia acestuia,

ilustrațiile s-au regăsit pe coperta albumului din 2003, fără a suferi

modificări.

Aceste susțineri sunt

credibile, fiind concordante cu declarația martorului intimatei-pârâte, S.R.M.,

coordonator al proiectului grafic din partea Z.R., care afirmă despre primirea

materialelor de la martorul I.R.I. (pe care îl credea autor al ilustrațiilor),

ce necesitau redimensionarea pentru format C.D., asigurată de graficianul G.O.

de la Z.R. (D.G.). În acest fel, explică colaborarea mai multor persoane, la

realizarea grafică a întregului proiect.

Coroborând aceste

depoziții cu înscrisurile administrate în cauză sub denumirea „codul sursă al

operei” (print screen-uri din computerul reclamantului în diferite etape ale

creației), respectiv sub forma expertizei extrajudiciare I.T. efectuată de O.R.D.A.,

care identifică executarea în septembrie 2003, a fișierelor conținând imaginile în discuție, stocate în computerul reclamantului, Curtea a

reținut calitatea reclamantului de autor al conceptului grafic și

ilustrațiilor, constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei

I.R.I.S., redate pe coperțile albumului „Colecția de Aur I.R.I.S. 4 M.” (2003)

și consemnate pe coperta acestuia ca aparținând companiei „I.S.”.

Ulterior, imaginile

în discuție au fost preluate și modificate în prezentarea albumului „Integrala

Iris” (2009), realizată de către intimata-pârâtă SC R. SRL.

Concluzionând, în

raport de soluția criticată și cu observarea limitelor de analiză ale apelului,

Curtea a constatat dovedită în cauză, prin probatoriile mai sus analizate și cu

respectarea art. 1169 C. civ. anterior, calitatea reclamantului de autor al

conceptului grafic și ilustrațiilor, incluse în ambele cazuri în opere grafice

colective, de creație intelectuală, calitate din care derivă drepturi de natura

celor invocate prin acțiune și a căror temeinicie urmează a fi analizată în

fond.

Observând

soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului cauzei, Curtea a

constatat că se impune aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., sens în care

a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre continuarea judecății la

aceeași instanță de fond.

Împotriva deciziei

menționate mai sus, a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC R. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., arătând că ambele motive de recurs vor fi tratate printr-o argumentație

comună, variantă impusă de legătura strânsă care există între aspectele

circumscrise subiectului dedus verificărilor în calea de atac formulată.

În acest sens, s-a

arătat că este semnificativă, în aprecierea legalității hotărârii pronunțate, contradictorialitatea

dintre concluziile la care ajunge instanța în urma analizei probatoriului

administrat și soluția pronunțată, iar această soluție este greșită.

Astfel, instanța de

apel a constatat cu putere de lucru judecat natura colectivă a operei, fără a

aplica, însă, reglementarea specifică în ceea ce privește titularul dreptului

de autor în cazul operei colective prevăzute de Legea nr. 8/1996.

Dacă instanța, ca

urmare a concluziei corecte potrivit căreia a calificat opera ce face obiectul

disputei ca fiind operă colectivă, ar fi aplicat corect și dispozițiile legale

incidente, soluția ar fi fost respingerea apelului.

Opera utilizată în

campania publicitară „I.R.I.S. 4 M.”, a cărei paternitate se pretinde în cauză,

constă într-un proiect artistic amplu ce conține elemente multiple de

concepție, de dimensionare și aranjare, de asociere între imagini, de asociere

între imagini și text, de valorificare a logo-ului formației I.R.I.S. și de

comunicare simbolică, în cadrul căruia nu poate fi detașată o contribuție bine

delimitată a unui anumit autor.

Concepția și ideea

creativă a valorificării portretelor membrilor trupei IRIS, a imaginii acestei

trupe, asocierea fiecărui membru al formației cu un autoturism produs de

sponsor, asocierea numelui fiecărui membru cu o trăsătură de caracter

definitorie pentru acesta, inserarea unui mesaj din partea fiecărui membru al

trupei, reprezintă de fapt creația care s-a materializat prin folosirea mai

multor contribuții execuționale, inclusiv grafice, printre care, probabil, și

cea a reclamantului, în calitate de „subcolaborator” al I.S.

Astfel, coperta a

fost concepută ca o întrepătrundere de elemente grafice, culoare, mesaje ale

membrilor formației, într-o formulă artistică al cărei mesaj nu putea fi

transmis decât prin armonizarea deplină a acestor elemente, a căror consistență

distinctă se pierde în ansamblul creației, devenind simboluri.

Ideea acestui proiect

și desăvârșirea sa conceptuală, precum și inițiativa organizatorică și

financiară, au aparținut în exclusivitate Z.R., aspect confirmat de întregul

material probator și de însuși martorul I.R., propus de reclamantul apelant.

Mai mult, toate persoanele fizice implicate în proiect au fost angajate de Z.R.,

fie în baza unui contract de muncă, fie în baza unuia de colaborare. Așadar, se

poate conchide că opera a fost creată sub responsabilitatea Z.R., care a

stabilit cadrul concret și conceptual al elaborării proiectului și care a

suportat integral costurile acestuia.

Concepția proiectului

artistic, incluzând și pe cel grafic, a aparținut angajaților Z.R., printre care

coordonatorul de proiect M.S. și graficianul G.O. care s-au consultat în orice

inițiativă cu managerul formației I.R.I.S., C.N.

Astfel, chiar în

situația în care se va trece peste aspectul procedural al lipsei de învestire

cu o cerere de constatare a paternității creației respective și se va constata

că autorul ilustrațiilor este C.B., nu va putea înlătura excepția lipsei

calității procesuale active, deoarece subiectul și titularul dreptului de autor

este Z.R., prin comandarea, conceperea și finanțarea exclusivă a proiectului

grafic la care au participat mai mulți autori, printre care se susține că s-ar

regăsi și reclamantul.

Recurenta a mai

arătat că așa - numita „subcolaborare” a reclamantului cu Implement Studio este

destul de controversată și trebuie analizată din perspectiva scopului

patrimonial al prezentului demers judiciar, urmărindu-se primirea sumei de 40.000

euro de la SC R. SRL, potențial debitor solvabil și sigur privind capacitatea

de plată.

Sunt multe

incertitudini și sincope în această subcolaborare, iar întreaga argumentație și

relatare a martorului I.R. trebuie apreciată în legătura directă cu pasivitatea

pretinsului autor la momentul lansării albumului, respectiv la momentul

aducerii la cunoștința publicului a autoratului concepției grafice și a

graficii în sine sub numele I.S. și de G. Martorul I.R. a precizat că știa cine

este persoana care a folosit acest pseudonim, deci ar fi putut să interzică

atât el, cât și autorul, comunicarea către public a acestui autorat. Nu au făcut-o,

iar motivul cert al acestei conduite a fost acela că a cunoscut și acceptat

colaborarea acestui grafician, angajat Z.R., la elaborarea graficii pentru

acest album.

Prezența

graficianului Z.R., implicarea acestuia în proiect de către finanțatorul

exclusiv, reprezenta, de fapt, o garanție a respectării concepției și exigențelor

exprimate de Z.R..

În ceea ce privește

ilustrarea grafică, recurenta a susținut că s-au folosit fotografii de pe

website-ului I.R.I.S., realizat cu 2 ani înainte de lansarea albumului „I.R.I.S.

4 M.”

Prelucrarea unui

material fotografic preexistent este evidentă, a fost susținută probator,

testimonial, scriptic și imagistic. Singura probă, izolată și îndoielnică sub

aspectul veridicității, este depoziția martorului I.R., care a arătat că, deși

a stat în majoritatea timpului lângă reclamant când a executat ilustrațiile, nu

știe dacă au fost executate după fotografii, afirmând că aceste desene au fost

făcute „de mână”. Lipsa de sinceritate este transparentă, deoarece acest martor

este tocmai persoana care a folosit aceste fotografii cu 2 ani înainte in

vederea realizării unui website pentru I.R.I.S., abilitățile și competențele

conferindu-i suportul cognitiv al aprecierii și constatării fidelității

ilustrațiilor în raport cu sursa reprodusă.

Aceste ilustrații au

fost realizate printr-un program pe calculator, care se bazează pe un material

de concepție pregătitor, ca prim pas fundamental în realizarea unui astfel de

produs și care reprezintă materializarea, în limbaj natural, a ideii și a

activității de analiză, conținând specificații și cerințe pe care trebuie să le

îndeplinească, să asigure programul conceput, precum și scheme logice de

ansamblu (sub formă grafică, textuală, simbolică sau mixtă).

În speță, acest

material a fost asigurat și creat exclusiv de Z.R. prin angajații și colaboratorii

săi și prin consultarea permanentă cu managerul formației I.R.I.S., C.N.

Execuția tehnică a

ilustrațiilor după fotografiile preexistente ale formației și membrilor

acesteia și după concepția persoanelor indicate mai sus nu a presupus niciun

aport creativ original, conceptual, reprezentând o operațiune pur tehnică. De

altfel, însăși execuția ilustrațiilor a presupus folosirea unui software

utilizat pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, program ce este

produs și distribuit de AdobeSystems.

Recurenta a conchis

în sensul lipsei contribuției creative a reclamantului, ca o condiție esențială

a originalității operei, în condițiile în care a fost vorba exclusiv despre o

prestație tehnică de prelucrare a unor fotografii preexistente, printr-un

program folosit pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, pe baza ideilor,

concepției și cerințelor Z.R. și I.R.I.S. Mai mult, contribuția nu este

exclusivă și singulară, ci în colaborare cu graficianul angajat al lui Z.R.,

care apare ca autor al graficii albumului sub pseudonimul de G. Aceasta

contribuție nu a fost contestată nici de B.C., nici de I.R., în calitatea de

reprezentant al I.S., atât la momentul apariției albumului, cât și ulterior.

La termenul din 14

februarie 2014, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare, inclusiv din

perspectiva excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor

formulate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., invocată de către

intimatul -reclamant.

Analizând cu

prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că este

nefondată.

Criticile formulate

de către recurentă se încadrează în cazurile explicit indicate în motivarea

recursului, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în condițiile în

care se susține, pe de o parte, existența unor argumente contradictorii în

motivarea deciziei recurate, iar, pe de altă parte, încălcarea prevederilor art.

6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, dar și a prevederilor art. 7 din Lege, critici

ce urmează a fi analizate ca atare.

Drept urmare,

excepția va fi respinsă ca nefondată.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de

chemare în judecată, formulată la data de 13 mai 2010, reclamantul C.B. a

solicitat constatarea încălcării de către pârâtă a drepturilor sale morale și

patrimoniale asupra unor imagini, prin folosirea lor, fără drept și fără

consimțământul prealabil al reclamantului, pe ambalajul și pe coperțile

interioare ale C.D. -urilor „Colecția de Aur - I.R.I.S. 4 M.” și „Integrala I.R.I.S.”

din anul 2009; totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000

euro reprezentând prejudiciul astfel cauzat (prejudiciu material - 10.000 euro,

iar moral - 30.000 euro).

Instanța de apel a

considerat că reclamantul are calitatea de autor al conceptului grafic și al

ilustrațiilor respectivelor albume, deoarece a reușit, prin probatoriul

administrat în apel, să răstoarne prezumția relativă instituită de art. 4 din

Legea nr. 8/1996 în favoarea persoanei sub numele căreia opera a fost adusă

pentru prima oară la cunoștință publică, în 2003, respectiv I.S. A conchis că reclamantul

este titularul drepturilor de natura celor invocate prin acțiune (drepturile

morale prevăzute de art. 10 lit. a), b) și d) din Legea nr. 8/1996, respectiv

drepturile patrimoniale prevăzute de art. 13 lit. a) și b) din lege), fiind

dovedită calitatea procesuală activă, contrar aprecierilor primei instanțe.

Trebuie subliniat că

instanța de apel a stabilit în mod corect faptul că legitimarea procesuală

activă în cererea în pretenții decurgând din încălcarea dreptului de autor este

dată de statutul de titular al prerogativelor patrimoniale și morale ale unui

asemenea drept, și nu în mod necesar de calitatea de autor, chiar dacă a

apreciat că, în speță, cele două calități se suprapun, fiind întrunite în

persoana reclamantului.

Față de o asemenea

concluzie, nu s-ar putea considera că instanța de apel a analizat doar un

aspect al calității procesuale active, respectiv calitatea de autor, ce fusese

infirmată de către prima instanță, fiind exclus a se reține din decizie că, în

cadrul rejudecării cererii de chemare în judecată, ar fi urmat a se cerceta

aspectele legate de exercițiul atributelor dreptului de autor, inclusiv cele desprinse

din art. 6 din lege (nefiind exclusă o nouă respingere a cererii în

considerarea excepției lipsei calității procesuale active).

Din decizia recurată,

rezultă în mod neechivoc faptul că analiza acestei excepții procesuale a fost

epuizată, iar prima instanță ar fi urmat să analizeze temeinicia drepturilor

deduse judecății, ceea ce înseamnă că evaluarea legalității deciziei trebuie să

vizeze întrunirea, în persoana reclamantului din cauză, chiar a calității de titular

al dreptului de autor, în contextul motivelor de recurs.

Este de observat că

pârâta, prin motivele

de recurs, nu a negat existența unei contribuții a reclamantului, în calitate

de colaborator (atras în proiect prin „subcontractarea” cu Implement Studio, în

termenii deciziei de apel) și, de altfel, situația de fapt pe acest aspect,

reținută de către instanța de apel, nici nu ar fi putut fi cenzurată în

prezentul recurs, în care controlul judiciar ierarhic este limitat la

verificarea legalității, nu și a temeiniciei deciziei recurate.

Cu toate acestea, recurenta

- pârâtă a contestat calitatea reclamantului de titular al dreptului de autor,

mai mult, a pretins că reclamantul nu este autorul unei opere originale.

În ceea ce privește primul

aspect relevat prin motivele de recurs, s

unt corecte susținerile recurentei în sensul

că nu întotdeauna calitatea de autor al unei opere se suprapune celei de

titular (subiect) al drepturilor decurgând din statutul de autor, art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 8/1996 stipulând că „

În cazurile expres prevăzute de lege, pot

beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele

fizice, altele decât autorul.”

Această situație de excepție

este întrunită, în mod cert, în privința operelor colective, în cazul cărora

legiuitorul a prevăzut expres, în art. 6 alin. (2) din Lege, persoana ce deține

dreptul de autor, context în care se pune problema dacă autorul însuși poate

exercita prerogativele patrimoniale și morale ce decurg din calitatea de autor.

Din această

perspectivă, se reține că, în finalul considerentelor deciziei recurate (primul

paragraf de pe pag. 13 a deciziei), s-a arătat că atât conceptul grafic, cât și

ilustrațiile (creații ale reclamantului), sunt incluse în ambele cazuri în

opere grafice colective, calitate din care derivă drepturi de natura celor

invocate prin acțiune și a căror temeinicie urma a fi reanalizată de către tribunal.

Instanța de apel s-a

referit la ambele albume, „Colecția de Aur - I.R.I.S. 4 M.” și „Integrala I.R.IS.”

(se va reveni, în prezenta decizie, la problema numărului și a anului apariției

albumelor), ca fiind opere grafice colective, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie

aplicabile în cauză prevederile art. 6 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de

autor și drepturile conexe, ce reglementează regimul juridic al operei

colective, astfel cum se susține, în mod corect, prin motivele de recurs.

Cu toate acestea, o

asemenea concluzie nu se poate formula cu certitudine pe baza considerentelor

deciziei recurate, astfel cum pretinde recurenta.

Astfel, pe de o

parte, constatarea privind natura de „opere grafice colective” nu a fost

explicit justificată în fapt, lipsind din motivarea deciziei recurate elemente

de fapt esențiale din perspectiva cerințelor de aplicare a prevederilor art. 6

din Legea nr. 8/1996, după cum se va arăta în continuare. Insuficienta

clarificare a situației de fapt împiedică această instanță de recurs să

evalueze modul de aplicare a legii de către instanța de apel, impunându-se

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în aplicarea art. 314 C.

proc. civ.

Pe de altă parte, există

cel puțin o situație (ce va fi expusă în prezentele considerente) în care

constatarea instanței contrazice aprecierea esențială a instanței privind calitatea

reclamantului de titular al drepturilor invocate prin cererea de chemare în

judecată (reținută în considerente și, implicit, în dispozitiv, din moment ce a

fost argumentul determinant în adoptarea soluției), ca autor al conceptului

grafic și al ilustrațiilor, contradicție sesizată chiar prin motivele de recurs.

Chiar în această situație, însă, lipsa unor elemente de fapt esențiale din

motivarea deciziei recurate nu permite adoptarea unei soluții de modificare a

deciziei, atrăgând incidența aceluiași art. 314 C. proc. civ.

În ceea ce privește

neconcordanța între considerentele deciziei, aceasta derivă din regimul juridic

al operei colective, reglementat de art. 6 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit acestei

norme, „(1) E

ste

operă colectivă opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează

un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept

distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. (2) În

lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor asupra operei colective

aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și

sub numele căreia a fost creată.”

În cazul operei

colective, prerogativele patrimoniale ale dreptului de autor asupra operei ca

întreg nu pot fi exercitate de către coautori (cu excepția unei convenții

contrare), ci doar de către persoana menționată în alin. (2) din art. 6 citat

mai sus, care este titularul dreptului de autor asupra operei colective.

În speță, pornindu-se

de la constatarea instanței de apel că ilustrațiile și conceptul grafic sunt

creații ale reclamantului incluse în opere grafice colective, ar rezulta că

aceste creații reprezintă doar contribuții personale dintr-un întreg. În acest

caz, ținându-se cont de faptul că, prin pretențiile formulate în cauză,

reclamantul tinde la valorificarea prerogativelor dreptului de autor doar

asupra contribuției personale, nu asupra întregii opere colective, soluționarea

excepției lipsei calității procesuale active presupune a se stabili dacă un

asemenea coautor rămâne titular al dreptului de autor în privința contribuției

personale, distinct de cel asupra întregului, care nu le aparține.

În evaluarea

existenței unui asemenea drept individual, pot fi relevante mai multe elemente,

ce ar trebui stabilite cu certitudine, respectiv dacă părțile de contribuții

personale ale coautorilor pot fi delimitate în cadrul ansamblului operei și

dacă eventuala delimitare doar a contribuției coautorului reclamant este

suficientă pentru ca acel coautor să conserve, în mod individual, dreptul de

autor asupra contribuției proprii.

De asemenea, ar

trebui să se analizeze dacă, în situația în discuție, contribuția trebuie

asimilată unei opere de sine - stătătoare, din moment ce s-ar pune problema

unei exploatări separate, deci a exercitării prerogativelor patrimoniale de

autor, fiind necesară, așadar, îndeplinirea criteriilor de existență a unei

opere în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996.

În același timp, ar

trebui să se discute dacă este posibilă exploatarea separată a uneia dintre

contribuții fără să se prejudicieze utilizarea operei ca întreg, context în

care ar trebui să se explice și să se demonstreze dacă mai există sau nu vreo distincție

între opera colectivă în care contribuțiile coautorilor pot fi delimitate (dar

pentru care este, în continuare, aplicabil regimul juridic prevăzut de art. 6

din lege) și opera comună divizibilă (reglementată de art. 5 alin. (4) din Lege).

Nu în ultimul rând, este

relevant a se stabili în concret dacă terțul - pe seama căruia coautorul pretinde

încălcarea dreptului de autor asupra părții sale de contribuție din opera

colectivă - a utilizat doar acea contribuție sau chiar întregul ca atare. În

acest ultim caz, se pune problema încălcării dreptului de autor asupra întregii

opere. Or, acest drept are un alt titular decât coautorii, cel puțin în

privința prerogativelor patrimoniale, respectiv persoana menționată în art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 8/1996, astfel încât aceste prerogative nu pot fi exercitate

în mod individual.

Rezultă, din cele

expuse în legătură cu regimul juridic al operei colective, că

există cel puțin o

situație în care nu poate fi recunoscut unui coautor

exercițiul dreptului

de autor, respectiv aceea în care se tinde la valorificarea prerogativelor patrimoniale

asupra contribuției personale, atunci când terțul a utilizat chiar opera

colectivă, context în care subzistă o contradicție între constatarea naturii de

operă colectivă și cea privind

calitatea coautorului de titular al acestor prerogative,

în evaluarea legitimării procesuale active.

După cum s-a arătat

deja, controlul de legalitate a deciziei prin care se stabilește calitatea

procesuală activă în persoana reclamantului din cauză nu poate fi exercitat de

către această instanță de recurs, în condițiile în care situația de fapt nu a

fost pe deplin lămurită, în privința aspectelor menționate anterior, respectiv raportul

dintre părțile de contribuție și opera colectivă, ca întreg, obiectul

utilizării de către terț

(indicat

în speță de către reclamant în persoana pârâtei SC R. SRL) și, eventual, dacă

partea de contribuție a reclamantului putea fi exploatată separat fără să se

prejudicieze utilizarea operei ca întreg.

Este de precizat că

cele expuse anterior vizează exclusiv atributele patrimoniale ale dreptului de

autor, însă, ținând cont că instanța de apel nu a făcut, în analiza sa, nicio

delimitare între acestea și atributele morale recunoscute oricărui autor

persoană fizică, urmează ca distincțiile cuvenite pe acest aspect să fie

efectuate cu ocazia rejudecării apelului.

În același timp, după

cum s-a arătat deja,

natura de „opere grafice colective” nu a fost explicit justificată în fapt de

către instanța de apel.

În cuprinsul deciziei

recurate, s-a reținut că reclamantul a colaborat, împreună cu mai multe

persoane, la realizarea grafică a proiectului din 2003 al campaniei publicitare

de promovare a trupei IRIS, proiect coordonat și finanțat de casa de producție

„Z.R.” (autoarea pârâtei din cauză) și finalizat cu albumul „Colecția de Aur -

I.R.I.S. 4 M.”, regăsit, cu modificări grafice, și în albumul „Integrala I.R.I.S.”

din 2009, realizat chiar de către pârâta din cauză.

Existența unei

pluralități de autori, specifică unei opere colective, pare a se desprinde și

din formulări precum „proiect grafic”, „compoziție grafică”.

Cu toate acestea, nu

rezultă explicit din motivare în ce a constat contribuția altor persoane la

realizarea unei asemenea opere colective, în condițiile în care este descrisă

doar activitatea desfășurată de către reclamant în cadrul acestui proiect, respectiv

de

prelucrare pe propriul calculator a fotografiilor membrilor trupei I.R.I.S. De

altfel, nu reiese nici argumentul pentru care instanța a reținut calitatea de

autor a reclamantului nu numai pentru ilustrații, ci și pentru „concept grafic”,

sintagmă al cărei conținut nu a fost relevat prin decizia recurată.

Pe de

altă parte, se observă că instanța de apel a recunoscut calitatea de autor a

reclamantului (precum și calitatea de titular al dreptului de autor) asupra unor

creații (concept grafic și ilustrații) pentru care instanța a reținut că

operează prezumția relativă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 în

favoarea I.S. („Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub

numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică”).

I.S. nu

este parte în cauză și nu rezultă din decizia de apel argumentele pentru care ar

fi posibilă combaterea prezumției legale într-un cadru procesual care nu îl

include pe cel în favoarea căruia operează prezumția și nici nu s-a formulat un

capăt de cerere cu acest obiect (aspect corect relevat prin motivele de recurs).

Pe lângă

acest aspect, instanța de apel, analizând calitatea de titular al dreptului de

autor, nu a cercetat raporturile juridice eventual stabilite între I.S. și Z.R.,

autoarea pârâtei, la momentul 2003 (producătoare de efecte juridice și în anul

2009), în sensul dacă a existat un acord posibil a fi încadrat în dispozițiile art.

6 din Legea nr. 8/1996, pentru clarificarea naturii operei create.

S-a arătat deja prin

prezentele considerente că, prin motivele de recurs, pârâta a susținut că reclamantul,

chiar dacă ar fi autorul ilustrațiilor de pe cele două albume, nu este autorul

unei opere originale, în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996, deoarece e

xecuția ilustrațiilor

a implicat o operațiune pur tehnică, folosindu-se fotografii preexistente ale membrilor

formației I.R.I.S., cu ajutorul unui software utilizat pentru editarea

imaginilor digitale pe calculator, program ce este produs și distribuit de A.S.

și urmându-se întrutotul indicațiile grafice date de angajații Z.R.

Întrucât analiza

acestui aspect este subsecventă celei privind stabilirea calității de titular

al dreptului de autor în contextul operei colective, urmează ca instanța de

apel să cerceteze, cu ocazia rejudecării, în aceeași ordine, susținerile recurentei

din perspectiva art. 7 din Lege, evaluând, în măsura în care apreciază că este necesar,

dacă cerința unei opere originale interesează și aplicarea art. 6 din lege, în

sensul dacă posibilitatea exploatării separate a unei contribuții din cadrul

operei colective este condiționată de asimilarea contribuției personale cu o

operă originală.

De

asemenea, reținându-se că, prin motivele de recurs, pârâta revendică pentru

sine calitatea de titular al dreptului de autor (considerând că instanța de

apel a tranșat aspectul privind natura de opere grafice colective a celor două

albume), urmează ca, în cadrul rejudecării, instanța de apel să aprecieze dacă

acest aspect este relevant în contextul analizei calității reclamantului de

titular al aceluiași drept și să procedeze în consecință, ținând cont de obiectul

și cauza cererii de chemare în judecată, respectiv de faptul că, prin această

cerere, reclamantul nu a intenționat desocotirea între coautor și persoana care

se pretinde titularul dreptului de autor, ci repararea prejudiciului cauzat de

către un terț prin folosirea fără drept a operei sale.

Față de

considerentele expuse, în aplicarea art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va dispune casarea deciziei recurate și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, pentru clarificarea situației de fapt,

ținându-se cont de dezlegările și îndrumările din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Admite recursul

declarat de pârâta SC R. SRL împotriva Deciziei nr. 132/A din 25 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 februarie 2014.