ÎCCJ, decizie (scj.ro #114075)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Furt în scop de folosință

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul furtului în scop de folosință, aplicarea unei pedepse care depășește maximul special rezultat prin aplicarea dispozițiilor art. 230 alin. (1) C. pen. - maximul special prevăzut în art. 228 sau art. 229 C. pen., redus cu o treime -, în condițiile în care instanța nu a reținut incidența niciunei cauze de majorare a pedepsei, se încadrează în cazul de recurs în casație reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 249/RC din 14 octombrie 2014

I. Prin sentința penală nr. 929 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Slatina, în baza art. 208 alin. (1) și (4) C. pen. anterior raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.P. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen. anterior.

II. Prin decizia nr. 326 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de procuror și inculpatul V.P. împotriva sentinței penale nr. 929 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Slatina și a fost desființată în parte, sub aspectul laturii penale, hotărârea atacată.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul V.P. din infracțiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută în art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. și art. 230 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 230 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., inculpatul V.P. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

III. Împotriva deciziei nr. 326 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs în casație procurorul și condamnatul V.P.

Prin cererea de recurs în casație procurorul a criticat hotărârea recurată sub următoarele aspecte:

a) aplicarea pedepsei principale în alte limite decât cele prevăzute de lege raportat la fapta reținută în sarcina inculpatului (art. 228 alin. 1 C. pen. raportat la art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen., cu aplicarea art. 230 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen.), în sensul că pedeapsa aplicată depășește maximul special prevăzut de lege (3 ani și 4 luni), motiv care corespunde cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.;

b) greșit instanța de apel nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzută în art. 54 și art. 66 alin. (1) și (3) C. pen., concluzionând că aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare.

Prin cererea de recurs în casație condamnatul a criticat hotărârea recurată sub următoarele aspecte:

a) aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege raportat la fapta reținută în sarcina sa (art. 228 alin. 1 C. pen. raportat la art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen., cu aplicarea art. 230 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen.), faptă care prevede pedeapsa închisorii de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, motiv care corespunde cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.;

b) netemeinicia hotărârii instanței de apel raportat la greșita apreciere a probelor, soluția corectă fiind achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

IV. Prin încheierea nr. 69/RC din 17 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de procuror și condamnatul V.P. împotriva deciziei nr. 326 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.

În esență, s-a reținut că motivele invocate de procuror și motivul de casare invocat de inculpatul V.P., prin care se arată că pedeapsa aplicată este în afara limitelor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, se încadrează, în ceea ce privește argumentele, în cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce privește motivul de casare prin care inculpatul critică situația de fapt reținută de către instanța de apel, s-a reținut că acesta este inadmisibil.

Examinând recursurile în casație cu care a fost învestită, în limitele fixate prin încheierea nr. 69/RC din 17 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Prin decizia nr. 326 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, i s-a aplicat inculpatului V.P. o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, în scop de folosință, prevăzută în art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 230 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. prevede pentru infracțiunea de furt calificat pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5 ani. Totodată, conform art. 230 alin. (1) C. pen., furtul care are ca obiect un vehicul, săvârșit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

Prin urmare, fapta reținută în sarcina recurentului se sancționează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni (prin reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei prevăzută în art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen. - închisoarea de la 1 la 5 ani).

Cum instanța de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără a reține vreo cauză de agravare care să justifice depășirea maximului special al pedepsei cu închisoarea prevăzut de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite ambele recursuri în casație sub acest aspect și va reduce pedeapsa aplicată nelegal la maximul special prevăzut în norma de incriminare (3 ani și 4 luni).

În ceea ce privește motivul de recurs în casație al procurorului privind greșita înlăturare a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, nici considerentele, nici dispozitivul deciziei recurate nu confirmă situația de fapt prezentată de procuror, în condițiile în care instanța de apel nu a făcut o analiză cu privire la temeinicia pedepsei accesorii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința penală nr. 929 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Slatina s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen. anterior, dispoziție pe care Curtea de Apel Craiova a confirmat-o, în condițiile în care a menținut dispozițiile sentinței penale atacate ce nu au fost înlăturate expres prin decizia recurată.

Având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevede că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și constatând că instanța de apel, prin decizia recurată, a menținut pedeapsa accesorie aplicată în temeiul Codului penal anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție va aplica o pedeapsă accesorie de aceeași natură și în același cuantum, însă raportată la dispozițiile noului Cod penal, considerat de către instanța de apel legea penală mai favorabilă.

În ceea ce privește legalitatea aplicării unei pedepse accesorii, independent de o pedeapsă complementară, se reține că o astfel de analiză nu poate fi făcută în calea de atac a recursului în casație, întrucât excede cazurilor de casare prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în casație formulate de procuror și inculpatul V.P. împotriva deciziei nr. 326 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând:

A redus pedeapsa la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 230 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 883 din 18 martie 2014 emis de Judecătoria Slatina și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit prezentei decizii.