ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 316/RC/2016

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 557 din 3 decembrie 2014 a Tribunalului Bacău, secția penală pronunțată în Dosarul nr. x/110/2012, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În latură penală:

S-a respins cererea inculpaților A., B., ș.a. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), i) și alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Au fost condamnați inculpații:

A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la furt cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), i) și alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la accesarea ilegală a unor sisteme informatice, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- complicitate la distrugere, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2000 lei amendă;

- deținere fără drept a unui dispozitiv tip "MINI 123" destinat falsificării instrumentelor de plată electronică,prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 5 luni închisoare și

- constituirea unei grupări infracționale organizate prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969, pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 i-a fost aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

B., pentru săvârșirea infracțiunilor:

- furt cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), i) și alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- accesare ilegală a unor sisteme informatice, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2000 lei amendă;

- deținere fără drept de programe software destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 5 luni închisoare și

- constituirea unei grupări infracționale organizate, prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969, la pedeapsa 4 ani închisoare și 3 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

S-a constatat ca prin Sentința penală nr. 64/D/2013 din 05 martie 2013, definitivă la 25 martie 2013, în temeiul art. 83 C. pen. din 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 273/D din 29 iunie 2009 a Tribunalului Bacău, definitivă la 13 iulie 2009.

În baza art. 39 raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969 s-a contopit fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare anterior menționată, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele rezultante în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Totodată, s-a dispus anularea MEPI nr. 90/D/2013 din 25 martie 2013 și emiterea unui nou MEPI în baza hotărârii definitive pronunțate în cauză.

Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații: C., D., E., F., G., H., I. și J.

Totodată, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B. și măsura preventivă a controlului judiciar, până la rămânerea definitivă a hotărârii, față de inculpatul A.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 (art. 72 din noul C. pen.) s-a dedus durata reținerii și a arestului preventiv de la 27 iulie 2012 la 13 septembrie 2013, pentru inculpatul A., precum și durata reținerii și a arestului preventiv de la 29 ianuarie 2009 la 05 mai 2009, a reținerii din 27 iulie 2012 și a arestului preventiv de la 12 octombrie 2013 la zi, pentru inculpatul B.

În latură civilă, printre altele, în baza art. 397 și art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanța din data de 06 septembrie 2012 asupra sumelor de bani ridicate de la inculpați cu ocazia perchezițiilor domiciliare, respectiv asupra sumelor de 1.500 lei și 300 euro în partida inculpatului B.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumelor de bani indisponibilizate prin ordonanțele procurorului, respectiv a sumelor de 1.500 lei și 300 euro de la inculpatul B.

În baza art. 112 lit. b) și e) C. pen. s-a dispus: confiscarea bunurilor deținute de inculpații F. și A. în contra dispozițiilor legale, respectiv un dispozitiv tip "MINI 123" destinat falsificării instrumentelor de plată electronică și subansamble destinate falsificării instrumentelor de plată electronică; confiscarea memorystick-ului KINGSTONG ridicat din locuința inculpatului B. și a obiectelor de îmbrăcăminte ridicate din locuințele inculpaților, pe care aceștia le-au purtat la săvârșirea faptelor, depuse la Camera corp delict a Tribunalului Bacău conform procesului-verbal din 14 decembrie 2011.

Totodată, în temeiul art. 19 și 397 C. proc. pen. și a art. 1357 C. civ. s-a luat act de faptul că K. SA, L. - București și M. - București nu s-au constituit parți civile în cauză.

S-a constatat că inculpatul A. a achitat suma de 3.300 lei și 110 euro către N. SA și suma de 1000 lei către BANCA O.

În baza art. 399 și art. 19 alin. (1), 5 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357 și urm. C. civ., s-au admis acțiunile civile, dispunându-se obligarea, în solidar, a inculpaților A., C., B. și E. (pentru suma de 25.900 lei în solidar și cu inculpatul I., pentru suma de 33.000 lei în solidar și cu inculpatul H., pentru suma de 85.200 lei în solidar și cu inculpatul G., pentru suma de 1000 lei în solidar și cu inculpatul J., pentru suma de 4.700 lei în solidar și cu inculpatul F., pentru suma de 18.910 lei în solidar și cu inculpatul D.) la plata sumelor de:

- 51.300 lei (21.470 lei + 29.700 lei) și 767 euro către partea civilă P. BANK;

- 12.000 lei și 52,5 euro către partea civilă Q. SA;

- 29.270 lei și 4.260,38 lei către partea civilă O. SA;

- 27.210 lei către partea civilă R. SA;

- 11.433,08 lei către partea civilă S. SA;

- 8.200 lei și 291 euro către partea civilă Ș SA;

- 18.210 lei și 167,04 euro către partea civilă N. SA;

- 6.000 lei către partea civilă T. SA;

- 12.000 lei și 127,50 dolari SUA către partea civilă Ț. SA;

- 6.000 lei către partea civilă Z. SA;

- 3.100 lei către partea civilă U. Târgu Mureș SA;

- 5.255,05 lei către partea civilă V. SA;

- 664,62 lei către partea civilă W. SA;

- 5.434,74 lei către partea civilă Y. SA.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații și Ministerul Public.

Prin Decizia penală nr. 1282 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, s-au admis apelurile declarate de Parchet și de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 557 din 3 decembrie 2014 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2012, s-a desființat sentința apelată numai în ceea ce privește soluția dată laturii civile a cauzei și, în rejudecare:

S-a modificat cuantumul despăgubirilor acordate următoarelor părți civile după cum urmează:

- de la 12.000 lei și 52,5 euro la 10.400 lei către partea civilă Q. SA;

- de la 29.270 lei și 4.260,38 lei la 29.270 lei și 3488,54 lei către partea civilă O. SA;

- de la 18.210 lei și 167,04 euro la 5400 lei și 109,48 euro către partea civilă N. SA;

- de la 6.000 lei la 2500 lei către partea civilă T. SA;

- de la 12.000 lei și 127,50 dolari SUA la 8470 lei către partea civilă Ț. SA;

- de la 3.100 lei la 1150 lei către partea civilă U. Târgu Mureș SA.

S-a înlăturat dispoziția de obligare a inculpaților la plata sumei de 6000 lei către partea civilă Z. SA.

S-a constatat ca inculpatul A. a achitat în cursul judecății cauzei în apel suma de 1.000 lei către partea civilă V. SA.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. din 1969 s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpații A., C., B. și E. a sumelor de câte 6040,46 lei, 27,5 euro și 31,8 dolari SUA.

S-au menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs în casație inculpatul A. și inculpatul B.

Cererile de recurs în casație au fost întemeiate pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în argumentarea căruia s-a susținut că pedeapsa aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de furt cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), i) și alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (în forma complicității în ceea ce îl privește pe inculpatul A., respectiv al coautoratului cu privire la inculpatul B.) este nelegală întrucât prejudiciul total calculat prin adunarea sumelor acordate de instanța de apel cu titlu de despăgubiri civile se situează sub pragul de 200.000 lei, motiv pentru care se impunea cu necesitate schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea agravantei prevăzută de art. 209 alin. (4) C. pen. din 1969, cu consecința firească a diminuării corespunzătoare a pedepselor aplicate.

În dezvoltare, ambii recurenți au arătat că prin cumularea sumelor reținute de instanța de apel ca prejudicii cauzate părților civile prin faptele inculpaților se ajunge la un cuantum de 199.308,18 lei, inferior pragului de 200.000 lei care, potrivit art. 146 C. pen. din 1969, justifica reținerea în încadrarea juridică a faptei a agravantei prevăzută de art. 209 alin. (4) din același cod.

Totodată, au arătat că sumele reținute de instanța de apel cu acest titlu au fost stabilite în mod nelegal întrucât la calculul valoric al prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat au fost avute în vedere și sumele reprezentând contravaloarea distrugerii/vandalizării ATM-urilor, dar și sumele cu care s-au constituit părți civile societățile de asigurare care despăgubiseră părțile civile efectiv prejudiciate prin fapta anterior menționată, invocând cu titlu exemplificativ situația Y. SA în raport cu care instanța de apel a reținut ca fiind dovedite pretențiile de 10.099,9 lei, deși această sumă nu reprezenta prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ci suma în limita căreia societatea de asigurări despăgubise partea civilă V. România SA

În concluzie, pentru argumentele prezentate, susținând că un calcul corect al prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii de furt conducea în mod necesar la înlăturarea din încadrarea juridică a faptei a agravantei prevăzută de art. 209 alin. (4) C. pen., cu efecte directe în planul regimului sancționator, inculpații au susținut că pedepsele ce le-au fost aplicate pentru săvârșirea acestei infracțiuni scop, dar și a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, au fost stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 aprilie 2016, sub nr. x/110/2012.

Prin raportul întocmit în cauză asupra recursurilor în casație, s-a concluzionat că cererea de recurs în casație a fost formulată de inculpați în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prev. de art. 434, 436 alin. (1) și 2, precum și pe cele prev. de art. 437 alin. (1) C. proc. pen., în ceea ce privește criticile aduse laturii penale a cauzei, iar în ceea ce privește criticile inculpatului A. cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că nu se circumscriu cazului de recurs în casație invocat.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 24 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/110/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective și în limitele menționate, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., dispunând citarea recurenților.

Astfel, cauza de față a fost înregistrată pe rolul Secției penale a acestei instanțe sub nr. 2435/1/2016.

La termenul din 16 septembrie 2016, cu prilejul dezbaterilor asupra recursurilor în casație de față, apărătorul ales al recurentului inculpat A. și apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B. au solicitat admiterea acestei căi de atac pentru motivele expuse pe larg în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpații B. și A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), i) și alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 6 ani închisoare; complicitate la accesarea ilegală a unor sisteme informatice, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2 luni închisoare; complicitate la distrugere, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2000 lei amendă; deținere fără drept a unui dispozitiv tip "MINI 123" destinat falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 5 luni închisoare; constituirea unei grupări infracționale organizate prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior s-au contopit aceste pedepse, dispunându-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a și b) C. pen. din 1969, pe o durată de 4 ani.

Inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), i) și alin. (4) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 6 ani închisoare; accesare ilegală a unor sisteme informatice prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2 luni închisoare; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2000 lei amendă; deținere fără drept de programe software destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 5 luni închisoare; constituirea unei grupări infracționale organizate, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969, la pedeapsa 4 ani închisoare.

În baza art. 39 raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior au fost contopite fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 273/D din 29 iunie 2009 a Tribunalului Bacău, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 64/D/2013 din 05 martie 2013. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare a fost sporită cu 1 an închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 4 ani.

Inculpații B. și A. au formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În esență, prin motivele de recurs în casație s-a susținut că pedeapsa aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de furt cu consecințe deosebit de grave - inculpatului B., respectiv - complicitate, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., este nelegală întrucât prejudiciul total calculat prin adunarea sumelor acordate de instanța de apel cu titlu de despăgubiri civile se situează sub pragul de 200.000 lei. Astfel, în opinia apărării, se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea agravantei prevăzută de art. 209 alin. (4) C. pen. anterior, cu consecința firească a diminuării corespunzătoare a pedepselor aplicate.

De asemenea, apărarea a susținut că în condițiile în care un calcul corect al prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii de furt conducea la înlăturarea din încadrarea juridică a faptei a agravantei prevăzută de art. 209 alin. (4) C. pen. anterior, această situație se răsfrânge și asupra regimului sancționator al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, care de asemenea, a fost stabilit în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul în casație, în reglementarea noului C. proc. pen., în vigoare începând cu 01 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de instanțele de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în aceleași coordonate în care stabilirea adevărului, a situației de fapt și a vinovăției au avut loc în primele două grade de jurisdicție.

Ca atare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, stabilirea vinovăției ori reindividualizarea pedepsei aplicate, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Conform dispozițiilor art. 438 pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând cauza prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de recurenții inculpați B. și A., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauză inculpaților sunt în limitele prevăzute de lege, în raport cu limitele de pedeapsă pentru fiecare infracțiune în parte reținută în sarcina acestora, dar și în raport de regimul sancționator aplicat în cauză, urmare a aprecierii de către instanțele de fond și apel a legii penale mai favorabile inculpaților, ca fiind legea penală veche.

În esență, motivele recursului în casație subscrise, în opinia apărării, acestui caz de casare, constituie o critică adusă modalității de individualizare a pedepselor stabilite în sarcina inculpaților, a modului de încadrare a faptelor, respectiv reținerea în sarcina inculpaților a circumstanțelor prev. de art. 74 - 76 C. pen. anterior, cu precădere a agravantei prev. de art. 209 alin. (4) C. pen. anterior, raportat la cuantumul prejudiciului aferent laturii civile a cauzei.

Analizând motivele de recurs în casație așa cum au fost formulate de recurenții inculpați B. și A., se poate concluziona că, în esență, se critică cuantumul sumelor reținute de instanța de apel ca prejudicii cauzate părților civile prin faptele acestora, care ar avea, în opinia apărării, consecința unei alte încadrări juridice. Astfel, prin prisma cazului de casare invocat, apărarea inculpaților a susținut nelegalitatea pedepselor stabilite ca urmare a încadrării juridice a faptelor imputate recurenților inculpaților, respectiv reținerea circumstanțelor menționate de inculpați.

Or, critici cum sunt încadrarea juridică a faptelor, modalitatea de individualizarea a pedepselor, nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile de recurs în casație.

În recurs în casație nu se mai poate proceda la o reapreciere a situației de fapt ori a circumstanțelor de care instanțele de fond și apel au ținut sau nu seama în procesul de stabilire a pedepsei. Reținerea sau nu, în sarcina inculpaților, a agravantei prev. de art. 209 alin. (4) C. pen. anterior ține de procesul de individualizare a pedepsei care este atributul instanțelor de fond și apel, nu și al instanței de casație.

Așadar, stabilirea pedepsei sub minimul special pentru motivele susținute de inculpați implică un proces de individualizare a pedepsei, și nu de aplicare a pedepsei în limitele prevăzute de lege, pentru a putea fi aplicabil cazul de recurs în casație invocat de către recurenți. De altfel, cazul de casare privind aplicarea de pedepse greșit individualizate a fost înlăturat încă de la apariția Legii nr. 2/2013 când au fost operate mai multe modificări în materia recursului, prin eliminarea unor cazuri de casare C. proc. pen. anterior.

Prin urmare, constatându-se că pedepsele aplicate în cauză inculpaților B. și A. pentru fiecare faptă în parte se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege care le sancționează, precum și că, stabilirea pedepselor rezultante aplicate ambilor recurenți s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează regimul sancționator prevăzut de legea penală mai favorabilă aplicată inculpaților, Înalta Curte apreciază că motivele invocate pe acest aspect al nelegalității pedepselor stabilite, sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1282 din data de 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/110/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1282 din data de 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/110/2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 360 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 90 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2016.

Procesat de GGC - NN