ÎCCJ, decizie (scj.ro #114060)

Excepția puterii de lucru judecat. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic: acțiune în anulare

- excepția puterii de lucru judecat

Codul civil din 1864, art. 948 pct. 1, pct. 4

Cauza diferită a unor cereri de chemare în judecată, chiar dacă finalitatea lor – anularea actului – este aceeași, nu justifică reținerea autorității de lucru judecat, întrucât cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății, ci și la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista putere de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluționat același litigiu pe un alt temei juridic.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3125 din 16 octombrie 2014

Prin cererea introductivă de instanță, apelanta-reclamantă SC S.T. SA a solicitat anularea actelor juridice – „minută” de la data de 26.06.1991, „protocol” de la data de 27.06.1991, „protocol” de la data de 27.06.1991, invocând lipsa capacității societății semnatare a actelor I. Timiș.

Prin Sentința civilă nr. 579/PI/10.06.2013, Tribunalul Timiș a admis excepția puterii de lucru judecat în ce privește cererea formulată de reclamanta SC S.T. SA.

S-a reținut, în esență, că, față de „sentințele invocate” (prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a ridicat excepția autorității de lucru judecat față de hotărârea pronunțată în dosarul nr. xx01/30/2008), „prezenta acțiune nu are autoritate de lucru judecat, însă se bucură de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat”; că, atât timp cât cauza de nulitate absolută putea fi invocată și cunoscută de reclamantă la data judecării în dosarul nr. xx01/30/2008, „respectiv xx56/30/2009”, iar în aceste dosare s-a reținut că SCELIF Timiș a dobândit dreptul de folosință pe perioadă nedeterminată, un al doilea proces nu poate ajunge la o concluzie contrară.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC S.T. SA, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș.

Analizând apelul formulat, Curtea a reținut că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi redate în continuare în rezumat:

În speță, reținând „excepția puterii de lucru judecat”, prima instanță a finalizat litigiul, fără a analiza în niciun fel argumentele reclamantei, cărora le-ar fi opus o dezlegare anterioară defavorabilă reclamantei (și care ar fi condus la respingerea pe fond a acțiunii, reținându-se în considerente efectul pozitiv al lucrului judecat). Trebuie, deci, admis că, în realitate, ceea ce a reținut prima instanță nu este doar efectul pozitiv al lucrului judecat, ci chiar autoritatea de lucru judecat; doar efectul

negativ

al lucrului judecat – care înseamnă că este împiedicată o nouă judecată pe fond - poate întemeia soluția reținută prin dispozitivul sentinței apelate, de respingere a cererii prin admiterea excepției.

S-a constatat că tripla identitate – de părți, obiect și cauză – nu se regăsește în speță, nici în raport de litigiul indicat de pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – dosarul nr. xx01/30/2008 și nici în raport de litigiul indicat suplimentar de prima instanță – dosarul nr. xx56/30/2009, de altfel în acest al doilea litigiu nereținându-se vreo autoritate de lucru judecat raportat la hotărârile pronunțate în dosarul nr. xx01/30/2008.

Întemeindu-se pe lipsa capacității juridice – ca și condiție de valabilitate a unei convenții, reclamanta a supus discuției, pentru prima dată, această cauză de nulitate; chiar dacă părțile și obiectul litigiului ar fi identice, cauza diferită a acțiunii impune analiza pe fond a argumentelor părții ce reclamă.

Învestirea anterioară a instanței (dosarul nr. xx01/30/2008), conform cererii de chemare în judecată, s-a referit la imposibilitatea convenirii, de către două persoane ce funcționează după regulile comerțului privat, a unei locațiuni pe perioadă nedeterminată și fără plata unei chirii; această cerere a fost respinsă (în apel), reținându-se că părțile au încheiat o convenție valabilă, cauza convenției este licită și morală și a fost ocrotit interesul general prin asigurarea spațiului necesar desfășurării activității pârâtei Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare (Decizia nr. 233/18.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, menținută prin respingerea recursului).

Prin urmare, dezlegarea jurisdicțională s-a rezumat la valabilitatea convenției prin prisma

cauzei

convenției (art. 948 pct. 4 C.civ.), neexistând nicio analiză a instanțelor prin prisma

capacității de a contracta

(art. 948 pct. 1 C.civ.). Ca atare, chiar dacă obiectul litigiului ar fi același – contestarea valabilității aceleiași convenții, cauza acțiunii este diferită, nefiind întrunite condițiile pentru a se reține o autoritate de lucru judecat.

În ce privește critica vizând dispozitivul incorect al sentinței apelate, se observă că acesta cuprinde într-adevăr doar soluția pronunțată asupra unei excepții, fără a se preciza consecințele admiterii excepției (anularea cererii, respingerea cererii etc.), însă această omisiune a primei instanțe nu este de natură a atrage nulitatea sentinței pe acest considerent, întrucât completarea conformă normelor de procedură civilă nu impune o analiză jurisdicțională, redactarea corectă a dispozitivului putând fi obținută de însăși apelanta, în procedura prevăzută de art. 281 C.proc.civ.

În consecință, Curtea de apel Timișoara, Secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 186/A/4.11.2013 a admis apelul reclamantei, a anulat hotărârea apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și respingerea apelului formulat de SC S.T. SA, arătând că hotărârea este rezultatul unei aplicări greșite a legii.

Astfel, litigiul anterior purtat între părți a avut același obiect cu al prezentei cauze, respectiv nulitate act juridic, iar jurisprudența a decis în mod constant că, pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul ambelor acțiuni să fie formulat în același mod, ci este suficient ca scopul final urmărit de parte să fie același.

Practica instanței supreme este în sensul că principiul puterii de lucru judecat impune ca drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces.

Mai mult decât atât, CEDO, în cauza

Zazanis

și alții

contra

Greciei

, a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot repune în discuție problema soluționată prin hotărârea definitivă.

Analizând decizia recurată având în vedere criticile de nelegalitate formulate de recurentă, care se subsumează motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța supremă a constatat că recursul este nefondat.

În mod corect s-a reținut de către instanța de apel că dezlegarea jurisdicțională s-a rezumat la valabilitatea convenției prin prisma

cauzei

convenției (art. 948 pct. 4 C.civ.), neexistând nicio analiză a instanțelor prin prisma

capacității de a contracta

(art. 948 pct. 1 C.civ.),

În acord cu opinia instanței de apel, instanța supremă a constatat că o cauză diferită a cererilor de chemare în judecată, chiar dacă finalitatea lor – anularea actului – este aceeași, nu justifică reținerea autorității de lucru judecat.

Așa cum s-a reținut în jurisprudență, prin cauză trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic. De altfel, cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății, ci și la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista putere de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluționat același litigiu pe un alt temei juridic.

Întrucât capacitatea de a contracta nu a fost supusă analizei instanțelor care au soluționat litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. xx56/30/2009 și xx01/30/2008, rezultă că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Imbunătățiri Funciare SA prin administrator judiciar A.I. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 186/A din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă.