ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2010

Ședința publică din 19 februarie 2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la data de 30 iunie 2008, în Dosar nr. 4171/62/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca lipsită de interes cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 156 C. proc. civ., cerere formulată de reclamanții G.T. și G.D., prin mandatar D.M.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive:

S-a invocat excepția de neconstituționalitate raportat la dispozițiile art. 24 din Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul de apărare pe tot parcursul procesului. În susținere s-a mai invocat că partea poate aprecia asupra oportunității formulării unei astfel de cereri de amânare, iar art. 156 C. proc. civ. prevede că această cerere trebuie temeinic motivată.

Cererea desesizare a Curții Constituționale este lipsită de interes, avându-se în vedere stadiul procesual al cauzei, împrejurarea că mandatara contestatorilor a redactat cele două recursuri și faptul că aceasta, având studii juridice, poate atinge scopul urmărit prin promovarea recursului.

Împotriva acestei încheieri au formulat cerere de recurs reclamanții G.D. și G.T., în susținerea căreia s-au arătat următoarele cu privire la art. 156 C. proc. civ.:

- Sintagma din alin. (1) nu acoperă dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituția României.

Textul spune că instanța „va putea da”, ceea ce înseamnă și că nu se poate acorda termen pentru lipsă de apărare.

Dreptul de apărare nu este astfel la dispoziția instanței care îl cenzurează prin sintagma „instanța va putea sa un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată”.

- Nici alin. (2), care are un caracter „compensator” nu acoperă deplin dreptul la apărare.

Instanța a considerat că cerere de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă pe motiv că textul nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei.

Nu trebuie însă ca textul să fie în dependență cu soluționarea cauzei, fiind suficientă o simplă „legătură” între acestea.

Instanța a avut în vedere o formă anterioară a Legii nr. 47/1992, care în art. 23 se referă la texte de care „depinde” soluționarea cauzei - cerință care nu se mai află în legea modificată.

Sunt îndeplinite cerințele de admitere a cererii iar textul în cauză are un impact direct și serios în cauză.

Analizând încheierea recurată în raport de criticile formulate, care se circumscriu formal dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat, cu aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea celor ce succed:

Prin criticile de recurs s-a extins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la ambele alineate ale art. 156 C. proc. civ., deși în fața primei instanțe s-a invocat, cu referire la acest articol, neconstituționalitatea numai a alin. (1), respectiv partea care prevede că cererea pentru lipsă de apărare trebuie temeinic motivată - astfel cum rezultă din încheierea atacată pe calea recursului - încălcându-se astfel dispozițiile art. 294 coroborat cu art. 316 C. proc. civ.

În ceea ce privește critica de recurs efectivă, cu privire la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurenții invocă un alt aspect - cel al legăturii textului cu cauza, în condițiile în care argumentele pentru care s-a pronunțat instanța sunt cu totul altele; în aceste condiții, critica formulată nu are legătură cu soluția atacată, aceasta fiind cea cenzurată de instanța de recurs.

În considerarea argumentelor sus menționate, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de G.D. - decedată și continuat de G.T. și G.B.T., precum și de G.T. împotriva încheierii din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.