ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5319/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. M.T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, anularea Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 145 din 03 februarie 2010, prin care a fost retrasă autorizația de transport nr. 2791 aparținând reclamantei.

Reclamanta a arătat că măsura a fost luată în baza dispozițiilor art. 37 lit. g din Ordinul nr. 207 din 29 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de acordare a autorizațiilor de transport în domeniul serviciilor de transport public local al Președintelui Autorității Naționale de Reglementare Pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, dispoziții apreciate de reclamantă a completa în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia au fost adoptate art. 39 din Legea nr. 92/2007 și art. 14 3 din Legea nr. 38/2003, modificată și completată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4458 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestită de către Tribunalul București prin încheierea din la 23 aprilie 2010, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 37 lit. g și art. 38 din Ordinul nr. 207 din 29 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de acordare a autorizațiilor de transport în domeniul serviciilor de transport public local al Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că actul administrativ contestat este emis în concordanță cu legislația aplicabilă în domeniul serviciilor de transport public local.

Curtea a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de către pârâtul Primarul Municipiului București, cu motivarea că invocarea excepției de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 este admisibilă pentru ambele categorii de acte administrative unilaterale, atât pentru cele cu caracter individual cât și pentru cele cu caracter normativ, având în vedere argumentul de interpretare logică în sensul că dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual de apărare pe calea excepției de nelegalitate pentru acte de autoritate individuale cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit subiectelor de drept în legătură cu actele administrative normative. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C.

M.T. S.R.L., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 207 din 29 octombrie 2007 al Președintelui ANRSC, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, s-a argumentat că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a motivat în nici un fel de ce dispozițiile legale criticate nu contravin art. 14 3 alin. (2) din Legea nr. 38/2003. S-a mai susținut, în esență, că dispozițiile art. 37 lit. g din Ordinul nr. 207 din 29 octombrie 2007 încalcă principiul constituțional al supremației legii și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, adăugând la lege, în condițiile în care conținutul acestora nu se regăsește în cuprinsul prevederilor legale ca motiv de retragere a autorizației de transport.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Excepția de nelegalitate cu care a fost învestită prima jurisdicție privește dispozițiile art. 37 lit. g) și art. 38 din Ordinul nr. 207/2007 al Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C. Acest ordin a fost adoptat pentru aprobarea Regulamentului-cadru de acordare a autorizațiilor de transport în domeniul serviciilor de transport public local. Analizând legalitatea ordinului contestat în raport de prevederile Legii nr. 92/2007 art. 39 privind reglementarea serviciilor de transport public local și ale Legii nr. 38/2003 modificată și completată, instanța fondului, în mod corect a respins excepția de nelegalitate invocată.

Astfel, în Legea nr. 51/2006 a Serviciilor Comunitare de Utilități Publice, se prevede în mod expres că A.N.R.S.C. elaborează Regulamentul privind acordarea licențelor aplicabil operatorilor care furnizează servicii de utilități publice din sfera sa de reglementare (art. 21 alin. (3). Totodată, Legea nr. 92/2007 a Serviciilor de Transport Public Local, stabilește elaborarea de Norme Cadru privind Modalitatea de Atribuire a Autorizațiilor de Transport precum și indicatorii de performanță și modalitățile de evaluare a serviciilor de transport local (art. 20 alin. (5) lit. "b"). În cauza dedusă judecății, Ordinul nr. 207/2007 a fost emis tocmai în baza dispozițiilor art. 20 alin. (5) lit. b) și art. 36 din Legea Serviciilor de Transport Public Local - Legea nr. 92/2007, prin acest ordin fiind aprobat Regulamentul de acordare a autorizațiilor de transport în domeniul serviciilor de transport public local.

Or, conform Legii nr. 51/2006, autorizațiile de transport echivalează cu licența în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice din carte face parte și activitatea de transport conform aceleiași legi. Așa fiind, în mod corect prima instanță a constatat că dispozițiile art. 37 lit. g) și art. 38 din Ordinul Președintelui A.N.R.S.C., respectă dispozițiile legale în materie mai sus invocate. În consecință, față de cele mai sus reținute, precum și față de dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat. Totodată, motivele reținute în practicaua prezentei decizii, Curtea va respinge atât excepția tardivității formulării recursului cât și excepția lipsei calității de reprezentat al semnatarului recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului și excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului recursului. Respinge recursul declarat de S.C. M.T. S.R.L. prin lichidator judiciar L.C. IPURL Brăila împotriva Sentinței civile nr. 4458 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 mai 2013. Procesat de GGC - AM