ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5319/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta S.C. M.T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul

General al Municipiului București, anularea Dispoziției Primarului General al

Municipiului București nr. 145 din 03 februarie 2010, prin care a fost retrasă

autorizația de transport nr. 2791 aparținând reclamantei.

Reclamanta a arătat

că măsura a fost luată în baza dispozițiilor art. 37 lit. g din Ordinul nr. 207

din 29 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de acordare a

autorizațiilor de transport în domeniul serviciilor de transport public local

al Președintelui Autorității Naționale de Reglementare Pentru Serviciile

Comunitare de Utilități Publice, dispoziții apreciate de reclamantă a completa

în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia au fost

adoptate art. 39 din Legea nr. 92/2007 și art. 14

3

din Legea nr.

38/2003, modificată și completată.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4458 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, învestită de către Tribunalul București

prin încheierea din la 23 aprilie 2010, a respins excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 37 lit. g și art. 38 din Ordinul nr. 207 din 29 octombrie

2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de acordare a autorizațiilor de

transport în domeniul serviciilor de transport public local al Președintelui

Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități

Publice.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că actul administrativ contestat

este emis în concordanță cu legislația aplicabilă în domeniul serviciilor de

transport public local.

Curtea a respins

excepția inadmisibilității cererii, invocată de către pârâtul Primarul

Municipiului București, cu motivarea că invocarea excepției de nelegalitate, în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 este admisibilă pentru ambele categorii

de acte administrative unilaterale, atât pentru cele cu caracter individual cât

și pentru cele cu caracter normativ, având în vedere argumentul de interpretare

logică în sensul că dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual de apărare pe

calea excepției de nelegalitate pentru acte de autoritate individuale cu atât

mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit subiectelor de drept în

legătură cu actele administrative normative.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. M.T. S.R.L., solicitând modificarea

acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 207 din

29 octombrie 2007 al Președintelui ANRSC, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

recursului, s-a argumentat că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a motivat

în nici un fel de ce dispozițiile legale criticate nu contravin art. 14

3

alin. (2) din Legea nr. 38/2003.

S-a mai susținut, în

esență, că dispozițiile art. 37 lit. g din Ordinul nr. 207 din 29 octombrie

2007 încalcă principiul constituțional al supremației legii și art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 24/2000, adăugând la lege, în condițiile în care conținutul

acestora nu se regăsește în cuprinsul prevederilor legale ca motiv de retragere

a autorizației de transport.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal

aplicabil, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Excepția de

nelegalitate cu care a fost învestită prima jurisdicție privește dispozițiile

art. 37 lit. g) și art. 38 din Ordinul nr. 207/2007 al Președintelui

Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități

Publice - A.N.R.S.C.

Acest ordin a fost

adoptat pentru aprobarea Regulamentului-cadru de acordare a autorizațiilor de

transport în domeniul serviciilor de transport public local.

Analizând legalitatea

ordinului contestat în raport de prevederile Legii nr. 92/2007 art. 39 privind

reglementarea serviciilor de transport public local și ale Legii nr. 38/2003

modificată și completată, instanța fondului, în mod corect a respins excepția

de nelegalitate invocată.

Astfel, în Legea nr.

51/2006 a Serviciilor Comunitare de Utilități Publice, se prevede în mod expres

că A.N.R.S.C. elaborează Regulamentul privind acordarea licențelor aplicabil

operatorilor care furnizează servicii de utilități publice din sfera sa de

reglementare (art. 21 alin. (3).

Totodată, Legea nr.

92/2007 a Serviciilor de Transport Public Local, stabilește elaborarea de Norme

Cadru privind Modalitatea de Atribuire a Autorizațiilor de Transport precum și

indicatorii de performanță și modalitățile de evaluare a serviciilor de

transport local (art. 20 alin. (5) lit. "b").

În cauza dedusă

judecății, Ordinul nr. 207/2007 a fost emis tocmai în baza dispozițiilor art.

20 alin. (5) lit. b) și art. 36 din Legea Serviciilor de Transport Public Local

- Legea nr. 92/2007, prin acest ordin fiind aprobat Regulamentul de acordare a

autorizațiilor de transport în domeniul serviciilor de transport public local.

Or, conform Legii nr.

51/2006, autorizațiile de transport echivalează cu licența în domeniul

serviciilor comunitare de utilități publice din carte face parte și activitatea

de transport conform aceleiași legi.

Așa fiind, în mod

corect prima instanță a constatat că dispozițiile art. 37 lit. g) și art. 38

din Ordinul Președintelui A.N.R.S.C., respectă dispozițiile legale în materie

mai sus invocate.

În consecință, față

de cele mai sus reținute, precum și față de dispozițiile art. 312(1) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat.

Totodată, motivele

reținute în practicaua prezentei decizii, Curtea va respinge atât excepția

tardivității formulării recursului cât și excepția lipsei calității de

reprezentat al semnatarului recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului și excepția lipsei calității de reprezentant al

semnatarului recursului.

Respinge recursul

declarat de S.C. M.T. S.R.L. prin lichidator judiciar L.C. IPURL Brăila

împotriva Sentinței civile nr. 4458 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel

București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 mai 2013.

Procesat de GGC - AM