ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5236/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.E. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să recunoască prescrierea sumei din înștiințarea de plată și scutirea de impozit agricol a reclamantei din 2008 la zi și în continuare pentru 5 ha. În motivare a arătat că prejudiciile materiale și morale ce i-au fost aduse de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice printr-un tratament abuziv, și care depășesc 2.000 RON, s-au amplificat datorită lipsei de interes a pârâtului în rezolvarea eficientă a cererilor sale și neexercitării de către pârât a controlului asupra funcționarilor din subordine.

În fapt, a menționat că în 2004 s-a făcut o schimbare administrativ teritorială și că cele 8,5 ha teren arabil pe care le deținea la Primăria Drăgănești, județul Olt, au trecut la Primăria Stoicănești, județul Olt, reclamanta nefiind încunoștințată. S-a mai arătat că, la data de 10 martie 2009 Primăria Stoicănești i-a refuzat primirea impozitului pentru anul 2009 pentru 3,5 ha și nici după ce prin Primăria Drăgănești a achitat 1.100 RON prin ordinul de plată din 17 martie 2009 nu s-a rezolvat situația, deoarece nu i s-a dat nicio chitanță doveditoare. A apreciat că din cei 1.100 RON Primăria Stoicănești trebuia să oprească 140 RON și să-i restituie diferența, suma de 140 RON reprezentând impozitul datorat pentru cele 3,5 ha, în condițiile în care pentru 5 ha beneficiază de scutire în calitate de văduvă de război.

Cu toate acestea, a arătat reclamanta, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de for superior, nu a ținut cont de scutirea de impozit de care beneficiază și nici de ultima sa cerere din 12 aprilie 2011 pentru a anula înștiințarea de plată din 28 septembrie 2010 pentru 1.518 RON, sumă abuziv calculată și în regim de prescriere, depășind 5 ani de la apariția creanței: 1 ianuarie 2004 - 28 septembrie 2010, fără a se menționa pentru câte hectare datorează suma și pentru ce perioadă. A menționat că, văzând lipsa de implicare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a adresat o petiție Ministerului Justiției în vederea rezolvării situației sale, însă aceasta a fost transmisă pârâtului, care la rândul său a trimis-o Primăriei Stoicănești, această instituție menținându-și poziția.

În esență, reclamanta a criticat atitudinea pârâtului, care nu s-a implicat în rezolvarea situației sale. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 1004 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice invocată din oficiu de către instanță și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta G.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu privind impozitul pe teren, care potrivit dispozițiilor art. 248 lit. b), din C. fisc., face parte din categoria impozitelor locale.

Prin urmare, reținând dispozițiile art. 17 C. proc. fisc., a constatat instanța că părți în raportul juridic de drept fiscal dedus judecății sunt, pe de o parte, reclamanta, în calitate de contribuabil, iar pe de altă parte, unitatea administrativ-teritorială Comuna Stoicănești, județul Olt, reprezentată de autoritățile administrației publice locale și de compartimentele de specialitate ale acestora, în calitate de organe fiscale. În raport de dispozițiile art. 32.2 din Normele metodologice de aplicare a C. proc. fisc., art. 35 și art. 209 alin. (4) C. proc. fisc.

s-a reținut că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are competența de administrare a creanței fiscale litigioase și nu are nici atribuții de soluționare a contestațiilor formulate în legătură cu aceasta, nefiind parte în raportul juridic de drept fiscal dedus judecății, mai mult, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice neavând nici atribuții de coordonare și control asupra autorităților administrației publice locale în ce privește creanțele fiscale aflate în administrarea acestora. În fine, a concluzionat judecătorul fondului că pentru a exista calitate procesuală pasivă este necesară existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Or, în speță, având în vedere obiectul acțiunii și persoana celui chemat în judecată, o asemenea identitate nu se regăsește, drepturile invocate de reclamantă neputând fi valorificate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, autoritate care nu are niciun fel de atribuții în legătură cu creanța fiscală contestată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta G.E. prin mandatar G.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat că la termenul de judecată din data de 7 februarie 2012 a fost dat afară din sala de judecată fiind împiedicat a-și susține cazul. S-a mai arătat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice îl împiedică pe mandatar să plătească impozitul agricol, neprimindu-i banii.

Se mai invocă împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice nu i-a comunicat măsurile pe care le putea lua referitor la Administrația Fiscală a Primăriei Stoicănești cu privire la calculul abuziv al impozitului și al penalităților și neaplicării scutirii acordate văduvelor de război. Considerentele și soluția instanței de recurs. Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată cu prioritate că recurenta-reclamantă, prin mandatar, nu formulează critici veritabile și efective în raport cu legalitatea hotărârii primei instanțe, respectiv asupra admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, invocând încălcarea dreptului la apărare și reluând considerentele expuse în cererea de chemare în judecată.

Analizând hotărârea primei instanțe și calea de atac exercitată împotriva acesteia și prin prisma art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, de vreme ce nu subzistă potrivit art. 304 din același cod cauze de nelegalitate de natură a conduce la modificarea sau la casarea hotărârii atacate. În fapt, prin cererea de chemare în judecată, recurenta reclamantă, prin mandatar, a solicitat pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să recunoască prescrierea sumei de 1.518 RON reprezentând impozit pe teren agricol din extravilan cu privire la care Primăria Comunei Stoicănești, județul Olt, a emis înștiințarea de plată din 28 septembrie 2010 și scutirea de impozit a reclamantei din 2008 la zi și în continuare pentru 5 ha de teren agricol extravilan situat pe raza Comunei Stoicănești, județul Olt.

În acord cu soluția instanței de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezentul litigiu vizează plata impozitului agricol, datorat pentru o suprafață de teren și penalitățile acumulate. Sub aspectul calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Înalta Curte reține că existența acestei calități presupune identitate între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Or, în speță, între recurenta-reclamantă, pe de o parte și pârât nu există niciun raport juridic, în condițiile în care potrivit art. 248 lit. b) din C. fisc., impozitul pe teren face parte din categoria impozitelor locale, cu privire la care unitatea administrativ-teritorială are competență generală de administrare, prin compartimentele de specialitate, pârâtul neavând nicio atribuție de control.

De asemenea, s-au reținut și dispozițiile art. 209 alin. (4) C. proc. fisc., conform cărora „Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile administrației publice locale, precum și de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități”. Ca urmare, Înalta Curte constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a fost corect admisă și respinsă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Totodată, instanța de control judiciar reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității și care vizează, inter alia, obligația instanței de a se pronunța cu privire la pretențiile concrete existente în acțiune, așa cum s-a întâmplat și în speța de față.

Raportat la dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, este evident că instanța de fond nu putea depăși limitele învestirii sale, mai ales că, din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta este nemulțumită de împrejurarea că petiția formulată a fost înaintată administrativ de către Ministerul Justiției, prin Ministerul Finanțelor Publice către Primăria Stoicănești. În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului la apărare, urmează a fi respinsă și această critică ca nefondată, întrucât, luând act de dispozițiile art. 68 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora mandatarul rudă, nelicențiat în drept, nu poate pune concluzii în fața Curții de Apel, instanța a amânat pronunțarea pentru a-i acorda posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.E. prin mandatar G.A. împotriva Sentinței nr. 1004 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2013. Procesat de GGC - AS