ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5236/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a civilă, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta G.E. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice

să recunoască prescrierea sumei din înștiințarea de plată și scutirea de

impozit agricol a reclamantei din 2008 la zi și în continuare pentru 5 ha.

În motivare a arătat

că prejudiciile materiale și morale ce i-au fost aduse de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice printr-un tratament abuziv, și care depășesc 2.000 RON, s-au

amplificat datorită lipsei de interes a pârâtului în rezolvarea eficientă a

cererilor sale și neexercitării de către pârât a controlului asupra

funcționarilor din subordine.

În fapt, a menționat

că în 2004 s-a făcut o schimbare administrativ teritorială și că cele 8,5 ha

teren arabil pe care le deținea la Primăria Drăgănești, județul Olt, au trecut

la Primăria Stoicănești, județul Olt, reclamanta nefiind încunoștințată.

S-a mai arătat că, la

data de 10 martie 2009 Primăria Stoicănești i-a refuzat primirea impozitului

pentru anul 2009 pentru 3,5 ha și nici după ce prin Primăria Drăgănești a

achitat 1.100 RON prin ordinul de plată din 17 martie 2009 nu s-a rezolvat

situația, deoarece nu i s-a dat nicio chitanță doveditoare.

A apreciat că din cei

1.100 RON Primăria Stoicănești trebuia să oprească 140 RON și să-i restituie

diferența, suma de 140 RON reprezentând impozitul datorat pentru cele 3,5 ha,

în condițiile în care pentru 5 ha beneficiază de scutire în calitate de văduvă

de război.

Cu toate acestea, a

arătat reclamanta, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de for

superior, nu a ținut cont de scutirea de impozit de care beneficiază și nici de

ultima sa cerere din 12 aprilie 2011 pentru a anula înștiințarea de plată din

28 septembrie 2010 pentru 1.518 RON, sumă abuziv calculată și în regim de

prescriere, depășind 5 ani de la apariția creanței: 1 ianuarie 2004 - 28

septembrie 2010, fără a se menționa pentru câte hectare datorează suma și

pentru ce perioadă.

A menționat că,

văzând lipsa de implicare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a adresat

o petiție Ministerului Justiției în vederea rezolvării situației sale, însă

aceasta a fost transmisă pârâtului, care la rândul său a trimis-o Primăriei Stoicănești,

această instituție menținându-și poziția.

În esență, reclamanta

a criticat atitudinea pârâtului, care nu s-a implicat în rezolvarea situației

sale.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin Sentința nr.

1004 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice invocată din oficiu

de către instanță și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta G.E. în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă un

litigiu privind impozitul pe teren, care potrivit dispozițiilor art. 248 lit.

b), din C. fisc., face parte din categoria impozitelor locale.

Prin urmare, reținând

dispozițiile art. 17 C. proc. fisc., a constatat instanța că părți în raportul

juridic de drept fiscal dedus judecății sunt, pe de o parte, reclamanta, în

calitate de contribuabil, iar pe de altă parte, unitatea

administrativ-teritorială Comuna Stoicănești, județul Olt, reprezentată de

autoritățile administrației publice locale și de compartimentele de

specialitate ale acestora, în calitate de organe fiscale.

În raport de

dispozițiile art. 32.2 din Normele metodologice de aplicare a C. proc. fisc.,

art. 35 și art. 209 alin. (4) C. proc. fisc. s-a reținut că pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice nu are competența de administrare a creanței fiscale

litigioase și nu are nici atribuții de soluționare a contestațiilor formulate

în legătură cu aceasta, nefiind parte în raportul juridic de drept fiscal dedus

judecății, mai mult, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice neavând nici

atribuții de coordonare și control asupra autorităților administrației publice

locale în ce privește creanțele fiscale aflate în administrarea acestora.

În fine, a

concluzionat judecătorul fondului că pentru a exista calitate procesuală pasivă

este necesară existența unei identități între persoana pârâtului și cel care

este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Or, în speță, având în

vedere obiectul acțiunii și persoana celui chemat în judecată, o asemenea

identitate nu se regăsește, drepturile invocate de reclamantă neputând fi

valorificate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, autoritate

care nu are niciun fel de atribuții în legătură cu creanța fiscală contestată.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta G.E. prin mandatar G.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat că la termenul de judecată din data de 7 februarie 2012 a

fost dat afară din sala de judecată fiind împiedicat a-și susține cazul.

S-a mai arătat că

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice îl împiedică pe mandatar să plătească

impozitul agricol, neprimindu-i banii.

Se mai invocă

împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice nu i-a comunicat măsurile pe care

le putea lua referitor la Administrația Fiscală a Primăriei Stoicănești cu

privire la calculul abuziv al impozitului și al penalităților și neaplicării

scutirii acordate văduvelor de război.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Examinând cererea de

recurs, Înalta Curte constată cu prioritate că recurenta-reclamantă, prin

mandatar, nu formulează critici veritabile și efective în raport cu legalitatea

hotărârii primei instanțe, respectiv asupra admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive, invocând încălcarea dreptului la apărare și

reluând considerentele expuse în cererea de chemare în judecată.

Analizând hotărârea

primei instanțe și calea de atac exercitată împotriva acesteia și prin prisma

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este

fondat, de vreme ce nu subzistă potrivit art. 304 din același cod cauze de

nelegalitate de natură a conduce la modificarea sau la casarea hotărârii

atacate.

În fapt, prin cererea

de chemare în judecată, recurenta reclamantă, prin mandatar, a solicitat

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să recunoască prescrierea sumei de

1.518 RON reprezentând impozit pe teren agricol din extravilan cu privire la

care Primăria Comunei Stoicănești, județul Olt, a emis înștiințarea de plată

din 28 septembrie 2010 și scutirea de impozit a reclamantei din 2008 la zi și

în continuare pentru 5 ha de teren agricol extravilan situat pe raza Comunei

Stoicănești, județul Olt.

În acord cu soluția

instanței de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezentul

litigiu vizează plata impozitului agricol, datorat pentru o suprafață de teren

și penalitățile acumulate.

Sub aspectul

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Înalta Curte

reține că existența acestei calități presupune identitate între persoana celui

chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Or, în speță, între

recurenta-reclamantă, pe de o parte și pârât nu există niciun raport juridic,

în condițiile în care potrivit art. 248 lit. b) din C. fisc., impozitul pe

teren face parte din categoria impozitelor locale, cu privire la care unitatea

administrativ-teritorială are competență generală de administrare, prin

compartimentele de specialitate, pârâtul neavând nicio atribuție de control.

De asemenea, s-au

reținut și dispozițiile art. 209 alin. (4) C. proc. fisc., conform cărora

„Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de

autoritățile administrației publice locale, precum și de alte autorități

publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de

către aceste autorități”.

Ca urmare, Înalta

Curte constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice a fost corect admisă și respinsă acțiunea ca

fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, instanța de

control judiciar reține că procesul civil este guvernat de principiul

disponibilității și care vizează, inter alia, obligația instanței de a se

pronunța cu privire la pretențiile concrete existente în acțiune, așa cum s-a

întâmplat și în speța de față.

Raportat la

dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cu care, în toate

cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății, este evident că instanța de fond nu putea depăși limitele învestirii

sale, mai ales că, din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta

este nemulțumită de împrejurarea că petiția formulată a fost înaintată

administrativ de către Ministerul Justiției, prin Ministerul Finanțelor Publice

către Primăria Stoicănești.

În ceea ce privește

presupusa încălcare a dreptului la apărare, urmează a fi respinsă și această

critică ca nefondată, întrucât, luând act de dispozițiile art. 68 alin. (4) C.

proc. civ., potrivit cărora mandatarul rudă, nelicențiat în drept, nu poate

pune concluzii în fața Curții de Apel, instanța a amânat pronunțarea pentru a-i

acorda posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs.

Constatând că

sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să

atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.E. prin mandatar G.A. împotriva Sentinței nr. 1004 din 14

februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2013.

Procesat de GGC - AS