ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5404/2010

Ședința publică de la 3 decembrie 2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2010 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții D.E. și D.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea pârâtei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, la plata către reclamanți a sumei de 92.134 RON, respectiv a sumei de 138.201 RON reprezentând prima, respectiv a doua tranșă, actualizate cu rata inflației, din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 243 din 21 aprilie 2008 emisă de Comisia Județeană Dolj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 243 din 21 aprilie 2008, emisă de Comisia Județeană Dolj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a stabilit acordarea de compensații bănești în suma totală de 230.335,71 RON pentru bunurile abandonate de autorii lor în localitatea Satul Nou, județul Ismail, hotărâre comunicată pârâtei, care, însă, nici până la data înregistrării prezentei acțiuni nu a achitat tranșele ajunse la scadență.

Prin Sentința civilă nr. 154 din data de 23 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, Curtea a arătat că, în raport de obiectul și temeiul juridic al pretențiilor reclamanților, Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, aplicabilă în cauză, prevede la art. 8 alin. (5) și (6), competența tribunalului-secția de contencios administrativ, pentru soluționarea acțiunilor care intră sub incidența acestei legi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Au.N.R.P., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că Hotărârea nr. 243 din 21 aprilie 2008 a fost emisă fără respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003 și că cererea intimaților-reclamanți nu a fost însoțită de actele doveditoare prevăzute de lege.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este formulat peste termenul legal și urmează a-l respinge ca tardiv.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

În speță, prin sentința recurată, prima instanță s-a declarat necompetentă a soluționa cererea cu care a fost învestită de către intimații-reclamanți.

Dispozițiile imperative ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ. arată că "dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare".

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a formulat recurs la data de 4 mai 2010, în condițiile în care sentința recurată a fost pronunțată la data de 23 martie 2010 și, față de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 29 martie 2010.

În cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința respingerii prezentului recurs ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A.N.R.P. împotriva Sentinței civile nr. 154 din data de 23 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.