ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5225/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul O.A.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea Ordinelor Ministrului Justiției nr. 2026/C din data de 29 mai 2012 și nr. 822/C din 28 februarie 2012, în privința mențiunilor privitoare la acesta, mențiuni referitoare la cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară, cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și cuantumul sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru asigurarea confidențialității, întrucât la calculul acestor drepturi salariale nu s-a avut în vedere perioada reală care reprezintă vechime în magistratură, obligarea pârâtului să emită un ordin prin care să se menționeze faptul că, începând cu data de 13 decembrie 2011, perioada care reprezintă vechime în magistratură pentru reclamant, este de peste 5 ani (tranșa de vechime 5 - 10 ani) și să i se stabilească indemnizația de încadrare și sporurile aferente în raport de această vechime, adică clasa de salarizare 99, coeficient 11,25.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în perioada 4 ianuarie 2006 - 01 iulie 2010 și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, în calitate de ofițer de poliție judiciară și respectiv, consilier juridic. Urmare a promovării concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, sesiunea august - octombrie 2008, în perioada octombrie 2008 - iunie 2010 a avut calitatea de auditor de justiție, iar începând cu luna iulie 2010 și până la data de 8 februarie 2012, când a fost numit ca judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București, a avut calitatea de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Giurgiu. A mai precizat reclamantul că la data de 28 februarie 2012 Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 822/C prin care a stabilit în cazul său o vechime totală în muncă aferentă gradației a doua, 5 - 10 ani, și o vechime în funcție de 3 - 5 ani.

Reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva ordinului în speță, întrucât această încadrare nu corespunde vechimii reale, iar prin ordinul nr. 2026/C din 29 mai 2012 contestația sa a fost admisă în parte, fiindu-i recunoscută vechimea totală în muncă aferentă gradației a treia (10 - 15 ani), dar nu și vechimea totală în magistratură. Astfel, prin Ordinul M.J. nr. 2714/C/2010 din 16 noiembrie 2010 i s-a acordat un coeficient de multiplicare 9,000, aferent unei vechimi în magistratură de 0 - 3 ani, deși avea o vechime de peste 3 ani de zile, calculată potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 303/2004.

Reclamantul a precizat că a solicitat Ministerului Justiției emiterea unui alt ordin prin care să-i fie recunoscută vechimea totală, cerere care a fost însă respinsă, situație în care a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 2714/C/2010 și obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui alt ordin cu recunoașterea vechimii totale asimilată vechimii în magistratură. Prin Sentința civilă nr. 4136 din 10 iunie 2011, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată, dispunându-se anularea OMJ nr. 2714 din 23 noiembrie 2010 și obligarea Ministerului Justiției să emită un alt ordin prin care să se stabilească indemnizația de încadrare a reclamantului pe baza coeficientului de multiplicare 12,500 începând cu 1 august 2010, coeficient aferent la acea dată unei vechimi în magistratură de peste 3 ani, hotărâre pusă în executare de către Ministerul Justiției.

A mai arătat reclamantul că la data emiterii OMJ nr. 822/C/2012, astfel cum reiese din anexa acestuia, în cazul său au fost ignorate dispozițiile Sentinței civile nr. 4136 din 10 iunie 2011 prin care i s-a recunoscut perioada desfășurată în cadrul poliției judiciare ca vechime în magistratură. În ceea ce privește perioadele de 1 an și 9 luni, respectiv 1 an și 7 luni, în care a avut calitatea de auditor de justiție și, respectiv, judecător stagiar, vechime care a fost recunoscută, reclamantul a solicitat a se avea în vedere prevederile art. 17 alin. (5) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată. 1.2. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

1.3. Prin Sentința civilă nr. 5431 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea OMJ nr. 2026/C din 22 mai 2012 și, respectiv, OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012, în privința drepturilor salariale ale reclamantului, respectiv pentru stabilirea cuantumului indemnizației de încadrare brută lunară, spor și condiții grele de muncă, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate. Prima instanță a obligat de asemenea pârâtul să emită un nou ordin prin care să se menționeze că reclamantul, începând cu 13 decembrie 2011, beneficiază de o vechime în magistratură de peste 5 ani (5 - 10 ani) cu stabilirea indemnizației de încadrare și sporurile aferente în raport de această vechime, respectiv clasa de salarizare 99, coeficient 11,25.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2714/C din 16 noiembrie 2010 i s-a acordat reclamantului un coeficient de multiplicare 9,000 aferent unei vechimi în magistratură de 0 - 3 ani. Totodată, s-a mai reținut că prin Sentința civilă nr. 4136 din 10 iunie 2011 irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea OMJ nr. 2714 din 23 noiembrie 2010, fiind obligat Ministerul Justiției să emită un alt ordin prin care să se stabilească indemnizația de încadrare a reclamantului pe baza coeficientului de multiplicare 12,500 începând cu 01 august 2010, coeficient aferent la acea dată unei vechimi în magistratură de peste 3 ani, hotărâre pusă în executare de către Ministerul Justiției.

A apreciat instanța fondului că în aceste condiții a fost recunoscută reclamantului vechimea din perioada 04 ianuarie 2006 - 21 octombrie 2008, ca vechime efectivă în magistratură. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva Sentinței civile nr. 5431 din 1 octombrie 2012 a formulat recurs Ministerul Justiției care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 în condițiile art. 304 1 C. proc. civ. - 1865, potrivit cărora o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, în ceea ce privește Ordinul nr. 2714/C din 16 noiembrie 2010 și Sentința civilă nr. 4136 din 10 iunie 2011, ministerul recurent arată că dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, au fost luate în considerare, iar perioada de activitate ca ofițer de poliție judiciară și consilier juridic în cadrul D.G.P.M.

București a fost inclusă în vechimea în magistratură în raport cu care a fost acordat coeficientul de 13.500 stabilit de instanță. În ceea ce privește OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012 și respectiv, OMJ nr. 2026/C din 29 mai 2012, anulate de instanța de fond, autoritatea recurentă susține că judecătorul fondului a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, în temeiul cărora au fost emise cele două ordine, respectiv art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora cuantumul brut al drepturilor salariale se va stabili în anul 2011 ținându-se seama, în cazul judecătorilor și procurorilor, de vechimea în funcțiile respective. Astfel, interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale, temei al celor două ordine, instanța de fond a făcut confuzie între noțiunea de "vechimea în funcție" și "vechimea în magistratură", noțiuni cu conținut juridic diferit și cu efecte juridice diferite.

În concluzie, ministerul recurent a solicitat admiterea recursului, desființarea soluției instanței de fond și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2.2. Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a răspuns criticilor recursului, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, care nu a interpretat greșit dispozițiile legale și nici dispozitivul Sentinței civile nr. 4136/2011, ci a dat acestora consecințele juridice legale.

Mai susține că ministerul recurent se află în confuzie, iar nu instanța de fond, din moment ce dispozițiile Legii nr. 284/2010 au înlocuit noțiunile anterioare de "vechime în muncă" și "vechime în magistratură", cu noțiunile actuale "vechime în muncă" și "vechime în funcție". Or, mai susține intimatul-reclamant, cu alte cuvinte, "vechimea în magistratură" recunoscută prin Sentința civilă nr. 4136/2011 a devenit, prin dispozițiile Legii nr. 284/2010, "vechime în funcție", așa cum a reținut și instanța de fond. 3. Soluția instanței de recurs Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cauză este necontestat că intimatul-reclamant, în perioada iulie 2005 - octombrie 2008, și-a desfășurat activitatea ca ofițer de poliție judiciară și consilier juridic în cadrul D.G.P.M.

București, perioadă care i-a fost recunoscută în temeiul art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, ca vechime în magistratură, ceea ce a constituit temeiul instanței anterioare de anulare a Ordinului MJ nr. 2714/C/2010, prin Sentința civilă nr. 4136/2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Într-adevăr, potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, între altele, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit funcția de consilier juridic sau ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice.

În cauza de față, intimatul-reclamant a susținut că pin emiterea OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012 și respectiv a OMJ nr. 2026/C din 29 mai 2012, autoritatea emitentă a ignorat perioada de vechime în magistratură recunoscută de instanța anterioară, prin Sentința civilă nr. 4136/2011, care a devenit echivalentă/similară cu vechimea în funcție", după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010. Din conținutul celor două ordine, care fac obiectul cauzei de față, rezultă că prin OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012 reclamantul O.A.C. a fost reîncadrat în funcție și i s-au stabilit clasa de salarizare 96 și gradația 2, precum și drepturile salariale în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, prin Ordinul ministrului justiției nr. 2026/C/2012, art. I, începând cu data de 1 septembrie 2011, reclamantul a fost reîncadrat în funcție și i s-au stabilit clasa de salarizare 87 și gradația 3 (corespunzătoare unei vechimi în muncă de la 10 la 15 ani), beneficiind de următoarele drepturi salariale: - o indemnizație de încadrare brută lunară: 5.100 RON; - un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 765 RON; - un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității: 765 RON.

Potrivit art. II, începând cu data de 1 octombrie 2011, intimatul-reclamant a fost reîncadrat în funcție și i s-au stabilit clasa de salarizare 98 gradația 3, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de la 3 ani la 5 ani, beneficiind de următoarele drepturi salariale: - o indemnizație de încadrare brută lunară: 5.228 RON; - un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 765 RON; - un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității: 765 RON. Potrivit art. III, începând cu data de 13 decembrie 2011, intimatul-reclamant O.A.C.

a fost reîncadrat în aceeași funcție, același grad profesional, gradat 3 și clasa de salarizare 98, beneficiind de următoarele drepturi salariale: - o indemnizație de încadrare brută lunară: 5.610 RON; - un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 842 RON; - un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității: 841 RON. Or, începând cu 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și al Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcție, grad și gradație, pe clase de salarizare.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, "personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010". În ceea ce privește drepturile salariale, actul normativ anterior menționat a prevăzut că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, stabilind totodată că începând cu data de 1 ianuarie 2011 drepturile salariale sunt cele acordate pentru luna octombrie 2010 majorate cu 15%, cuantumul acestora fiind stabilit ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. În cadrul Capitolului I din Anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "justiție", la Legea-cadru nr. 284/2010, sunt stabiliți coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și clasele de salarizare în raport de vechimea în funcție și vechimea în muncă.

Menționăm că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, prin vechime în funcție se înțelege vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, potrivit pct. 1 din Nota la Cap. I "Coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor" din Anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "justiție" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "1. Prin vechime în funcție, în sensul prezentei anexe, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent". Având în vedere aceste dispoziții legale, în calculul vechimii în funcție necesare pentru încadrarea în clasa de salarizare, respectiv pentru stabilirea drepturilor salariale, nu pot fi luate în considerare și alte funcții (precum ofițer de poliție judiciară sau consilier juridic) decât cele prevăzute, în mod expres, de lege.

Astfel fiind, rezultă că și după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 și, respectiv, a Legii nr. 285/2010, noțiunile de "vechime în muncă", "vechime în magistratură" și respectiv "vechime în funcție", au rămas noțiuni juridice distincte, cu efecte juridice diferite. În concluzie, instanța de fond a reținut în mod greșit că Ordinele nr. 822 și respectiv nr. 2026 emise de autoritatea publică recurentă ar fi nelegale, astfel încât recursul va fi admis, cu consecința desființării soluției instanței de fond și a respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 5431 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Respinge acțiunea formulată de reclamantul O.A.C., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2013. Procesat de GGC - AM