ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.C.,

având calitatea de judecător stagiar la Judecătoria Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a formulat cerere

de chemare in judecată prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului

Justiției, nr. 2120/C/2011 din data de 17 octombrie 2011, în privința

mențiunilor din acest ordin, referitoare la cuantumul indemnizației de

încadrare brută lunară al reclamantei, cuantumul sporului pentru condiții de

muncă grele, vătămătoare sau periculoase și cuantumul sporurilor pentru risc și

suprasolicitare neuropsihică și pentru asigurarea confidențialității; obligarea

Ministerului Justiției la emiterea unui ordin prin care să se menționeze faptul

că, începând cu data de 01 septembrie 2011, perioada care reprezintă vechime în

magistratura pentru reclamantă este „de peste 5 ani" și prin care să i se

stabilească indemnizația de încadrare pe baza coeficientului de multiplicare

13,500.

În motivarea cererii

a arătat că Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 437

din 30 iunie 2011 (poziția 16 în cuprinsul anexei nr. 1), a fost numită

judecător stagiar la Judecătoria Piatra Neamț, începând cu data de 01 iulie 2011.

A mai arătat că prin

Ordinul Ministrului Justiției nr. 2120/ C din 17 octombrie 2011, comunicat la

data de 24 octombrie 2011, s-a statuat că începând cu data de 01 iulie 2011

beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară de 2.922 lei, un spor

pentru condiții de munca grele, vătămătoare sau periculoase in cuantum de 438

lei, un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică precum și un spor

pentru păstrarea confidențialității în cuantum de 468 lei, fără a face vreo

mențiune cu privire la coeficientul de multiplicare pe baza căruia se

stabilește indemnizația de încadrare brută lunară.

A susținut reclamanta

că din cuantumul sumelor stabilite a reieșit faptul că în cazul acesteia

încadrarea a fost realizată fără a se lua în considerare vechimea anterioară

calculată conform art. 86 din Legea nr. 303/2004, indemnizația de încadrare

având un cuantum identic cu a altor judecător stagiari care nu au vechime

anterioară, astfel că coeficientul de multiplicare aplicat a fost de 8 conform pct.

30 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 27/2006, punct unde sunt încadrați judecătorii,

procurorii, auditorii de justiție între 1 și 2 ani vechime.

Împotriva ordinului

reclamanta a formulat contestație, respinsă cu motivarea că, acordarea

coeficientului de 13,500 este condiționată de promovarea și validarea

examenului de capacitate.

A susținut reclamanta

că în conformitate cu dispozițiile din „Nota 1" de la Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 27/2006, prin "vechime", în sensul lit. a) pct. 28-31 și lit.

b) pct. 10 - 12 din prezenta anexă, se înțelege vechimea în magistratură

prevăzută la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată.

A mai susținut

reclamanta că prin această limitare a recunoașterii vechimii în magistratură,

s-a creat o diferențiere discriminatorie între judecători stagiari și procurori

stagiari, în condițiile în care ultimilor li s-a recunoscut prin Ordinul de

salarizare emis de Ministerul Public, ca vechime în magistratură - vechimea în

muncă exercitată într-o funcție juridică și, pe cale de consecință, li s-a

aplicat coeficientul de multiplicare corespunzător, prevăzut de lit. a) pct. 28

al Anexei la O.U.G. nr. 27/2006.

S-a mai arătat că la

data pentru care ordinul contestat a devenit aplicabil, 01 iulie 2011, avea 4

ani și 10 luni vechime în magistratură, calculată conform art. 86 din Legea nr.

303/2006, respectiv 3 ani și o lună, în perioada 17 august 2006-01 martie 2008

în calitate de ofițer de poliție judiciară la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate din cadrul Inspectoratului de Poliție

Județean Neamț și respectiv 01 martie 2008-30 septembrie 2009 consilier juridic

la Compartimentul Juridic din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Neamț

și 1 an și 9 luni, în perioada 01 octombrie 2009 - 30 iunie 2011, în calitate

de auditor de justiție al Institutului Național al Magistraturii.

A apreciat reclamanta

că refuzul Ministerului Justiției de a-i acorda coeficientului de multiplicare

13,500 se întemeiază pe interpretarea, de rea credință, în opinia sa, potrivit

căreia Punctul 3 al Notei la Anexa O.U.G. nr. 27/2006 realizează o diferențiere

clară între judecătorii și procurorii stagiari și definitivi deși din analiza

prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, nu rezultă că judecătorilor stagiari care au o

vechime în magistratură de peste 3 ani le este interzisă acordarea coeficientului

de multiplicare 13,500, mai ales in condițiile în care actul normativ nu face

referire la sintagma „judecător stagiar”.

Paratul Ministerul

Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiate.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 769

din 6 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I.C. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost numită

judecător stagiar prin Hotărârea C.S.M. nr. 437 din 30 iunie 2011 începând cu

data de 1 iulie 2011, dată la care aceasta aprecia că avea o vechime de 4 ani

și 10 luni în magistratură, considerând vechimea de 3 ani pe care a avut-o în

calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Neamț și de consilier

juridic la compartimentul juridic din cadrul Inspectoratului și 1 an și 9 luni

în perioada 1 octombrie 2009 – 30 iunie 2011 în calitate de auditor de justiție

la I.N.M.

A reținut instanța

fondului că stabilirea coeficientului de multiplicare corespunzător vechimii se

realiză prin Ordinul M.J. pe baza hotărârii C.S.M. prin care judecătorii

stagiari sunt numiți în magistratură, în speță reclamanta fiind numită prin

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 437/2011 fiind absolventă I.N.M. promoția 2009-2011.

Potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006, prin vechime în sensul legii 303/2004, lit.

a) pct. 28 – 31 și lit. b) pct. 10 – 12 din Anexă, se înțelege vechime în

magistratură prevăzută de art. 86 din același act normativ, republicat, O.U.G.

27/2006 stabilind pentru judecători și procurori condițiile în care se aplică

coeficientul de multiplicare 13,500.

S-a reținut astfel

că, așa cum rezultă din textul anexei la O.U.G. nr. 27/2006, acordarea

coeficientului de multiplicare 13.500 se face după validarea examenului de

capacitate sau dacă a fost încadrat ca judecător definitiv, iar din interpretarea

art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și art. 4 alin. (1) din aceeași

ordonanță sporul de stabilitate sau fidelitate se acordă pentru vechimea

efectivă în magistratură nu pentru alte funcții juridice considerate ca vechime

în magistratură pentru Care se acordă spor de vechime în muncă, astfel încât nu

sunt aplicabile în sensul dorit de reclamantă dispozițiile art. 86 din Legea nr.

303/2004.

Totodată, s-a mai

arătat in considerentele sentinței că aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea

nr. 330/2009 care menține salarizarea diferită a judecătorilor și procurorilor

stagiari față de cei definitivi stabilind în art. 8 din Anexa VI alin. (2) că,

după validarea examenului de capacitate judecătorilor, procurorilor și

personalului de specialitate juridică asimilat li se aplică indemnizația de

încadrare brută lunară stabilită conform coeficienților de ierarhizare

prevăzuți.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta I.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență următoarele:

A apreciat recurenta

reclamantă că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât nu i-a fost comunicată

întâmpinarea și nu s-au administrat probe in cauză, fiind încălcat principiul

rolului activ.

A mai arătat

reclamanta că instanța a motivat sumar soluția pronunțată, prin însușirea întâmpinării

pârâtului, fără a se pronunța asupra discriminării injuste dintre judecătorii stagiari

și procurorii stagiari care au beneficiat de coeficientul de multiplicare,

precum și față de judecătorii stagiari care au beneficiat de același coeficient

prin hotărâri judecătorești favorabile.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Procedura în

fața instanței de recurs.

Recurenta a depus în

conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în

susținerea cererii de recurs, practică judiciară

Considerentele

și soluția instanței de recurs.

Recursul este

inadmisibil.

Reclamanta

își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2006

potrivit cărora „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se

poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de

contencios administrativ și fiscal (….) a Curții de Apel București, pentru

celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”, abrogate prin art.

48 alin. (1) pct. 7 al Legii nr. 330/2009.

Înalta Curte constată

că atât actul contestat, pe de o parte, cât și hotărârea ce face obiectul

recursului de față, pe de altă parte, au fost date în aplicarea prevederilor

Legii-cadru nr. 330/2009

privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

.

Potrivit art. 18 alin.

(1) din Anexa nr. VI (Reglementări specifice personalului din sistemul

justiției) din actul normativ susmenționat, în forma în vigoare la data

pronunțării sentinței atacate, „Judecătorii, procurorii, personalul de

specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți, nemulțumiți

de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ al

ordonatorului principal de credite, pot face contestație, în termen de 15 zile

de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Consiliului Superior al

Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de

apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în

termen de cel mult 30 de zile”.

De asemenea, conform alin.

(2) al aceluiași articol, „(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin.

(1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru

hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”.

În prezent,

dispozițiile legale citate sunt prevăzute de art. 7 din Cap. VIII (

Reglementări

specifice personalului din sistemul justiției

) din Anexa nr. VI (Familia

ocupațională de funcții bugetare „Justiție”) la Legea-cadru nr. 284/2010

privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificate prin

Decizia nr.

685/2012

a Curții Constituționale.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs,

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum Sentința nr. 769

din 6 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute

de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul urmează a fi

respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.C. împotriva Sentinței nr. 769 din 6 februarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 februarie 2013.