ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 4/CC din 25 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. , a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de inculpatul K.C., privind sentința penală nr. 60 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 828/64/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3435 din 26 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.  revizuentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că petenrul K.C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 60 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 828/64/2007, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât s-au descoperit fapte ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și-care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că după decesul inculpatului L.N. survenit în data de 15 octombrie 2011, petentul nu a mai ținut legătura cu familia supraviețuitoare a inculpatului. Totuși la un moment dat soția decedatului L.N., L.I., în discuțiile acestora despre L.N., a recunoscut și a relatat că la un moment dat în toamna anului 2000 sau 2001, inculpatul L.N. a însărcinat-o pe aceasta să pună un plic la poștă, adresat către Judecătoria Brașov, care conținea întâmpinarea scrisă și semnată de petent din greșeală și din joacă, cu impunerea ca aceasta ca „să nu îi spună nimic avocatului său", adică petentului, și de asemenea a văzut că acel înscris a fost luat dintr-un dosar aparținând petentului, dosar de culoare mov pe care era scris „N.N." și care era pe masa din bucătărie a acestuia. L.I. i-a spus că acest lucru nu îl putea spune dat fiind faptul că era soția inculpatului la acea dată și nu știa de fapt cine a semnat acea întâmpinare. La opinia revizuentului acest fapt nou este generator de ipoteza probatorie pe care de fapt a tot susținut-o de-a lungul derulării procesului, acest fapt nefiind cunoscut de către instanța de judecată. S-a mai arătat că în mod eronat s-a susținut că la percheziția domiciliară s-ar fi găsit la petent dovada încercării falsificării semnăturii lui P.G., semnătură care a stat la inculparea inculpatului în respectivul dosar, lucru care se poate observa din lecturarea proceselor-verbale de percheziție domiciliată efectuate la domiciliul petentului și la domiciliul inculpatului L.N. din Brașov.

Analizând, cererea de revizuire curtea, în esență, a constatat că ceea ce invocă revizuentul cu privire la inculpatul L.N. nu reprezintă faptele probatorii noi, astfel cum cer dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Legat de criticile care privesc mențiuni eronate din hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind locuința la care la percheziția domiciliară s-ar fi găsit dovada încercării falsificării semnăturii lui P.G., curtea a apreciat că nu pot constitui vreunul din cazurile de revizuire în sensul art. 453 C. proc. pen. In cuprinsul sentinței penale nr. 60 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 828/64/2007, se arată de altfel în mod expres că „la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului L.N. a fost găsită o foaie pe care a fost exersată semnătura părții interesate P.G. și este lipsită de relevanță împrejurarea că aceasta s-a găsit la locuința inculpatului L., câtă vreme s-a stabilit științific că semnătura falsă a fost executată de inculpatul K."

Împotriva acestei decizii a declarat apel revizuentul K.C.

Pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2014, apelantul revizuent a depus prin serviciul de registratură nn înscris prin care învedera instanței că își retrage apelul declarat.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 415 C. proc. pen. , potrivit cărora, până

la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage

apelul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința

apelantului contestator, valabil exprimată, de retragere a apelului.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului declarat de revizuentul K.C. împotriva Deciziei penale nr. 4/CC din 25 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunță în ședință publică, azi 23 septembrie 2014.