ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 8/A/CC din 30 iulie 2014 Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a respins că neântemeiată contestația în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 510 din data de 11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 41/325/2008.

Pentru a decide astfel curtea a reținut, în esență, că prin Decizia penală nr. 510

din data de 11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 41/325/2008, s-a dispus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului declarat

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.

327 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția penală, în Dosarul nr.

41/325/2008, a fost desființată parțial hotărârea atacată și în rejudecare:

I. Inculpatul T.N.: S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului T.N. și repuse în individualitatea lor pedepsele principale stabilite:

3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

S-a înlăturat sporul de contopire de 3 luni.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridică din infracțiunea

de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. - text de lege în temeiul căruia a condamnat pe inculpatul T.N. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 297 alin. (1) raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului T.N. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr.

187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c)

(dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a

condamnat pe inculpatul T.N. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 au fost

interzise inculpatului T.N. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)

lit. a), b) și c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. pe o perioadă de 3 ani

după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr.

187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c)

(dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. inculpatul T.N. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 8 luni, în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani si 8 luni închisoare (în regim de detenție), pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art 66 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a face parte din personalul

silvic) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

II.

Inculpatul R.I.:

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior au fost interzise inculpatului R.I. exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a face parte din personalul

silvic, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale aplicate.

III.

Inculpatul B.l.I.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior au fost interzise inculpatului B.l.I. exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita funcția de administrator în cadrul oricărei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

IV.

Inculpatul S.E.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior au fost interzise inculpatului S.E. exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

A fost dedusă din pedeapsa principală aplicată inculpatului S.E.

reținerea de 24 de ore din 19 aprilie 2005 și durata arestului preventiv începând cu data de

22 aprilie 2005 până la data de 06 mai 2005 inclusiv.

înscrisurile false:

în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost declarate false și s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

documentul intitulat „Tabel Centralizator cu personalul din afara M.A.N. care are aprobare de a intra în incinta U.M. X Filiași (cu

excepția sectorului tehnic) în anul 2004", înregistrat la Ocolul Silvic Filiași sub

nr. 2429din 03 mai 2004 (aflat în original la fila 177 vol. 4 d.u.p.).

documentul intitulat „Act de control nr. 1" și anexele la acest document, înregistrate la Ocolul Silvic Filiași sub nr. 2179 din 25 aprilie 2003 (depuse în copie la filele 101 - 1404 din vol. 6 d.u.p.).

documentul intitulat „Act de control nr. 2" și anexele la acest document, înregistrate la Ocolul Silvic Filiași sub nr. 6741 din 23 decembrie 2003 (depuse în copie la filele 11 - 14 din vol. 6 d.u.p.).

actul de predare - primire al cantonului 18 Filiași, înregistrat la Ocolul Silvic Filiași sub nr. 3614 din 30 iunie 2004.

documentul intitulat „Delegația nr. 107 de folosire a ciocanului de

marcat" din data de 21 iunie 2004, înregistrat la Ocolul Silvic Filiași sub nr.

3351 din 21 iunie 2004 (aflat în original la fila 64 vol. 6 d.u.p.).

VI. A fost menținută în rest sentința atacată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile

declarate de inculpați și partea civilă R.N.P.R. (Direcția

Silvică Dolj).

VIII.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru

soluționarea apelului declarat de procuror au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen. inculpații au fost obligați să plătească statului suma de

500 lei fiecare, iar partea civilă 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

IX.

S-a dispus plata sumei de 2.000 lei din fondurile Ministerului Justișiei în contul Baroului Timiș, onorariu avocat oficiu.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul

S.E., întrucât cererea de amânare în vederea angajării unui apărător a fost respinsă la primul termen de judecată iar cauza soluționată, atât în lipsa sa, fiind plecat din țară în perioada 22 mai - 04 iunie 2014, cât și în lipsa avocatului ales, desemnând din

oficiu un apărător.

Curtea examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare a stabilit că petentul are calitatea procesuală prevăzută de lege, decizia atacată este definitivă și

prin această hotărâre s-a soluționat fondul cauzei, însă condiția privind motivarea cererii și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. nu este îndeplinită, întrucât criticile formulate de petent, în sensul că nu i s-a acordat termen pentru a-și angaja apărător în faza de judecată a apelului, nu se circumscriu cazului de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. f) C. proc. pen..

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul condamnat.

La termenul din data de 23 septembrie 2014 reprezentantul Ministerului Public a

invocat excepția admisibilității căii de atac promovate de contestatorul condamnat solicitând admiterea excepției și respingerea apelului ca inadmisibil întrucât, potrivit art. 408 rap la art. 432 C. proc. pen., a fost promovat împortiva unei hotărâri date în contestație

în anulare și care este definitivă.

Apărătorul ales al apelantului contestator, față de excepția invocată, a susținut că apelul declarat este admisibil prin raportare la dispozițiile art. 431 și art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

În aceste condiții instanța supremă a rămas în pronunțare cu privire la această

excepție.

Examinând calea de atac promovată prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată următoarele:

Admisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui

act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care

a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat

anterior, admisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci

când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

n speța de față, se constată că a fost declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 8/A/CC din 30 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, fiind definitivă.

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, reglementare care, de altfel, este preluată din vechiul cod (art. 392 alin. (4), însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată deart. 431 C. proc. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta ideea că dispozițiile art. 431 și respectiv art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sunt lacunar formulate, dând loc la interpretări, este de bun simț juridic ca o hotărâre dată în contestație în anulare să fie supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată, excepție făcând cele rămase definitive prin neapelare.

Ori, prin decizia apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare și,a decis în consecință.

Apărătorul contestatorului apelant a susținut că prin respingerea contestației în anulare, ca neântemeiată, apelul declarat este admisibil, fiind incidente dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Chiar dacă în dispozitivul Deciziei penale nr. 8/A/CC se consemnează că este

repinsă contestația, ca neîntemeiată, din considerentele hotărârii se observă că instanța

nu a examinat fondul contestației, ci doar îndeplinirea condițiilor de formă pentru admisibilitatea în principiu. Mai mult decât atât, în cauză contestatorul nu a fost citat, examinarea contestației s-a făcut în camera de consiliu ceea ce demonstrează clar că soluția instanței de fond vizează strict admisibilitatea în principiu a contestației, judecarea pe fond, după parcurgerea procedurii prealabile presupunând citarea petentului și soluționarea contestației în ședință publică.

Doctrina penală a stabilit că respingerea în principiu a conestației în anulare se dispune prin decizie fiind un act definitiv al instanței.

În consecință, dispozițiile art. 432 C. proc. pen. nu sunt aplicabile speței, nefiind depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea

apelului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, dacă legea nu prevede altfel.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de

declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, așadar, că apelantul contestator condamnat a formulat cerere de apel

împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept-

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 al. (1) lit. a) C. proc. pen., va

respinge, ca înadmisibil apelul declarat de contestatorul condamnat și va obliga

apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.