ÎCCJ, Decizia nr. 32/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința nr. 650 din data de 14 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că, în cauză, prin sentința penală nr. 577 din data de 12 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (9 acte materiale) cu referire la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A., fost primar al Mun. Pașcani, ulterior deputat în Camera Deputaților - Parlamentul României, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În baza art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior în condițiile art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de primar ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 7 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen. anterior.

A făcut aplicarea art. 863 anterior cu referire la art. 5 C. pen. în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași:

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. anterior.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013, a formulat apel inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 101 din data de 28 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013, a fost desființată, în parte, sentința atacată și, rejudecând, a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. (1968), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) și cu referire la art. 5 C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 10 luni închisoare. A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. (1968) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1968) și s-a redus termenul de încercare, stabilit în condițiile art. 861 - 862 C. pen. (1968) cu referire la art. 5 C. pen., de la 7 ani și 6 luni la 4 ani.

Împotriva sentinței penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire, solicitând în esență, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire.

De asemenea, a solicitat readministrarea probelor din cursul judecății în primă instanță, în baza dispozițiilor art. 461 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenției Naționale de Integritate și Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Pașcani.

Înalta Curte, secția penală, examinând cererea de revizuire formulată de inculpatul A., a subliniat limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452 - 459 din C. proc. pen.

S-a reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) din C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă.

Prima instanță a constatat că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 577 din data de 12 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, solicitând, în esență, să se constate incidența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât au apărut elemente noi care nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, respectiv Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenției Naționale de Integritate și Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Pașcani, înscrisuri care, în opinia revizuentului, pot dovedi că acesta nu a încălcat atribuțiile de serviciu aferente funcției de primar.

S-a reținut că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Or, în cauză, Înalta Curte, secția penală a constatat că aspectele invocate de revizuent în cuprinsul cererii de revizuire respectiv că, prin raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenției Naționale de Integritate s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale privind conflictele de interese și incompatibilitățile aplicabile aleșilor locali și nu au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul conflictelor de interese și incompatibilităților, precum și că studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Pașcani a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de legalitate, nu reprezintă fapte probatorii necunoscute instanței, care să permită identificarea unei erori juridice și înlăturarea ei. Conținutul acestor înscrisuri nu afectează fondul cauzei penale și nu privesc circumstanțe de care instanța de fond nu avea cunoștință atunci când a pronunțat hotărârea în cauză, întrucât aceasta s-a pronunțat asupra tipicității faptei de conflict de interese, cunoscând aceste aspecte.

S-a constatat că, în realitate, ceea ce a solicitat revizuentul A. a fost readministrarea mijloacelor de probă în fața altei instanțe, iar nu fapte probatorii necunoscute instanței, cu consecința unei reinterpretări a faptelor în legătură cu apărarea susținută pe parcursul procesului penal și care nu a fost confirmată în cele două cicluri procesuale anterioare.

În consecință, s-a apreciat că motivele menționate de revizuentul A. nu fac dovada existenței unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol.

II. Împotriva sentinței nr. 650 din data de 14 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în termen legal, a formulat apel revizuentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2022, sub nr. x/2022, primul termen de judecată fiind fixat, în mod aleatoriu, la data de 21 martie 2022, termen la care au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor fi reluate.

Prin motivele de apel formulate în scris și depuse la dosarul cauzei, revizuentul a solicitat admiterea apelului declarat și, pe cale de consecință, să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate, apreciind că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Totodată, a susținut că soluția instanței de fond prin care s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, este diametral opusă aspectelor reținute în Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 întocmit de către Agenția Națională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare întocmit de A.N.I. au fost analizate nu numai cele 9 acte juridice indicate în rechizitoriu, semnate de inculpat în calitate de primar, ci s-a realizat o analiză cu privire la respectarea regimului declarării averii, al incompatibilităților și al conflictelor de interese de către A. în calitate de primar al municipiului Pașcani, pentru întreg mandatul 2008 - 2012, concluzionându-se că au fost respectate dispozițiile legale privind conflictele de interese și incompatibilitățile aplicabile aleșilor locali, nefiind identificate elemente de încălcare a legislației.

S-a susținut că nu a fost dovedită obținerea unui folos material de către persoanele fizice/juridice, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, nefiind întocmit nici un raport de expertiză (sau un alt mijloc de probă) din care să rezulte că, în urma încheierii contractelor de concesiune/închiriere, societățile comerciale ar fi obținut orice fel de avantaje.

Totodată, apelantul A. a considerat că instanța de fond care a dispus condamnarea sa a reținut o situație de fapt greșită, fiind încălcate prevederile Constituției României, adăugând la lege, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor privind infracțiunea de conflict de interese. Pentru a se reține infracțiunea de conflict de interese în sarcina inculpatului, trebuia dovedit că acțiunile sale (semnarea contractelor de concesiune/închiriere) au avut o urmare certă, concretizată în obținerea unui folos material, neexistând la dosar niciun mijloc de probă din care să rezulte că persoanele menționate în cuprinsul articolului art. 2531 alin. (1) din C. pen. de la 1968 ar fi obținut în concret vreun folos de natură materială.

S-a arătat că, spre deosebire de Studiul de oportunitate atașat cererii de revizuire (în care se stabilea o redevență de 219 euro/an), Studiul de oportunitate luat în considerare de către organele judiciare prezintă numeroase nereguli.

În concluzie, apelantul-revizuent A. a susținut că, în calitate de primar al mun. Pașcani, nu a făcut altceva decât să semneze contractul de concesiune nr. x/23.11.2009 în baza celor stabilite prin H.C.L. nr. 170/26.10.2009, neatacată în contencios administrativ, redevența pentru concesionarea terenului de 110 mp fiind calculată pe baza unei formule de calcul prevăzută de lege și, în mod concret, nu a fost realizat niciun folos material pentru inculpatul A. sau pentru altă/alte persoane (fizice sau juridice), nefiind pus în executare respectivul contractul de concesiune.

Examinând apelul declarat de revizuentul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din perspectiva art. 21 și art. 129 din Constituție, precum și art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legiuitorul reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul acesteia, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție.

În acest context, caracterul aparte stabilit de legiuitor pentru căile extraordinare de atac, inclusiv pentru revizuire, este determinat și de principiul respectării autorității de lucru judecat care are importanță fundamentală în ordinea juridică națională, precum și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în jurisprudența Curții s-a reținut că atingerea adusă acestui principiu prin legislația națională trebuie să fie limitată, fiind necesar ca acestuia să i se aducă derogare doar daca o impun motive elocvente (cauza Stanca Popescu împotriva României, Hotărârea din 7 iulie 2009, paragraful 99).

Având în vedere caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte, prin raportare la dispozițiile art. 452 și următoarele din C. proc. pen., revizuirea poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, prin care s-a rezolvat fondul cauzei, doar pentru motivele expres reglementate de legiuitor. Fiind o cale de atac de retractare, revizuirea permite instanței să revină asupra propriei hotărâri, prin intermediul său fiind constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut că revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive, care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal.(Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Decizia nr. 333 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 2 noiembrie 2021).

Conform art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) din C. proc. pen.

Totodată, potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea conflictului juridic de drept penal și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Prin raportare la art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei duble condiționări, respectiv ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanței care a soluționat cauza și să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Cu privire la acest caz de revizuire, doctrina și jurisprudența au statuat că nu poate fi considerată o faptă sau împrejurare nouă, solicitarea de suplimentare a probatoriului sau de readministrare a probelor în vederea dovedirii unor împrejurări de fapt preexistente care au fost deja invocate în primul ciclu procesual ori care, deși cunoscute, nu au fost invocate cu titlu de apărări, fiind inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte stabilite anterior.

Verificând, din prisma criticilor formulate, actele și lucrările dosarului, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. a) - d) din C. proc. pen.

Însă, prin raportare la dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că aspectele invocate de revizuent în cuprinsul cererii de revizuire respectiv că, prin Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenției Naționale de Integritate s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale privind conflictele de interese și incompatibilitățile aplicabile aleșilor locali și nu au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul conflictelor de interese și incompatibilităților, precum și că Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Pașcani a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de legalitate, nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea, deoarece nu reprezintă fapte probatorii necunoscute instanței, care să permită identificarea unei erori juridice și înlăturarea ei.

Astfel, în acord cu prima instanță, se reține că argumentele invocate de apelantul revizuent A. în susținerea cererii de revizuire reprezintă doar mijloacele de probă care se doresc a fi readministrate în fața altei instanțe, iar nu fapte probatorii necunoscute instanței, cu consecința unei reinterpretări a faptelor în legătură cu apărarea susținută pe parcursul procesului penal.

În jurisprudența instanței supreme, s-a reținut că expresia fapte sau împrejurări vizează probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare (decizia nr. 983 din 10 martie 2011, www.x.ro).

Dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. se referă la faptele probatorii noi, în sensul că au rămas necunoscute instanței, la momentul soluționării cauzei, iar nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor vizând împrejurări deja avute în vedere și verificate (decizia nr. 96/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Ipoteza contrară ar avea drept consecință, transformarea revizuirii într-un alt grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, însă această situație ar afecta principiul securității raporturilor juridice ca element fundamental al supremației dreptului.

Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Totodată, acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase (Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, Hotărârea din 24 iulie 2003, paragraful 52).

Verificând actele și lucrările dosarului, pentru a identifica, în mod concret, caracterul nou și necunoscut al faptelor sau împrejurărilor invocate de către revizuent, se constată că prin cererea de revizuire nu au fost relevate împrejurări noi, în sensul avut în vedere de dispoziția legală, ci au fost aduse critici atât probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, cât și hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză.

Astfel, aspectele invocate au fost cunoscute și analizate de către instanțele de judecată la momentul soluționării cauzei. Referitor la Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Pașcani, se constată că, încă din cursul urmăririi penale, au fost depuse la dosarul cauzei atât Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Pașcani în care este menționată o redevență de 1021 euro/an, cât și Studiul de oportunitate nr. 8/2009 al Primăriei Mun. Pașcani, cu o redevență de 219 euro/an .

Totodată, contrar susținerii apelantului revizuent A., potrivit căreia în ceea ce privește Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 întocmit de către Agenția Națională de Integritate, acesta a fost atașat pentru prima dată la prezentul dosar (având ca obiect "conflict de interese - revizuire") - fila x motive de apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți constată că, în cursul judecării cauzei în apel, inculpatul A. a depus la dosarul cauzei, Raportul de evaluare nr. x/29.01.2015 al Agenției Naționale de Integritate, ca urmare a încuviințării probei cu înscrisuri de către instanța de control judiciar (Anexa 1, dosar apel).

Or, în condițiile în care toate aspectele învederate în cuprinsul cererii de revizuire au fost cunoscute de către instanțele ordinare, fiind aduse în discuție chiar de către inculpat și au fost analizate atât în fond, cât și în apel, se constată că revizuentul A. nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să fie de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea și să aibă aptitudinea de a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare.

Prin urmare, se constată că, în mod corect, Înalta Curte, secția penală a reținut că, în privința înscrisurilor, conținutul acestora nu afectează fondul cauzei penale și nu privesc circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la momentul soluționării cauzei, întrucât s-a pronunțat asupra tipicității faptei de conflict de interese, cunoscând aceste aspecte.

Totodată, se constată că, în cuprinsul cererii de revizuire, s-a susținut că nu a fost dovedită obținerea unui folos material de către persoanele fizice/juridice, nefiind întocmit nici un raport de expertiză (sau un alt mijloc de probă) din care să rezulte că, în urma încheierii contractelor de concesiune/închiriere, societățile comerciale ar fi obținut orice fel de avantaje. Apelantul revizuent A. a considerat că instanța de fond care a dispus condamnarea sa a reținut o situație de fapt greșită, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor privind infracțiunea de conflict de interese, în sensul că trebuia dovedit că acțiunile sale (semnarea contractelor de concesiune/închiriere) au avut o urmare certă, concretizată în obținerea unui folos material, neexistând la dosar niciun mijloc de probă din care să rezulte că persoanele menționate în cuprinsul articolului art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior, ar fi obținut vreun folos de natură materială.

Din perspectiva acestor susțineri, Înalta Curte - Completul 5 Judecători constată că revizuentul urmărește o reinterpretare a faptelor în legătură cu apărarea susținută în cursul procesului penal. Însă, criticile formulate în legătură cu motivarea soluției pronunțate în cauză, modul în care au fost apreciate mijloacele de probă, aspectele care privesc întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, nu sunt faptele sau împrejurări noi, de natură a conduce la identificarea unei erori judiciare.

Prin urmare, în condițiile în care motivele menționate de apelantul revizuent A. nu fac dovada existenței unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în acord cu instanța de fond, reține că aspectele invocate de revizuent nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire.

Pentru considerentele anterior expuse, întrucât faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nu pot conduce, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să determine revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 650 din data de 14 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 650 din data de 14 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2022.

Procesat de GGC - LM