ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5174/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin precizarea și extinderea de acțiune formulată de A.C. în cadrul Dosarului nr. 1198/117/2011, disjuns din Dosarul nr. 7088/117/2010 al Tribunalului Cluj, având ca obiect plângere împotriva dispoziției Primarului Mun. Cluj Napoca din 2 iulie 2007, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., s-a solicitat obligarea pârâtei față de care s-a extins plângerea la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2007 pentru apartamentul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. a localității Cluj-Napoca, C.F. colectivă Cluj-Napoca. În motivarea acțiunii s-a arătat că din cuprinsul întâmpinării formulate de către A.N.R.P.

a rezultat că nu a fost emisă decizia conținând titlul de despăgubire, procedura administrativă nefiind finalizată. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prematurității cererii, în contextul în care, deși s-a întocmit raportul de evaluare, procedura administrativă se suspendă de drept, până la soluționarea irevocabilă a plângerii îndreptate împotriva dispoziției prin care s-a constatat dreptul antecesoarei reclamantei la despăgubiri. Prin încheierea ședinței publice din 30 septembrie 2011, tribunalul a disjuns petitul referitor la obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire, fiind astfel format Dosarul nr. 8485/117/2011, în care, prin sentința civilă nr. 784 din 30 septembrie 2011, a admis excepția necompetenței sale materiale și a sesizat Curtea de Apel Cluj cu soluționarea lui.

Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat sub nr. de mai sus, la data de 11 octombrie 2011. Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 657 din 9 noiembrie2011 a respins excepția prematurității și a admis acțiunea, obligând pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj Napoca, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în dosarul constituit ca urmare a notificării formulate de antecesoarea reclamantei B.M. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată, întrucât Dosarul nr. 7088/117/2010 al Tribunalului Cluj a fost soluționat prin sentința civilă nr. 157 din 18 februarie 2011, irevocabilă, acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Primarul Mun.

Cluj Napoca fiind respinsă. Cu privire la fondul pricinii, s-a reținut că reclamanta a parcurs procedurile instituite în favoarea ei și este doar culpa autorităților că ea nu se poate bucura de bunul de a cărei ocrotire ar trebui să se bucure. S-a mai reținut că durata procedurilor administrative care au fost parcurse de către antecesoarea reclamantei prin depunerea notificării încă din anul 2001, trebuie inclusă în noțiunea de termen rezonabil prevăzută de dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Luând în considerare intervalul de timp scurs din anul 2001 precum și faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului, instanța a reținut că se impune obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în baza prevederilor art. 1, 2 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.C.S.D. Recurenta a susținut în esență, următoarele critici: - Sentința civilă nr. 657/2011 pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât nu a avut în vedere faptul că raportul de evaluare nu a putu fi propus spre aprobare în ședința C.C.S.D., întrucât Dosarul nr. 38511/ CC era incomplet, lipsind copia certificatului de moștenitor de pe urma defunctei B.M. și opinia expertului evaluator privind raportul de evaluare. Prin cea de-a doua critică, recurenta a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. privitoare la noțiunea de termen rezonabil, deoarece nu a avut în vedere anumite criterii în materie de termen rezonabil cum ar fi: complexitatea cauzei, conduita reclamantului, conduita autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare: În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a formulat plângere împotriva dispoziției din 2 iulie 2007 emisă de Primarul Mun. Cluj-Napoca, solicitând restituirea în natură a imobilului notificat de antecesoarea sa B.M. Ulterior, modificându-și cererea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii imobilului notificat, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.

Extinzându-și acțiunea, reclamanta a chemat în judecată și pârâta C.C.S.D., solicitând să fie obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara dispoziției din 2007 emisă de către Primarul Mun. Cluj, transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodată, din actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantei la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației. Critica privind caracterul nelegal al obligației impuse prin dispozitivul sentinței, de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire este nefondată. Etapele și operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei. În ceea ce privește criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; De altfel, C.E.D.O., soluționând cererea și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către C.E.D.O. în cauza M.A. și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M.A. și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare; în acest context, Înalta Curte reține, contrar celor susținute de autoritatea recurentă, că aceasta va emite decizia la care a fost obligată prin sentința recurată, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 657 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 30 zile de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012