ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4014/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 750 din 19

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași a fost condamnat inculpatul

Z.R.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

A aplicat inculpatului dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a constatat că este arestat în altă cauză.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții

civile T.G. suma de 3.500.000 lei și la 10 milioane lei către T.V. cu titlu de

despăgubiri.

În baza probelor administrate

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii mai 2001, inculpatul

aflat în municipiul Iași pentru a-și căuta un loc de muncă, s-a hotărât să

sustragă lănțișoare de aur.

Inculpatul, la data de 10 mai 2001

s-a apropiat de partea vătămată T.G. care trecea pe o alee dintre 2 blocuri,

smulgându-i de la gât 2 lănțișoare de aur.

După comiterea faptei inculpatul a

mers în municipiul Bacău de unde a revenit în municipiul Iași la data de 16 mai

2001, deplasându-se în Cartierul Tătărași unde, în apropierea unui magazin

alimentar, a smuls părții vătămate T.V. de la gât 2 lănțișoare de aur.

Ulterior, obiectele sustrase au fost amanetate la casele de amanet din municipiul

Iași.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa, întrucât din probele

dosarului nu rezultă vinovăția, iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 151 din 22

aprilie 2003 a Curții de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpat care a reiterat critica formulată la

instanța de apel.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (3) C. proc.

pen., procesul penal are drept scop constatarea în timp și în mod complet al

faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit

o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Pe de altă parte, potrivit art. 3 C.

proc. pen., în desfășurarea procesului trebuie să se asigure aflarea adevărului

cu privire la persoana făptuitorului, iar conform art. 4 organul de urmărire

penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în

desfășurarea procesului penal.

Verificând actele și lucrările de la

dosar se constată că instanțele, dovedind rol activ în administrarea tuturor

probatoriilor necesare justei soluționări a cauzei, a reținut corect situația

de fapt și vinovăția acestuia.

Martorii audiați în cauză au

confirmat prezența inculpatului în câmpul infracțional, fiind totodată

identificat de către părțile vătămate.

De asemenea, procesele verbale de

efectuare a reconstituirii și planșele foto, cât și copiile xerox ale

contractelor de amanet ale bijuteriilor de aur, coroborate cu declarația de

recunoaștere dată în faza de urmărire penală sunt probe care duc la concluzia

indubitabilă că inculpatul este vinovat.

Sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au făcut o justă evaluare a

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, pedeapsa de 6

ani fiind în măsură să asigure scopul educativ preventiv prevăzut de art. 52 C.

pen.

Întrucât ambele motive de recurs

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Se va deduce la zi perioada

arestării preventive a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul Z.R.D. împotriva deciziei penale nr. 151 din 22 aprilie 2003 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.