ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4014/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 750 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași a fost condamnat inculpatul Z.R.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a constatat că este arestat în altă cauză. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile T.G. suma de 3.500.000 lei și la 10 milioane lei către T.V. cu titlu de despăgubiri. În baza probelor administrate instanța a reținut următoarea situație de fapt: În cursul lunii mai 2001, inculpatul aflat în municipiul Iași pentru a-și căuta un loc de muncă, s-a hotărât să sustragă lănțișoare de aur.

Inculpatul, la data de 10 mai 2001 s-a apropiat de partea vătămată T.G. care trecea pe o alee dintre 2 blocuri, smulgându-i de la gât 2 lănțișoare de aur. După comiterea faptei inculpatul a mers în municipiul Bacău de unde a revenit în municipiul Iași la data de 16 mai 2001, deplasându-se în Cartierul Tătărași unde, în apropierea unui magazin alimentar, a smuls părții vătămate T.V. de la gât 2 lănțișoare de aur. Ulterior, obiectele sustrase au fost amanetate la casele de amanet din municipiul Iași. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa, întrucât din probele dosarului nu rezultă vinovăția, iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 151 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat care a reiterat critica formulată la instanța de apel. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Potrivit art. 1 alin. (3) C. proc. pen., procesul penal are drept scop constatarea în timp și în mod complet al faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Pe de altă parte, potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfășurarea procesului trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la persoana făptuitorului, iar conform art. 4 organul de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal.

Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele, dovedind rol activ în administrarea tuturor probatoriilor necesare justei soluționări a cauzei, a reținut corect situația de fapt și vinovăția acestuia. Martorii audiați în cauză au confirmat prezența inculpatului în câmpul infracțional, fiind totodată identificat de către părțile vătămate. De asemenea, procesele verbale de efectuare a reconstituirii și planșele foto, cât și copiile xerox ale contractelor de amanet ale bijuteriilor de aur, coroborate cu declarația de recunoaștere dată în faza de urmărire penală sunt probe care duc la concluzia indubitabilă că inculpatul este vinovat.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au făcut o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, pedeapsa de 6 ani fiind în măsură să asigure scopul educativ preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. Întrucât ambele motive de recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Se va deduce la zi perioada arestării preventive a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul Z.R.D. împotriva deciziei penale nr. 151 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2003.