ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153/2012 din 5 decembrie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 301/57/2012, Curtea de Apel Alba-Iulia a hotărât:

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) teza a

II-a C. pen. a condamnat pe inculpatul P.M.M., fără antecedente penale la pedeapsa

de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării organelor

judiciare.

pen. cu aplicarea 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. a condamnat

pe inculpatul P.M.M. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals intelectual.

pen. cu aplicarea 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. a condamnat

pe inculpatul P.M.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de uz de fals.

alin. (1) C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea 74 lit.

a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.M.M. la pedeapsa

de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare neurmată de executare

la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat

inculpatului P.M.M. pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. raportat la art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 5 luni, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor

art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de

încercare.

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. a achitat pe inculpatul P.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare

a infractorului prevăzută de art. 17 lit. a) Legea nr. 78/2000 raportat la art.

264 C. pen.

C. proc. pen. raportat la 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii

și arestării preventive începând cu data de 7 martie 2012 și până la data de 14

martie 2012.

C. proc. pen. a dispus anularea înscrisului denumit „proces-verbal” înregistrat

din 18 ianuarie 2012 la Poliția orașului Teiuș.

alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul P.M.M. să plătească suma de 1.950

RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, va fi avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din

data de 2 aprilie 2012 emis de D.N.A., Serviciul Teritorial Alba-Iulia în Dosarul

nr. 30/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul P.M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor

de: favorizarea infractorului, prevăzută de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 264 C. pen.; omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută

de art. 263 alin. (2) C. pen.; fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.; uz

de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și instigare neurmată de executare la comiterea

infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 29 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 260 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Cu privire la infracțiunile

de omisiunea sesizării organelor judiciare, fals intelectual și uz de fals, acuzarea

a reținut următoarele împrejurări:

La data de 20 octombrie

2011, inculpatul P.M.M., în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu

în cadrul Poliției orașului Teiuș, a primit în audiență pe martorii H.M.G. și O.V.

(director și respectiv șeful pazei Fabricii B. Teiuș) întrucât aceștia aveau nelămuriri

cu privire la faptul că martorului S.D. i-au fost aplicate de către martorul P.E.,

agent de poliție în cadrul Poliției orașului Teiuș două sancțiuni contravenționale,

amendă și avertisment prin două procese-verbale diferite pentru aceeași abatere,

cea prevăzută de art. 48 lit. f) din Legea nr. 333/2003

privind

paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.

Aceste împrejurări rezultă

din declarațiile martorilor H.M.G., O.V. și L.E.I., audiați în cauză, care au confirmat

că inculpatul P.M.M., încă din luna octombrie 2011 a luat la cunoștință, în exercitarea

atribuțiilor serviciu, de faptele penale comise de către P.E.

Fiind informat despre

modalitatea în care, pentru aceeași contravenție au fost întocmite două procese-verbale

cu sancțiuni diferite, în calitatea sa de conducător al unității de poliție, la

data de 26 octombrie 2011, inculpatul P.M.M. i-a solicitat agentului P.E. să întocmească

un raport în care să detalieze situația, din conținutul actului întocmit, rezultând

că agentul de poliție P.E. a distrus procesul-verbal inițial și a întocmit un altul

din dorința de a-l ajuta pe contravenient să nu își piardă locul de muncă.

Inculpatul P.M.M., deși

avea cunoștință despre comiterea faptelor comise de către subordonatul său, în calitatea

sa de șef al Poliției orașului Teiuș, a păstrat raportul întocmit de către P.E.

și nu a sesizat organele judiciare în legătură cu aspectele cunoscute în virtutea

funcției.

Potrivit art. 41 lit.

g) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, inculpatul P.M.M. avea

obligația

să informeze șeful ierarhic și celelalte autorități abilitate

cu privire la faptele de corupție săvârșite de alți polițiști, de care a luat cunoștință.

De asemenea,

potrivit art. 263 C. pen., inculpatul P.M.M. avea obligația de a sesiza de îndată

procurorul sau organul de urmărire penală cu privire la fapta penală de care a luat

la cunoștință în legătură cu serviciul său, însă nu și-a îndeplinit această obligație

legală urmărind să pună la adăpost prin această inacțiune pe P.E. de consecințele

legii penale.

Mai mult chiar, după ce

a aflat de existența dosarului penal în care P.E. era cercetat pentru comiterea

infracțiunilor de abuz în serviciu și distrugere de înscrisuri, care se afla pe

rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba (Dosar nr. 57/P/2012), inculpatul

P.M.M., realizând gravitatea situației, cu scopul de a putea invoca cauza de nepedepsire

a desistării și a se proteja, a întocmit înscrisul denumit „proces-verbal” pe care

l-a datat 4 ianuarie 2012 și l-a înregistrat la data de 18 ianuarie 2012, în cuprinsul

căruia a consemnat în mod vădit nereal faptul că s-a sesizat cu privire la faptele

penale ale numitului P.E., înscris care a fost depus ulterior la I.P.J. Alba, Compartimentul

Control Intern.

Din verificările efectuate

pe parcursul anchetei a rezultat că, în realitate, înscrisul denumit „proces-verbal”

a fost întocmit în ziua de 19 ianuarie 2012, ora 18:47. Ca atare, realitatea scriptică

nu corespundea celei faptice, iar procesul-verbal are valoarea unui înscris pro

causa, în vederea înlăturării răspunderii penale.

Cu privire la infracțiunea

de favorizarea infractorului, acuzarea a reținut următoarele împrejurări:

După ce a aflat de existența

dosarului penal în care P.E. era cercetat pentru comiterea infracțiunii de abuz

în serviciu, inculpatul P.M.M. a făcut demersuri continue și susținute spre a-l

ajuta pe acesta să zădărnicească urmărirea penală.

Din probele administrate

a rezultat că la data de 16 ianuarie 2012, fiind anunțat de către funcționari din

cadrul Primăriei comunei S. despre faptul că D.G.A., Serviciul Alba-Iulia, face

verificări spre a stabili dacă martorul S.D. și-a achitat amenda, inculpatul P.M.M.,

cunoscând faptul că referitor la subalternul său P.E. este declanșată o anchetă

penală a luat hotărârea infracțională de a -l ajuta pe acesta în sensul de a-l pune

la adăpost de consecințele legii penale prin aceea că, din poziția cheie în care

se afla a avut reprezentarea firească a faptului că plata amenzii aplicate prin

procesul-verbal de contravenție avea să stingă raportul de drept civil contravențional

și pe cale de consecință, persoana cercetată să fie exonerată de răspundere penală.

Astfel inculpatul P.M.M.

a înmânat martorilor L.E.I. și P.E. copia procesului-verbal conținând sancțiunea

amenzii și adresa de înaintare, spre a se deplasa la Primăria comunei S., în vederea

punerii în executare a sancțiunii amenzii.

Ducându-și raționamentul

mai departe, hotărârea infracțională a fost pusă în executare, folosindu-se din

nou de poziția sa în ierarhia Poliției Teiuș, astfel încât inculpatul P.M.M. a dispus

cu intenția directă de a ajuta pe P.E. ca acesta din urmă împreună cu martorul L.E.I.

să se deplaseze la locuința contravenientului S.D. cu scopul de a-i asigura acestuia

resursele financiare necesare plății sancțiunii contravenționale prin remiterea

efectivă de către martorul L.E.I. a sumei reprezentând cuantumul amenzii, contravenientului

S.D.

Probatoriul administrat

în cauză a reliefat fără echivoc că în aceste condiții, contravenientul S.D. a procedat

la achitarea amenzii, însoțit fiind de către cei doi agenți de poliție, demersul

acestora fiind unul dispus de către inculpatul P.M.M. După achitarea amenzii în

condițiile dispuse de către inculpat, chitanța doveditoare a fost preluată de la

contravenient de către agenții de poliție, iar atunci când aceștia s-au întors la

sediul poliției au prezentat inculpatului P.M.M. dovada plății.

De asemenea, din mijloacele

de probă administrate în cauză a rezultat că inculpatul P.M.M. a stăruit în plata

în orice condiții a amenzii aplicate contravenientului S.D., deși cunoștea că exemplarul

1 al procesului-verbal de constatare și sancționare a acestuia a fost distrus, a

urmărit denaturarea stării de fapt și crearea voită a unei confuzii astfel încât

organul de urmărire penală, care se afla în plină investigație în legătură cu modul

și împrejurările concrete de comitere a faptelor de către P.E., aflat în relații

de subordonare față de inculpat, să ajungă la adoptarea unei soluții favorabile

pentru P.E.

Referitor la instigarea

neurmată de executare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, acuzarea

a reținut următoarele împrejurări:

În continuarea aceluiași

demers, pe lângă preconstituirea probatoriului scriptic, valorificând față de subordonați

autoritatea inerentă funcției de conducere deținută în sistemul polițienesc, inculpatul

P.M.M. a întreprins acțiuni de determinare a subordonaților chemați în calitate

de martori în cauză, pentru ca aceștia să dea declarații care să îi fie favorabile

și să îl disculpe.

Astfel, la data de 2 martie

2012, după ce a luat la cunoștință de faptul că agentul șef D.N. a fost citat spre

a fi audiat în calitate de martor, inculpatul P.M.M. a luat măsuri pentru a instiga

pe subordonatul său să-i confirme declarația afirmând: „(…) deci trebuie să o lămurești

să nu fie probleme (…) și treaba ailaltă am discutat-o, nu ai văzut (…) mai merg

și alți colegi care spun tot la fel (…) dacă treburile merg cum trebuie, trebuie

să se rezolve bine”.

În continuare, la data

de 6 martie 2012, înainte ca martorul D.N. să fie audiat la D.N.A., Serviciul Teritorial

Alba-Iulia, a fost abordat de către inculpatul P.M.M. spre a-i atrage atenția cu

privire la importanța în ancheta penală referitor la situația sa juridică a declarației

ce urma a fi făcută afirmând: „(…) deci îi foarte importantă declarația ta. realizezi?

(...) încearcă să nu mă bagi la necaz.”

Mai mult, inculpatul P.M.M.

a solicitat martorului D.N. să-i confirme varianta cerând ca în declarație să spună

despre faptul că înscrisul falsificat a fost întocmit la începutul lunii ianuarie

2012, înainte de sesizarea organelor judiciare: „(…) ai auzit că eu urmează să fac

sesizări, că urmează să-i înștiințez c-am făcut procese-verbale de la începutul

lui ianuarie. Poți să faci chestia asta?”.

Cu toate acestea, martorul

D.N., deși a fost instigat să facă declarații mincinoase, nu a dat curs solicitării

inculpatului, ci a declarat împrejurări percepute personal de către acesta.

Coroborând mijloacele

de probă administrate în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești,

instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

2011, inculpatul P.M.M., având funcția de șef al Poliției orașului Teiuș, județul

Alba, a primit în audiență pe martorii H.M.G. și O.V. (director și respectiv șeful

pazei Fabricii B. Teiuș), care i-au semnalat situația existenței a două

procese-verbale de contravenție emise de un agent constatator din cadrul Poliției

orașului Teiuș cu privire la aceeași persoană (S.D.) și la aceeași faptă, presupus

a fi săvârșită la aceeași dată, dar care prevedeau sancțiuni diferite: amendă și

avertisment. Ambele procese-verbale de contravenție au fost încheiate de către numitul

P.E., agent constatator.

Inculpatul P.M.M. i-a

solicitat agentului P.E. să întocmească un raport în care să consemneze starea de

fapt generatoare a două procese-verbale de contravenție, care a fost depus la mapa

de serviciu a inculpatului în cursul aceleiași zile.

Inculpatul a încheiat

anul calendaristic fără să ia vreo măsură din care să rezulte că-și exercită atribuțiile

manageriale, că desfășoară o activitate de prevenție a săvârșirii de către angajații

Poliției a unor încălcări regulamentare sau legale, prin informarea de îndată a

superiorilor săi în legătură cu aspectele rezultate din raport și prin prisma probelor

pe care le avea la îndemână.

Aspectele sesizate de

martori au fost verificate cu ajutorul registrului aflat la camera ofițerului de

serviciu din cadrul Poliției Teiuș, a informațiilor puse la dispoziție de martora

L.E.I. și declarațiilor celor doi agenți, B.M. și P.E.

Această împrejurare rezultă

din declarațiile persoanelor anterior menționate și a martorei L.E.I. coroborat

cu fotocopia registrului de intrare al Poliției Teiuș.

ianuarie 2012 inculpatul a primit vizita unor agenți D.G.A., aceștia fiind interesați

de situația proceselor-verbale întocmite de agentul P.E. pe numele lui S.D., fapt

rezultat din declarația inculpatului.

ianuarie 2012 urmare unei discuții telefonice cu Primarul comunei S., referitor

la debitarea procesului-verbal de sancționare cu 500 RON a numitului S.D., întocmit

de agentul P.E., inculpatul a transmis o fotocopie a documentului în discuție și

o adresă Primăriei, în urma discuțiilor pe care le-a avut cu martora L.E.I. Aceasta

i-a relatat că nu a debitat suma deoarece „nu a avut timp”. Martora L.E.I. s-a deplasat

la Primăria S., însoțită de P.E. unde a constatat că amenda nu este achitată.

Din inițiativa numitei

L.E.I.,

cele

două persoane s-au deplasat de la Primărie la S.D. acasă pentru a primi chitanța,

martora cunoscând, fără să aibă o bază documentată constând în existența chitanței

doveditoare, că acesta ar fi achitat amenda. Martorul S.D. i-a spus în acel moment

că nu a plătit amenda și s-a arătat nemulțumit de faptul că a fost debitat. Cu această

ocazie martora L.E.I. susține că și-a achitat datoria pe care o avea față de S.D.,

în valoare de 600 RON, rezultată din achiziționarea de la acesta a unui porc. Deoarece

S.D. s-a dus să achite amenda, cei doi polițiști s-au deplasat și ei la Primărie

și au luat de la S.D. chitanța doveditoare a plății amenzii.

ianuarie 2012, inculpatul i-a solicitat lui D.N. să înregistreze un document intitulat

„proces-verbal”, care a primit număr de înregistrare din 18 ianuarie 2012, ce reprezintă

o informare referitor la evoluția situației generate de P.E. Din conținutul procesului-verbal

încheiat de Compartimentul de control intern al I.P.J. Alba depus la dosarul de

urmărire penală rezultă faptul că documentul înregistrat la Poliția Teiuș, anterior

menționat, a fost primit la data de 24 ianuarie 2012 la I.P.J. Alba și că, despre

faptele agentului P.E. și ale inspectorului de poliție B.M., comisarul șef de poliție

P.M.M., șeful Poliției Teiuș, nu a înștiințat de îndată procurorul sau organul de

urmărire penală.

martie 2012, anterior audierii numitului D.N. de către autoritățile judiciare, inculpatul

P.M.M. a purtat o discuție cu acesta, interceptată legal, în care insistă ca acesta

să evidențieze, cu ocazia audierii sale ca martor, aspecte relative la:

- motivul pentru care

documentul înregistrat de martor poartă data de 18 ianuarie 2012;

- faptul că s-a mai întâmplat

să-l cheme pe martor de acasă pentru probleme de serviciu,

- faptul că i-ar fi dat

martorului ambele procese-verbale, inclusiv cel redactat la calculator, pe care

acesta le-ar fi înregistrat,

- faptul că martorul ar

fi auzit că P.M.M. urmează să facă sesizări, că urmează să-i înștiințeze că a întocmit

procesele-verbale la începutul lunii ianuarie. Partea finală a discuțiilor purtate

în data de 6 martie 2012 reprezintă o evidentă încercare a inculpatului de a determina

martorul, cercetat separat în legătură cu faptele sale, să declare în sensul dorit

de el.

Inculpatul P.M.M. a fost

audiat în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

Deși a fost informat în

legătură cu conținutul și consecințele dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. la termenul din 15 mai 2012, inculpatul a declarat instanței că nu înțelege

să se prevaleze de aceste dispoziții legale, în încheierea penală din

15 mai 2012.

În instanță inculpatul

a precizat că a fost numit la conducerea Poliției Teiuș în luna august 2011, că

susținerile acuzării în sensul că ar fi făcut demersuri în sensul achitării amenzii

menționate în procesul-verbal de contravenție, nu corespund realității, invocând

scoaterea din context a unor aspecte, despre care acuzarea susține că le-ar fi discutat

cu martorul D.N. în datele de 2 și 6 martie 2012.

La solicitarea instanței,

inculpatul a detaliat circuitul intern pe care îl urmează un proces-verbal de contravenție,

ulterior aplicării unei sancțiuni de către agentul constatator, menționând că acest

circuit este efectuat conform Regulamentului de funcționare al Poliției dar, în

egală măsură, a relevat faptul că această procedură a fost preluată de el la numirea

sa în funcție.

Etapele parcurse de un

proces-verbal de contravenție sunt:

- întocmirea procesului-verbal

de contravenție de către organul constatator în trei exemplare: originalul rămâne

la agentul constatator și urmează procedura, exemplarul doi se transmite contravenientului,

iar exemplarul trei rămâne la cotor;

- înregistrarea procesului-verbal

în registrul aflat la ofițerul de serviciu, la terminarea programului agentului

constatator, de către acesta din urmă;

- depunerea

proceselor-verbale încheiate și înregistrate într-o cutie închisă cu lacăt, aflată

în camera ofițerului de serviciu, de unde sunt preluate de către persoana desemnată

în acest sens (la data incidentului această obligație revenea agentului principal

L.E.I.). Rezultă din declarația inculpatului că la data incidentului nu era stabilită

o anume periodicitate de ridicare a acestor procese-verbale de către secretara unității,

funcție deținută atunci, de agentul principal L.E.I.;

- secretara unității avea

obligația preluării proceselor-verbale și înregistrării acestora într-un al doilea

registru, aflat în responsabilitatea sa. După achitarea amenzii, secretara avea

obligația să atașeze chitanța doveditoare a stingerii debitului, iar în cazul în

care amenda nu era achitată din propria inițiativă de către contravenient, avea

obligația de a-l debita informând primăria de la domiciliul contravenientului.

Inculpatul a precizat

că există o procedură a anulării din oficiu a unor procese-verbale de contravenție,

limitată la împrejurarea existenței unor vicii, exemplificate de acesta în sensul

erorilor în notarea CNP-ului sau a numelui persoanei.

Inculpatul P.M.M. a evidențiat

faptul că la data la care a comunicat Primăriei S. fotocopia procesului-verbal de

contravenție din 18 octombrie 2011, respectiv în 16 ianuarie 2012, acesta era primul

proces-verbal debitat de Poliția orașului Teiuș de la data preluării de către el

a funcției de comandant al acestei unități. Acest fapt este recunoscut și de martora

L.E.I., care îndeplinea activități specifice muncii de secretariat și care a menționat

că a aflat doar în data de 4 ianuarie 2012 că procesul-verbal de contravenție

din 18 octombrie 2011 nu fusese anulat, ci distrus și că a citit raportul întocmit

de agentul P.E. doar la data anterior menționată din lipsă de timp, deoarece după

două zile de la depunerea raportului la mapă a intrat în concediu.

S-a precizat că procesul-verbal

de contravenție din 18 octombrie 2011 nu a urmat această procedură internă deoarece

ulterior înregistrării în registrul aflat în camera ofițerului de serviciu de către

agentul constatator P.E., acesta nu a depus documentul în cutia închisă.

Declarația inculpatului

P.M.M. este confirmată în parte de declarația martorei L.E.I. în ceea ce privește

procedura internă, relativ la circuitul procesului verbal de contravenție, procedură

despre care martora L.E.I. susține că a fost creată de ea.

S-a apreciat ca fiind

importantă declarația dată de inculpatul P.M.M. în faza urmăririi penale, din perspectiva

în care prezintă detalii referitoare la evoluția cronologică a evenimentelor, astfel

cum acesta l-a perceput. Astfel, conform susținerilor acestuia, în declarația dată

în 14 februarie 2012, rezultă următoarele:

- în 28 octombrie 2011

s-au prezentat în biroul său numiții H.M.G. și O.V., angajați ai SC B. SA, nedumeriți

de faptul că unui angajat al lor i s-a aplicat pentru aceeași faptă, două sancțiuni

contravenționale, prin două procese-verbale de contravenție, amendă și avertisment;

- această situație l-a

determinat pe inculpat să-i solicite explicații agentului P.E., acesta indicându-l

pe B.M., ca fiind persoana care l-ar putea edifica;

- B.M. i-a explicat, după

plecarea angajaților SC B. SA, că i-ar fi cerut lui P.E. „să rezolve situația”,

motivat de faptul că sancțiunea contravențională atrăgea desfacerea contractului

de muncă al persoanei sancționate;

- i-a solicitat un raport

lui P.E., în conținutul căruia acesta a confirmat susținerile lui B.M., raportul

pe care l-a pus la mapa sa, însoțit de fotocopii ale registrului de evidență al

contravențiilor, ale raportului de activitate zilnică al ofițerului de serviciu,

ale raportului de activitate al agentului P.E. și ale procesului-verbal de sancționare

cu amenda aplicată lui S.D.;

- în acel moment, rezulta

„din zvonurile” din unitate că amenda ar fi fost achitată. Este de remarcat faptul

că, la nivelul funcției avute și raportat la procedurile interne reglementate, comandantul

unității de Poliție Teiuș se rezumă la „verificări” empirice, care surprind datorită

superficialității nespecifice acestui nivel.

- a plecat ulterior în

concediu;

- în data de 4 ianuarie

2012, cu ocazia verificării mapei, „a găsit raportul”, l-a chemat pe P.E. pentru

a verifica „care este situația cu amenda, respectiv dacă are date noi sau dacă a

mai intervenit ceva”, atitudine surprinzătoare din perspectiva celor anterior menționate

și a existenței unui cadru regulamentar organizat;

- a susținut că P.E. i-a

relatat că B.M. i-a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție întocmit

inițial lui S.D. și aplicarea unei alte sancțiuni, cea a avertismentului, ocazie

cu care P.E. i-a relatat că a distrus unul dintre exemplarele procesului-verbal

prin care stabilise sancțiunea contravențională a amenzii;

- în aceeași zi a redactat

un proces-verbal în formă olografă în care a consemnat susținerile lui P.E. și o

sesizare cu același conținut, urmând să se decidă pe care să-l înainteze la I.P.J.

Alba

- în data de 12 ianuarie

2012 a fost informat de ofițeri D.G.A. Alba despre conținutul cercetărilor efectuate

în legătură cu cele două procese-verbale încheiate de P.E. și distrugerea unuia

dintre acestea;

- în data de 16 ianuarie

2012 a fost apelat de Primarul localității S., care l-a întrebat dacă au debitat

amenda aplicată lui S.D., l-a chemat pe agentul L.E.I. care a negat operațiunea

debitării amenzii și i-a transmis că nu deține respectivul document, context în

care i-a înmânat o copie a procesului-verbal pentru a-l trimite Primăriei S.;

- în intervalul 18-20

ianuarie 2012 a tehnoredactat la calculatorul utilizat de el înscrisul denumit

proces-verbal, menționat anterior, pe care l-a trimis I.P.J. Alba;

- nu-și poate justifica

diferența de date rezultată din compararea datelor din calculatorul său și înregistrarea

oficială a avcestora.

Din perspectiva cronologiei

datelor expuse, instanța de fond a reținut că este nejustificată:

- lentoarea cu care inculpatul

P.M.M. a acționat și, de asemenea, diferența mare de timp parcursă de la momentul

depunerii raportului de către P.E. la mapa comandantului unității de poliție (26

octombrie 2011) și redactarea înscrisurilor de informare a I.P.J. Alba de către

inculpat (19 ianuarie 2012) care, conform

procesului-verbal încheiat de Compartimentul de

control intern al I.P.J. Alba depus la dosarul de urmărire penală, a fost primit

la I.P.J. Alba data de 24 ianuarie 2012;

- repetitivitatea efectuării

unor verificări exclusiv empirice, lipsite de fundament regulamentar, cu privire

la plata amenzii de către una dintre persoanele sancționate contravențional de această

unitate de poliție;

- lentoarea înregistrării

procesului-verbal realizat de către inculpat pentru a semnala I.P.J. Alba incidentul

creat de actele agentului P.E. (aparent redactat olograf în 4 ianuarie 2012 și în

format word în 19 ianuarie 2012, conform raportului furnizat de unitatea de calculator

și comunicat destinatarei, I.P.J. Alba, în data de

24 ianuarie 2012.).

Martorul S.D. a fost audiat

în faza urmăririi penale, declarațiile acestuia fiind consemnate

și în faza cercetării

judecătorești, conform dosarului Curții de Apel.

În instanță, martorul

a menționat că a relatat în declarația dată în faza urmăririi penale toate împrejurările

cunoscute de el referitor la cauza în care este implicat inculpatul P.M.M.

Martorul a precizat că

el este persoana care a fost sancționată contravențional cu suma de 500 RON, că

nu a semnat documentul, iar ulterior i-a solicitat ajutorul inspectorului B.M.,

punându-i la dispoziție procesul-verbal de contravenție. Martorul a susținut că

a fost îndrumat către un avocat,

dar când a aflat care este valoarea onorariului

acestuia a abandonat ideea contestării procesului-verbal că, după câteva zile a

fost la post și l-a căutat pe B.M., care i-a dat să semneze un proces-verbal, că

a primit un exemplar din acest document, dar și procesul-verbal care avea menționată

sancțiunea amenzii de 500 RON, fără ca acest din urmă document să poarte vreo mențiune

specială.

Martorul a mai precizat

că, după sărbătorile de iarnă au venit la domiciliul său L.E.I. și P.E., care i-au

solicitat chitanța care atesta plata amenzii. Cu aceeași ocazie, L.E.I. i-a restituit

suma de 600 RON ce reprezenta un rest de plată rezultat din cumpărarea unui porc

pentru sărbătorile de Crăciun de către L.E.I. Martorul a declarat că a achitat amenda

și le-a dat celor doi chitanța. A insistat în a sublinia faptul că a aflat că ar

avea un proces-verbal prin care era sancționat contravențional cu avertisment doar

atunci când a fost chemat la D.G.A. În opinia Curții această afirmație a fost apreciată

ca fiind total nesinceră deoarece martorul relatează când a primit al doilea

proces-verbal, în ce context și, raportat la momentul în care rezultă că a achitat

amenda, contextul în care s-a realizat deplasarea celor doi agenți de poliție la

domiciliul său, conchizând în sensul că atitudinea pasivă a martorului a fost generată

de conținutul celei de-a doua sancțiuni, menționată pe al doilea proces-verbal,

primit de la prietenul său B.M. Este infirmată teoria momentului aflării sancțiunii

avertismentului și de declarațiile martorilor L.E.I. și P.E., date în fața Curții

de apel, dar și de aspectele precizate de martorul H.M.G., în fața curții, ocazie

cu care acesta din urmă relatează că S.D. i-ar fi precizat la câteva zile după redactarea

referatului în care propunea desfacerea contractelor de muncă persoanelor sancționate

contravențional, printre care era și S.D. că „și-ar fi rezolvat problema, în sensul

că i-a fost anulat procesul-verbal prin care fusese amendat și i s-a aplicat un

avertisment”.

A reținut instanța de

apel și afirmația martorului O.V., care a declarat în fața instanței că S.D. l-a

anunțat, după 2-3 zile de la momentul în care martorul a intrat în posesia copiei

procesului-verbal de contravenție al angajatului S.D., că nu mai plătește amenda

deoarece „i s-a dat avertisment”.

Din această perspectivă

s-a reținut că evoluția penală a atitudinii procesuale a martorului S.D. în fața

autorităților judiciare, unde a depus mărturie sub prestare de jurământ, rămâne

a fi lămurită de organele de urmărire penală în dosarul disjuns, raportat la acuzațiile

de care este suspectat numitul B.M.

Martorul H.M.G. a fost

audiat în faza urmăririi penale, declarațiile acestuia fiind consemnate la dosar.

În faza cercetării judecătorești, martorul a fost audiat de către instanță, conform

filelor din dosarul Curții de Apel.

În instanță,

martorul a precizat că

declarația consemnată în faza urmăririi penale corespunde aspectelor relatate de

el în mod direct. Acesta a precizat că în cursul lunii octombrie 2011, luând cunoștință

de aplicarea a două sancțiuni contravenționale unor paznici ai societății a propus

prin referat desfacerea contractelor de muncă ale acestora. Printre persoanele propuse

pentru desfacerea contractului de muncă se afla și numitul S.D., al cărui procesul-verbal

prevedea amenda de 500 RON. După câteva zile, S.D. i-a cerut să retragă referatul

în ce-l privește deoarece „și-ar fi rezolvat problema, în sensul că i-a fost anulat

procesul-verbal prin care fusese amendat și i s-a aplicat un avertisment”. Pe fondul

acestei relatări, martorul H.M.G. a hotărât să meargă în audiență la comandantul

Poliției Teiuș, căruia i-a relatat situația, iar acesta s-ar fi arătat surprins,

și-a manifestat îndoiala în privința veridicității informației și și-a exprimat

dorința de a face verificări. Comandantul poliției a chemat o femeie căreia i-a

solicitat un registru și pe B.M., căruia i-a relatat ce-i spuseseră cei doi martori.

Martorul a dedus că B.M. nu dorea să răspundă în prezența lui întrebărilor adresate

de P.M.M., astfel încât s-a hotărât să plece. După 9 ianuarie 2012 s-a întâlnit

cu P.M.M., pe care l-a întrebat ce s-a mai întâmplat cu problema despre care l-a

informat, iar acesta s-a exprimat în sensul „să plătească cine a greșit”.

Martorul O.V. a fost audiat

în faza urmăririi penale, declarațiile acestuia fiind consemnate la dosar. În faza

cercetării judecătorești martorul a fost audiat de către instanță, conform filelor

din dosarul Curții de Apel.

În instanță, martorul

a susținut că în momentul în care a aflat despre sancționarea contravențională a

angajatului său, S.D., i-a cerut acestuia detalii și o copie a procesului-verbal

de contravenție, document pe care l-a transmis la București și că după 2-3 zile,

S.D. l-a anunțat că nu își mai plătește amenda deoarece „i s-a dat avertisment”.

Deoarece raportul contractual

al angajatului S.D. depindea de existența sau inexistența unei sancțiuni contravenționale,

martorul s-a deplasat împreună cu H.M.G. la comandantul Poliției Teiuș, respectiv

la P.M.M. În continuare a relatat aceleași împrejurări care sunt evidențiate și

de către martorul H.M.G. în declarația sa, raportat la cum anume s-a manifestat

P.M.M. când a fost informat despre acest incident. Din datele furnizate de martor,

instanța a reținut că inculpatul a fost surprins, a chemat-o pe L.E.I. căreia i-a

cerut registrul, pe care l-a verificat și i-a confirmat că în respectivul document

apare menționată sancțiunea amenzii aplicată numitului S.D., s-a enervat și l-a

chemat pe B.M. căruia i-a cerut explicații. Reacția lui B.M. a fost specifică unei

intense emoții după cum îl descrie martorul O.V., deoarece acesta s-a înroșit, a

început să transpire și să se bâlbâie. În aprecierea martorului, reacția lui P.M.M.

i-a creat convingerea că nu cunoștea despre această situație.

Martora L.E.I. a fost

audiată în faza urmăririi penale, declarațiile acesteia fiind consemnate la dosar.

În faza cercetării judecătorești a fost audiată de către instanță, conform declarației

consemnată la dosarul Curții de Apel.

În instanță, martora a

evidențiat faptul că a deținut funcția de agent principal de poliție siguranță publică

și, suplimentar, a asigurat evidența operativă a unității, evidență care presupunea

desfășurarea și a activității de secretariat la Poliția orașului Teiuș în anul 2011.

Anterior plecării în concediul de odihnă, care a început în 10 decembrie 2011, a

predat această ultimă atribuție colegului său, D.N., căruia i-ar fi comunicat că

refuză să reia munca de secretariat la întoarcerea din concediu. Această afirmație,

coroborată cu declarația inculpatului P.M.M în sensul că, în baza unui ordin intern

urma să refacă toate fișele posturilor angajaților Poliției Teiuș, fapt care ar

fi nemulțumit-o pe martora L.E.I., reflectă atmosfera tensionată din interiorul

instituției, cel puțin în privința raporturilor profesionale între persoanele anterior

menționate.

S-a solicitat martorei

să descrie procedura internă aplicabilă situațiilor în care agenții de poliție încheiau

procese-verbale de contravenție.

Opiniile exprimate de

martoră intră în contradicție cu afirmațiile inculpatului P.M.M., din perspectiva

în care martora a menționat că ridicarea proceselor-verbale de contravenție, depuse

în cutia închisă aflată în camera ofițerului de serviciu se realiza periodic, la

circa 1-2 săptămâni. Însăși martora se contrazice pe această procedură, fapt rezultat

din afirmația acesteia în sensul că la venirea în audiență a celor două persoane

de la SC B. SA a trebuit să-i prezinte comandantului P.M.M. registrul din camera

ofițerului de gardă, deoarece ea nu operase în registrul de secretariat.

Mai există o susținere

a martorei, cel puțin bizară, dacă nu în măsură să o poziționeze nefavorabil în

raport cu modul de derulare a atribuțiilor specifice, aceea în care susține că P.E.

nu i-a înmânat niciun proces-verbal pentru a-l înscrie în registrul de la secretariat.

În fața instanței, martora a susținut că toate procesele-verbale erau introduse

de agenții constatatori într-o cutie aflată la camera ofițerului de gardă, după

ce acesta le consemna în registrul de poartă.

Niciuna dintre persoanele

audiate nu au precizat instanței despre existența unor norme regulamentare concrete

care să le genereze un anume comportament profesional. Cutumele după care funcționează

această instituție, în disprețul unor norme legale, regulamentare, dovedesc grave

probleme manageriale și pun la îndoială capacitatea instituțională de îndeplinire

a funcțiilor prevăzute de

Legea nr. 360/2002.

Martora a precizat faptul

că în situația amenzilor neachitate „ar fi trebuit” să informeze Primăriile debitorilor,

obligatoriu sub semnătura comandantului unității, deci a inculpatului P.M.M. și

recunoaște în ultimul rând, că momentul primei debitări a unui proces-verbal de

contravenție pentru anul 2011 s-a consumat ulterior datei de 12 ianuarie 2012. Timpul

folosit la exprimarea acestei idei, coroborat cu precizarea expresă a martorei din

alineatul următor în sensul că nedebitarea proceselor-verbale a reprezentat o „cutumă”,

preluată de la colegul care se ocupase anterior de munca de secretariat și recunoașterea

martorei, confirmă afirmația inculpatului P.M.M. în sensul că martora nu-și îndeplinise

aceste sarcini de serviciu în perioada aferentă anului 2011.

Martora a relatat momentul

venirii în audiență a angajaților firmei SC B. SA la comandantul unității, constatarea

faptului că procesul-verbal de contravenție cu sancțiunea amenzii aplicată contravenientului

S.D. era menționat în registrul aflat în camera ofițerului de serviciu, completat

de agentul constatator, celălalt registru, din secretariatul unității de poliție,

ce trebuia completat de martoră, neavând operate datele la zi. Martora a relatat

că în urma discuției dintre P.M.M., B.M. și P.E. s-a redactat un raport, ce a fost

predat direct comandantului unității, P.M.M. și care a fost completat ulterior,

afirmație care se bazează pe faptul că sunt folosite expresii neuzitate în mod uzual

de P.M.M., dar și datorită discuțiilor pe care le-a avut cu P.E. A realizat înregistrările

pentru a dovedi felul în care inculpatul dorea să-l influențeze pe agentul P.E.

A mai menționat martora

că, în cursul lunii ianuarie 2012 s-a deplasat la Primăria S. cu o fotocopie a procesului-verbal

care conținea amenda aplicată lui S.D., împreună cu o adresă de însoțire. Din susținerile

martorei rezultă că a efectuat deplasarea la primărie, însoțită de martorul P.E.,

apoi au mers la S.D. acasă pentru a primi chitanța, martora cunoscând că acesta

ar fi achitat amenda. Întrucât S.D. i-a spus că nu a plătit amenda și s-a arătat

nemulțumit de faptul că a fost debitat, martora i-a dat suma de 600 RON achitându-și

astfel datoria pe care o avea la acesta și care reprezenta contravaloarea unui porc

pe care îl cumpărase de le el.

A reținut instanța de

fond că nu există nicio precizare din partea martorei în sensul că inculpatul P.M.M.

„a făcut demersuri cu scopul să zădărnicească urmărirea penală a acestuia (P.E.)

și să-l protejeze de consecințele legii penale”.

Acuzarea a reținut în

rechizitoriu, relativ la acuzația adusă inculpatului P.M.M. din perspectiva

art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. faptul că, „hotărârea

infracțională a fost pusă în executare folosindu-se din nou de poziția sa în ierarhia

Poliției Teiuș, astfel încât inculpatul P.M.M. a dispus cu intenția directă de a

ajuta pe P.E. ca acesta din urmă, împreună cu martorul L.E.I. să se deplaseze la

locuința contravenientului S.D. cu scopul de a-i asigura acestuia resursele financiare

necesare plății sancțiunii contravenționale prin remiterea efectivă de către martorul

L.E.I. a sumei reprezentând plată amendă, contravenientului S.D.”.

Rezultă, în mod explicit,

din declarația inculpatei L.E.I. dată în faza urmăririi penale faptul că B.M. a

fost persoana care i-a sugerat martorei să-l contacteze pe S.D. în data de 16 ianuarie

2012 pentru a achita amenda, motivat de faptul că astfel nu se mai produc consecințe

juridice asupra lui P.E.

Martora a relatat și faptul

că la sfârșitul lunii ianuarie 2012-începutul lunii februarie 2012, inculpatul i-ar

fi cerut ajutorul ei și agentului P.E., care ar fi trebuit să susțină că acesta

știa de la cei doi că amenda ar fi fost plătită imediat. A susținut martora, că

P. a refuzat explicit, care a tăcut. Curtea a înlăturat din ansamblul probator înregistrarea

efectuată de martoră în momentul discuțiilor purtate de ea cu martorul P.E., ca

irelevantă pentru fondul cauzei.

Martorul P.E. a fost audiat

în faza urmăririi penale, declarațiile acestuia fiind consemnate la dosar. În faza

cercetării judecătorești a fost audiat de către instanță, conform dosarului Curții

de Apel. S-a solicitat de către inculpat audierea acestui martor pentru a dovedi

conținutul și natura relațiilor dintre inculpat și martor, respectiv dintre martor

și L.E.I.

În instanță, martorul

a precizat faptul că este trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Alba sub acuzația de distrugere a unui proces-verbal de contravenție, încheiat pe

numele lui S.D., că la solicitarea inculpatului P.M.M., superiorul său, a întocmit

un raport justificat de vizita unor angajați ai firmei SC B. SA la sediul Poliției

Teiuș și că a completat raportul inițial în cursul aceleiași zile în care a fost

întocmit raportul, aspect care vine în contradicție cu susținerile martorei L.E.I.

A reținut instanța, că alte mijloace de probă suplimentare nu s-au administrat de

către acuzare pentru a putea stabili exactitatea susținerilor celor doi martori

în această privință, context în care nu poate fi reținută acuzația potrivit căreia

inculpatul P.M.M. l-ar fi determinat să efectueze respectiva completare în cursul

lunii ianuarie 2012, în realizarea rezoluției infracționale reținute în sarcina

inculpatului P.M.M. la pct. 2 din actul de sesizare a instanței cu ocazia expunerii

situației de fapt (echivalentul pct. 1 din rubrica „Încadrarea juridică”), că dubiul

profită inculpatului, iar prezumția de nevinovăție nu este răsturnată de probe temeinice,

concludente, în sensul dispozițiilor art. 67 C. proc. pen.

A mai precizat martorul

că a încheiat un proces-verbal de contravenție lui S.D. și că la solicitarea lui

B.M. de a-l distruge și de a întocmi un nou proces-verbal cu o altă sancțiune- avertisment,

a răspuns parțial solicitării acestuia, în sensul că a întocmit al doilea

proces-verbal cu sancțiunea avertisment. Martorul a relatat că a urmat procedura

de a înregistra primul proces-verbal în registrul aflat în camera ofițerului de

serviciu, a întocmit raportul de la sfârșitul programului, dar nu l-a lăsat în cutia

special destinată proceselor-verbale, că a fost conștient că nu procedează corect,

dar „și-a ascultat superiorul” (pe B.M.).

Referitor la deplasarea

efectuată la Primăria S., martorul a menționat faptul că a fost trimis împreună

cu colega sa L.E.I. pentru a se interesa dacă este plătită amenda aplicată lui S.D.

Colega sa i-a precizat, pe drum, că P.M.M. i-a înmânat o hârtie, pe care el nu a

văzut-o și despre care nu i s-au dat relații suplimentare, document în baza căruia

trebuiau să se intereseze dacă S.D. a achitat amenda contravențională.

Martorul a susținut că,

înainte de a pleca la Primăria S., a avut inițiativa, pe care a și comunicat-o colegei

sale, de a verifica și acasă la S.D. dacă amenda este sau nu achitată, martorul

presupunând că S.D. putea avea chitanța la el. A mai arătat că inculpatul știa doar

de deplasarea lor la Primăria S. nu și de inițiativa particulară a lui și a colegei

sale de a face verificări la S.D.

După ce au constatat la

Primărie că S.D. nu și-a achitat amenda s-au deplasat la domiciliul acestuia și

l-au întrebat de ce nu a plătit amenda, răspunsul contravenientului fiind: din lipsă

de bani. Pe drum spre locuința lui S.D., martora L.E.I. l-a informat că trebuie

să-i plătească lui S.D. o datorie, rezultată din achiziționarea unui porc. În acest

context, martora i-a restituit suma de 600 RON, iar S.D. s-a hotărât să-și achite

amenda. De la contravenient au luat chitanța și s-au deplasat la sediul Poliției

Teiuș.

Martorul a declarat că

după ce a aflat că este cercetat penal și ulterior momentului deplasării la locuința

lui S.D., inculpatul P.M.M. i-a solicitat să spună adevărul în legătură cu ce s-a

întâmplat.

Martorul D.N. a fost audiat

în ambele faze procesuale, declarațiile acestuia fiind consemnate la dosarul de

urmărire penală și dosarul Curții de apel.

Martorul a precizat că

a exercitat atribuții specifice muncii de secretariat în perioadele: sfârșitul anului

2010-aprilie 2012, parțial în cursul lunii decembrie, în timpul concediului de odihnă

al martorei L.E.I. și în continuare începând cu 1 ianuarie 2012.

Martorul a relatat că

a fost chemat de inculpatul P.M.M. la serviciu, după orele de program, pentru a

înregistra un „proces-verbal referitor la un control efectuat (...) asupra sancțiunilor

aplicate în baza Legii nr. 333/2003”. A înregistrat documentul redactat în formă

olografă cu data zilei anterioare celei în care se aflau, dintr-o greșeală, în contextul

în care în cursul acelei zile, în care efectua respectiva înregistrare, nu efectuase

nicio înregistrare a vreunui document, iar ultima înregistrare purta data zilei

anterioare celei în care erau. A menționat pe document numărul de înregistrare,

apoi l-a returnat inculpatului P.M.M. Martorul a arătat că i-a fost solicitat numărul

de înregistrare pentru ca acesta să fie trecut pe documentul redactat la calculator.

Relativ la modul de funcționare

a instituției și la circumstanțele care au favorizat producerea unor deficiențe

grave de funcționare a unității de poliție în raport de tipurile de controale preventive

ce sunt efectuate pe orizontală și pe verticală în cadrul sistemului de poliție,

martorul a evidențiat faptul că în cursul anului 2011 nu au fost efectuate controale

de la I.P.J. Alba referitor la sancțiunile contravenționale, aplicarea sau debitarea

lor de către organul constatator.

Relativ la înregistrările

audio efectuate, martorul a apreciat că abordarea și solicitarea ce i-a fost adresată

de inculpatul P.M.M. viza dorința exprimată de acesta ca martorul să relateze adevărul.

Martorul S.D. a fost audiat

doar în faza cercetării judecătorești de către instanță, conform dosarului Curții

de apel. S-a solicitat de către inculpat audierea acestui martor în circumstanțiere.

Martorul l-a caracterizat

pe inculpat din perspectiva calităților profesionale și umane de care acesta a dat

dovadă în exercitarea atribuțiilor de serviciu, evidențiind veleități manageriale,

educative, de disciplinare a colectivului într-o modalitate politicoasă, care nu-i

punea pe subordonați în ipostaze înjositoare.

Martorul S.I.C. a fost

audiat de instanță, la solicitarea inculpatului, pentru considerente similare celor

pentru care a fost audiat martorul precedent, declarația acestuia fiind consemnată

în dosarul Curții de apel.

Martorul a declarat că

în cursul anului 2012 a asistat la o discuție la care B.M. îi explica lui P.E. despre

stingerea efectelor juridice dacă se achită amenda pe care acesta i-o aplicase lui

S.D. Din discuție martorul a dedus că efectele juridice la care se făcea referire

s-ar fi produs asupra lui P.E., cu referire la sancțiunea aplicată de acesta din

urmă paznicului sancționat de el. Martorul a menționat că nu s-a pronunțat numele

paznicului, concluziile prezentate de el instanței reprezentând deducții ale sale

în raport de conținutul discuției. Pe inculpatul P.M.M. l-a caracterizat apreciativ,

ca fiind un bun polițist și manager implicat în funcționarea instituției.

Instanța de fond a înlăturat

susținerile inculpatului P.M.M. referitor la cronologia actelor pretins a fi fost

executate de el, astfel:

în instanță faptul că a redactat propriul raport și/sau proces-verbal de informare

în sensul celor anterior menționate, în data de 4 ianuarie 2012, că redactează cu

dificultate la calculator și acesta ar fi fost motivul întârzierii transmiterii

respectivului document către superiorii săi, respectiv al înregistrării documentului

redactat de el în Registrul Poliției Teiuș, la data de 19 ianuarie 2012. S-a reținut

că susținerile inculpatului în sensul celor anterior menționate sunt lipsite de

suport probator, operează de jure prezumția de nevinovăție și, implicit de bună

credință, însă aceasta este înlăturată de probele administrate în cauză, respectiv:

- declarația martorului

D.N. dată în faza urmăririi penale și la instanță, din care rezultă că a fost solicitat

după orele de program pentru a înregistra un document olograf pus la dispoziție

de inculpat;

- înregistrarea ambientală

din data de 6 martie 2012, din care rezultă faptul că inculpatul îi spune martorului

D.N. că i-ar fi înmânat două documente, unul în formă olografă și altul redactat

la calculator, având același conținut, atitudine prin care își preconstituie probe

în mod ilicit;

- extrasele din unitatea

de calculator și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în baza percheziției

în sistem informatic din care rezultă că două documente intitulate proces-verbal

(unul fiind identic celui din 18 ianuarie 2012 de la dosarul de urmărire penală)

sunt identificate în unitatea folosită de inculpat.

în sensul că i-ar fi solicitat lui P.E. să completeze raportul întocmit de acesta

în data de 4 ianuarie 2012, prin prisma faptului că acesta i-a adus la cunoștință

informații noi, menționată în conținutul procesului-verbal înregistrat în data

de 18 ianuarie 2012, nu este susținută de declarația martorului P.E., care precizează

faptul că a realizat respectiva completare în aceeași dată la care a întocmit raportul.

Alte elemente care să susțină afirmația inculpatului nu au fost aduse.

În ce privește transcrierile

rezultate în urma interceptărilor efectuate în cauză, instanța de fond a reținut

că:

Toate persoanele interceptate

de autorități în cursul procedurilor judiciare și în baza unor mandate emise de

magistrat în condițiile prevăzute de art. 91

1

și urm. C. proc. pen. și-au

recunoscut și au declarat că transcrierile corespund conținutului convorbirilor

purtate de ei, neexistând obiecțiuni în legătură cu acestea.

În actul de sesizare sunt

reținute drept probe ce susțin acuzația de

instigare neurmată de executare la comiterea infracțiunii

de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 29 alin. (1) C. pen. raportat la art. 260

alin. (1) C. pen. dialogurile ambientale purtate de P.M.M. cu D.N., în datele de

2 martie 2012 și 6 martie 2012, ale căror transcrieri se află la dosarul de urmărire

penală.

a) Analizând conținutul

discuțiilor ambientale anterior menționate, instanța de fond a reținut că rezultă

fără putință de tăgadă că susținerile martorului D.N., exprimate în declarația dată

în fața autorităților judiciare exprimă adevărul, dar această concluzie poate fi

desprinsă doar în raport de discuțiile purtate între P.M.M. și D.N. pentru data

de 2 martie 2012. Inculpatul a susținut în cadrul dialogului din această dată faptul

că: „Trebuie sprijin, trebuie adevărul (…)”, susținere care atribuie altă valoare

contextului factual reținut de acuzare cu privire la această dată, element neinteresant

pentru acuzare din perspectiva în care această susținere a inculpatului nu apare

menționată îngroșat în rechizitoriu.

Acuzarea a apreciat că

afirmațiile inculpatului din data de 2 martie 2012, în sensul: „Azi am povestit.

Tu o să lămurești cu treaba aia! (…) Deci, deci trebuie s-o lămurești să n