ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3932/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin prin sentința penală nr. 345

din 01 august 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr.

7806/118/2012, a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art.

71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.C.

În baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării

preventive începând cu data de 09 iunie 2012 la zi.

În baza art. 14

C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., art. 1385-1386

C. civ. a fost obligat inculpatul C.C. către partea civilă Primăria Comunei M.V.

la plata sumei de 2137,77 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormantarea

victimei C.L.

Pentru a se pronunța

în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 04

iulie 2012 pe rolul Tribunalului Constanta s-a înregistrat cauza cu nr. 7806/118/2012

privind pe inculpatul C.C., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru

comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de

art. 183 C. pen.

Prin actul de

inculpare s-a reținut, pe scurt că, la data de 08 iunie 2012, pe fondul unui conflict

spontan i-a aplicat concubinei sale C.L. mai multe lovituri cu pumnii, în urma cărora

aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de mobilier, suferind leziuni ce au condus

la deces.

În fața instanței,

inculpatul a înțeles să se prevaleze de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în sensul că recunoaște invinuirea ce i se aduce prin rechizitoriu,

dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cauză și nu mai are de propus

alte probe în apărare.

Instanța a admis

această cerere, apreciind că inculpatul poate fi judecat în baza procedurii simplificate

și a procedat în consecință.

Pe baza probelor

administrate în cauză, în faza de urmărire penală, instanța va reține următoarele:

Inculpatul C.C.

a trăit în concubinaj cu victima C.L. de 20 de ani, iar cel care asigura veniturile

obținute din prestarea unor munci necalificate era inculpatul.

Intre cei doi

existau certuri și acuze de gelozie ce veneau din partea victimei, iar inculpatul

a recunoscut ca pe fondul acestora, de-a lungul timpului i-a mai administrat victimei

corecții fizice.

La data de 08

iunie 2012, după ce inculpatul a consumat două pahare de vin și a ajuns acasă în

jurul orei 19.00, victima i-a reproșat anumite legături extraconjugale, ceea ce

l-a determinat pe inculpatul C.C. să o lovească cu palmele, împingând-o din dormitor

către holul de intrare în locuință. În același timp, inculpatul i-a mai aplicat

o lovitură cu pumnul în ceafă, în urma căreia C.L. a căzut, iar in cădere s-a lovit

cu capul de colțul unei noptiere, în zona supraorbitar stânga.

Constatând că

ii curge sânge din abundență din zona lovită, inculpatul a ridicat victima și a

dus-o în dormitor, așezând-o pe pat, după ce în prealabil a încercat să-i oprească

sângerarea stropind-o cu apă. După aceea, inculpatul a legat victima cu un batic

și au stat împreună și au vizionat la televizor un meci de fotbal și din când în

când o ștergea de sângele ce continua să-i curgă.

Spre dimineață,

inculpatul a constatat că victima nu se simțea bine, situația fiind foarte gravă,

fapt ce l-a determinat să se ducă la vecinul său M.D., căruia i-a relatat starea

în care se afla concubina lui.

Martora M.A.M.

l-a însoțit pe inculpat la locuință, ocazie cu care a constatat că, C.L. decedase.

După acest moment, inculpatul s-a deplasat la postul de poliție din localitate,

unde a relatat cu privire la cele întâmplate.

Din raportul medico-legal

de necropsie din data de 03 iulie 2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală

Constanța, reiese că, moartea numitei C.L. a fost violentă și s-a produs prin hemoragie,

contuzie și dilacerare meningo-cerebrală, urmare a unui traumatism cranio-cerebral

cu fractura oaselor craniului. Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire

cu corpuri dure, pot data cu puțin înainte de deces și au legătură cu decesul.

Situația de fapt

descrisă mai sus reiese din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare

la fața locului și planșe foto, raportul de necropsie emis de Serviciul de Medicină

Legală Constanța, proces-verbal de ridicare de mijloace materiale de probă, declarațiile

martorilor C.H., M.D., M.A.M., declarația inculpatului de recunoaștere a faptei

data atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței la momentul solicitării

aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul.

Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 101/P din 12 septembrie 2012, a respins, ca nefondat apelul declarat

de inculpat.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata executată la zi.

Împotriva deciziei

instanței de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei

aplicate.

Recursul inculpatului

nu este fondat, pentru considerentele următoare:

Având în vedere

materialul probator, starea de fapt reținută în rechizitoriu și față de criteriile

reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de recurs apreciază că pedeapsa

cu închisoarea în cuantum de 6 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea

scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile

art. 52 C. pen.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat

de pericol social al faptei de o gravitate deosebită, care a avut ca urmare moartea

victimei, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei

poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul stabilit,

care a fost deja redus către minimul special prevăzut de lege, în raport de limitele

pedepsei prevăzute de art. 183 C. pen. (închisoare de la 5 la 15 ani închisoare)

și apoi conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (3 ani și 4 luni la

10 ani închisoare).

Circumstanțele

personale ale inculpatului, care nu are studii, este în etate și a acordat primul

ajutor victimei, au fost valorificate de instanțe în operația de individualizare

a pedepsei aplicate și nu justifică prin ele însele reducerea cuantumului acesteia

sau valorificarea lor ca circumstanțe atenuante.

Raportat la aceste

elemente, Înalta Curte apreciază că nu se impune reindividualizarea cuantumului

pedepsei, care este de natură a realiza scopul preventiv și educativ cerut de

art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului.

Examinând hotărârea

recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu

și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din

oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale

nr. 101/P din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, ou obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 101/P din 12

septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 iunie 2012

la 29 noiembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Prqnunțată, în ședință publică, azi

29 noiembrie 2012.