ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față, pe baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 872 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în baza art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și

39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G. zis "A." la

pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a

hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale de 6 ani închisoare.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin.

(4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a

hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

principale de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale

sus-menționate în pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se ca în final inculpatul

să execute 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a

hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

rezultante de 6 ani închisoare.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către

partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București a sumei de 1.331,82 RON,

cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a respins acțiunea civilă formulată de

partea civilă D.Q. împotriva inculpatului, ca neîntemeiată.

Totodată, în baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cu mențiunea că suma de

200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu C.L., iar suma de 50 RON -

onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu F.M.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

La data de 4 mai

2008, în jurul orei 17:00 - 18:00, victima L.X. împreună cu D.Q., S.W., L.H.,

S.L. și L.L. au mers la cumpărături la Hipermarket C.O. din București.

La ieșirea din

magazin, victima și prietenii ei au fost acostați de trei persoane printre care

se afla și inculpatul G.G., zis "A.", care le-a spus că au fete cu

care ar putea întreține raporturi sexuale contra unor sume de bani.

În acest context,

D.Q. i-a dat inculpatului G.G. suma de 900.000 ROL pentru ca acesta, L.X. și

S.W. să întrețină raporturi sexuale cu trei fete, sens în care cei trei au fost

conduși la un imobil situat pe strada B., sector 1, București.

Celelalte persoane de

origine chineză au așteptat în apropierea imobilului respectiv.

Fiind nemulțumiți de

serviciile oferite de fete, D.Q., L.X. și S.W. au purtat discuții cu mai multe

persoane printre care și cu inculpatul G.G., în vederea clarificării situației,

demers care l-a deranjat pe inculpat, motiv pentru care a încercat să le aplice

celor trei câte o corecție. În acest sens, în fața locuinței sus-menționate, pe

trotuar, inculpatul l-a lovit inițial pe D.Q. în zona facială, acesta căzând la

pământ, după care l-a lovit, în același mod, și pe L.X.

Urmare acestei lovituri,

victima L.X. a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de asfaltul aleii

pietonale, suferind un traumatism cranio-cerebral cu disjuncție și fisură la

nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală

corticală de contralovitură și hemoragie tetraventriculară ce a condus la

decesul acesteia.

În drept, faptele

inculpatului au fost încadrate în dispozițiile art. 183 C. pen. și art. 180

alin. (2) C. pen.

Individualizarea

pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.,

apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin

executarea pedepsei rezultante în condiții privative de libertate.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel inculpatul G.G., solicitând, în principal, achitarea

pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) sau c) C. pen., iar în subsidiar,

reducerea corespunzătoare a cuantumului celor două pedepse ce i-au fost

aplicate.

Prin Decizia penală

nr. 128 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost

respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

În argumentarea

acestei soluții, instanța de apel a reținut că prima instanță a evaluat în mod

just probele administrate în cauză, stabilind o corectă situație de fapt,

căreia i-a dat o justă încadrare juridică.

În consecință,

reiterând situația de fapt stabilită de instanța fondului, Curtea de Apel

București a reținut că, la data de 4 mai 2008, în timp ce se afla pe strada B.

din sectorul 1 al municipiului București, în dreptul imobilului cu nr. X,

inculpatul a aplicat victimei L.X. o lovitură cu pumnul în zona feței, urmare

căreia victima a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, lovitura producând

decesul acesteia.

S-a mai reținut că

potrivit Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de

Institutul Național de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina

Minovici", cauza imediată a decesului numitului L.X. a fost

"insuficiența cardio-respiratorie acută de origine centrală prin edem

cerebral accentuat cu fenomene de angajare cerebeloasă, consecința unui

traumatism cranio-cerebral cu disjuncție și fisură la nivelul calotei craniene,

hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură și

hemoragie tetraventriculară", prin același înscris constatându-se că leziunile

traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur,

cu marcă traumatică facială minoră, urmată de cădere și lovire de plan dur cu

impact aurico-parieto-temporal stâng și că între leziunile traumatice și deces

s-a apreciat că există o legătură de cauzalitate directă, condiționată de

constituția anatomică fragilă a cutiei craniene, oasele calotei fiind subțiri,

în regiunea temporală stângă craniul fiind papiraceu.

În raport de

contextul factual anterior prezentat, instanța de apel a reținut că lovirea

victimei cu capul de asfalt - urmare căreia a intervenit decesul - s-a produs

ca efect al loviturii aplicate de inculpat victimei, în zona feței, apreciind

că susținerile contrare constante ale inculpatului în sensul că nu a lovit sau

măcar împins victima sunt infirmate de declarațiile mai multor martori audiați

în cauză, respectiv: martorul S.W., care a declarat că a văzut cum bărbatul

care îi adusese la acea casă (pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind

inculpatul) l-a lovit cu pumnul în zona feței pe L.X., iar acesta a căzut pe

spate, rămânând inconștient la pământ; martorul cu identitate protejată I.C.

care a declarat că la data de referință, în dreptul imobilului nr. X de pe

strada B., a izbucnit un scandal și l-a văzut pe A. (pe care l-a recunoscut din

fotografie ca fiind inculpatul G.G.) cum îl lovește foarte puternic cu pumnul

drept peste partea stângă a capului pe unul dintre chinezi, iar acesta a căzut,

lovindu-se cu capul de asfalt și rămânând inconștient; martorul cu identitate

protejată A.C. care a menționat că a văzut cum A., persoană pe care o cunoaște

de 2 ani (pe care a recunoscut-o din fotografie ca fiind inculpatul), l-a lovit

pe un chinez cu pumnul în zona bărbiei, bărbatul respectiv căzând și lovindu-se

cu capul de bordură.

Instanța de apel a

apreciat că susțineri similare au făcut în cauză și martorul cu identitate

protejată P.M. care a menționat că în urma loviturii puternice cu pumnul, în

zona feței, aplicată de inculpatul recunoscut din planșele foto, unul dintre

chinezi a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, rămânând la pământ, precum și

martorul cu identitate protejată I.G. care a relatat că, la data de referință,

l-a văzut pe un bărbat rom pe care îl cunoaște sub numele de A. ( pe care l-a

recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul G.G.), mai întâi certându-se cu

un bărbat chinez, iar apoi împingându-l sau lovindu-l pe bărbatul respectiv în

zona capului, motiv pentru care acesta a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt

și rămânând în stare de inconștiență.

Cu privire la acest

ultim martor, instanța de apel a confirmat aprecierea primei instanțe cu

privire la nesinceritatea depoziției martorului din faza judecății, reținând că

declarațiile aceluiași martor din cursul urmăririi penale au fost date la o

dată apropiată de incident, când amintirea celor întâmplate era proaspătă și că

acestea se coroborează cu declarațiile date de mai multe persoane, motiv pentru

care sunt conforme cu realitatea.

S-a mai reținut că

susținerea inculpatului în sensul că victima a căzut din cauza faptului că,

fiind sub influența alcoolului, s-a dezechilibrat, este infirmată de

concluziile raportului medico-legal de necropsie, din care rezultă că sângele

victimei nu conținea alcool etilic. În plus, împrejurarea că victimei i s-a aplicat

o lovitură în zona feței este relevată și de Raportul medical de necropsie din

9 septembrie 2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală

"Profesor Doctor Mina Minovici", potrivit căruia victima a fost

lovită cu un corp dur în zona feței (în afară de lovitura de corp dur cauzată

în urma căderii). Astfel, în raport se face vorbire despre o "marcă

traumatică facială minoră".

În același sens, a

fost reținută și declarația părții vătămate D.Q., care a declarat că în

momentul în care s-a ridicat, a văzut-o pe victimă căzută la pământ cu fața în

sus, iar în apropierea victimei se afla inculpatul, precum și concluziile

Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 din care rezultă că

moartea victimei L.X. a fost violentă, ea datorându-se insuficienței

cardio-respiratorii acute de origine centrală prin edem cerebral accentuat cu

fenomene de angajare cerebrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu

disfuncție și fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză,

contuzie cerebrală corticală de contralovitură și hemoragie tetraventriculară

și că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin

lovire cu corp dur - cu marcă traumatică facială minoră, urmată de cădere și

lovire pe plan dur cu impact auriculo-parieto-temporal stând, iar între

leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă

condiționată de contestația anatomică fragilă a cutiei craniene, oasele calotei

fiind subțiri, în regiunea temporală stânga craniul fiind papiraceu.

Deopotrivă, s-a

reținut că violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate D.Q. sunt

probate prin Raportul de expertiză medico-legală din 9 septembrie 2008 prin

care s-a concluzionat că victima prezintă leziuni traumatice care s-au putut

produce prin lovire cu corp dur care pot data din 4 mai 2008 și care necesită

spre vindecare 2 - 3 zile de îngrijiri medicale.

În consecință, s-a

apreciat că probele administrate în cauză fac dovada faptului că inculpatul

G.G. a acționat spontan, cu intenție directă, în momentul aplicării loviturilor

cu pumnul în zona capului celor două victime L.X. și D.Q., în cazul primei

victime urmarea produsă fiind mult mai gravă decât ceea urmărită de inculpat.

Ca urmare, în urma loviturii primite victima a căzut pe asfalt și s-a lovit la

cap, suferind astfel un traumatism cranio-cerebral cu disjuncție și fisură la

nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală

corticală de contralovitură și hemoragie tetraventriculară, situație ce a

condus la deces, raportul de cauzalitate dintre lovitură și deces fiind de

necontestat.

S-a mai reținut că și

în fața instanței de apel inculpatul a negat săvârșirea faptelor, Raportul de

constatare tehnico-științifică din 21 martie 2012, întocmit în urma evaluării

inculpatului cu poligraful, la solicitarea acestuia, concluzionând însă că

răspunsurile inculpatului G.G. la întrebările relevante cauzei au provocat

modificări specifice comportamentului simulat.

Ca urmare, apreciind

că apărările inculpatului sunt neîntemeiate, instanța de apel a constatat pe

deplin dovedită vinovăția apelantului în săvârșirea celor două fapte ce i-au

fost reținute în sarcină, confirmând justețea soluției de condamnare pronunțată

de instanța fondului.

Deopotrivă, instanța

de apel a apreciat că și individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpatului s-a făcut cu nerespectarea criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările

în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de textul

incriminator, dar și starea de recidivă în care se afla inculpatul la momentul

săvârșirii faptelor.

În concluzie, pentru

argumentele anterior expuse, instanța de apel a respins calea de atac

exercitată de inculpat, ca nefondată.

Și împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul G.G., cauza fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 7 iunie 2012, sub nr.

33331/3/2009.

Inculpatul nu a

motivat în scris calea de atac, conform dispozițiilor art. 385

10

C.

proc. pen., la termenul de dezbateri apărătorul desemnat din oficiu să asigure

asistența juridică a recurentului-inculpat reiterând criticile formulate în

apel și argumentele invocate în susținerea acestora și solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, în principal,

achitarea inculpatului pentru ambele fapte ce îi sunt reținute în cauză, în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.

a) și c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a

pedepselor în sensul reducerii acestora sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând criticile

formulate în recurs pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerentele:

Ambele instanțe,

uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul

procesului penal și argumente juridice pertinente au procedat la o corectă

soluționare a cauzei în planul acțiunii penale, stabilind o încadrare juridică

adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale

care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în

raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest sens,

confirmând justețea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele

prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în interpretarea

coroborată a probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe

fotografice, declarațiile învinuitului G.G., planșa fotografică din data de 8

mai 2008 cu aspectele fixate la data de 7 mai 2008 cuprinzând semnele

particulare ale numitului G.G., Raportul medico-legal de necropsie din 9

septembrie 2008 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina

Minovici" București privind pe L.X., planșa fotografică cu aspectele

fixate la data de 6 mai 2008 pe parcursul efectuării necropsiei cadavrului

cetățeanului chinez L.X., concluzii provizorii privind pe L.X., diagnostic de

internare a numitului L.X. la Spitalul Universitar de Urgență București, copia

foii de observație nr. Y/2008, Raportul de expertiză medico-legală nr. Z/2008

întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina

Minovici" București privind pe D.Q., declarațiile martorului D.Q. din data

de 6 mai 2008, proces-verbal și planșa fotografică întocmită cu ocazia

recunoașterii de către D.Q. din planșa fotografică prezentată a numitului G.G.,

declarațiile martorului L.L. din data de 6 mai 2008, declarațiile martorului

S.W. din data de 6 mai 2008, proces-verbal și planșă fotografică întocmite cu

ocazia recunoașterii de către S.W. din planșa fotografică prezentată a

numitului G.G., declarațiile martorului L.H. din data de 6 mai 2008,

proces-verbal și planșă fotografică întocmite cu ocazia recunoașterii de către

L.H. din planșa fotografică prezentată a numitului G.G., declarațiile

martorului S.L. din data de 6 mai 2008, proces-verbal de redare a declarației

martorului cu altă identitate I.G., precum și procesul-verbal încheiat și

planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa

fotografică prezentată, a numitului G.G., proces-verbal de redare a declarației

martorului cu altă identitate I.C., precum și procesul-verbal încheiat și

planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa

fotografică prezentată; a numitului G.G., proces-verbal de redare a declarației

martorului cu altă identitate A.C., precum și procesul-verbal încheiat și

planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa

fotografică prezentată, a numitului G.G., proces-verbal de redare a declarației

martorului cu altă identitate P.M., precum și procesul-verbal încheiat și

planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa

fotografică prezentată, a numitului G.G., declarațiile martorei V.G. din data

de 15 iulie 2008, declarațiile martorului D.S.N. din data de 9 mai 2008,

declarațiile martorului V.R.M. din data de 11 mai 2008, declarațiile martorei

A.S.G. din data de 12 mai 2008, declarația martorului Z.G. din data de 7 mai

2008, declarația martorului G.M.I. din data de 7 mai 2008, declarația

martorului B.L. din data de 7 mai 2008, declarațiile martorei P.M.M. din data

de 7 mai 2008, declarația martorei A.R.M. din data de 2 iunie 2008, declarația

martorei V.M. din data de 2 iunie 2008, declarația martorei V.F.I. din data de

2 iunie 2008, declarațiile martorei M.M. din data de 10 iulie 2008,

procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate prin telefon la Apelul

Unic de Urgență, la data de 4 mai 2008, orele 19:05, 19:08,19:12,19:15, 21:33,

Înalta Curte reține că fapta inculpatului G.G. de a fi aplicat, la data de 4

mai 2008, în timp ce se afla pe strada B., sector 1, București, în dreptul

imobilului cu nr. X, o lovitură victimei L.X. cu pumnul în față, în urma căreia

victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de asfalt, decedând în ziua

următoare din cauza leziunilor produse, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.

pen.

Fapta aceluiași

inculpat de a fi aplicat la aceeași dată și în aceeași locație o lovitură

părții vătămate D.Q., cu pumnul în față, producându-i astfel leziuni pentru

care a necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C.

pen.

Faptele au fost

contestate de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta susținând în

mod constant că, deși a fost prezent la locul faptei la data de referință, nu a

lovit și nici măcar nu a împins victimele, căderea defunctului L.X. fiind pusă

fie pe seama altercației intervenite între persoanele care se aflau în zonă,

fie pe seama stării de ebrietate în care se afla acesta.

Susținerile

inculpatului sunt însă infirmate de declarațiile martorului S.W. și ale

martorilor cu identitate protejată I.C., A.C., P.M. și I.G. (cea din cursul

urmăririi penale), amplu redate în hotărârea primei instanțe, care se

coroborează cu declarația părții vătămate D.Q., precum și de concluziile

raportului medico-legal de necropsie din care rezultă că sângele victimei nu

conținea alcool etilic.

În plus, lipsa de

sustenabilitate a apărărilor inculpatului rezultă chiar din declarațiile acestuia,

inculpatul fiind inconsecvent în prezentarea situației particulare care, în

opinia sa, ar fi condus la decesul victimei L.L. și la lovirea părții vătămate

D.Q., aspect care pune în discuție veridicitatea declarațiilor sale. Elocvente

în acest sens sunt și concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică

21 martie 2012, întocmit în urma evaluării inculpatului cu poligraful, la

solicitarea acestuia, potrivit cărora răspunsurile inculpatului G.G. la

întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului

simulat.

În același tipar se

înscriu, de altfel, și declarațiile martorilor aflați în anturajul inculpatului

- Z.G., G.M., B.L., P.M.M., A.R.M., V.M. și V.F.I. Acești martori au prezentat

o derulare a evenimentelor de natură să îl disculpe pe inculpat, depozițiilor

lor necoroborându-se însă nici cu declarațiile părții vătămate D.Q. și ale

martorului S.W., dar nici cu declarațiile martorilor cu identitate protejată,

precum și cu datele rezultând din alte mijloace de probă, respectiv

procesele-verbale de redare a celor 3 convorbiri succesive pe care martora

P.M.M. le-a purtat începând cu orele 19:05, 19:12 și 19:15 cu operatorul de la

Centrul de Preluare a Apelurilor de Urgență 112 și concluziile Raportului

medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național

de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina Minovici" potrivit căruia

victima a fost lovită cu corp dur (pe lângă lovitura de corp dur, urmare

căderii) în zona feței, făcându-se vorbire despre o "marcă traumatică

facială minoră".

Acesta a fost motivul

pentru care, cu justețe, instanța fondului a înlăturat sus-menționatele

declarații ca fiind neconforme adevărului.

Pentru considerentele

arătate, în concordanță cu instanțele de fond și de apel, Înalta Curte constată

că vinovăția inculpatului G.G. este pe deplin dovedită, astfel încât

solicitarea apărării de achitare a inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 10

lit c) C. proc. pen. se dovedește a fi neîntemeiată, în timp ce solicitarea de

achitare pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. este privită ca

fiind aberantă în condițiile în care ambele fapte există în materialitatea lor.

Deopotrivă

neîntemeiate sunt și solicitările cu caracter subsidiar formulate de apărare,

inculpatul nefăcând dovada unor date personale deosebite cărora instanța să le

poată atribui valențe de circumstanțe atenuante și care, fiind valorificate ca

atare, să conducă la reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege,

chiar și în condițiile incidenței art. 80 C. pen. în raport de starea de

recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii

faptelor.

Sub aceste aspecte se

constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului

instanțele anterioare au ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72

C. pen. și au apreciat în egală măsură împrejurările în care a fost desfășurată

activitatea infracțională, cât și datele care caracterizează persoana

inculpatului.

Au fost avute în

vedere în acest sens atât gravitatea faptelor, determinată prin raportare la

urmările produse, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului și

conduita acestuia înainte și în timpul procesului penal.

În acest context, s-a

reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie,

element de natură a caracteriza nefavorabil persoana inculpatului.

Totodată, s-a avut în

vedere conduita procesuală a inculpatului G.G., care a negat săvârșirea

faptelor, dar s-a prezentat în mod constant în fața organelor judiciare,

elemente circumstanțiale în raport de care pedepsele aplicate inculpatului au

fost orientate în mod just spre minimul special prevăzut de lege.

În consecință, în

raport de argumentele anterior prezentate și constatând că toate criticile

invocate de apărare sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat în cauză de inculpatul G.G., constatând

legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate sub toate aspectele invocate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr.

128 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 09 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ