ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2012

Asupra recursului penal de față, pe baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 872 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G. zis "A." la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 6 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale sus-menționate în pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 6 ani închisoare. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București a sumei de 1.331,82 RON, cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă D.Q. împotriva inculpatului, ca neîntemeiată. Totodată, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cu mențiunea că suma de 200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu C.L., iar suma de 50 RON - onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu F.M.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: La data de 4 mai 2008, în jurul orei 17:00 - 18:00, victima L.X. împreună cu D.Q., S.W., L.H., S.L. și L.L. au mers la cumpărături la Hipermarket C.O. din București. La ieșirea din magazin, victima și prietenii ei au fost acostați de trei persoane printre care se afla și inculpatul G.G., zis "A.", care le-a spus că au fete cu care ar putea întreține raporturi sexuale contra unor sume de bani. În acest context, D.Q. i-a dat inculpatului G.G. suma de 900.000 ROL pentru ca acesta, L.X. și S.W. să întrețină raporturi sexuale cu trei fete, sens în care cei trei au fost conduși la un imobil situat pe strada B., sector 1, București.

Celelalte persoane de origine chineză au așteptat în apropierea imobilului respectiv. Fiind nemulțumiți de serviciile oferite de fete, D.Q., L.X. și S.W. au purtat discuții cu mai multe persoane printre care și cu inculpatul G.G., în vederea clarificării situației, demers care l-a deranjat pe inculpat, motiv pentru care a încercat să le aplice celor trei câte o corecție. În acest sens, în fața locuinței sus-menționate, pe trotuar, inculpatul l-a lovit inițial pe D.Q. în zona facială, acesta căzând la pământ, după care l-a lovit, în același mod, și pe L.X. Urmare acestei lovituri, victima L.X. a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de asfaltul aleii pietonale, suferind un traumatism cranio-cerebral cu disjuncție și fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură și hemoragie tetraventriculară ce a condus la decesul acesteia.

În drept, faptele inculpatului au fost încadrate în dispozițiile art. 183 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei rezultante în condiții privative de libertate. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul G.G., solicitând, în principal, achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) sau c) C. pen., iar în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului celor două pedepse ce i-au fost aplicate. Prin Decizia penală nr. 128 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că prima instanță a evaluat în mod just probele administrate în cauză, stabilind o corectă situație de fapt, căreia i-a dat o justă încadrare juridică. În consecință, reiterând situația de fapt stabilită de instanța fondului, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 4 mai 2008, în timp ce se afla pe strada B. din sectorul 1 al municipiului București, în dreptul imobilului cu nr. X, inculpatul a aplicat victimei L.X. o lovitură cu pumnul în zona feței, urmare căreia victima a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, lovitura producând decesul acesteia. S-a mai reținut că potrivit Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina Minovici", cauza imediată a decesului numitului L.X.

a fost "insuficiența cardio-respiratorie acută de origine centrală prin edem cerebral accentuat cu fenomene de angajare cerebeloasă, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu disjuncție și fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură și hemoragie tetraventriculară", prin același înscris constatându-se că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu marcă traumatică facială minoră, urmată de cădere și lovire de plan dur cu impact aurico-parieto-temporal stâng și că între leziunile traumatice și deces s-a apreciat că există o legătură de cauzalitate directă, condiționată de constituția anatomică fragilă a cutiei craniene, oasele calotei fiind subțiri, în regiunea temporală stângă craniul fiind papiraceu.

În raport de contextul factual anterior prezentat, instanța de apel a reținut că lovirea victimei cu capul de asfalt - urmare căreia a intervenit decesul - s-a produs ca efect al loviturii aplicate de inculpat victimei, în zona feței, apreciind că susținerile contrare constante ale inculpatului în sensul că nu a lovit sau măcar împins victima sunt infirmate de declarațiile mai multor martori audiați în cauză, respectiv: martorul S.W., care a declarat că a văzut cum bărbatul care îi adusese la acea casă (pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul) l-a lovit cu pumnul în zona feței pe L.X., iar acesta a căzut pe spate, rămânând inconștient la pământ; martorul cu identitate protejată I.C.

care a declarat că la data de referință, în dreptul imobilului nr. X de pe strada B., a izbucnit un scandal și l-a văzut pe A. (pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul G.G.) cum îl lovește foarte puternic cu pumnul drept peste partea stângă a capului pe unul dintre chinezi, iar acesta a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt și rămânând inconștient; martorul cu identitate protejată A.C. care a menționat că a văzut cum A., persoană pe care o cunoaște de 2 ani (pe care a recunoscut-o din fotografie ca fiind inculpatul), l-a lovit pe un chinez cu pumnul în zona bărbiei, bărbatul respectiv căzând și lovindu-se cu capul de bordură. Instanța de apel a apreciat că susțineri similare au făcut în cauză și martorul cu identitate protejată P.M.

care a menționat că în urma loviturii puternice cu pumnul, în zona feței, aplicată de inculpatul recunoscut din planșele foto, unul dintre chinezi a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, rămânând la pământ, precum și martorul cu identitate protejată I.G. care a relatat că, la data de referință, l-a văzut pe un bărbat rom pe care îl cunoaște sub numele de A. ( pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul G.G.), mai întâi certându-se cu un bărbat chinez, iar apoi împingându-l sau lovindu-l pe bărbatul respectiv în zona capului, motiv pentru care acesta a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt și rămânând în stare de inconștiență.

Cu privire la acest ultim martor, instanța de apel a confirmat aprecierea primei instanțe cu privire la nesinceritatea depoziției martorului din faza judecății, reținând că declarațiile aceluiași martor din cursul urmăririi penale au fost date la o dată apropiată de incident, când amintirea celor întâmplate era proaspătă și că acestea se coroborează cu declarațiile date de mai multe persoane, motiv pentru care sunt conforme cu realitatea. S-a mai reținut că susținerea inculpatului în sensul că victima a căzut din cauza faptului că, fiind sub influența alcoolului, s-a dezechilibrat, este infirmată de concluziile raportului medico-legal de necropsie, din care rezultă că sângele victimei nu conținea alcool etilic.

În plus, împrejurarea că victimei i s-a aplicat o lovitură în zona feței este relevată și de Raportul medical de necropsie din 9 septembrie 2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina Minovici", potrivit căruia victima a fost lovită cu un corp dur în zona feței (în afară de lovitura de corp dur cauzată în urma căderii). Astfel, în raport se face vorbire despre o "marcă traumatică facială minoră". În același sens, a fost reținută și declarația părții vătămate D.Q., care a declarat că în momentul în care s-a ridicat, a văzut-o pe victimă căzută la pământ cu fața în sus, iar în apropierea victimei se afla inculpatul, precum și concluziile Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 din care rezultă că moartea victimei L.X.

a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală prin edem cerebral accentuat cu fenomene de angajare cerebrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu disfuncție și fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură și hemoragie tetraventriculară și că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur - cu marcă traumatică facială minoră, urmată de cădere și lovire pe plan dur cu impact auriculo-parieto-temporal stând, iar între leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă condiționată de contestația anatomică fragilă a cutiei craniene, oasele calotei fiind subțiri, în regiunea temporală stânga craniul fiind papiraceu.

Deopotrivă, s-a reținut că violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate D.Q. sunt probate prin Raportul de expertiză medico-legală din 9 septembrie 2008 prin care s-a concluzionat că victima prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur care pot data din 4 mai 2008 și care necesită spre vindecare 2 - 3 zile de îngrijiri medicale. În consecință, s-a apreciat că probele administrate în cauză fac dovada faptului că inculpatul G.G. a acționat spontan, cu intenție directă, în momentul aplicării loviturilor cu pumnul în zona capului celor două victime L.X. și D.Q., în cazul primei victime urmarea produsă fiind mult mai gravă decât ceea urmărită de inculpat.

Ca urmare, în urma loviturii primite victima a căzut pe asfalt și s-a lovit la cap, suferind astfel un traumatism cranio-cerebral cu disjuncție și fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură și hemoragie tetraventriculară, situație ce a condus la deces, raportul de cauzalitate dintre lovitură și deces fiind de necontestat. S-a mai reținut că și în fața instanței de apel inculpatul a negat săvârșirea faptelor, Raportul de constatare tehnico-științifică din 21 martie 2012, întocmit în urma evaluării inculpatului cu poligraful, la solicitarea acestuia, concluzionând însă că răspunsurile inculpatului G.G. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Ca urmare, apreciind că apărările inculpatului sunt neîntemeiate, instanța de apel a constatat pe deplin dovedită vinovăția apelantului în săvârșirea celor două fapte ce i-au fost reținute în sarcină, confirmând justețea soluției de condamnare pronunțată de instanța fondului. Deopotrivă, instanța de apel a apreciat că și individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut cu nerespectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dar și starea de recidivă în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptelor. În concluzie, pentru argumentele anterior expuse, instanța de apel a respins calea de atac exercitată de inculpat, ca nefondată.

Și împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 7 iunie 2012, sub nr. 33331/3/2009. Inculpatul nu a motivat în scris calea de atac, conform dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen., la termenul de dezbateri apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistența juridică a recurentului-inculpat reiterând criticile formulate în apel și argumentele invocate în susținerea acestora și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului pentru ambele fapte ce îi sunt reținute în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul reducerii acestora sub minimul special prevăzut de lege. Examinând criticile formulate în recurs pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerentele: Ambele instanțe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul procesului penal și argumente juridice pertinente au procedat la o corectă soluționare a cauzei în planul acțiunii penale, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest sens, confirmând justețea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în interpretarea coroborată a probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile învinuitului G.G., planșa fotografică din data de 8 mai 2008 cu aspectele fixate la data de 7 mai 2008 cuprinzând semnele particulare ale numitului G.G., Raportul medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București privind pe L.X., planșa fotografică cu aspectele fixate la data de 6 mai 2008 pe parcursul efectuării necropsiei cadavrului cetățeanului chinez L.X., concluzii provizorii privind pe L.X., diagnostic de internare a numitului L.X.

la Spitalul Universitar de Urgență București, copia foii de observație nr. Y/2008, Raportul de expertiză medico-legală nr. Z/2008 întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București privind pe D.Q., declarațiile martorului D.Q. din data de 6 mai 2008, proces-verbal și planșa fotografică întocmită cu ocazia recunoașterii de către D.Q. din planșa fotografică prezentată a numitului G.G., declarațiile martorului L.L. din data de 6 mai 2008, declarațiile martorului S.W. din data de 6 mai 2008, proces-verbal și planșă fotografică întocmite cu ocazia recunoașterii de către S.W. din planșa fotografică prezentată a numitului G.G., declarațiile martorului L.H. din data de 6 mai 2008, proces-verbal și planșă fotografică întocmite cu ocazia recunoașterii de către L.H.

din planșa fotografică prezentată a numitului G.G., declarațiile martorului S.L.

din data de 6 mai 2008, proces-verbal de redare a declarației martorului cu altă identitate I.G., precum și procesul-verbal încheiat și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa fotografică prezentată, a numitului G.G., proces-verbal de redare a declarației martorului cu altă identitate I.C., precum și procesul-verbal încheiat și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa fotografică prezentată; a numitului G.G., proces-verbal de redare a declarației martorului cu altă identitate A.C., precum și procesul-verbal încheiat și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa fotografică prezentată, a numitului G.G., proces-verbal de redare a declarației martorului cu altă identitate P.M., precum și procesul-verbal încheiat și planșa fotografică, cu ocazia recunoașterii de către acesta, din planșa fotografică prezentată, a numitului G.G., declarațiile martorei V.G.

din data de 15 iulie 2008, declarațiile martorului D.S.N. din data de 9 mai 2008, declarațiile martorului V.R.M. din data de 11 mai 2008, declarațiile martorei A.S.G. din data de 12 mai 2008, declarația martorului Z.G. din data de 7 mai 2008, declarația martorului G.M.I. din data de 7 mai 2008, declarația martorului B.L. din data de 7 mai 2008, declarațiile martorei P.M.M. din data de 7 mai 2008, declarația martorei A.R.M. din data de 2 iunie 2008, declarația martorei V.M. din data de 2 iunie 2008, declarația martorei V.F.I. din data de 2 iunie 2008, declarațiile martorei M.M. din data de 10 iulie 2008, procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate prin telefon la Apelul Unic de Urgență, la data de 4 mai 2008, orele 19:05, 19:08,19:12,19:15, 21:33, Înalta Curte reține că fapta inculpatului G.G.

de a fi aplicat, la data de 4 mai 2008, în timp ce se afla pe strada B., sector 1, București, în dreptul imobilului cu nr. X, o lovitură victimei L.X. cu pumnul în față, în urma căreia victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de asfalt, decedând în ziua următoare din cauza leziunilor produse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a fi aplicat la aceeași dată și în aceeași locație o lovitură părții vătămate D.Q., cu pumnul în față, producându-i astfel leziuni pentru care a necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Faptele au fost contestate de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta susținând în mod constant că, deși a fost prezent la locul faptei la data de referință, nu a lovit și nici măcar nu a împins victimele, căderea defunctului L.X. fiind pusă fie pe seama altercației intervenite între persoanele care se aflau în zonă, fie pe seama stării de ebrietate în care se afla acesta. Susținerile inculpatului sunt însă infirmate de declarațiile martorului S.W. și ale martorilor cu identitate protejată I.C., A.C., P.M. și I.G. (cea din cursul urmăririi penale), amplu redate în hotărârea primei instanțe, care se coroborează cu declarația părții vătămate D.Q., precum și de concluziile raportului medico-legal de necropsie din care rezultă că sângele victimei nu conținea alcool etilic.

În plus, lipsa de sustenabilitate a apărărilor inculpatului rezultă chiar din declarațiile acestuia, inculpatul fiind inconsecvent în prezentarea situației particulare care, în opinia sa, ar fi condus la decesul victimei L.L. și la lovirea părții vătămate D.Q., aspect care pune în discuție veridicitatea declarațiilor sale. Elocvente în acest sens sunt și concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică 21 martie 2012, întocmit în urma evaluării inculpatului cu poligraful, la solicitarea acestuia, potrivit cărora răspunsurile inculpatului G.G. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat. În același tipar se înscriu, de altfel, și declarațiile martorilor aflați în anturajul inculpatului - Z.G., G.M., B.L., P.M.M., A.R.M., V.M.

și V.F.I. Acești martori au prezentat o derulare a evenimentelor de natură să îl disculpe pe inculpat, depozițiilor lor necoroborându-se însă nici cu declarațiile părții vătămate D.Q. și ale martorului S.W., dar nici cu declarațiile martorilor cu identitate protejată, precum și cu datele rezultând din alte mijloace de probă, respectiv procesele-verbale de redare a celor 3 convorbiri succesive pe care martora P.M.M.

le-a purtat începând cu orele 19:05, 19:12 și 19:15 cu operatorul de la Centrul de Preluare a Apelurilor de Urgență 112 și concluziile Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina Minovici" potrivit căruia victima a fost lovită cu corp dur (pe lângă lovitura de corp dur, urmare căderii) în zona feței, făcându-se vorbire despre o "marcă traumatică facială minoră". Acesta a fost motivul pentru care, cu justețe, instanța fondului a înlăturat sus-menționatele declarații ca fiind neconforme adevărului. Pentru considerentele arătate, în concordanță cu instanțele de fond și de apel, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului G.G.

este pe deplin dovedită, astfel încât solicitarea apărării de achitare a inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 10 lit c) C. proc. pen. se dovedește a fi neîntemeiată, în timp ce solicitarea de achitare pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. este privită ca fiind aberantă în condițiile în care ambele fapte există în materialitatea lor. Deopotrivă neîntemeiate sunt și solicitările cu caracter subsidiar formulate de apărare, inculpatul nefăcând dovada unor date personale deosebite cărora instanța să le poată atribui valențe de circumstanțe atenuante și care, fiind valorificate ca atare, să conducă la reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, chiar și în condițiile incidenței art. 80 C. pen.

în raport de starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptelor. Sub aceste aspecte se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului instanțele anterioare au ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și au apreciat în egală măsură împrejurările în care a fost desfășurată activitatea infracțională, cât și datele care caracterizează persoana inculpatului. Au fost avute în vedere în acest sens atât gravitatea faptelor, determinată prin raportare la urmările produse, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului și conduita acestuia înainte și în timpul procesului penal. În acest context, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, element de natură a caracteriza nefavorabil persoana inculpatului.

Totodată, s-a avut în vedere conduita procesuală a inculpatului G.G., care a negat săvârșirea faptelor, dar s-a prezentat în mod constant în fața organelor judiciare, elemente circumstanțiale în raport de care pedepsele aplicate inculpatului au fost orientate în mod just spre minimul special prevăzut de lege. În consecință, în raport de argumentele anterior prezentate și constatând că toate criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de inculpatul G.G., constatând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate sub toate aspectele invocate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ