ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3757/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1648 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților D.C. și D.E. în contradictoriu cu pârâtul T.I.O. S-a dispus respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: În ședința publică din data de 28 octombrie 2008, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților. Astfel, reclamanții au formulat o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, invocând prin cererea de chemare în judecată, faptul că în mod greșit, imobilul din București, str. D.G., a fost greșit adjudecat.

Reclamanții au dobândit imobilul în litigiu, în baza a două contracte: contractul de vânzare - cumpărare nr. C1/1995 prin care au dobândit cota de 5/8 din imobil, și contractul de vânzare-cumpărare nr. C2/1996 prin care au dobândit cota de 3/8 din același imobil. Prin sentința civilă nr. 2218/1998, ordonanța de adjudecare definitivă pronunțată de Judecătoria sector 1, București în dosarul de comandament nr. 12793/1997 s-a dispus adjudecarea definitivă a imobilului situat în București, str. D.G., în contul creditoarei C.G. Prin încheierea din 14 decembrie 1998, instanța a admis în Camera de Consiliu, cererea creditorului T.I.O. și a încuviințat efectuarea unui comandament asupra imobilului situat în București nr. D.G., proprietatea debitoarei C.G., până la concurența sumei de 3.800 dolari.

Prin actul de adjudecare din 19 septembrie 2003, imobilul situat în București, str. D.G., compus din construcție corp C și teren de 75 m 2 , a fost adjudecat în favoarea creditorului T.O.I. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între titularul dreptului afirmat și persoana reclamantului. Reclamanții invocă calitatea de proprietari ai imobilului în baza unui titlu de proprietate asupra acestuia, titlu care se solicită a fi comparat de instanță cu cel al pârâtului. Titularul dreptului afirmat în cadrul acțiunii în revendicare este proprietarul actual al imobilului, calitate pe care reclamanții nu o mai dețin, încă de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2218/1998, ordonanța de adjudecare definitivă, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, prin care imobilul a fost adjudecat de creditoarea C.G.

În aceste condiții, reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului revendicat, calitate care îi conferă legitimitate procesuală activă, situație în care în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. s-a admis această excepție și respingerea acțiunii ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Prin decizia civilă nr. 362 din 29 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți D.C. și D.E., împotriva sentinței civile nr. 1642 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., reprezintă mijlocul procedural prin care o persoană cere să i se recunoască în justiție dreptul de proprietate.

Asupra unui bun, solicitând restituirea lui în natura - acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Reclamanții pretind că au calitatea de proprietari și solicită restituirea imobilului de la pârât, pretins a fi posesor neproprietar. Calitatea procesuală activă a presupus existența identității între titularul dreptului afirmat și persoana reclamanților, mai exact, reclamanții au trebuit să dovedească că au calitatea de proprietari actuali ai imobilului a cărui revendicare au solicitat-o. Prin ordonanța de adjudecare definitivă - sentința civilă nr. 2218 din 17 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București - s-a adjudecat definitiv imobilul situat în București, str. D.G., compus din teren și construcție, în contul creditoarei C.G.

Prin actul de adjudecare din 19 septembrie 2003 s-a adjudecat în favoarea creditorului T.I.O. imobilul situat în București, str. D.G., compus din construcție corp C și teren aferent, în suprafață de 75 m.p., în urma executării silite a debitorilor D.C., D.E. și C.G. În raport de actele de adjudecare anterioare, reclamanții nu mai aveau calitatea de proprietari ai imobilului, calitate care a conferit legitimare procesuală activă în cadrul prezentei acțiuni în revendicare. În prezenta acțiune în revendicare nu s-a putut cenzura legalitatea ordonanței de adjudecare, respectiv sentința civilă nr. 2218 din 17 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București și actului de adjudecare din 19 septembrie 2003, sub aspectul întinderii garanțiilor creditorilor C.G.

și T.I.O., reclamanții au avut deschisă calea separată a constatării nulității unor asemenea acte de executare sau, eventual, o contestație la executare privind întinderea executării (dacă a vizat întregul imobil sau o parte a acestuia). Curtea a constatat că, în mod legal, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților - apelanți pentru acțiunea în revendicare, atâta timp cât aceștia nu mai sunt proprietarii actuali ai imobilului. Față de considerentele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 209 6 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică. Astfel, reclamantul D.C.

a împrumutat de la numita C.G. suma de 6.000 dolari, devenind creditor ipotecar de rangul I, garanția constituind-o imobilul situat în București, str. D.G., doar două camere și un hol. D.C. a împrumutat de la numitul T.I.O. suma de 3000 dolari, devenind creditor ipotecar de rangul II printr-un contract de împrumut cu ipotecă, garanția fiind constituită de aceleași două camere și un hol. C.G. a executat suma de 6.000 de dolari prin ordonanța de adjudecare a imobilului situat în București, str. D.G., deși garanția era formată doar din două camere și un hol. Pârâtul T.I.O. a executat suma de 3.000 dolari, adjudecând același imobil situat în București, str. D.G., de la C.G., pe motiv că garanția luată i-a permis urmărirea imobilului în mâinile cui s-ar afla, chiar dacă era creditor de rangul II iar garanția era constituită doar din două camere și un hol.

Pârâtul a executat în mod nelegal și netemeinic o suprafață de construcție mai mare decât cea înscrisă în contractul de ipotecă, executând și etajul 1 al construcției precum și suprafața de 75 m 2 teren, deși nu erau înscrise în contractul de ipotecă și care i-au fost atribuite integral. Această situație a fost posibilă datorită împrejurării că în ordonanța de adjudecare a numitei C.G., s-a trecut generic întregul imobil, fără a se preciza expres că s-a executat doar garanția constituită din două camere și un hol. Mai mult T.I.O. a indus în eroare și executorul judecătoresc în fața căruia a declarat că nu a primit nici o sumă de bani de la recurent, determinând executarea silită a numitei C.G., realizându-se actul de adjudecare din 19 septembrie 2003 pentru o suprafață de teren și parte de construcție neincluse în actul de garanție.

Greșit s-a admis acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a recurenților din moment ce ei sunt proprietarii părții de imobil care nu a format obiectul contractului de garanție, lucru ce se putea demonstra prin efectuarea unei expertize. Solicită admiterea recursului. Recurenții au formulat și concluzii scrise. Examinând cererea de recurs instanța califică criticile aduse deciziei recurate ca aparținând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și reține următoarele: În mod legal instanța de apel a dispus respingerea apelului formulat de reclamanți privind sentința primei instanțe prin care s-a respins acțiunea în revendicare promovată de reclamanți ca fiind formulată de persoane care nu au calitate procesuală pasivă.

Astfel, acțiunea în revendicare promovată de reclamanți, presupune ca aceștia să aibă calitate procesuală activă adică să existe identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului afirmat, adică să își dovedească calitatea de proprietari actuali ai imobilului pe care îl revendică.

Or, reclamanții nu își pot legitima calitatea procedurală activă în baza contractelor de vânzare - cumpărare prin care au cumpărat cota indiviză de 5/8 din imobil (C1/1995) prelungit ulterior cu cota de 3/8 din imobil (C2/1996) și nici prin faptul construirii ulterioare a unei bucătării, băi, hol, wc, beci și trei camere, hol, wc serviciu și terasă la etaj, deoarece imobilul în integralitatea lui a constituit obiectul sentinței civile nr. 2218, din 17 februarie 1998 pronunțată de Judecătoria București, prin care s-a adjudecat definitiv imobilul situat în București, str. D.G., compus din teren și construcții (subsol, parter și etaj) compus din 5 camere și dependințe în contul creditoarei C.G.

Același imobil, compus din teren în suprafață de 785 m 2 și construcția Corp C alcătuită din pivniță la subsol, două camere la parter, bucătărie, baie și hol, trei camere la etaj, plus hol și wc serviciu, prevăzută cu pod, a fost adjudecat în favoarea creditorului T.O.I. la 19 septembrie 2003. Or, în condițiile în care imobilul revendicat de reclamanți aparține unor alte persoane, ca efect al adjudecării lui definitive, de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2218/1998, reclamanții nu își justifică calitatea de proprietari ai imobilului revendicat și prin urmare nici calitatea procesuală activă în acțiunea în revendicare pe care au formulat-o, ei nemaiavând asupra imobilului revendicat un titlu actual și prezent care să le permită revendicarea imobilului, deoarece titlul lor de proprietate asupra imobilului a fost pierdut inițial în favoarea numitei C.G.

ca efect al adjudecării definitive a imobilului, supus executării silite și ulterior adjudecatarului numitei C.G., respectiv T.O.I. În aceste condiții reclamanții nu se pot legitima activ în acțiunea în revendicare, fiind fără relevanță contestarea legalității sentinței de adjudecare și a actului de adjudecare, care neatacată fiind în formele prevăzute de lege produce efecte juridice corespunzătoare, nu sunt de natură a le legitima calitatea procesuală activă nici măcar pentru diferența de imobil care nu a constituit obiectul contractului de garanție, deoarece cele două acte vizează imobilul în integralitatea lui.

Deoarece reclamanții nu și-au putut legitima calitatea procesuală activă, nemaifiind titularii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat ca efect al actelor de executare silită asupra acestuia, în mod legal și temeinic instanța a reținut lipsa calității procesuale active a acestora, decizie care va fi menținută prin respingerea recursului promovat de aceștia, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.C. și D.E. împotriva deciziei nr. 362 din 29 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV - a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.