ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1730/2010

HOTĂRÂRE
04.12.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1730/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 12 iunie 2009 sub nr. 5144/1/2009, Primarul Municipiului

Cluj în contradictoriu cu intimații B.E.M.H.R.J. și Ministerul Apărării

Naționale a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5584

din 14 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de Primarul

Municipiului Cluj, împotriva deciziei civile nr. 260/A/2008, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul a susținut că a procedat la declararea

recursului în termen legal, respectiv la data de 2 decembrie 2008, în

condițiile în care decizia Curții de Apel Cluj i-a fost comunicată la 14

decembrie 2008.

Contestatorul arată

că termenele procedurale sunt supuse dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., calculându-se pe zile libere, în timp ce dispozițiile art. 101 alin. (5) C.

proc. civ. consacră instituția prorogării legale de termen.

Astfel, termenul de

recurs este de 15 zile libere de la comunicare și, în raport de data

comunicării, acesta se împlinea în data de 30 noiembrie 2008, însă, aceasta

fiind o zi de duminică, a operat prorogarea legală, iar termenul s-ar fi

împlinit pe data de 1 decembrie 2008, Ziua Națională a României, de asemenea,

sărbătoare legală, motiv pentru care ultima zi pentru declararea în termen

legal a recursului, a fost 2 decembrie 2008.

Contestatorul susține

că a procedat la declararea recursului la 2 decembrie 2008, conform chitanței a

Direcției Regionale de Poștă, Oficiul Poștal, Cluj Napoca, pe care susține că o

atașează motivelor contestației în anulare.

În ședința publică

din 4 decembrie 2009, apărătorul intimatei B.E.M.H.R.J. a învederat că aceasta

a decedat, anexând copia certificatului de deces și a certificatului de

calitate de moștenitor nr. x/2009 emis de B.N.P. - Asociați V.I.A. și B.C., din

care reiese calitatea lui B.D.M. de legatar cu titlu particular al defunctei,

legatul purtând asupra cotei de proprietate de ½ având ca obiect

imobilul în legătură cu care s-a emis dispoziția contestată în baza Legii nr. 10/2001,

ce a format obiectul dosarului de fond.

S-a dispus

introducerea în cauză a moștenitorului și citarea acestuia pentru termenul de

azi, în virtutea transmisiunii de calitate procesuală decurgând din

devoluțiunea succesorală.

Deși contestatorul nu

a indicat temeiul juridic al contestației în anulare, Înalta Curte apreciază,

în raport de motivele dezvoltate în susținerea acesteia, că s-a formulat o

contestație în anulare specială, supusă dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Textul menționat

dispune în sensul că: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestația în anulare specială

este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia,

întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu

trebuie interpretată extensiv, astfel că pe această cale nu pot fi valorificate

greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a

faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident

procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de

contestație în anulare specială se urmărește îndreptarea unor erori materiale

evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului: respingerea

greșită a recursului ca tardiv declarat, anularea greșită ca netimbrat ori ca

declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor.

În oricare dintre situații,

pretinsa greșeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului

soluționat prin decizia a cărei retractare se solicită prin promovarea

contestației și în raport de situația existentă în dosar la data pronunțării

deciziei de către instanța de recurs.

Pe de altă parte, nu

orice greșeală materială conduce la admiterea contestației în anulare, ci numai

acele erori materiale esențiale, care au fost determinante pentru soluția instanței

de recurs, astfel cum ar fi putut fi existența la dosar la momentul judecării

recursului, a dovezii care să fi demonstrat declararea lui la data de 2

decembrie 2008 (astfel cum s-a susținut prin motivele contestației în anulare),

dată la care în mod real se împlinea termenul de recurs, cum corect a învederat

contestatorul.

Înalta Curte constatată

însă, că în dosarul de recurs există dovada declarării căii de atac la data de

3 decembrie 2008, dată la care în mod legal s-a raportat instanța, potrivit art.

104 C. proc. civ., actul de procedură fiind transmis de recurent prin poștă.

Deși s-a învederat în

motivarea contestației în anulare că se anexează un înscris provenind de la

oficiul poștal datat 2 decembrie 2008, contestatorul nu a produs o atare dovadă

în cauză și, cu atât mai puțin, aceasta nu se regăsea la dosar la momentul

judecării recursului.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele presupuse de

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. (ipoteza greșelii materiale), astfel că se

va respinge contestația în anulare.

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul Primarul Municipiului Cluj Napoca,

împotriva deciziei civile nr. 5584 din 14 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 12 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 908/2012
puse la dosar, a făcut dovada că cererea de apel a fost înaintată Tribunalului București La data de 21 octombrie 2009, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și nu la 2 februarie 2011, așa cum greșit a reținut instanța de apel
ÎCCJ 2009-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8853/2009
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 704 din 26 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, s-a declinat competența d
ÎCCJ 2010-02-05
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 681/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 449 din 2 aprilie 2009 Tribunalul Botoșani, secția civilă, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de Prim
ÎCCJ 2011-02-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 994/2011
la domiciliul ales imediat de acesta în cererea de apel, respectiv la Cabinetul de avocatul „J.I.”, situat în București. Împotriva acestei decizii a instanței de apel a declarat recurs reclamantul iar în ședința publică din 26 martie 2010 i
ÎCCJ 2010-05-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1596/2010
data comunicării sentinței apelate, data de 30 iulie 2009 fiind ultima zi în care se putea declara apelul. Împotriva deciziei comerciale nr. 511 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promov
Sursă