ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1640/2010

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1232/ R din 22

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 4340/30/2008, s-a

respins contestația în anulare formulată de contestatoarea Pârvan Anastasia

împotriva deciziei civile nr. 668 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosar nr. 7192/30/2007 și împotriva deciziei civile nr. 1177/ R din 19

septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 756/295/2006.

S-a disjuns

contestația în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva sentinței

civile nr. 220 din 20 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare.

Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia nr. 189/ R din 2 martie 2009, în baza dispozițiilor art.

299, 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de

contestatoarea P.A., împotriva deciziei civile nr. 1232/ R din 22 octombrie

2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 4340/30/2008.

Din redactarea

recursului declarat de contestatoarea P.A. împotriva încheierii civile (astfel

cum a fost precizat în mod expres în cererea de recurs) pronunțată de

Tribunalul Timiș în ședința publică din 22 octombrie 2008, Dosar nr. 4340/30/2008,

instanța a constatat că acesta vizează anticipativ respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 149 C. proc. civ., 155

1

alin. (1) C. proc. civ., O.U.G.

nr. 137/2008, O.U.G. nr. 50/2005, în raport cu prevederile art. 108 alin. (3),

(4), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2), (5) teza 1,

art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 52

3

, art. 53

1

,

art. 73

3

, art. 82

2

, art. 148 alin. (2)-(4) din

Constituție cu trimitere evidentă la art. 13 alin. (1) din Legea privind

organizarea judiciară nr. 304/2004.

Împotriva acestei

ultimei decizii, dată ca instanță de recurs de către Curtea de Apel Timișoara,

a declarat un nou recurs contestatoarea.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Una din regulile

generale privitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac constă în

aceea că dreptul de a promova calea de atac prevăzută de lege este, în

principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea acesteia.

Aceasta înseamnă că

nimănui nu-i este îngăduit de a uza, de două ori, de una și aceeași cale de

atac, în caz contrar, excepția puterii lucrului judecat putând fi invocată atât

de cel interesat, cât și de instanță, din oficiu, spre a putea anihila calea de

atac inadmisibilă.

Or, în speță,

contestatoarea a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului

împotriva deciziei civile

nr. 1232/ R din 22 octombrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Timiș, în primă instanță, recurs care a fost soluționat prin decizia

nr. 189/ R din 2 martie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara.

Așa fiind, exercitarea

de către contestatoare, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a

recursului, respectiv și împotriva deciziei dată de curtea de apel ca instanță

de recurs, pentru considerentele mai sus arătate este inadmisibilă, motiv

pentru care recursul va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 189/ R din 2 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2010.