ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1640/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1232/ R din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 4340/30/2008, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea Pârvan Anastasia împotriva deciziei civile nr. 668 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 7192/30/2007 și împotriva deciziei civile nr. 1177/ R din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 756/295/2006. S-a disjuns contestația în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva sentinței civile nr. 220 din 20 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 189/ R din 2 martie 2009, în baza dispozițiilor art. 299, 312 C. proc.

civ., a respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea P.A., împotriva deciziei civile nr. 1232/ R din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 4340/30/2008. Din redactarea recursului declarat de contestatoarea P.A. împotriva încheierii civile (astfel cum a fost precizat în mod expres în cererea de recurs) pronunțată de Tribunalul Timiș în ședința publică din 22 octombrie 2008, Dosar nr. 4340/30/2008, instanța a constatat că acesta vizează anticipativ respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 C. proc. civ., 155 1 alin. (1) C. proc. civ., O.U.G. nr. 137/2008, O.U.G.

nr. 50/2005, în raport cu prevederile art. 108 alin. (3), (4), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2), (5) teza 1, art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 52 3 , art. 53 1 , art. 73 3 , art. 82 2 , art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție cu trimitere evidentă la art. 13 alin. (1) din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004. Împotriva acestei ultimei decizii, dată ca instanță de recurs de către Curtea de Apel Timișoara, a declarat un nou recurs contestatoarea. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Una din regulile generale privitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac constă în aceea că dreptul de a promova calea de atac prevăzută de lege este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea acesteia.

Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza, de două ori, de una și aceeași cale de atac, în caz contrar, excepția puterii lucrului judecat putând fi invocată atât de cel interesat, cât și de instanță, din oficiu, spre a putea anihila calea de atac inadmisibilă. Or, în speță, contestatoarea a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 1232/ R din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în primă instanță, recurs care a fost soluționat prin decizia nr. 189/ R din 2 martie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara. Așa fiind, exercitarea de către contestatoare, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului, respectiv și împotriva deciziei dată de curtea de apel ca instanță de recurs, pentru considerentele mai sus arătate este inadmisibilă, motiv pentru care recursul va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 189/ R din 2 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.