ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1195/2014

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 14511 din 13

noiembrie 2013 a Judecătoriei Iași s-a declinat competența de soluționare a

acțiunii înaintate de reclamanta N.M. împotriva pârâților G.G., A.A., B.L.,

G.R., N.G., C.L., D.E. în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, reținându-se

următoarele considerente:

Prin acțiunea civilă

înregistrată la instanță sub nr. 14367 din 30 aprilie 2013, reclamanta N.M. a

chemat în judecată pe pârâții G.G., A.A., B.L., G.R., N.G., C.L., D.E.,

solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească dezbaterea succesiunii și

partajarea bunurilor rămase la decesul defuncților G.C., decedat la 10

decembrie 1981, cu ultimul domiciliul sat Gura Crăiești, comuna Motoșeni, jud.

Bacău, și G.E., decedată la data de 16 octombrie 2006, cu ultimul domiciliu în

municipiul Iași.

Reclamanta a arătat

că ea împreună cu pârâții sunt moștenitorii defuncților, în calitate de fii și

fiice, și li se cuvine fiecăruia cota de 1/8 din succesiune și că la decesul

tatălui lor nu s-a dezbătut succesiunea, iar casa și terenurile au fost

preluate de mama lor, G.E., însă în anul 2000 aceasta s-a îmbolnăvit și

întrucât pârâta D.E., care locuia la 4 km de casa părintească, nu a dorit să o

îngrijească, a luat-o la ea în municipiul Iași, unde a avut ultimul domiciliu.

A mai precizat

reclamanta că tot terenul a fost exploatat în interes propriu de pârâta D.E. și

solicită obligarea acesteia la restituirea arendei obținute începând cu anul

cheltuieli de întreținere și reparații pentru bunurile succesorale în cuantum

de 6.800 RON, iar masa succesorală este în valoare de 38.928,63 RON.

Întrucât bunurile ce

constituie masa succesorală, casă și teren, sunt situate în comuna Motoșeni,

jud. Bacău, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale,

constatând că sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale pentru ambii

defuncți au fost emise de Comuna Motoșeni.

Astfel, Judecătoria

Iași a reținut că potrivit art. 117 C. proc. civ., cererile privitoare la

drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei

circumscripție este situat imobilul.

Aceeași instanță a

mai reținut că întreaga masă succesorală se află în comuna Motoșeni, unde a

fost și domiciliul defuncților, și că domiciliul defunctei G.E. a fost în

aceeași localitate, însă aceasta a locuit în municipiul Iași în ultima parte a

vieții ca urmare a sănătății precare, ce necesita supraveghere din partea

reclamantei.

Art. 118 C. proc.

civ. stabilește competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al

defunctului în ceea ce privește cereri privitoare la validitatea sau executarea

dispozițiilor testamentare, cereri privitoare la moștenire și la sarcinile

acesteia și cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva

vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar, dar numai

până la ieșirea din indiviziune.

În cauză se solicită

însă efectiv ieșirea din indiviziune, iar în ceea ce privește imobilele, art.

117 C. proc. civ. stabilește competența exclusivă a instanței de pe raza căreia

este situat imobilul.

Cum reclamanta

solicită partajarea construcției și terenului situate în comuna Motoșeni, iar

în cauză este necesară efectuarea de expertize tehnice în construcții și în

specialitatea topometrie, ce trebuie administrate de instanța de pe raza unde

acestea sunt situate, cu convocarea tuturor moștenitorilor reținând că bunurile

succesorale sunt imobile situate în comuna Motoșeni, jud. Bacău, în temeiul

art. 132 C. proc. civ. Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, jud. Bacău.

Judecătoria Podu

Turcului, prin Sentința civilă nr. 101 din 19 martie 2014, și-a declinat la

rândul ei competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași,

pentru următoarele considerente:

Acțiunea introdusă de

reclamanta N.M. vizează stabilirea succesiunii și partajarea bunurilor rămase

la decesul defuncților G.C., decedat la 10 decembrie 1981, cu ultimul domiciliu

în sat Gura Crăiești, dezbaterea succesiunii comuna Motoșeni, județul Bacău, și

G.E., decedată la 16 octombrie 2006, cu ultimul domiciliu în municipiul Iași.

Art. 118 C. proc.

civ. reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei

circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului în cererile privitoare

la moștenire. Ultimul domiciliu al defunctului corespunde ultimei locuințe

efective a acestuia, indiferent dacă a fost sau nu înscris în actul său de

identitate.

Ultimul domiciliu al

defunctului G.C., decedat la 10 decembrie 1981, a fost în sat Gura Crăiești,

comuna Motoșeni, județul Bacău, și ar atrage competența de soluționare a

Judecătoriei Podu Turcului, în timp ce ultimul domiciliu al defunctei G.E. a

fost în municipiul Iași și atrage competența de soluționare a Judecătoriei

Iași.

Din această

perspectivă Judecătoria Podu Turcului a reținut că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 118

alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la

cererile care intră în sfera de aplicare a art. 118 C. proc. civ., s-a reținut

că la art. 118 alin. (1) pct. 2 sunt incluse cererile în anularea

certificatului de moștenitor, cererile pentru reducțiunea liberalităților

excesive, cererile pentru raportul donațiilor, cererea de sistare a

indiviziunii succesorale și orice alte cereri prin care moștenitorii valorifică

pretenții pe care le-ar avea unul împotriva altuia, însă numai în legătură cu

moștenirea.

Nu exista niciun

dubiu în privința includerii cererilor de ieșire din indiviziune cu privire la

imobile din masa succesorală în domeniul de aplicare al art. 118, în condițiile

în care art. 117 C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare

cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din

succesiune.

Întrucât art. 117 C.

proc. civ. nu distinge, este lipsit de relevanță dacă s-a dezbătut succesiunea

sau nu. Prin urmare, în mod greșit Judecătoria Iași a apreciat că este vorba

despre o cerere privitoare la drepturile reale imobiliare care se introduce

numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Art. 118 C. proc.

civ. este aplicabil și în situația în care în masa succesorală se regăsesc și

imobile situate în altă circumscripție decât cea în care se află ultimul

domiciliu al defunctului, pe considerentul derogator al normei față de cea

referitoare la locul situării imobilului, dată fiind topografia textelor, mai

ales în condițiile utilizării sintagmei "competența exclusivă" în

alin. (1) al art. 118 C. proc. civ.

Judecătoria Podu

Turcului a mai reținut că în ipoteza mai multor succesiuni deschise succesiv,

cum este și în cazul de față, reclamantul este cel care are alegerea între

instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța ultimului domiciliu al

oricăruia dintre defuncți. Norma reglementează un caz de prorogare legală a

competenței, deoarece instanța aleasă de către reclamant devine competentă să

soluționeze litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine stătător,

ar fi atras competența teritorială a altei instanțe, respectiv a celei de la

ultimul domiciliu al altui defunct.

În cauza de față

reclamanta a ales ca instanță competentă Judecătoria Iași, atât prin faptul că

a ales să introducă cererea de chemare în judecată la această instanță, cât și

prin concluziile puse cu privire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei

Podu Turcului, față de ultimul domiciliu al defunctei G.E.

De altfel, în masa de

împărțit sunt cuprinse în cea mai mare parte bunuri rămase ca urmare a

decesului acestei defuncte, respectiv terenuri cuprinse în titluri de

proprietate emise în beneficiul numitei G.E.

Pentru aceste

considerente de fapt și de drept, Judecătoria Podu Turcului, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul spre soluționarea acestuia

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Judecătoria Podu Turcului,

Înalta Curte reține următoarele aspecte:

Potrivit art. 116

Noul C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente".

Art. 117 Noul C.

proc. civ. reglementează competența instanței în ce privește soluționarea

cererilor privitoare la imobile, prevăzând că: "(1) Cererile privitoare la

drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei

circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în

circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța

domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre

aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în

circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se

aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în

grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate

imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil,

când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

În ce privește

competența instanței în cererile privitoare la moștenire, dispozițiile art. 118

Noul C. proc. civ. prevăd expres că: "(1) În materie de moștenire, până la

ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din

urmă domiciliu al defunctului: - 1. cererile privitoare la validitatea sau

executarea dispozițiilor testamentare; - 2. cererile privitoare la moștenire și

la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care

moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; - 3. cererile legatarilor sau

ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau

împotriva executorului testamentar.

(2) Cererile

formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv

sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia

dintre defuncți."

Astfel, din

perspectiva dispozițiilor legale sus-evocate, este de reținut că menționarea

cererilor de împărțeală judiciară a unui imobil în cuprinsul art. 117 alin. (3)

Noul C. proc. civ. ca atrăgând competența exclusivă a instanței în a cărei

circumscripție se află imobilul, are ca finalitate delimitarea sferei de

aplicare a art. 117 și art. 118 Noul C. proc. civ.

Actuala reglementare

menționează competența instanței de la locul imobilului pentru cererile de

împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea

rezultă din succesiune.

Ca atare, în materie

succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod

exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

Dacă s-au formulat

astfel de cereri de chemare în judecată, care privesc mai multe moșteniri

deschise succesiv, competența va aparține instanței de la ultimul domiciliu al

oricăruia dintre defuncți. Deși în această ipoteză este evident faptul că ne

aflăm în prezența unei competențe alternative, este de observat că, pentru a

sublinia ideea că doar una dintre aceste instanțe poate judeca litigiul

respectiv, legiuitorul a folosit sintagma "competența exclusivă a

instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Din perspectiva celor

expuse "față de obiectul acțiunii ce vizează stabilirea succesiunii și

partajarea bunurilor rămase la decesul defuncților G.C., decedat la 10

decembrie 1981, cu ultimul domiciliu în sat Gura Crăiești, județul Bacău, și

G.E., decedată la 16 octombrie 2006, cu ultimul domiciliu în municipiul Iași,

în temeiul art. 116, raportat la art. 118 alin. (2) și art. 135 Noul C. proc. civ.,

urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ