ÎCCJ, decizie (scj.ro #87043)

Acțiune în dezbaterea unor succesiuni deschise succesiv și ieșire din indiviziune. Competența teritorială în raport cu dispozițiile noului Cod de procedură civilă.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic :

conflict de competență

-          imobil

-          succesiune

-          indiviziune

Noul Cod de procedură civilă, art. 116, art. 117, art. 118

Menționarea cererilor de împărțeală judiciară a unui imobil

în cuprinsul art. 117 alin. (3) NCPC ca atrăgând competența exclusivă

a instanței în a cărei circumscripție se află imobilul, are ca finalitate

delimitarea sferei de aplicare a art. 117 și art. 118 NCPC.

Actuala reglementare menționează competența instanței de la

locul imobilului pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil,

cu excepția cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune .

Ca atare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune,

competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu

al defunctului, iar în situația în care s-au formulat astfel de cereri de chemare în judecată, care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, competența va aparține instanței de la ultimul domiciliu al oricăruia dintre defuncți, reclamantul fiind cel care are, potrivit art. 116 NCPC, alegerea între instanțele deopotrivă competente.

Secția I civilă, decizia nr.1195 din 8 aprilie 2014

Prin sentința civilă nr.14511 din 13 noiembrie 2013 a Judecătoriei Iași s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta N.M. împotriva pârâților G.G., A.., B.L., G.R., N.G., C.L., D.E. în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, reținându-se următoarele :

Reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâții G.G., A.A., B.L., G.R., N.G., C.L., D.E., solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească dezbaterea succesiunii și partajarea bunurilor rămase la decesul defuncților G.C., decedat la 1.12.1981 cu ultimul domiciliul sat Gura Crăiești, jud. Bacău și G.E., decedată la data de 16.10.2006 cu ultimul domiciliu în municipiul Iași.

Reclamanta a arătat că împreună cu pârâții sunt moștenitorii defuncților, în calitate de fii și fiice și li se cuvine fiecăruia cota de 1/8 din succesiune și că la decesul tatălui lor nu s-a dezbătut succesiunea, iar casa și terenurile au fost preluate de mama lor, G.E., însă în anul 2000 aceasta s-a îmbolnăvit și întrucât pârâta D.E. care locuia la 4 km de casa părintească nu a dorit să o îngrijească, a luat-o la ea în municipiul Iași, unde a avut ultimul domiciliu.

A mai precizat reclamanta că tot terenul a fost exploatat în interes propriu de pârâta D.E. și a solicitat obligarea acesteia la restituirea arendei obținute începând cu anul 2012. În ce privește pasivul succesoral a susținut că există obligații fiscale, cheltuieli de întreținere și reparații pentru bunurile succesorale în cuantum de 6800 lei, iar masa succesorală este în valoare de 38928,63 lei.

Întrucât bunurile ce constituie masa succesorală, casă și teren sunt situate în comuna Motoșeni, jud. Bacău, instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, constatând că sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale pentru ambii defuncți au fost emise de Comuna Motoșeni.

Astfel Judecătoria Iași a reținut că potrivit art. 117 NCPC, cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Aceeași instanță a mai reținut că întreaga masă succesorală se află în comuna Motoșeni, unde a fost și domiciliul defuncților și că domiciliul defunctei G.E. a fost în același localitate, însă aceasta a locuit în municipiul Iași în ultima parte a vieții ca urmare a sănătății precare, ce necesita supraveghere din partea reclamantei.

Art. 118 NCPC stabilește competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului în ceea ce privește cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare, cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia și cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar, dar numai până la ieșirea din indiviziune.

În cauză s-a solicitat însă efectiv ieșirea din indiviziune, iar în ceea ce privește imobilele, art. 117 NCPC. stabilește competența exclusivă a instanței de pe raza căreia este situat imobilul.

Cum reclamanta a solicitat partajarea construcției și terenului situate în comuna Motoșeni, iar în cauză sunt necesare efectuarea de expertize tehnice în construcții și în specialitatea topometrie, ce trebuie administrate de instanța de pe raza unde acestea sunt situate, cu convocarea tuturor moștenitorilor

,

reținând că bunurile succesorale sunt imobile situate în comuna Motoșeni, jud. Bacău, în temeiul art. 132 NCPC Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, jud. Bacău.

Judecătoria Podu Turcului prin sentința civilă nr.101 din 19 martie 2014 și-a declinat la rândul ei competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Acțiunea introdusă de reclamanta N.M. vizează stabilirea succesiunii și partajarea bunurilor rămase la decesul defuncților G.C., decedat la 1.012.1981 cu ultimul domiciliu în sat Gura Crăiești, dezbaterea succesiunii comuna Motoșeni, județul Bacău și G.E., decedată la 16.10.2006 cu ultimul domiciliu in municipiul Iași.

Art. 118 NCPC reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului în cererile privitoare la moștenire. Ultimul domiciliu al defunctului corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent dacă a fost sau nu înscris în actul sau de identitate.

Ultimul domiciliu al defunctului G.C., decedat la 1.012.1981 a fost în sat Gura Crăiești, comuna Motoșeni, județul Bacău și ar atrage competența de soluționare a Judecătoriei Podu Turcului, în timp ce ultimul domiciliu al defunctei G.E. a fost în municipiul Iași și atrage competența de soluționare a Judecătoriei Iași.

Din această perspectivă Judecătoria Podu Turcului a reținut că în cauză sunt incidente aplicabile dispozițiile art. 118 alin.(1) pct. 1 coroborate cu art. 118 alin. (2) NCPC

Cu privire la cererile care intră în sfera de aplicare a art. 118 NCPC, s-a reținut că la art. 118 alin.(1) pct. 2 sunt incluse cererile în anularea certificatului de moștenitor, cererile pentru reducțiunea liberali taților excesive, cererile pentru raportul donațiilor, cererea de sistare a indiviziunii succesorale și orice alte cereri prin care moștenitorii valorifică pretenții pe care le-ar avea unul împotriva altuia, însă numai în legătură cu moștenirea.

Nu exista nici un dubiu în privința includerii cererilor de ieșire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală în domeniul de aplicare al art. 118, în condițiile în care art. 117 NCPC a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune.

Întrucât art. 117 NCPC nu distinge, este lipsit de relevanță, dacă s-a dezbătut succesiunea sau nu. Prin urmare în mod greșit Judecătoria Iași a apreciat că este vorba despre o cerere privitoare la drepturile reale imobiliare care se introduce numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Art. 118 NCPC este aplicabil și în situația în care în masa succesorală se regăsesc și imobile situate în altă circumscripție decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului, pe considerentul derogator al normei față de cea referitoare la locul situării imobilului, dată fiind topografia textelor, mai ales în condițiile utilizării sintagmei "competența exclusivă" în alin. (1) al art. 118 NCPC.

Judecătoria Podu Turcului a mai reținut că în ipoteza mai multor succesiuni deschise succesiv, cum este și în cazul de față, reclamantul este cel care are alegerea între instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți. Norma reglementează un caz de prorogare legală a competenței, deoarece instanța aleasă de către reclamant devine competentă să soluționeze litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competența teritorială a altei instanțe, respectiv a celei de la ultimul domiciliu al altui defunct.

În cauza de față reclamanta a ales ca instanță competentă Judecătoria Iași, atât prin faptul că a ales să introducă cererea de chemare în judecată la această instanță, cât și prin concluziile puse cu privire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Podu Turcului, față de ultimul domiciliu al defunctei

G.E.

De altfel, în masa de împărțit sunt cuprinse în cea mai mare parte bunuri rămase ca urmare a decesului acestei defuncte, respectiv terenuri cuprinse în titluri de proprietate emise în beneficiul numitei G.E.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Judecătoria Podu Turcului, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul spre soluționarea acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Judecătoria Podu Turcului, Înalta Curte a reținut următoarele aspecte:

Potrivit art. 116 noul Cod de procedură civilă, ”reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Art. 117 din noul Cod de procedură civilă reglementează competența instanței în ce privește soluționarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că: "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

În ce privește competența instanței în cererile privitoare la moștenire, dispozițiile art.118 din noul Cod de procedură civilă, prevăd expres că: "(1) în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului; -1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; -2, cererile privitoare la moștenire și ia sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; -3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți."

Astfel, din perspectiva dispozițiilor legale sus evocate, este de reținut că menționarea cererilor de împărțeală judiciară a unui imobil în cuprinsul art. 117 alin. (3) NCPC ca atrăgând competența exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află imobilul, are ca finalitate delimitarea sferei de aplicare a art. 117 și art. 118 NCPC.

Actuala reglementare menționează competența instanței de la locul imobilului pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune.

Ca atare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului

Dacă s-au formulat astfel de cereri de chemare în judecată, care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, competența va aparține instanței de la ultimul domiciliu al oricăruia dintre defuncți. Deși în această ipoteză este evident faptul că ne aflam în prezența unei competențe alternative, este de observat că, pentru a sublinia ideea că doar una dintre aceste instanțe poate judeca litigiul respectiv, legiuitorul a folosit sintagma „competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Din perspectiva celor expuse, față de obiectul acțiunii ce vizează stabilirea succesiunii și  partajarea bunurilor rămase la decesul defuncților G.C., cu ultimul domiciliu în sat Gura Crăiești, județul Bacău și G.E., cu ultimul domiciliu în municipiul Iași, în temeiul art. 116, raportat la art. 118 alin. (2) și art.135 NCPC, competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Iași.