ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1176/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2011, sub nr. 1504/46/2011, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, revizuenții I.E. și I.G. au formulat, în contradictoriu cu intimații P.C., T.A., M.G.N. și M.G., cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1774/R din 18 mai 1999, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 1649/1999, invocându-se temeiul de drept prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În ședința publică din 25 mai 2012, curtea de apel a pus în discuția părților excepția privind lipsa competenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire, revizuenta susținând că această excepție este neîntemeiată, cu precizarea că cererea de revizuire îndeplinește condițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., actul nou constând în hotărârea pronunțată de Judecătoria Călărași, arătând, totodată, că a solicitat disjungerea uneia dintre cererile de revizuire și soluționarea de către alt complet de judecată. Prin Decizia civilă nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea de disjungere privind cererile de revizuire înregistrate la datele de 14 decembrie 2011 și 9 ianuarie 2012. S-a respins, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei de competență materială a Curții de Apel Pitești. Totodată, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții I.E. și I.G. împotriva Deciziei civile nr. 1774/R din 18 mai 1999, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Cu privire la cererea de disjungere formulată de către revizuenți, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată, constatându-se că revizuenții au depus la instanță aceeași cerere de revizuire, cu același conținut, la date diferite, motivând că doresc disjungerea uneia dintre aceste cereri de revizuire și judecarea de către un alt complet. S-a constatat, astfel, că sunt aplicabile dispozițiile art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005, articol introdus prin H.C.S.M. nr. 749 din 25 noiembrie 2011. Referitor la excepția lipsei de competență materială a Curții de Apel Pitești, invocată din oficiu de către aceasta, având în vedere că revizuenta a precizat că este nemulțumită și de Decizia nr. 2390 din 30 septembrie 1998 a Tribunalului Argeș, s-a constatat că această excepție a rămas fără obiect.

În ceea ce privește cererea de revizuire, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere faptul că se solicită revizuirea unei decizii pronunțate în recurs, care nu evocă fondul. Împotriva Deciziei nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs revizuenții I.E. și I.G. Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire - Decizia nr. 1774/R din 18 mai 1999, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - are caracter irevocabil, fiind pronunțată în soluționarea unui recurs. Prin urmare, Decizia nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a soluționat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, este o hotărâre irevocabilă. În conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii, este irevocabilă.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții I.E. și I.G. împotriva Deciziei civile nr. 1385 din 25 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ