MARZOUKI AND OTHERS v. BULGARIA

Publicat la 11 decembrie 2023 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 48636/19 Mohamed Nabil MARZOUKI și alții împotriva Bulgariei depusă la 5 septembrie 2019 comunicată la 22 noiembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la excluderea primului reclamant, un național tunisian care rezidă în permanență în Bulgaria, din teritoriul țării, rezultând în separarea sa de partenerul său și de fiica sa minoră (al doilea și al treilea reclamant), ambele fiind resortisanți bulgari. Primul reclamant a locuit în Bulgaria din 2006. La 1 februarie 2018, după ce a călătorit în străinătate, a fost oprit la granița serbo-bulgară și a refuzat intrarea în țară. A primit un document standard, indicând că a fost refuzat intrarea în ordinea publică și securitatea națională. Numai mai târziu, primul reclamant a aflat că a fost refuzat intrarea pe baza unei decizii ale Agenției de Stat pentru Securitate Națională din 1 februarie 2018. Decizia a impus interdicția intrării sale în Bulgaria pentru o perioadă de cinci ani și nu a conținut niciun raționament, referindu-se în loc de aceasta la un document intern numit „propoziție” din care reclamantul nu a fost niciodată aprobat. La 13 august 2018, după ce a obținut printr-un reprezentant juridic o copie a deciziei, primul reclamant a solicitat o reexaminare judiciară. Cu toate acestea, într-o decizie finală din 6 martie 2019, Curtea Supremă Administrativă a constatat că cererea de reexaminare judiciară a fost interzisă. Februarie 2018, atunci când a refuzat intrarea în Bulgaria, care este momentul în care termenul de 14 zile pentru a solicita reexaminarea judiciară a început să se execute. Cei trei solicitanți se plâng în temeiul articolului 8 și al articolului 13 din Convenția privind separarea familiei lor ca urmare a excluderii primului reclamant de pe teritoriul bulgar și a imposibilității pentru primul reclamant de a contesta măsura într-un mod eficient. Reclamanții susțin că primii dintre ei nu au fost informați cu privire la decizia Agenției de Stat pentru Securitatea Națională atunci când au refuzat intrarea în Bulgaria și că termenul de revizuire judiciară trebuie să fi început să se execute numai după ce a fost servit cu o copie. A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie, în sensul articolului 8 §§ 1 din Convenție, din cauza excluderii primului reclamant de pe teritoriul Bulgariei? Dacă este cazul, această măsură a fost în conformitate cu cerințele articolului 8 § 2? În special, reclamanții au beneficiat de o protecție suficientă împotriva arbitrației și au fost furnizate garanțiile procedurale necesare (a se vedea, printre altele, C.G. și altele c. Bulgaria c. , nr. 1365/07, 24 aprilie 2008; Kaushal și alții c. Bulgaria , nr. 1537/08, 2 septembrie 2010; Gaspar c. Rusia , nr. 23038/15, 12 iunie 2018; Ozdil și alții c. Republica Moldova , nr. 42305/18, 11 iunie 2019)? Reclamanții au avut la dispoziție un remediu intern eficient pentru plângerea în temeiul articolului 8, astfel cum este necesar la art. 8 13 din Convenția? În special, a fost refuzul Curții Supreme administrative de a revizui decizia Agenției de Stat pentru Securitate Națională din 1 februarie 2018 justificat? Apendice Lista reclamanților: Nu. Numele reclamantului Anul nașterii Mohamed Nabil MARZOUKI 1981 Yana Dimitrova YANKOVA 1976 Mariam Mohamed Nabil MARZOUKI 2010

Published on 11 December 2023

FIFTH SECTION

Application no. 48636/19

Mohamed Nabil MARZOUKI and Others

against Bulgaria

lodged on 5 September 2019

communicated on 22 November 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the exclusion of the first applicant, a Tunisian national permanently residing in Bulgaria, from the territory of the country, resulting in his separation from his partner and his minor daughter (the second and third applicants), both of whom are Bulgarian nationals.

The first applicant had resided in Bulgaria since 2006. On 1 February 2018, after travelling abroad, he was stopped at the Serbo-Bulgarian border and refused entry into the country. He was given a standard document, indicating that he was being denied entry on public order and national security grounds.

It was only later that the first applicant learned that he had been refused entry on the basis of a decision of the State Agency for National Security of 1 February 2018. The decision imposed a ban on his entering Bulgaria for a period of five years, and contained no reasoning, referring instead of that to an internal document named a “proposal” of which the applicant was never apprised.

On 13 August 2018, after obtaining through a legal representative a copy of the decision, the first applicant applied for judicial review. However, in a final decision of 6 March 2019 the Supreme Administrative Court found his application for judicial review time-barred. It considered that the applicant had been sufficiently informed of the impugned decision already on 1

February 2018 when refused entry into Bulgaria, which is when the fourteen-day time-limit to apply for judicial review had started to run.

The three applicants complain under Article 8 and Article 13 of the Convention of the separation of their family as a result of the first applicant’s exclusion from the Bulgarian territory, and of the impossibility for the first applicant to challenge the measure in an effective manner. The applicants contend that the first of them had not been informed of the State Agency for National Security’s decision when refused entry into Bulgaria, and that the time-limit for judicial review must have started to run only after he had been served with a copy.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their family life, within the meaning of Article

8 §

1 of the Convention, on account of the first applicant’s exclusion from the territory of Bulgaria? If so, was that measure in accordance with the requirements of Article 8 § 2? In particular, were the applicants afforded sufficient protection from arbitrariness and were they provided with the requisite procedural guarantees (see, among other authorities,

C.G. and Others v. Bulgaria

, no. 1365/07, 24

April 2008;

Kaushal and Others v. Bulgaria

, no. 1537/08, 2 September 2010;

Gaspar v. Russia

, no. 23038/15, 12 June 2018;

Ozdil and Others v. the Republic of Moldova

, no. 42305/18, 11 June 2019)?

2.

Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 8, as required by Article

13 of the Convention? In particular, was the Supreme Administrative Court’s refusal to review the State Agency for National Security’s decision of 1 February 2018 justified?

APPENDIX

List of applicants:

No.

Applicant’s Name

Year of birth

1.

Mohamed Nabil MARZOUKI

1981

2.

Yana Dimitrova YANKOVA

1976

3.

Mariam Mohamed Nabil MARZOUKI

2010