M.A. AND OTHERS v. BULGARIA

Comunicat la 5 aprilie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 5115/18 M.A. și alții împotriva Bulgariei depusă la 26 ianuarie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la îndepărtarea preconizată a celor cinci solicitanți, musulmani uiguri din China, în țara lor de origine sau într-o altă țară (nu specificată în ordinele de îndepărtare). Reclamanții au părăsit China la date diferite și, trecend prin Turcia, au intrat ilegal în Bulgaria la 26 iulie 2017. Au fost prinși de poliția de frontieră, care a eliberat la 27 iulie 2017 ordine de înlăturare. Aceste ordine, din care reclamanții nu au solicitat revizuirea judiciară, au intrat în vigoare. După aceea, reclamanții au solicitat, fără succes, azil în Bulgaria. La 26 ianuarie 2018, Curtea a declarat guvernului, în temeiul articolului 39 din Regulamentul său, să nu îndepărteze reclamanții în China sau într-o țară terță. Această măsură, inițial temporară, a fost prelungită la 1 martie 2018 pentru durata procedurii în fața Curții. Reclamanții susțin că, dacă s-ar întoarce în China, se vor confrunta cu detenție arbitrară, tratamente negative sau ar putea fi condamnați la moarte și executați. Ei susțin că în trecut au fost arestați arbitrar, tratați sau amenințați de autoritățile locale și că se confruntă cu un risc și mai mare acum, deoarece persoanele au fugit din țară. Acestea se referă, în plus față de situația generală din regiunea autonomă chineză Xinjiang Uighur, unde, potrivit acestora, populația Uighur a fost de ani de zile obiectul persecuției guvernamentale și al unei politici de asimilare. Ele se plâng în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție. În plus, acestea se plâng în conformitate cu art. 13 din Convenția de modul în care cererile lor de azil au fost tratate de către autoritățile naționale. La 26 ianuarie 2018, s-a decis să acorde tratamentul prioritar al cazului și să permită reclamanților cererea de anonimitate. Reclamanții au epuizat căile de recurs interne disponibile în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, având în vedere că nu au reușit să solicite revizuirea judiciară a ordinelor de îndepărtare emise la 27 iulie 2017? Având în vedere cererile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi în pericol viața reclamanților (art. 2 din Convenție) sau ar avea riscul de a fi supuse unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, în cazul în care ordinele de înlăturare împotriva acestora sunt executate? Procedura prin care cererile de azil ale reclamanților au fost respinse reprezintă un remediu intern eficace în temeiul articolului 13 din Convenție, luat în legătură cu articolele 2 și 3? Au fost examinate cu atenție cererile lor de risc pentru viață sau de maltrat în cazul în care se reîntoarce în China în contextul procedurii respective?

Communicated on 5 April 2018

FIFTH SECTION

Application no. 5115/18

M.A. and Others

against Bulgaria

lodged on 26 January 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the intended removal of the five applicants, Uighur Muslims from China, to their country of origin or another country (not specified in the removal orders).

The applicants left China on different dates and, passing through Turkey, entered Bulgaria illegally on 26 July 2017. They were apprehended by the border police, who on 27 July 2017 issued orders for their removal. Those orders, of which the applicants have not sought the judicial review, have entered into force.

After that the applicants applied, unsuccessfully, for asylum in Bulgaria.

On 26 January 2018 the Court indicated to the Government, under Rule

39 of its Rules, not to remove the applicants to China or a third country. This measure, initially temporary, was prolonged on 1

March 2018 for the duration of the proceedings before the Court.

The applicants argue that, if returned to China, they would face arbitrary detention, ill-treatment, or possibly be sentenced to death and executed. They claim that in the past they were arbitrarily arrested, ill-treated, or threatened by the local authorities, and that they face an even greater risk now, as persons having fled the country. They refer in addition to the general situation in the Chinese Xinjiang Uighur Autonomous Region, where, according to them, the Uighur population has for years been the subject of governmental persecution and of an assimilation policy. They complain under Articles 2 and 3 of the Convention. Additionally, they complain under Article 13 of the Convention of the manner in which their asylum requests were handled by the national authorities.

On 26 January 2018 it was decided to accord the case priority treatment and to allow the applicants’ request for anonymity.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the applicants exhaust the available domestic remedies as required by Article 35 § 1 of the Convention, seeing that they failed to apply for the judicial review of the removal orders issued on 27

July 2017? Was the remedy at issue available to them?

2.

In the light of the applicants’ claims and the documents which have been submitted, would the applicants’ lives be at risk (Article 2 of the Convention), or would they face a risk of

being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention, if the removal orders against them are enforced? Would the applicants be returned to China or to another country?

3.

Did the proceedings whereby the applicants’ applications for asylum were rejected represent an effective domestic remedy under Article

13 of the Convention, taken in conjunction with Articles 2 and 3? Were their claims of risk to life or of ill-treatment if returned to China thoroughly examined in the context of those proceedings?