ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 209 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, împotriva sentinței penale nr. 118 din 28 iunie 20912 a Tribunalului Buzău, pe care a desființat-o în parte, pe latură civilă, în sensul că a fost menținută măsura sechestrului asupra sumelor

250 euro, aparținând inculpatului D.C. și respectiv a sumei de 38.500 RON, aparținând inculpatului T.F.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații D.C., G.R., G.M., T.F. și de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galați împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 118 din 28 iunie 2012

pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, în Dosarul nr. 4332/114/2011, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză.

I. În baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.C. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-au aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv pe perioada 10 mai 2011-30 august 2011.

S-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar în care se afla inculpatul D.C. conform art. 160

alin. (6) C. proc. pen.

II. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.R., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.R. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

III. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.M. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

IV. Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.F., pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.F. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată.

În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 33-art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai mare, urmând ca acesta să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 2 ani.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

V. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.R., cu dublă cetățenie română și moldovenească, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpata la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 33-art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai mare, urmând ca aceasta să execute 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., inculpata va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

S-a dispus confiscarea țigărilor găsite

cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare.

S-a dispus confiscarea

sumelor de 5.250 euro aparținând inculpatului D.C. (recipisa de consemnare din 21 decembrie 2009) și de 38.500 RON, aparținând inculpatului T.F., recipisa de consemnare din 18 decembrie 2009.

Au fost obligați inculpații D.C., G.M. G.R. și T.F. în solidar la plata sumei totale de 317.474,78 RON către D.N.A.O.V. prin Direcția Regională Galați (din care G.R. și G.M. până la concurența sumei de 228.982,35 RON, iar T.F. până la concurența sumei de 132.118,43 RON), la care se adaugă majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că inculpata C.R. a achitat întregul prejudiciu de 19.237 RON către D.G.F.P. Buzău.

S-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii, după rămânerea definitivă a hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului Buzău.

S-a menținut sechestrul asigurator asupra unei vile cu dependințe, și garaj, situată în comuna M., localitatea F., Suceava aparținând inculpatului G.R., asupra unei vile cu dependințe situată în comuna M., localitatea F., județul Suceava, aparținând inculpatului G.M. și asupra garsonierei din Ploiești aparținând inculpatului T.F.

Au fost obligați inculpații la câte 18.000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul G.M. și la 300 RON onorariu apărător oficiu la instanță.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău din 6 iunie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă cu țigări în formă calificată, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 C. pen., G.R., G.M., T.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă cu țigări în formă calificată, prevăzută de 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 C. pen., C.R., pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen., T.F. și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen.

În fapt, inculpatul D.C., cetățean al Republicii Moldova, împreună cu numiții C.D., „O.”, „N.”, (aceștia nefiind identificați), în perioada iulie-decembrie 2009, au efectuat numeroase transporturi de țigări cu timbru de marcare al autorităților din Moldova și Ucraina, cu autoturismul personal sau cu alte mijloace de transport, prin punctul de trecere a frontierei C.-S.-B. (conform mențiunilor din pașaport și convorbirilor telefonice înregistrate), fără a le declara autorităților vamale, țigări pe care le-au transportat la domiciliile inculpaților G.R. și G.M. din comuna M., sat F., județ S., conform comenzilor telefonice făcute de aceștia.

La data de 17 decembrie 2009, inculpatul D.C. a fost găsit la domiciliul lui G.R., autoturismul său fiind în garajul casei acestuia, iar aici și în alte încăperi ale locuinței au fost găsite impresionante cantități de țigări (29.120 pachete țigări) role și saci menajeri pentru ambalarea și depozitarea lor.

De asemenea, la locuința surorii inculpaților G., B.A., situată în apropiere, au fost găsite 11.633 pachete țigări de contrabandă.

Inculpatul T.F. se aproviziona cu țigări de la cei doi inculpați G. în urma discuțiilor telefonice avute cu aceștia, la perchezițiile domiciliare făcute la locuințele sale sau ale rudelor lui, găsindu-se numeroase cantități de țigări, iar în perioada august-decembrie 2009 acesta a revândut o parte din țigările pe care le-a luat de la frații G., inculpatei C.R., aceasta vânzându-le prin firma sa SC C.I. SRL fără a le înregistra în evidențele contabile.

La locuința și în boxa subsolului din blocul inculpatei C.R. au fost găsite 1.836 pachete cu timbru de marcare al autorităților din Ucraina și Moldova.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpaților instanța a constatat că inculpatul D.C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecații. A arătat că, în 17 decembrie 2009, a fost supus unui control de polițiști și nu s-au găsit țigări de contrabandă asupra sa, iar banii pe care îi avea nu proveneau din activitatea ilicită de care a fost acuzat, în acea zi mergând la familia G. deoarece dorea să cumpere o mașină.

Instanța nu a putut reține această apărare, ea fiind contrazisă de următoarele probe existente la dosarul cauzei: convorbiri telefonice, cele din 9, 15 noiembrie 2009, 7 și 15 decembrie 2009 cu inculpații G.R. și G.M. și tatăl lor; declarații contradictorii (inculpatul D.C. declara ca nu îi văzuse pe frații G. până în acea zi, G.R. afirma că venise să îi aducă daruri copilului sau); D.C. a recunoscut inițial că a avut telefonul cu nr. X1, cel de pe care au fost transcrise convorbirile telefonice, după care spune ca l-a pierdut apoi, prezentându-i-se înregistrările din care a rezultat aceeași voce atât înainte cât și după data la care pretindea ca l-a pierdut, nu a mai dat declarații.

Potrivit declarației de la instanță, a intrat cu mașina în garaj, acolo s-au găsit țigări la percheziție. Cu ocazia judecării cererii de arestare preventivă a declarat că nu îi cunoaște pe frații G. dar ca a intrat cu mașina în garaj, însă nu știe cine i-a deschis; arată apoi că era sunat de frații G. care îi comandau diferite cantități de mere, nu știe de ce G. a afirmat că intrase în garaj pentru a da daruri pentru fiul său: vize de intrare pe pașaport, a rezultat că venea aproape zilnic în lunile noiembrie-decembrie 2009.

Inculpatul G.R. inițial a refuzat să dea declarații

în faza de urmărire penală. Ulterior, a declarat că țigările găsite la domiciliul său au fost cumpărate în decursul timpului de tatăl lui de la bazarul din Suceava pentru consumul familiei, susținere contrazisă de înregistrările telefonice dar și de o constatare logică, aceea că nu poți avea pentru consumul familiei aproximativ 30.000 pachete țigări.

Din convorbiri a rezultat că cei doi frați G. chemau periodic cumpărători pentru a prelua țigările aduse, printre care și T.F.

La instanță (a declarat că nu îl cunoștea pe D.C., l-a văzut doar în ziua percheziției și deși „nu a deschis ușa garajului său și a interzis și tatălui său să intre cu persoane străine în lipsa sa, nu știe cum a ajuns D.C. în garaj). A declarat că inculpatul D.C. i-a adus daruri deoarece „a presupus” pentru că în mașina la D.C. s-au găsit șampanie și dulciuri; a achiziționat țigări din bazar pentru că se anunțau scumpiri și dorea „să se asigure”, nu știe ce înseamnă căprițe, arătura, mătură deși chiar el folosește aceste denumiri în convorbirile telefonice; a declarat că încearcă să ajute „mulți oameni care cumpără țigări din bazar găzduindu-i”; înregistrări telefonice G.R. cu T.F., G.M. și cu alte persoane, „vine N., pleacă cu o mașină din Chișinău, face cam 3-4 ore, o mașină cu domnișoara (D.), îi spune fratelui său ca are musafiri ce l-au aprovizionat cu marfă de 90 milioane etc., proces-verbal de percheziție domiciliară, ocazie cu care au fost găsite 29.120 pachete țigări de diferite sortimente în garajul vilei și într-un dormitor, precum și 69 bucăți role de scotch și 17 role saci menajeri, o parte din țigări fiind puse în saci sau pungulițe.

La locuința numitei B.A., sora inculpaților G. pachete țigări, cu timbru de Moldova sau fără timbru, găsite într-o cămară și un carnețel cu mențiuni despre țigări, denumite „morcovi”, G.V., tatăl inculpaților G. declarând că îi aparține.

Inculpatul G.M. s-a prevalat la urmărirea penală de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând să dea declarații. La instanța a declarat că pe Darea l-a văzut prima dată chiar în ziua percheziției, nu îl cunoaște pe T.F. și nu a avut nicio convorbire telefonică legată de contrabandă de țigări, nu cunoaște nici măcar numărul său de telefon și nici pe al fratelui său.

Apărarea sa a fost contrazisă de următoarele probe: convorbiri telefonice între G.R., G.M. și furnizori de țigarete din Republica Moldova, inclusiv cu D.C., aceștia direcționând persoanele respective să vină cu țigările către comuna M., sat F., și în care se folosesc termeni codificați: căprițe, tractoare, lemne, arătura, morcovi, doinița (…); discuții telefonice între G.R. și D.C. (nr. tel. X1- recunoscut de Darea, e marfă lipsă, să aibă grija de băieți, interlocutorul îi spune că e la Chișinău, „ne vedem oricum”, deci se cunoșteau, convorbiri anterioare percheziției; la 7 decembrie 2009, discută cu o persoană despre faptul că „țiganul i-a făcut o comandă de capre”; convorbiri despre caprite, prețuri, despre faptul că după C. s-a ținut cineva (…); discuții telefonice, după descoperirea activității infracționale, în care frații G. îi reproșează lui T.F. că i-a demascat; declarație T.F. de la instanță, recunoaște că a cumpărat de la frații G., de la tatăl lor, iar în discuțiile telefonice le spunea țigărilor tractorașe, arătură (marca Y1) și doinița (mărcii Y2), se întâlnea cu frații G. la intrarea în Suceava, în bazarul din Suceava sau în parcarea unui han din Suceava, uneori aceștia i-au adus țigările în saci menajeri; convorbire G.M. nr. telefon X2, G.M. se interesează cât mai au până ajung, dacă i-a văzut poliția, să dea mașina mai în fața să descarce; discuție între frații G., în care G.R. îl roagă pe G.M. să dea mașina mai în față că îl trimite de domnul D.C.; convorbire G.R. cu o altă persoană referitoare la N., la țigări subțiri, cantități, la prețuri, îi dirijează pe traseu.

Convorbiri telefonice G.R. cu fratele său despre N., termeni codificați, despre prețuri jumătate-jumătate, transporturi, se interesează de mersul lucrurilor, unele discuții au loc în timp ce inculpatul conduce autoturismul și îi dirijează pe interlocutori spre locul de întâlnire.

Procesul-verbal de percheziție domiciliară, efectuată la domiciliul lui G.R. consemnează că au fost găsite 29.120 pachete țigări de diferite sortimente în garajul vilei și într-un dormitor, precum și 69 bucăți role de scotch și 17 role saci menajeri, o parte din țigări fiind puse în saci sau pungulițe.

La locuința numitei B.A., sora inculpaților G., 11633 pachete țigări, cu timbru de Moldova sau fără timbru, găsite într-o cămară și un carnețel cu mențiuni despre țigări, denumite „morcovi”, G.V., tatăl inculpaților G. declarând că îi aparține.

T.F. a recunoscut că s-a aprovizionat cu țigări cu timbru de marcare al autorităților din Republica Moldova și Ucraina dar a susținut că le-a cumpărat din bazarul din Suceava. Ulterior, după ce i s-au prezentat convorbiri telefonice, a recunoscut că a cumpărat și de la G.R.

A fost găsit un bilețel

la domiciliul lui T.F. cu mărci de țigări, cantități și sume de bani, unele mențiuni fiind radiate, recunoscând ca radierea se făcea după achitarea prețului și că a vândut și numitei C.R.

Activitatea sa infracțională a mai rezultat și din următoarele probe

: proces-verbal de urmărire din care a rezultat că T.F., într-o singură zi, 14 octombrie 2009, s-a deplasat cu autoturismul său, împreună cu concubina sa la 5 locații și au lăsat câte 2 sau 4 saci menajeri plini; proces-verbal de urmărire din 10 noiembrie 2009, din care a rezultat că în acea zi, același inculpat, însoțit de concubina sa s-au deplasat la 2 locații din Ploiești, la una lăsând 12 saci, iar la cealaltă 3 saci menajeri; convorbiri telefonice la care s-a făcut anterior referire.

La domiciliul lui din P., str. C. au fost găsite 13.520 pachete de țigări, 2 role de saci menajeri și 38.500 RON

; la locuința concubinei lui, M.E.C. 4.943 pachete, diferite mărci; la domiciliul fratelui său, C.D.A., 5.960 pachete țigări sortate și puse în saci menajeri; la casa părintească din B., locuită de fratele său, M.M., 196 pachete cu timbru de Moldova și 228 seturi de saci menajeri; la locuința numitului M.M.A. din Ploiești 30 pachete, din convorbirile telefonice rezultând că T.F. le depozitase la el; la locuința și în boxa de la subsolul blocului în care locuia C.R. au fost găsite 1.836 pachete cu timbru de Moldova și Ucraina, rezultând din convorbiri ce le avea de la T.F.

C.R. a recunoscut că a cumpărat țigări de contrabandă

pe care le-a vândut pe tarabă, pe care o deținea în piața D., ca administrator a SC C.I. SRL Buzău.

A arătat, în cursul urmăririi penale, că le lua de la o persoană pe nume „A.”, însă, din convorbirile telefonice înregistrate a rezultat că le lua de la T.F.

În faza cercetării judecătorești a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu dorește să facă alte precizări.

Activitatea infracțională a inculpaților deduși judecății a rezultat și din alte probe:

declarația lui G.V., tatăl inculpaților G.R. și G.M., îl cunoștea pe D.C. din bazar îl cunoaște și pe T.F.; constatările Gărzii Financiare și declarațiile altor învinuiți cercetați în cauza și față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală; procesul-verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare; se aprovizionează de la frații G. din Suceava, livrările se fac pe timp de noapte, membri familiei G. asigurau traseul cu mașinile proprietate.

În drept, inculpații s-au făcut vinovați de următoarele infracțiuni: D.C., contrabandă cu țigări în formă calificată, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; G.R., G.M., complicitate la contrabandă cu țigări în formă calificată, prevăzută de 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; T.F. pentru complicitate la contrabandă cu țigări în formă calificată, prevăzută de 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen.; C.R. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen.

Prin apărător, inculpatul D.C. a solicitat

: achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, nerezultând ca a introdus de fiecare dată țigări a căror valoare era mai mare de 20.000 RON); achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., nerezultând că a introdus țigări împreună cu ceilalți inculpați, aceștia având calitatea de complici și nu de coautori pentru a se putea reține formă calificată); achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, el nefiind inițiatorul grupului, necunoscând activitățile grupului.

În subsidiar, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea art. 81 C. pen.

, având în vedere participarea sa la întregul proces penal, trecerea unei perioade mari de timp de la constatarea faptelor, faptul că soția sa este grav bolnavă.

În latură civilă a solicitat a nu răspunde întrucât nu există prejudiciu, mărfurile nefiind introduse în circuitul comercial, fiind confiscate.

Inculpații G.R. și G.M. au solicitat achitarea

pentru infracțiunea de complicitate la contrabandă calificată întrucât din nicio probă nu a rezultat că l-au ajutat pe inculpatul D.C. să treacă peste frontieră țigări nesupuse controlului și taxelor vamale, că ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat în sensul Legii nr. 39/2003, mărfurile au fost confiscate și nu există prejudiciu; în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 86

C. pen.

Inculpatul T.F. a susținut că, în sarcina sa, nu poate fi reținută decât infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, nu a făcut parte din vreun grup infracțional și nu a ajutat pe nimeni să introducă în țară țigări ce nu au fost supuse controlului vamal

; în latura civilă, nu poate răspunde întrucât țigările au fost confiscate astfel că nu există prejudiciu.

Inculpata C.R., prin apărător, a solicitat aplicarea art. 81 C. pen. întrucât a achitat prejudiciul produs statului prin neplata impozitelor și taxelor datorate

Apărătorii inculpaților, cu excepția inculpatei C.R., au susținut că cel mult poate fi vorba de contrabandă simplă, și au solicitat o schimbare a încadrării juridice, ulterior achitarea pentru că nu s-a dovedit că valoarea în vamă la un transport depășea 20.000 RON.

Instanța, cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă calificată (fapta săvârșită de două sau mai multe persoane) în contrabandă simplă.

Într-adevăr, nu s-a putut reține această încadrare dacă inculpatul D.C. ar fi autor, iar inculpații G. și T.F. complici, însă instanța nu a avut în vedere această situație de fapt ci împrejurarea că inculpatul D.C. a săvârșit fapta împreună cu alte persoane ca autori și care nu au fost trimiși în judecată (C.D., „Oli”, „N.”), rezultând fără dubiu aceasta situație din convorbirile telefonice și din împrejurarea că C.D. a fost găsit împreuna cu inculpatul D.C. la domiciliul inculpatului G. în ziua efectuării percheziției domiciliare.

Prin urmare, instanța a reținut coautoratul în sarcina inculpatului D.C. și a celorlalți, (nu a complicilor din dosar) acesta fiind motivul pentru care încadrarea corectă este de contrabandă calificată și de complicitate în sarcina inculpaților G. și T.F., constând în „ajutorul” dat prin înlesnirea valorificării, știind că acestea provin din contrabandă, la momentul săvârșirii faptelor, în 2009, neexistând art. 270 alin. (3) (o tăinuire din contrabandă), acest text fiind introdus în iunie 2010 prin O.U.G. nr. 54/2010.

Cu privire la faptul că nu s-a dovedit că, la un singur transport valoarea în vamă depășea 20.000 RON instanța a constatat că, la momentul săvârșirii faptelor, textul în vigoare, art. 270 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 291/2009, privind aprobarea O.U.G. nr. 33/2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României publicată în M. Of. nr. 645/1.10.2009, avea următorul cuprins: „(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.” Lit. b), cu privire la introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite (…) a fost introdus în iunie 2010 prin O.G. nr. 54/2010. Prin urmare, anterior acestei date, răspunderea penală pentru această variantă putea fi atrasă de formă continuată a infracțiunii cu privire la o valoare totală și care, în speță este reținută.

Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 s-a constatat de instanță că ele nu există.

Pentru existența grupului infracțional organizat, art. 7, s-a impus ca inculpații să aibă roluri clare, prestabilite, grupul să aibă o organizare precisă, o conducere care să dispună și membri care să execute, precum și existența unei colaborări, nu ocazionale, pentru săvârșirea de infracțiuni grave.

Ori, în speță, nu avem decât o simplă complicitate a celorlalți la infracțiunea de contrabandă săvârșită de inculpatul D.C. împreună cu alte persoane, fiecare fiind de fapt interesat de „propria afacere” din care să iasă un profit.

Nu a putut fi reținută nici infracțiunea prevăzută de art. 8, fiind vorba doar de o colaborare ocazională pentru ca fiecare inculpat să câștige o suma de bani din activitatea desfășurată

În concluzie, reținând vinovăția inculpaților, instanța i-a condamnat la pedepse cu închisoarea, cu executare, cu excepția inculpatei C.R., pentru care a făcut aplicarea art. 81 C. pen.

La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere gravitatea faptelor comise și, în mod deosebit, împrejurarea ca inculpații, cu excepția inculpatei C.R., nu au depus nici un efort pentru achitarea prejudiciului. Argumentul contrar ce a stat la baza aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru această inculpată, dispoziții ce ar fi putut fi aplicate și celorlalți inculpați dacă acopereau prejudiciul și dacă ar fi recunoscut săvârșirea faptelor.

Instanța nu a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare pentru considerentul arătat anterior dar, având în vedere lipsa antecedentelor penale, s-a orientat către minimele prevăzute de textele de lege.

S-a constatat sechestrul asigurator, confiscând sumele ridicate în cursul urmăririi penale și țigările confiscate.

În legătură cu latura civilă, A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 454.549,11 RON cu majorările de întârziere.

În ceea ce o privește pe inculpata C.R., D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu 17.661,36 RON și aceeași sumă la urmărirea penală. Ulterior, a solicitat suma de 19.237 RON, inculpata achitând-o în întregime la 15 septembrie 2011 conform chitanței.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar potrivit acesteia, inculpații vor răspunde civil după cum urmează: inculpații D.C., G.M., G.R. și T.F. în solidar la plata sumei totale de 317.474,78 RON către D.N.A.O.V. prin Direcția Regională Galați (din care G.R. și G.M. până la concurența sumei de 228.982,35 RON, iar T.F. până la concurența sumei de 132.118,43 RON), la care se adăuga majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului, conform cererii parii civile.

S-a precizat că expertiza s-a efectuat doar pe cantitățile găsite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, din acest punct de vedere neexistând obiecțiuni din partea inculpaților.

S-a susținut că, fiind confiscate, inculpații nu au putut fi obligați la valoarea în vamă a pachetelor de țigări. Aceasta susținere s-a întemeiat corect pe dispozițiile legale numai că, în lucrarea întocmită expertul nu a însumat și valoarea în vamă, făcând astfel un calcul corect al prejudiciului.

Inculpații însă au trebuit să suporte accizele, taxele vamale, TVA, având în vedere că mărfurile au fost introduse în circuitul comercial, potrivit art. 224 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

Datoria vamală la import ia naștere și prin: introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Debitorii sunt

: persoana care introduce ilegal mărfurile în cauză; orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor și care știa sau ar fi trebuit să știe că o astfel de introducere este ilegală.

În raport de aceste dispoziții în mod cert că inculpaților li se aplică prevederile legale arătate anterior.

În ceea ce privește T.V.A., inculpatul T.F. a susținut că nu poate fi obligat la această taxă.

Potrivit art. 125 și art. 125

C. fisc., TVA este un impozit indirect și se aplică și produselor accizabile. Art. 144 arată că sunt scutite de taxă mărfurile ce sunt plasate în regim de antrepozit vamal. Cum țigările, în această cauză, nu au fost plasate în regim de antrepozit vamal a rezultat că inculpații trebuie să suporte și plata acestei taxe.

La stabilirea acestei obligații, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 287 din Legea nr. 86/2006, care arată că „dispozițiile privind plata drepturilor de import (dispozițiile ce se aplică persoanelor ce introduc ilegal mărfuri sau care a deținut sau cumpărat mărfurile știind ca au fost introduse ilegal, conform art. 224 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006) (…) se aplică în mod corespunzător și pentru TVA și accize”.

În concluzie, inculpații au eludat prevederile legale privind produsele accizabile, motiv pentru care ei trebuie să suporte toate taxele ce s-ar fi plătit în condiții de legalitate și de care statul a fost prejudiciat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, inculpații D.C., G.R., G.M., T.F. și partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galați, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, după cum urmează:

În apelul declarat D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, a arătat că:

- în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra menținerii măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de 5.250 euro aparținând inculpatului D.C. și 38.500 RON, aparținând inculpatului T.F. deși, a dispus confiscarea specială a acestor sume de bani de la cei doi inculpați;

- în mod eronat instanța de fond a fixat cuantumul despăgubirilor civile datorate de inculpații G.R. și G.M., către partea civilă pentru prejudiciile pe care le-au cauzat bugetului de stat;

- în mod nelegal Tribunalul Buzău i-a achitat pe inculpații D.C., G.R., G.M., T.F. și C.R., pentru una dintre infracțiunile reținute în sarcina lor, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cazul inculpaților D.C., G.R., G.M. și T.F. și respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind pe inculpații C.R. și T.F.

În apelul său, inculpatul D.C. a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât, faptele nu au fost săvârșite de acesta, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În același timp, într-un subsidiar îndepărtat dacă se va considera că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, a solicitat ca la individualizarea pedepselor să se rețină dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., cu consecința coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere.

În apelurile lor inculpații G.R. și G.M., au solicitat, în esență, schimbarea încadrării juridice a faptelor din contrabandă calificată în contrabandă simplă, iar la individualizarea pedepselor reținerea circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, conform art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.

În apelul său, inculpatul T.F., a solicitat, în esență, reținerea dispozițiilor art. 320

alin. (7) C. proc. pen., deoarece a recunoscut faptele pentru care a fost dedus judecății, iar la individualizarea pedepselor reținerea circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare conform art. 76 C. pen., iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante urmează să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art. 86

C. pen.

În același timp, inculpatul T.F. a arătat că, prejudiciul este corect stabilit și a mai solicitat ridicarea sechestrului instituit de organul de urmărire penală asupra garsonierei din Ploiești.

În apelul declarat, partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. GALAȚI, a arătat că, în mod greșit prima instanță a redus cuantumul despăgubirilor civile de la suma de 454.459,11 RON, la suma de 317.474,78 RON sumă la care trebuie să se adauge penalități și majorări de întârziere până la data efectuării integrale a plății, conform prevederilor C. proc. fisc., motiv pentru care solicită obligarea inculpaților la plata sumei cu care inițial s-a constituit parte civilă.

Curtea examinând hotărârea recurată în raport de dispozițiile legale incidente în materie, actele și lucrările dosarului și motivele invocate în apelurile declarate a constatat că, apelul parchetului este întemeiat, iar apelurile declarate de inculpați și partea civilă sunt nefondate.

I. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău,

Curtea a constatat că, acesta este întemeiat numai în ceea ce privește faptul că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra menținerii măsurii sechestrului asigurător cu referire la sumele aparținând inculpaților D.C. și T.F.

Este adevărat că, în faza de urmărire penală s-a instituit sechestrul asigurător asupra sumelor de 5.250 euro aparținând inculpatului D.C. și 38.500 RON aparținând inculpatului T.F., sume rezultate din săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost deduși judecății.

Deși, s-a dispus confiscarea specială a acestor sume de bani de la cei doi inculpați în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., în mod greșit Tribunalul Buzău, nu a menținut măsura sechestrului asigurător asupra acestor sume de bani care erau indisponibilizate prin ordonanța de instituire a sechestrului asigurător din 28 februarie 2011.

S-a apreciat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 163 alin. (1), art. 347 alin. (3) și art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

Sub acest aspect apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, a fost admis, a fost desființată în parte în latură civilă sentința penală nr. 118 din 28 iunie 2012, a Tribunalului Buzău, în sensul că, s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de 5.250 euro, aparținând inculpatului D.C. și respectiv, a sumei de 38.500 RON aparținând inculpatului T.F.

Cu privire la cel de al doilea motiv de apel invocat de parchet, respectiv că, în mod eronat instanța de fond a fixat cuantumul despăgubirilor civile datorate de inculpații G.R. și G.M., către partea civilă pentru prejudiciile pe care le-au cauzat bugetului de stat, Curtea a constatat că, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă, iar potrivit acesteia inculpații au fost obligați să răspundă în solidar la plata sumei totale de 317.474,78 RON, către partea civilă sumă din care inculpații G.R. și G.M., urmează să răspundă până la concurența sumei de 228.982,35 RON, în timp ce inculpatul T.F. până la concurența sumei de 132.118,43 RON, la care se adaugă majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului conform cererii părții civile.

Fiind o probă științifică efectuată pe cantitățile găsite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare și asupra căreia nu au existat obiecțiuni, Curtea a reținut că prejudiciul a fost corect stabilit.

Cel de al treilea motiv de apel invocat de parchet a vizat greșita achitare a inculpaților D.C., G.R., G.M., T.F. și C.R., pentru una din infracțiunile reținute în sarcina lor, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cazul inculpaților D.C., G.R., G.M. și T.F., iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru inculpații C.R. și T.F. Curtea a constatat că aceste infracțiuni nu există și că în mod corect prima instanță a apreciat că pentru existența grupului infracțional organizat conform art. 7 se impunea ca inculpații să aibă roluri clare, prestabilite, grupul să aibă o organizare precisă, o conducere care să dispună și membrii care să execute, precum și existența unei colaborări permanente, nu ocazionale, pentru săvârșirea de infracțiuni grave, ori în speță nu există decât o simplă complicitate a celorlalți la infracțiunea de contrabandă săvârșită de inculpatul D.C., împreună cu alte persoane (neindentificate până în prezent), fiecare dintre inculpați fiind de fapt interesat de „propria afacere” din care să iasă un profit.

În același sens, nu a fost reținută nici infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind vorba doar de o colaborare ocazională, pentru care fiecare inculpat să câștige o sumă de bani din activitatea desfășurată.

Prin urmare, Curtea a apreciat că, în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003.

II. Cu privire la apelul declarat de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galați.

Curtea a constatat că apelul este declarat în termen. Așa cum de altfel s-a arătat la pct. I, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar latura civilă a cauzei a fost soluționată în conformitate cu concluziile acestei expertize.

Prin urmare, motivul de apel invocat de partea civilă în sensul că, inculpații trebuiau obligați la plata sumei de 454.549,11 RON la care se adaugă penalități și majorări de întârziere până la data efectuării integrale a plății nu are suport probator și corespondent în expertiza contabilă menționată, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a constatat, în acest context, că, inculpata C.R. a achitat integral suma de 19.237 RON către D.G.F.P. Buzău.

Așa fiind, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galați, a fost respins ca nefondat în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

III. Cu privire la apelul declarat de inculpatul D.C.

În apelul său, inculpatul D.C. a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât, faptele nu au fost săvârșite de acesta, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât, faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În același timp, într-un alt subsidiar, dacă se va considera că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, a solicitat ca la individualizarea pedepselor să se rețină dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., cu consecința coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere.

Instanța de control judiciar a apreciat că situația de fapt în ceea ce-l privește pe inculpatul D.C. a fost corect reținută de prima instanță și pe larg descrisă, în sensul că, acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată împreună cu alte persoane neidentificate până la momentul soluționării acestei cauze.

Probele administrate în cauză, în principal convorbirile telefonice cu ceilalți coinculpați, dar și cu persoanele neidentificate, respectiv „C.D.”, „O.”, „N.”, confirmă din plin săvârșirea acestei infracțiuni astfel încât, s-a apreciat că nu se impune achitarea inculpatului așa cum de altfel acesta a solicitat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, pericolul social creat, dispozițiile art. 72 C. pen., privind criteriile de individualizare a pedepsei, cuantumul prejudiciului, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, deși, din întregul material probatoriu administrat în cauză, rezulta cu certitudine săvârșirea acesteia.

În atare situație, în mod corect prima instanță a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, apreciind că scopul preventiv educativ al acesteia, în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen., poate fi atins în cuantumul și modalitatea de executare stabilite.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că, în ceea ce-l privește pe inculpatul D.C., nu se impune achitarea acestuia pentru infracțiunea de contrabandă calificată și nici reținerea circumstanțelor atenuante personale astfel cum s-a solicitat, cu consecința reindividualizării pedepsei și suspendarea condiționată sau sub supraveghere, motiv pentru care în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. pro. pen. apelul a fost respins ca nefondat.

IV. Cu privire la apelurile declarate de inculpații G.R. și G.M.

În apelurile lor, inculpații G.R. și G.M. au solicitat, în esență, schimbarea încadrării juridice a faptelor din contrabandă calificată în contrabandă simplă, iar la individualizarea pedepselor reținerea circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, conform art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de contrabandă calificată în infracțiunea de contrabandă simplă și respectiv, complicitate la contrabandă simplă, Curtea a constatat că, prima instanță în mod corect a reținut coautoratul în sarcina inculpatului D.C. la contrabandă calificată, infracțiunea fiind săvârșită împreună cu alte persoane neidentificate.

Prin urmare, încadrarea corectă și în opinia instanței de control judiciar este de contrabandă calificată și respectiv, de complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată în sarcina inculpaților G.R. și G.M., constând în „ajutorul” dat prin înlesnirea valorificării țigărilor știind că acestea provin din contrabandă.

În atare situație, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

S-a arătat că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților G., prima instanță a avut în vedere gravitatea faptelor comise, cuantumul prejudiciului, dispozițiile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei, împrejurarea că inculpații nu au depus nici un efort pentru achitarea prejudiciului, dar și circumstanțele personale ale acestora, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și se află la primul conflict cu legea penală, sens în care a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare. În atare situație, s-a avut în vedere faptul că, scopul preventiv educativ al pedepselor aplicate în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen., poate fi atins în cuantumul și modalitatea de executare stabilite.

Așa fiind, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., apelurile declarate de inculpații G.R. și G.M., au fost respinse ca nefondate.

V. Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.F.

În apelul său, inculpatul T.F., a solicitat, în esență, reținerea dispozițiilor art. 320

C. pen.

În același timp inculpatul T.F. a arătat că, prejudiciul este corect stabilit și a mai solicitat ridicarea sechestrului instituit de organul de urmărire penală asupra garsonierei din Ploiești.

Conform art. 320

alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul T.F., nu a solicitat primei instanțe să se facă aplicarea dispozițiilor acestui text de lege, chiar dacă a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății.

În atare situație, Curtea a apreciat că nu poate reține în favoarea acestui inculpat dispozițiile art. 320

C. proc. pen., întrucât pe de o parte, s-a trecut de momentul procesual până la care se putea solicita acest lucru, iar pe de altă parte, în cauză s-a mers pe procedura de drept comun și nu cea simplificată, fiind administrate probatorii în faza de judecată, la prima instanță.

La individualizarea pedepselor Tribunalul Buzău a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, pericolul social creat, circumstanțele personale ale inculpatului, fiind la primul conflict cu legea penală, cuantumul prejudiciului care nu este recuperat, dar și împrejurarea că a recunoscut și regretat faptele comise.

În raport de aceste criterii de individualizare, prima instanță a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, apreciind, în mod corect, că scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante aplicate corespunde dispozițiilor art. 52 C. pen.

În atare situație, Curtea a constatat că, nu este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 86

C. pen., în raport de cuantumul pedepsei.

Cu privire la motivul de apel referitor la ridicarea sechestrului instituit de organul de urmărire penală pe garsoniera din Ploiești, proprietatea inculpatului T.F., Curtea a apreciat că și acest motiv de apel este nefondat, atâta vreme cât inculpatul nu a acoperit prejudiciul cauzat părții civile.

Așa fiind, pe cale de consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpatul T.F., ca nefondat.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, împotriva sentinței penale nr. 118 din 28 iunie 2012, a Tribunalului Buzău, pe care a desființat-o în parte, în latură civilă în sensul că, a menținut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de 5.250 euro aparținând inculpatului D.C. și respectiv, a sumei de 38.500 RON, aparținând inculpatului T.F.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații D.C., G.R., G.M. și T.F. și de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. GALAȚI, împotriva aceleiași sentințe.

La analiza din oficiu efectuată în temeiul art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că nu mai sunt alte cauze de netemeinicie și de nelegalitate, sens în care, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploiești, partea civilă A.N.A.F., A.N.V., prin D.N.A.O.V. Galați și inculpații D.C., G.R., G.M. și T.F.

Motivele de recurs au fost consemnate pe larg în încheierea de la 16 ianuarie 2014.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, cât și prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare di

§ Cauze similare