ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1775/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 388 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 4196/98/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților A.C.,  A.D.  A.A. ,A.V. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (10 și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C. la pedeapsa de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de traiîc de persoane majore, în formă continuată (74 victime, exploatate prin muncă, în Spania).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, exploatați prin muncă în Spania (victimele minore T.L. și N.C.D.).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă D.L.).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa rezultantă, de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa principală în regim de detenție.

În baza art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore, în formă continuată (victimele A.M., D.F.D., B.D.T., S.I., T.M.G., B.M.A., B.G., V.G., M.P., M.S.M.,I.S. și P.M., persoane majore recrutate ori transportate, în vederea exploatării prin muncă în Spania).

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a H-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul A. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (transportarea victimei minore N.C.D. în vederea exploatării prin muncă în Spania).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (exploatarea sexuală, prin determinarea la practicarea prostituției, a victimei minore D.L.).

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată (exploatarea sexuală a victimelor Ș.A.G., M.M.D., M.E.D., T.M. și D.N.M.).

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. D. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală în regim de detenție.

În baza art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată (transportarea în vederea exploatării prin muncă în Spania a victimelor: Z.M., T.V., T.Ș., B.D.T., C.I., D.G., T.M., B.M., C.I.G., C.G., O.V., S.G.M., M.M.I., V.D., V.M.).

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 lit. a) C. pen. (asigurarea transportului victimei minore T.L., în vederea exploatării prin muncă în Spania), text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (găzduirea victimei minore D.L. în scopul exploatării sexuale a acesteia).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.V. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (exploatarea prin muncă a victimelor minore N.C.D. și T.L.).

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata A.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane (recrutarea victimei T.V., în scopul exploatării prin muncă în Spania).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (găzduirea victimei minore

D.L

în scopul determinării la practicarea prostituției).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpata A.A. să execute pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 861 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 862 și art. 82 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 6 ani pentru inculpații A.A. și A.V.

A fost încredințată supravegherea inculpaților A.A. și A.V. Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune căruia i s-a încrE.nțat supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

În baza art. 863 alin. (3) C. proc. pen., li s-a impus inculpaților A.A. și A.V. respectarea următoarelor obligații, pe durata termenului de încercare:

- să nu schimbe domiciliul sau reședința și să nu depășească limitele teritoriale ale statului român, decât cu aprobarea instanței;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate și civile din prezenta cauză.

S-a făcut în cauză, cu privire la inculpații A.A. și A.V., aplicarea dispozițiilor art. 864 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pentru cei doi inculpați.

A fost obligat inculpatul A.C. la plata de despăgubiri civile reprezentând echivalentul în lei de la data plății, astfel: 2.000 euro către partea civilă H.E.; 470 euro către partea civilă A.E.; 1.200 euro către partea civilă M.D.; 1.500 euro către partea civilă B.O.A.; 300 euro către partea civilă B.G.C.; 400 euro către partea civilă C.D.M.; 2.000 euro către partea civilă M.M.; 200 Euro către partea civilă M.F.; 1.500 euro către partea civilă S.S.; 3.000 euro către partea civilă Ș.A.; 3.000 euro către partea civilă G.M. F.; 1.000 euro către partea civilă C.P.; 200 euro către partea civilă N.G.; 2.000 Euro către partea civilă V.E.; 1.750 euro către partea civilă G.M.A.; 4.000 euro către partea civilă B.C.M.; 1.200 euro către partea civilă P.L.; 1.000 euro către partea civilă D.N. și 1.000 euro către partea civilă D.I.

Au fost obligați inculpații A.C. și A.V., în solidar, la plata de despăgubiri civile, reprezentând echivalentul în lei de la data plății, astfel: 1.850 euro către partea civilă D.G.; 4.000 euro către partea civilă B.M.; 3.000 euro către partea civilă C.I.G.; 1.200 euro către partea civilă C.G.; 2.000 euro către partea civilă O.V.; 3.000 euro către partea civilă S.G.M.; 1.550 euro către partea civilă M.M.I.; 2.000 euro către partea civilă V.D. și 1.000 euro către partea civilă V.M..

Au fost obligați inculpații A.C. și A. D. la plata de despăgubiri civile, în solidar, reprezentând echivalentul în lei de la data plății, astfel: 2.500 euro către partea civilă T.M.G.; 12.000 euro către partea civilă N.C.D.; 1.500 euro către partea civilă B.G.; 2.000 euro către partea civilă V.G.; 800 euro către partea civilă M.P.; 1.800 euro către partea civilă M.S.M. și 3.000 euro către partea civilă I.S.

Au fost obligați aceiași inculpați (A.C. și A. D.), în solidar, la plata sumei de 1.200 lei, despăgubiri civile către partea civilă B.M.A..

Au fost obligați inculpații A.C., A. D. și A.V., în solidar, la plata sumei de 3.500 euro către partea civilă B.D.T., în echivalentul în lei la data plății.

S-a luat act că numiții I.M. și I. nu au formulat pretenții în calitate de moștenitori ai părții civile decedate I.D., pentru suma de 2.000 euro cuvenită acestuia.

S-a luat act că părțile vătămate C.D., P.I. și N.O.V., precum și martorii T.Ș., D.T., Ș.I., S.M.Ș., S.I., S.M. și T.M.A., nu s-au constituit părți civile.

S-a luat act că numiții T.Ș., S.I., S.M., S.M.Ș., D.T. și T.M.A. nu au participat în procesul penal ca părți vătămate sau părți civile.

S-a luat act că părțile civile Z.M., D.F.D., S.M.C., S.G.V., P.I., T.L., T.V., A.P., C.E., N.C.G., S.E., N.V.D., D.I., S.G.C., S.M., A.M., P.M., S.L., S.I., S.I., C.I., T.M., L.A.F., A.N., R.A.G., B.M.A. și N.S. au renunțat la pretențiile civile formulate în cauză (B.M.A. doar la suma de bani rezultată din munca prestată).

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.C. a sumelor de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore și care nu au servit restituirii victimelor, având în vedere echivalentul în lei de la data executării, astfel: 3.600 euro (partea vătămată Z.M.); 600 euro (partea vătămată S.M.C.); 500 euro (partea vătămată S.G.V.), 9.000 euro (partea vătămată B.M.A.); 300 Euro (partea vătămată N.S.); 2.000 Euro (partea vătămată decedată I.D.); 2.000 euro (partea vătămată T.L.); 4.200 euro (partea vătămată T.V.); 60 euro (partea vătămată N.C.G.); 60 euro (partea vătămată Stan Gabriel); 400 euro (partea vătămată A.M.); 60 euro (partea vătămată S.I.); 300 euro (partea vătămată S.I.); 1.800 euro (partea vătămată C.I.); 1.800 euro (partea vătămată T.M.), 325 euro (partea vătămată A.N.); 325 euro (partea vătămată R.A.G.,); 300 euro (martorul S.M.), 150 euro (martorul T.M.A.), 6.000 euro (martora T.Ș.).

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. D. a sumei de 2.000 euro, pentru care martora Ș.A.G. nu a formulat pretenții civile, precum și a unei arme de foc neletale, semiautomate, care folosește muniție neletală cu efect sonor sau cu gaze iritant lacrimogene, marca E., model special 99, având calibrul 9 mm, și două cartușe din metal sertizate cu capac din plastic de culoare verde, unul neinscripționat pe rozetă, iar celălalt purtând inscripția.

S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta  Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița, nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009 cu privire la autoturismul, proprietate comună devălmașă a inculpaților A.A. și A.V. și la imobilul cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, proprietatea acelorași inculpați, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. S.M. din 3 iulie 2000.

A fost menținută măsura sechestrului asupra apartamentului, situat în Țăndărei, județul Ialomița, coproprietatea inculpaților A.A. și A.V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. D.M.L. din 30 mai 2008 și asupra sumei de 3.500 euro, consemnați la C.E.C. B., conform chitanței recipisei de consemnare, aparținând inculpatului A. D..

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților A.C. și A. D., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada arestării preventive de la 2 octombrie 2009 la zi, pentru inculpatul A.C. și perioada reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2009 la zi, pentru inculpatul A. D.

S-a luat act că inculpatul A.V. a fost reținut și arestat preventiv, de la 1 septembrie 2009 la 7 ianuarie 2010.

S-a luat act că inculpata A.A. a fost reținută 24 de ore, începând cu 1 septembrie 2009, orele 14,45.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A.C. a început să lucreze în Spania, în agricultură, din anul 2006. La început, a ocupat doar funcții de execuție, în echipe de culegători de citrice (portocale și mandarine), struguri, kaki sau piersici, la recoltatul legumelor ceapă și usturoi. Apoi, începând cu toamna anului 2006, din proprie inițiativă, inculpatul a început să recruteze, în scopul exploatării, oameni din Bucu, Slobozia, Scânteia sau alte localități din județul Ialomița, atât direct cât și indirect, prin intermediul membrilor familiei sale, concubinei sale din acea perioadă, T.Ș. sau chiar prin intermediul altor persoane, îndeosebi victimele deja recrutate, persoane de bună credință aflate în eroare de fapt, ce au acționat astfel fără vinovăție.

Inculpatul A.C. a plecat în Spania în luna martie 2006 și a început să lucreze într-o echipă coordonată de un anume „E." din Sinaia, un antreprenor român care contracta lucrările cu proprietarii spanioli de livezi sau sole agricole.

Cu timpul, în comunitatea din localitatea de domiciliu, comuna B., s-a aflat că lucrează în Spania în agricultură și s-a zvonit că ar câștiga destul de bine, astfel că a fost contactat pentru detalii de mai multe persoane, cunoștințe sau afini.

Inculpatul le-a convins pe acele persoane că merită să muncească în agricultură în Spania, îndeosebi prin afirmațiile mincinoase că sezonul de muncă dura continuu cel puțin 6-7 luni de zile. I-a determinat astfel să ajungă în Spania mai întâi pe martorii Ș.I. și D.T., unchi prin alianță al inculpatului, ambii începând cu luna mai 2006, persoane care și-au plătit singure transportul și s-au întâlnit cu inculpatul în localitatea Carlet.

Realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta decât cea prezentată de inculpatul A.C.

În activitățile în care au fost implicați martorii și apoi celelalte persoane nu exista un singur sezon de muncă, continuu, ci mai multe, de-a lungul unui an agricol.

Astfel, un prim sezon de muncă în agricultură în Spania debutează efectiv la jumătatea lunii martie cu răritul (operațiune denumită „clarit") și apoi culesul piersicilor și durează doar până la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, perioada de cules a pepenilor.

Urmează o pauză de aproximativ o lună de zile, până la începutul lunii iulie când, timp de cel mult două-trei săptămâni, se muncește la ceapă și usturoi (muncă ce presupune mai multe operații efectuate în zile consecutive și plătite distinct, cu un tarif orar sau cantitativ, în funcție de lăzile umplute: ridicarea de pe pământ, în urma utilajului ce le dezgropa, curățarea de rădăcini și coji, încărcarea în lăzi sau paleți).

Al treilea sezon debutează abia la jumătatea lunii septembrie (deci după o pauză de aproximativ două luni de zile) când începe culesul strugurilor, activitate ce se continuă cu adunatul citricelor, de la jumătatea lunii octombrie până chiar la jumătatea lunii februarie a anului următor.

Cei doi martori au locuit într-o casă cu mai multe încăperi, în condiții relativ decente, amândoi într-un singur pat, însă aveau acces la bucătărie, la un grup sanitar, aveau apă caldă asigurată de un boiler și își preparau hrana la un aragaz cu butelie. Fiecare a plătit o chirie lunară de 100 euro în perioada în care au muncit și doar 50 euro în lunile de inactivitate. Tot ei își plăteau transportul de la locuințe la livezi sau solele agricole, însă nu mai mult de 1 -2 euro pe zi.

„E." le-a plătit câte 5 euro pe oră la piersici, ceapă (pentru activitățile tarifate la oră) și struguri, 4 euro/oră la pepeni, o sumă de 1,4 - 1,6 euro pentru fiecare ladă de usturoi, o sumă de 1,20 euro pentru fiecare ladă de mandarine și 0,70 euro pentru fiecare ladă de portocale (lăzi ce aveau o capacitate de aproximativ 20 de kilograme). Nu le-a perceput vreo sumă de bani pentru că le-a găsit de muncă.

Pentru asigurarea hranei, au cheltuit lunar cel mult 200 euro. De regulă, se cheltuia doar 30 de euro pe săptămână, mai ales că își preparau pâinea în casă.

„E." contracta lucrări în livezile de piersici și citrice, ba chiar și pe solele cu pepeni în localitățile Canals și Carlet, în timp ce solele cu ceapă și usturoi se aflau în apropierea localității Albacete, unde antreprenori erau membrii familiei „S.", mai exact un anume S.A. și fiul său S.I., alias „M.", țigani originari din Turnu Măgurele.

Munca constantă timp de o lună de zile putea aduce lunar un câștig net de doar 700-800 euro întrucât un muncitor harnic putea umple cu mandarine cel mult 40-45 de lăzi zilnic, dar mE.a era de 20-25 de lăzi, iar o echipă de 8 (opt) persoane (mE.a muncitorilor dintr-o echipă productivă) nu putea încărca mai mult de 40 de paleți cu ceapă sau usturoi. Un paiet avea o capacitate de aproximativ 400 de kilograme. Ca urmare, în condiții obișnuite, majoritatea celor audiați a fost de acord că, în genere, se puteau câștiga, lunar, aproximativ 600 euro.

Cel mai probabil în luna august 2006, dacă nu la începutul lunii septembrie, inculpatul A. D. l-a contactat pe A.M., zis „M.C." (parte civilă în cauză), un consătean de-al său și l-a întrebat dacă era interesat să muncească în Spania, în agricultură, pentru a-i face, astfel, un serviciu fratelui său, A.C. A. D. i-a spus părții civile că urma a fi cazată într-o casă cu bucătărie și îi plătea el biletul de transport în Spania, cu condiția ca banii să fie recuperați ulterior din salariu.

Aceste aspecte au rezultat exclusiv din depozițiile de la urmărirea penală ale părții civile, în fața instanței acesta retractând și adoptând o poziție net favorabilă inculpatului A.C.

Partea civilă a vorbit la telefon și cu inculpatul A.C., care i-a promis că-i va trimite banii lui A. D. pentru a cumpăra bilete de autocar. A plecat împreună cu M.S. (cumnatul inculpaților) și mai multe rude sau afini ai acestora, de fel din Amara, martorii S.I., S.M.Ș. și S.M. (acesta din urmă văr primar cu inculpații). Biletul de autocar al părții civile a fost plătit de inculpatul A. D..

În Spania au fost cazați de A.C. și Sima Ilie (alias M.) în podul unei case din Albacete ce aparținea lui Sima Adrian. Au dormit pe saltele, înghesuiți, mai multe persoane, au avut acces la o toaletă amenajată în curte, s-au spălat cu apă încălzită la soare într-un butoi și s-au hrănit cu alimente cumpărate de inculpatul A.C. la prețuri mult mai mici decât cele pe care li le comunica.

La început, inculpatul A.C. muncea alături de ei. Cu timpul, însă, acesta a început să-și aroge calități de șef, să-i comande și să țină o evidență a lăzilor umplute. Le-a reținut celor veniți pașapoartele, pentru a-i împiE.ca să plece, i-a lovit pe A.M. și pe M.S. atunci când l-au certat pentru că îi înșela și nu i-a lăsat niciodată să-și ridice salariul direct de la E.

După un timp, în luna noiembrie 2006, Ș.I., D.T. și partea civilă A.M. au început să-i reproșeze inculpatului A.C. caracterul mincinos al promisiunilor făcute, raportat la condițiile concrete de muncă și implicit de salarizare din Spania, realități ce i-a determinat să se întoarcă acasă (cazul martorilor S.I., S.M.Ș. și S.M., respectiv Ș.I. și D.T., ce s-au întors în țară cu sume cuprinse între 400 și 3.000 de euro fiecare, în funcție de timpul total de muncă) sau să încerce să-și găsească o altă echipă (cazul părții civile A.M., ce i-a cerut lui E. să-i plătească salariul fără intermedierea inculpatului, astfel că a reușit să se întoarcă în țară la începutul anului 2007, după patru luni de muncă, cu un câștig net de 300 de euro, dintre care 200 de euro trimiși prin intermediul unei instituții financiare de transfer internațional de bani).

Partea civilă A.M. a muncit trei luni pentru inculpatul A.C., dar nu continuu, astfel că suma solicitată la urmărirea penală ca despăgubiri, de 400 euro, a fost apreciată ca fiind justificată.

În fața instanței, însă, a renunțat la aceste pretenții, arătând că inițiativa plecării în Spania i-a aparținut. Salariul îl primea de la A.S., și nu de la A.C., care ar fî muncit alături de ei, lipsa unui câștig corespunzător muncii depuse datorându-se exclusiv timpului nefavorabil. Aceste susțineri au fost interpretate, însă, cu rezervă, față de modul amănunțit în care partea civilă a relatat la urmărirea penală modalitatea de exploatare prin muncă exercitată de inculpatul A.C., atitudinea agresivă a acestuia, prezentarea mincinoasă a realității, inducerea în eroare a victimelor.

Din această perioadă, inculpatul a început să lucreze ca șofer pentru familia S., activitate ce i-a asigurat un contact direct și familiar cu antreprenorii români și străini ce acționau în zonă și, pe cale de consecință, contactul direct cu proprietarii spanioli. Aceste contacte, deprinderea cunoștințelor necesare, l-au determinat probabil să ia hotărârea de a acționa și el ca un veritabil antreprenor.

În luna ianuarie 2007, odată cu întoarcerea în România, inculpatul a început să recruteze direct și indirect (prin intermediul altor persoane), din localitatea de domiciliu, comuna B. sau din S., persoane pe care să le exploateze în Spania, inducându-le în eroare cu privire la durata muncii, condițiile de salarizare, cazare, plata utilităților, a transportului la locul de muncă, etc.

I-a recrutat astfel din comuna Bucu pe martora T.Ș. și părțile civile A.E. (aceasta și prin intermediul lui N.I., concubinul din acea perioadă al învinuitei T.Ș.) și P.M., iar din Slobozia, pe părțile civile S.I., zis și „D.R." (acesta și prin intermediul fratelui său, A. D., aspect neconfirmat însă prin declarația din fața instanței și susținut doar de depoziția părții civile de la urmărirea penală), S.L., O.V., S.S., zis „S.", N.C.G. și C.P. (ultimii cinci și prin intermediul lui S.I., cu care sunt rude sau prieteni).

Întrucât nu au fost ascultați în cauză., instanța nu a cunoscut exact modalitatea în care au fost recrutați, în aceleași împrejurări de timp și, poate și de loc, numiții A.M., S.V., D.D. și S.Ș.

Dacă S.L., O.V., A.M., S.Ș., S.V., A.E., D.D. și P.M. au ajuns în Spania, la Valencia, cu autocarul, cu o cursă R.T., cu plecare din Slobozia, la data de 15 februarie 2007, inculpatul a plecat cu avionul, cu o cursă Blue-Air, la data de 16 februarie 2007 (ce a ajuns înaintea autocarului), însoțit de T.Ș., S.S., S.I., N.C.G. și C.P.

Inculpatul le-a promis tuturor că vor fi plătiți cu suma de 5 euro pe oră, că se muncea 10 ore pe zi, inclusiv week-endul, iar sezonul de muncă dura 4-6 luni de zile. Când a fost întrebat unde vor dormi, le-a răspuns celor interesați că va închiria o locuință, iar ei vor plăti o chirie modică, de 10-20 de euro lunar.

Doar unora le-a spus înainte de plecarea în Spania că le va opri din salariu un comision de 250-300 de euro pentru că le găsise un loc de muncă (de exemplu, părților civile C.P. și S.L.). Celorlalți le-a spus abia după ce au ajuns în Spania (de exemplu, cazul părților civile P.M., O.V. și A.E.).

Unora le-a perceput chiar și un comision de 1 euro pentru fiecare oră de muncă (atunci când se muncea în acest regim).

Partea civilă S.I., zis și „D.R." a lucrat în trecut la „H." împreună cu inculpatul A. D., pe care îl cunoștea astfel destul de bine încât să-1 întrebe dacă era adevărat că fratele său, A.C., recrutează oameni, forță de muncă pentru Spania, cum se zvonea.

Datorită acestor împrejurări, instanța a apreciat veridicitatea depoziției din faza urmăririi penale și a reținut contribuția inculpatului A. D. în recrutarea acestei persoane.

A. D. i-a spus că C. lucra într-adevăr în Spania, unde avea relații cu patronii spanioli și îl putea ajuta. L-a sunat astfel pe A.C. și a aflat că avea nevoie de oameni, circa 30-40 de persoane, la cules de fructe, ce urmau a fi plătiți cu suma de 6-7 euro pe oră (adică un câștig zilnic de cel puțin 50 de euro, la un program de muncă de 8 ore) și că avea un apartament închiriat în Spania unde puteau locui, plătind fiecare o chirie modică de 10-20 de euro. Inculpatul l-a asigurat că îi va ajuta să încheie contracte de muncă pe perioade cât mai lungi. Tot el le-a spus că vor trebui să-și asigure singuri hrana.

Despre aceste aspecte, partea civilă a relatat amănunțit în declarația de la urmărirea penală, declarație ce s-a coroborat cu cele ale altor părți civile ascultate de procuror.

A luat astfel legătura, direct sau indirect, cu prietenii, rudele și a finilor săi: A.M., S.V., S.Ș., D.D., S.S. (frate), N.C.G. (văr) și C.P. (cumnat).

Inculpatul a plătit biletele celor plecați cu autocarul și biletele de avion emise pe numele său și al martorei T.Ș., cel mai probabil cu banii împrumutați de la un țigan din Tăndărei, o sumă de 2.500 de euro. A cazat victimele în Alzira într-un imobil cu 4 camere, în care se mai aflau încă 4-5 persoane din Moldova, ce munceau pentru alți șefi de echipă.

Se dormea pe saltele așezate direct pe podea. Inculpatul și T.Ș., devenită concubina sa, dormeau însă în singurul pat din casă, într-o cameră de la mansarda imobilului. Pentru a se spăla, încălzeau apă pe un reșou conectat la o butelie cu gaz.

Au stat fără a munci până la data de 20 februarie 2007, când inculpatul i-a dus câteva zile (posibil doar două sau cel mult șapte) la cules de mandarine, perioadă de timp în care S.I. a făcut echipă cu S.S., N.C.G., C.P., S.V. și, cel mai probabil, D.D. (acel M. la care se face referire în declarații). De altfel, după aceea, s-a stat până în luna mai, în parte datorită ploilor.

Inculpatul îi transporta cu o dubită la livezi, aflate la o distanță de aproximativ 100 de kilometri de locuință, activitate pentru care percepea zilnic, fiecăruia, o sumă de 5 euro.

Întrucât pentru munca prestată cei șase au primit doar o sumă de 30 de euro, cu titlu de avans, s-au certat destul de rău cu inculpatul, care le-a spus, însă, că nu îi va lăsa să se întoarcă în țară, chiar dacă pentru moment nu se găsea de muncă.

De teamă, s-au hotărât să plece fără știrea sa atunci când au constatat că inculpatul vorbea cu foarte mulți țigani spoitori (grupul din Bora la care se face referire mai jos). Astfel, S.S. și C.P. au cerut rudelor sau concubinelor bani, trimiși prin W.U., în total o sumă de 800 euro, pe care au folosit-o toți șase pentru a cumpăra bilete de autocar cu destinația România, la data de 25 februarie 2007.

Chiar dacă în fața instanței S.L. a renunțat la pretențiile civile, declarația sa a dovedit exploatarea prin muncă exercitată de A.C., felul în care acesta oprea bani din salariul cuvenit lui și altor persoane. A susținut, de asemenea, că A.C. l-a obligat pe O.V. să-i trimită tatălui său, inculpatul A.V., la Ograda, suma de 300 euro, pentru a-l lăsa să plece. Partea civilă O.V. a confirmat că fratele său i-a trimis, pe 15 februarie 2007, inculpatului A.V., suma cerută, pentru a i se permite să se întoarcă în țară.

S.S. și-a plătit singur transportul, dar a fost recrutat de A.C. prin promisiuni mincinoase, după cum el însuși declară.

Atât S.I., cât și N. C.G., în declarațiile din fața instanței, au susținut că nu au lucrat efectiv mai mult de două zile, pentru care nu li s-ar cuveni decât aproximativ 60 euro, sume pe care au înțeles să nu le mai solicite.

În aceeași zi, de 25 februarie 2007, au plecat din Slobozia cu un autocar R.T., cu destinația Valencia, părțile vătămate P.I. și N.O.V. și părțile civile S.E., B.Gigi, M.F., N.V.D., D.I., C.E., S.G. și S.M., persoane recrutate de inculpatul A.C., direct sau indirect (prin intermediul părții vătămate P.I. sau al părții civile N.V.D.).

Astfel, părțile civile N.V.D., zis „B." (prieten și cu P.I.) și D.I. (un văr al inculpaților) au vorbit la telefon cu A.C., despre care auziseră că recruta oameni pentru muncă în agricultură în Spania. Inculpatul le-a promis că le dă un salariu de 4 sau 5 euro pe oră.

Inculpatul a discutat, de asemenea, direct cu partea vătămată P.I., o cunoștință de-a sa, iar aceasta i-a convins să-l însoțească pe S.E., zis „J.", un prieten și pe nepoții săi, N.O.V. și B.G.C., zis „P." Inculpatul le-a promis plata unei sume de un euro pentru fiecare ladă de portocale culeasă și perceperea unei chirii lunare de 100 de euro. A reușit să-l convingă chiar pe P.I. să-l împrumute cu suma de 3.500 de euro, destinată aparent achiziționării unor autovehicule second-hand, cu care să transporte muncitorii la câmp. Se dorea să nu se mai plătească chirie lui M. pentru autovehiculele folosite. în realitate, inculpatul a trimis acei bani în țară pentru a restitui banii împrumutați cu camătă (unui țigan din neamul lui „B.").

Poate fi o explicație pentru care nu i-a perceput comisionul de 250 Euro.

Dacă S.E. s-a întors în țară după doar o lună, P.I., N.O.V. și B.G.C. s-au întors la începutul lunii iunie 2007, numai după ce P.I. a reușit să-și recupereze banii împrumutați (mai mult pe seama celorlalte victime, din salariile cărora a fost reținută suma de către inculpat).

Cu partea civilă M.F., zis „Bureți" au vorbit atât P.I. cât și, ulterior, inculpatul. A.C. a comunicat telefonic și cu părțile civile S.M. și S.G., zis „C.", după ce acestea discutaseră de principiu cu N.V.D., ce le este cumnat, respectiv unchi. S-au întors în țară la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie 2007. Partea civilă C.E., zis „L." a auzit convorbirea telefonică purtată de vecinul său, N.V.D. cu inculpatul, telefonul fiind dat pe speaker. S-a întors în țară împreună cu cei din Bora, cu bani ceruți membrilor familiei sale.

Ajunși în Alzira, au stat 3-4 zile, după care au mers la cules de portocale, plătiți cu 0,5 euro pe ladă. Nu numai că inculpatul le-a pretins comision lui S.E., N.O.V. și B.G.C., dar le-a și reținut ultimilor doi actele de identitate, pentru a fi sigur că nu pleacă înainte de a dobândi acei bani.

Când au muncit prin rotație 4-5 zile la cules de portocale, intermediar a fost un anume M. din Pitești, care îi plătea lui M. un comision de 0,5 euro pentru fiecare ladă. M. a fugit, după ce M. l-a bătut pentru că nu îi plătise comisionul. Au aflat de la „E." că el avea nevoie de oameni la piersici după 27 martie 2007, că C. îi adusese la muncă cu o lună mai devreme.

E. a fost cel care le mai găsea de muncă, prin rotație, pentru ca fiecare să ajungă să câștige ceva bani. Au muncit la rărit piersici timp de 4-5 zile, până când s-a stricat mașina cu care mergeau la muncă și au întârziat, astfel că au fost concectați de proprietarul spaniol.

Deși inculpatul le-a spus de câteva ori celor chemați la muncă în Spania că puteau pleca dacă nu le conveneau condițiile de muncă, acesta știa, însă, că le era imposibil, pentru că nu aveau bani, nu știau limba spaniolă, iar el le luase actele de identitate.

În aceeași perioadă de timp, la o dată incert stabilită, au ajuns în Spania și părțile civile A.P., D.F.D., zis „M.", L.A.F., N.G.și C.D.M., zis „M.". D.M., o altă persoană din acest grup, nu a fost ascultată în cauză.

A.P. este văr primar cu inculpatul A.C., cu care a vorbit la telefon după ce discutase, în prealabil, cu D.Z., zis „Z.Z.” Inculpatul A.C. i-a făcut o ofertă tentantă.

Astfel, i-a spus, inițial, că are nevoie de șapte oameni cărora le plătea el transportul. Urmau să culeagă citrice și kaki, muncă plătită cu 4 euro pe oră sau un euro/ladă, la un program zilnic de 10 ore. îi caza într-o vilă unde se plătea o chirie de 100 euro pe lună și le garanta muncă timp de 3 luni. A insistat să afirme că nu e „țeapă", discuție auzită și de ceilalți, întrucât a dat telefonul pe speaker.

Aceleași condiții le-au fost promise unora și de „C.", inculpatul A. D., fratele lui C., dar la un moment în care aceștia luaseră deja hotărârea plecării în Spania. Despre o recrutare propriu-zisă, din partea inculpatului A. D., se poate vorbi doar în cazul părții civile D.F.D., deoarece inculpatul i-a relatat lui D.Z. condițiile de muncă de mai sus, iar partea civilă a aflat de la acesta din urmă.

Poate și din cauză că se temea de ei, de amenințările lor că îl vor pedepsi dacă îi minte, în cazul lor, inculpatul a revenit asupra promisiunii inițiale de a le plăti el transportul, așa că au ajuns să se împrumute. Nu le-a pretins vreun comision (tot din aceeași cauză, cel mai probabil)

Au stat în Alzira 13-14 zile fără a munci, timp în care inculpatul le-a dat doar suma de 5 euro pentru mâncare, așa că au fost nevoiți să fure sau să caute alimente expirate în tomberoane (îndeosebi femeile). Au ajuns să se certe și l-au determinat pe A.C. (destul de violent: l-au scos la judecată și l-au amenințat că îl taie) să le plătească drumul înapoi în țară, o sumă de 700 euro.

Înainte de a pleca în Italia, unde sperau să găsească de muncă, partea civilă A.P. a luat din geanta lui C. actele de identitate și le-a restituit persoanelor din Ciulnița. Ajunși pe teritoriul statului italian, au cerut în cele din urmă bani de acasă pentru a se întoarce în țară.

Inculpatul îi supraveghea pe cei care vorbeau la telefon cu rudele din România, sens în care sunt multe declarații de martori și părți civile. I-a plătit cu 0,7 euro pentru lada de portocale, unde el ținea evidența. După două săptămâni de muncă, i-a chemat pe rând să le facă plata. A perceput fiecăruia suma de 100 euro chirie. A afirmat că le va lua tuturor celor cărora le plătise mâncare și transportul în Spania o dobândă de 25%, pe care o plătea și el la cămătari. A făcut-o astfel datoare pe partea civilă A.E. (C., cum este cunoscută mai bine, persoană ce încercase să plece legal la muncă în Spania, dar fusese respinsă întrucât depășea vârsta de 45 ani) cu suma de 600 euro. Când partea civilă s-a certat cu el, reproșându-i că nu îi spusese anterior aceste costuri, a înjurat-o și a amenințat-o că îl va trimite pe fratele său, A. D., să îl bată pe soțul său. în prezența ei, a sunat persoana despre care a susținut că ar fi fratele său. Când i-a spus și acelei persoane că partea civilă este nemulțumită, interlocutorul a înjurat-o și a amenințat-o că va avea el grijă de soț și de fiica sa, dar nu se poate stabili cu certitudine că era vorba de inculpatul A. D., întrucât, așa cum a susținut însăși partea civilă în cauză, ea nu-l cunoștea pe acesta, și, deci, nu îi putea recunoaște vocea.

Imdiat ce ajunsese în Spania, partea civilă o chemase pe sora sa H.E. (și ea parte civilă în cauză) la cules de piersici, activitate pe care inculpatul promitea să o plătească cu suma de 30 euro pe zi. Tot el se angaja să le asigure în mod gratuit mâncare și cazare, date pe care le-a aflat și direct de la inculpat, tot telefonic.

Inculpatul A.C. s-a angajat să-i plătească acestei părți civile transportul și i-a cerut să se ducă la Bucu să discute cu părinții săi, care urmau să o ajute să plece. Biletul a fost plătit efectiv de numitul A.M., fiul său, o sumă de 90 de euro și tot acesta i-a dat părții civile 10 euro, bani de drum.

În Spania, inculpatul A.C. i-a cerut actul de identitate imE.at ce a cazat-o. A muncit efectiv la piersici, un număr de 11 zile, bani pentru care C. i-a spus că a încasat suma de 330 euro. Când i-a scăzut datoriile: 100 euro chiria, 150 euro biletul de autocar, 60 euro telefoanele date în România când a vorbit cu ea și soțul său ori telefoanele date șoferului de autocar, 5 euro pe zi pentru transportul la livadă, energie electrică și mâncare, i-a spus că îi este datoare cu suma de 150 euro.

În imobil mai locuia o familie din Tecuci, G. și R., doi soți care lucrau direct pentru M. (S.I.). întrucât inculpatul A.C. le-a oprit și lor bani pentru chirie, transportul la livezi și le-a perceput comisionul de 250 de euro, R. l-a sunat pe M., care le-a spus tuturor că, de fapt, lui îi aparținea casa (întrucât trăia cu „L.", cetățean spaniol), mijloacele de transport erau ale mamei sale și ea cetățean spaniol, iar C. nu era altceva decât șoferul lui. M. le-a cumpărat țigări și mâncare și s-a certat cu inculpatul. A venit să discute cu ei și pentru că aflase că A.C. le bătea pe T.Ș. (o dată chiar cu un ciocan) și pe A.E. Nu le-a mai perceput chirie și bani de transport atunci când l-au mințit că pleacă în țară, instigați de C.

Spre sfârșitul lunii martie 2007, pentru a nu-i plăti chiria lunară lui M., au fugit cu toții în Carlet, unde au fost cazați într-o casă închiriată de A.C. și „L." care nu avea baie și era infestată de rozătoare. Inculpatul A.C. le-a spus că a plătit anticipat chiria pe trei luni, o asigurare și a cumpărat un boiler, cheltuind în total 2.100 euro, pe care i-a scăzut din salarii. S-a lucrat cu „E." la rărit piersici, fiind plătiți cu suma de 3 euro pe oră, însă numai bărbații. Până s-au copt piersicile, trei săptămâni de la rărit, au mai mers la adunat cartofi.

în timp ce stăteau în Carlet, a apărut M., care l-a certat pe C. că îi abandonase mașinile la fuga din Alzira, așa că i-au fost furate bunuri și primise amenzi de la poliția spaniolă. M. l-a amendat pe C. cu o sumă de bani (destul de mare, probabil 500 de euro). S-au întors să muncească pentru acesta în localitatea El Pe Der Noso, însă inculpatul nu a vrut să locuiască la M. acasă, așa că i-a dus într-o pădure unde au dormit două nopți sub cerul liber.

Rămăseseră A.E., sora sa M. (H.E.), A.C., T.Ș. (F.) și F.P.M. Au adunat usturoi timp de două zile, primind 1 euro pentru fiecare ladă, adică în total 34-36 de euro fiecare.

În ziua de 12 iunie 2007, partea civilă A.E. i-a povestit situația lor unei femei ce spunea că lucra de 6 (șase) ani pentru mama lui M. Cu ajutorul acesteia, ea și M. s-au mutat în casa mamei lui M. (acesta din urmă i-a alungat de fapt atunci pe A.C. și T.Ș.). Intervenția tatălui lui M. l-a determinat pe A.C. să le restituie actele. Partea civilă nu a muncit timp de două luni pentru că tatăl lui M., A.S., nu avea acte de comunitar. A apelat în cele din urmă la un nepot aflat în Spania, care a ajutat-o cu bani să se întoarcă acasă.

Rămas doar cu T.Ș., inculpatul a determinat-o să-și mintă rudele din Scânteia - pe frații săi, T.V. și T.P. și pe M.V.I., concubina acestuia din urmă, persoane de bună credință, unii dintre ei chiar victime - cu privire la condițiile reale de muncă, salarizare și cazare din Spania, în scopul recrutării unui număr cât mai mare de persoane pe care să le exploateze prin muncă, la usturoi, al cărui sezon tocmai începuse.

Una dintre promisiunile hotărâtoare în luarea deciziei de a merge la muncă a fost cea a plății transportului, cu sau, mai ales, fără condiția recuperării ulterioare din salariu. De altfel, imposibilitatea asigurării unor sume satisfăcătoare plății biletelor de autocar pentru toate persoanele interesate a determinat plecarea acestora în Spania în mai multe etape/grupuri.

Primii plecați (la o dată incert stabilită, în perioada iunie-iulie 2007) au fost părțile civile S.G.M., zis „G.", Z.M., zis „Marin a Iu Căsoi" și G.T.V.

În recrutarea părții civile T.V., au jucat un rol atât A.C., cât și inculpații A.A. și A.V., cei care l-au vizitat în Scânteia și l-au pus în legătură (telefonică) cu primul. De asemenea, un rol hotărâtor l-a avut și discuția purtată cu sora sa, T.Ș., concubina de atunci a inculpatului A.C. De la ea a aflat, de exemplu, că inculpatul este un fel de șef, că a cumpărat mai multe culturi și că are nevoie de oameni la muncă.

Discuțiile (cu părinții lui C., cu acesta și cu T.Ș. la telefon) s-au purtat în prezența martorilor T.P. și M.V.

S.G.M. a vorbit cu T.P. și T.V., unchii săi. A aflat că T.Ș. afirmase că bărbatul ei are relații, poate să plătească oameni și are nevoie de forță de muncă la cules de mandarine. Inculpatul le promitea o sumă de 1 euro pentru lada de usturoi, 1,2 euro pentru lada de mandarine și 0,8 euro pentru lada de portocale. De asemenea, suporta jumătate din costul hranei.

Partea civilă l-a convins pe Z.M., zis „Marin a Iu Căsoi" să meargă.

Inculpatul A.V., cel care le-a luat biletele de autocar, le-a spus să își vadă de treabă în Spania, că va fi bine, că se câștigă o grămadă de bani.

Ajunși în Spania, au fost cazați într-o hală din Balazote. Plăteau o chirie de 3 euro pe zi. Se sculau la ora 04.00, ajungeau pe câmp la ora 05.00, unde terminau munca în jurul orelor 20.00 - 21.00.

Inculpatul A.C. i-a mințit că el, ca șef de echipă, plătea spaniolilor pentru a primi o lucrare, câte 250 euro pentru fiecare om angajat, bani pe care trebuia să-i recupereze din salariile ce li se cuveneau pentru munca prestată. în hală mai erau cazați vreo sută de persoane, ce foloseau în comun un grup sanitar cu două closete și un boiler. Inculpatul mânca separat împreună cu T.Ș.. Până la venirea celorlalți din Scânteia, la data de 02/3 august 2007, când s-au mutat în Alcudia la jumulit de ceapă, nu au fost plătiți. Inculpatul le-a calculat biletul de autocar România - Spania 100 euro, deși plătise efectiv doar 80 euro. Diferența o constituia o dobândă pentru că se împrumutase de la fratele său, A. D.

Inculpatul A.C. îi amenința permanent să aibă grijă ce vorbesc acasă. Altfel, urma să-l trimită pe inculpatul A. D. - „C." să le omoare familiile celor care nu le conveneau condițiile și se plângeau. Nu i-a lăsat să ia legătura cu rudele din țară. Niciuna dintre amenințări nu s-a materializat. De regulă, cei amenințați nu-l cunoșteau pe A. D. și nici nu au primit, ulterior, personal, amenințări de la acesta. Nu s-a putut stabili, cu certitudine, că amenințările adresate telefonic îi aparțin acestuia.

Părțile civile C.I.G., C.I., C.G., D.G., G.M. F., T.L., T.M., B.D. și B.M. au plecat în Spania (spre Madrid) cu o cursă R.T., la data de 31 iulie 2007. Majoritatea au fost recrutate de inculpatul A.C., în mod mijlocit, prin intermediul martorei T.Ș. și a rudelor sale din comuna Scânteia - frații săi T.V. și T.P., la M.V.I., concubina acestuia din urmă, la S.G.M., persoane de bună credință, induse la rândul lor în eroare sau constrânse să mintă, unele dintre ele chiar victime. Cu unii, însă - cazul părții civile B.M. -, a vorbit direct.

Instanța de fond nu a putut reține că A.V. a jucat un rol în recrutarea victimelor, deși le-a dat asigurări că fiul său se descurcă în Spania, câștigă bine, lucru ce li se poate întâmpla și lor dacă se țin de treabă, ci doar în transportarea lor spre Spania, prin intermediul firmei R.T., unde i-a îndrumat, le-a cumpărat bilete sau le-a dat banii necesari să și le cumpere. De asemenea, le-a dat bani de cheltuială pe drum, mai puțin părții civile G.M. F., care, așa cum a susținut, a avut bani proprii.

C.I.G. și C.I. au vorbit la telefon cu A.C. la îndemnul F. (martora T.Ș.). C.I. discutase în prealabil și cu martorul T.P., un unchi de al său, care, la rândul său, vorbise cu A.C.

Partea civilă T.L., zisă și „L.F.", a vorbit la telefon cu S.G.M., care i-a spus (în parte mincinos, fiindcă era indus și el în eroare de inculpat) că munceau la ceapă, aștepta plata unui salariu de 1.200 euro pe lună, era mult de muncă, iar transportul urma să fie plătit de A.C. A fost sfătuită de inculpat ce acte trebuie să obțină (procură și cazier judiciar pentru fratele său T.M., însoțitorul major) pentru a pleca în Spania, partea civilă fiind minoră în aceea dată.

Partea civilă C.G. a auzit din zvon public că M.V.I. trimitea oameni la muncă în Spania, unde se afla cumnatul său, A.C. Plecaseră deja mai multe persoane, printre care C., V. și G., ce câștigau bine, după cum spunea lumea.

De la M.V.I. a aflat numărul de telefon al inculpatului A.C., cu care a vorbit astfel, direct. Acesta i-a spus că i se va întocmi un contract de muncă, îi va da zilnic suma de 30 euro pentru mâncare, îi asigura cazare și transport. Trebuia să își ia cu ea doar o pătură, un cearșaf și, evident, schimburi.

Ea l-a convins să meargă pe D.G., după ce i-a comunicat că inculpatul urma să achite transportul, le asigura cazare, le dădea două mese pe zi gratuit și suma de 1 euro pentru fiecare ladă de usturoi.

Inculpatul A.C. i-a sunat de mai multe ori pentru a-i grăbi în luarea deciziei. în ultima convorbire, le-a comunicat că plecarea fusese stabilită pentru ziua de 31 iulie 2007, zi pentru care tatăl său, inculpatul A.V., făcuse la firma de transport mai multe rezervări pe numele lor.

Inculpatul le-a promis suma de 50 euro pe zi ca salariu (1 euro pentru fiecare ladă de mandarine). Inculpatul A.V., persoana care le-a plătit drumul, le-a spus că o să iasă bani, dar să muncească, să fie cuminți. Aceste îndemnuri nu au putut fi, însă, asimilate, în opinia instanței, recrutării, ca modalitate a laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, în condițiile în care nu ele au fost decisive la luarea de către victime a deciziei plecării în Spania, astfel că, referitor la aceste părți civile, în cazul inculpatului A.V., nu s-a putut reține, ca element material al laturii obiective, decât acțiunea de transportare.

De asemenea, inculpatul A.C. le-a promis cazare gratuită și bani de mâncare. Ajunși în Spania, i-a anunțat însă că o să le perceapă un comision de 250 de euro pentru că le găsise un loc de muncă. Le-a cerut actele să le facă contracte de muncă ca să primească 50 euro pe zi, un pretext pentru a-i face dependenți de el, așa cum au constatat mai târziu.

Celor care au vrut să plece, inculpatul le-a spus că le restituie actele numai după ce îi vor plăti o datorie stabilită la o sumă de aproximativ 500 de euro de persoană. I-a amenințat că, altfel, F. și „C." îi vor tăia cu săbiile imediat ce vor ajunge în țară.

Au stat inițial în Albacete unde au locuit într-un apartament, dormind pe saltele amplasate direct pe podea, un număr foarte mare de persoane. Inculpatul A.C. și concubina sa, T.Ș., dormeau într-un dormitor, în singurul pat din apartament.

Nu au muncit timp de o săptămână, însă inculpatul C. le-a adus bani pentru a cumpăra mâncare abia după câteva zile, astfel că, până atunci, au răbdat de foame.

După o săptămână, inculpatul i-a dus în localitatea Balazote unde au cules struguri. Au fost cazați într-un grajd unde se mai aflau alte 100 de persoane, cu acces la o singură baie, fără apă caldă.

Lucrau de dimineața de la ora 06.00 până la ora 21.00, cu pauze ce însumate nu depășeau o oră. Nu li s-a dat mâncare. Atunci când îi plătea, inculpatul le oprea bani de transport (transportul din țară și transportul de la locul de cazare până la locul de muncă),