ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4175/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să trimită dosarul către evaluatorul desemnat în vederea efectuării expertizei și să emită titlul de despăgubire pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 1.000 m.p., situate în orașul Murfatlar, județul Constanța.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, este persoană îndreptățită să primească despăgubiri pentru imobilul menționat, pentru care a depus Notificarea nr. 3.481 din 21 noiembrie 2001, Primăria Murfatlar, prin Dispoziția nr. 496 din 26 mai 2008, a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil, Prefectura Constanța a acordat avizul de legalitate în vederea acordării despăgubirilor, iar dosarul a fost trimis către pârâtă în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor.

Reclamanta a susținut că, deși există toate actele soluționării cererii sale și sunt depășite termenele prevăzute de lege în condițiile în care de la data emiterii dispoziției au trecut 3 ani, pârâta tergiversează soluționarea dosarului, nerespectând dispozițiile art. 16 alin. (2) și alin. (4) - (7) din Cap.V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prin neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative, după înregistrarea dosarului. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, iar etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 5.649 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției nr. 496/2008 emisă de Primăria orașului Murfatlar, înregistrat sub nr. 47002/CC, și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat, în temeiul Legii 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul demolat și teren în suprafață de 1.000 m.p., situat în orașul Murfatlar, județul Constanța, iar prin Dispoziția nr. 496 din 26 mai 2008 Primăria orașului Murfatlar a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, dosarul aferent dispoziției fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 47002/CC.

Prima instanță a reținut că, deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2.815/2008 a Comisiei Centrale s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea operațiunilor juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de aproape 10 ani de la derularea procedurilor poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, așa cum este acesta prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motivele invocate de pârâtă se circumscriu noțiunii de refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantei.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, că în mod netemeinic prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținând încălcarea principiului procesului rezonabil, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei.

În cadrul acestei proceduri sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007. În speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 47002/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului notificat.

Referitor la etapa evaluării, recurentul-pârât a arătat că această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, iar ulterior efectuării raportului de evaluare se va emite decizia privind titlul de despăgubire. În concret, criticile recurentului-pârât aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a ignorat prevederile Deciziei nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, în sensul că dosarul reclamantei trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând și Decizia nr. 1 din 08 februarie 1994 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.

De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite". În concluzie, recurentul a susținut că nu se poate trece peste etapele prevăzute de Legea nr. 247/2005. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul autorității pârâte de a desemna un evaluator sau o societate de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru imobilul demolat și teren în suprafață de 1.000 m.p., situat în orașul Murfatlar, județul Constanța, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-le recunoscută prin Dispoziția nr. 496 din 26 mai 2008 emisă de Primăria Orașului Murfatlar. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentul-pârât în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestit, hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice critică.

Reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin Notificarea nr. 3.481 formulată în anul 2001, dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 47002/CC, iar între data emiterii notificării (2001) și data introducerii acțiunii (10 mai 2011) au trecut aproape 10 ani, fără că în această perioadă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea acestei proceduri. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns prima instanță, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Instanța de control judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2.815/2008. Dispozițiile articolului 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 5.649 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2012. Procesat de GGC - AM