ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4175/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

B.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să trimită

dosarul către evaluatorul desemnat în vederea efectuării expertizei și să emită

titlul de despăgubire pentru imobilul construcție demolată și teren în

suprafață de 1.000 m.p., situate în orașul Murfatlar, județul Constanța.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, este persoană

îndreptățită să primească despăgubiri pentru imobilul menționat, pentru care a

depus Notificarea nr. 3.481 din 21 noiembrie 2001, Primăria Murfatlar, prin

Dispoziția nr. 496 din 26 mai 2008, a propus acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent pentru acest imobil, Prefectura Constanța a acordat avizul de

legalitate în vederea acordării despăgubirilor, iar dosarul a fost trimis către

pârâtă în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor.

Reclamanta a susținut

că, deși există toate actele soluționării cererii sale și sunt depășite

termenele prevăzute de lege în condițiile în care de la data emiterii dispoziției

au trecut 3 ani, pârâta tergiversează soluționarea dosarului, nerespectând

dispozițiile art. 16 alin. (2) și alin. (4) - (7) din Cap.V al Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 prin neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în fiecare

etapă a procedurii administrative, după înregistrarea dosarului.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește

dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, iar

etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a

dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a

Comisiei Centrale.

instanțe

Prin Sentința nr.

5.649 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă,

obligând pârâta să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de

evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul

aferent Dispoziției nr. 496/2008 emisă de Primăria orașului Murfatlar,

înregistrat sub nr. 47002/CC, și să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a

solicitat, în temeiul Legii 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru

imobilul demolat și teren în suprafață de 1.000 m.p., situat în orașul

Murfatlar, județul Constanța, iar prin Dispoziția nr. 496 din 26 mai 2008

Primăria orașului Murfatlar a propus acordarea de măsuri reparatorii în

favoarea reclamantei, dosarul aferent dispoziției fiind transmis către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 47002/CC.

Prima instanță a reținut

că, deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia

nr. 2.815/2008 a Comisiei Centrale s-a stabilit o modalitate aleatorie de

selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea

operațiunilor juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un

interval de aproape 10 ani de la derularea procedurilor poate fi apreciată ca

reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererilor

într-un termen rezonabil, așa cum este acesta prevăzut de dispozițiile art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motivele invocate de pârâtă se

circumscriu noțiunii de refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantei.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, că în mod netemeinic prima

instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținând încălcarea

principiului procesului rezonabil, fără a ține cont de aspectele obiective ale

soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei.

În cadrul acestei

proceduri sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în

natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în

care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea

de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului

sau societății de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare,

procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile

prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

În speță, etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr.

47002/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de

restituire în natură a imobilului notificat.

Referitor la etapa

evaluării, recurentul-pârât a arătat că această etapă este condiționată de

respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin

Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, iar ulterior

efectuării raportului de evaluare se va emite decizia privind titlul de

despăgubire.

În concret, criticile

recurentului-pârât aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță

a ignorat prevederile Deciziei nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale, în sensul că dosarul reclamantei trebuie să respecte ordinea

stabilită prin această decizie, invocând și Decizia nr. 1 din 08 februarie 1994

a Curții Constituționale prin care s-a statuat că "Principiul egalității

în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care,

în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci

dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

În concluzie,

recurentul a susținut că nu se poate trece peste etapele prevăzute de Legea nr.

247/2005.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul autorității

pârâte de a desemna un evaluator sau o societate de evaluare pentru întocmirea

raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, pentru imobilul demolat și teren în suprafață de 1.000 m.p.,

situat în orașul Murfatlar, județul Constanța, calitatea de persoană

îndreptățită la despăgubiri fiindu-le recunoscută prin Dispoziția nr. 496 din

26 mai 2008 emisă de Primăria Orașului Murfatlar.

Înalta Curte constată

că sunt nefondate criticile formulate de recurentul-pârât în justificarea

refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost

învestit, hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice critică.

Reclamanta a început

procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin Notificarea

nr. 3.481 formulată în anul 2001, dosarul cu dispoziția de acordare a

despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 47002/CC, iar între

data emiterii notificării (2001) și data introducerii acțiunii (10 mai 2011) au

trecut aproape 10 ani, fără că în această perioadă autoritățile abilitate de

lege să ajungă la finalizarea acestei proceduri.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns

prima instanță, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un

termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de control

judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2.815/2008.

Dispozițiile

articolului 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în

legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de

acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un

element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului

Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7

decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește

respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea

unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în

condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la

pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 5.649 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AM