ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1096/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1096/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din 30 mai

2013, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3745/104/2012, în baza art.

197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza

I C. pen.

, au fost condamnați inculpații S.M.I.

și T.B.F., la câte 13 ani închisoare privativă de libertate în condițiile art. 57

C. pen. - pedeapsa principală și interzicerea drepturilor

prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani - pedeapsă complementară.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen., au fost condamnați aceiași inculpați la cate 8 ani închisoare privativă de

libertate în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpaților

pedeapsa cea mai grea de câte 13 ani închisoare privativă de libertate, în condițiile

art. 57 C. pen., pe care o sporește cu un an, urmând ca inculpații să execute pedeapsa

rezultantă de câte 14 ani închisoare, pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C.

pen., pe durata executării pedepselor s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedepse reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 30 mai 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice

de la inculpați prin metode non-invazive, la liberarea din penitenciar, în vederea

introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare de către personalul

medical al penitenciarului cu sprijinul pazei și în prezența unui polițist.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr.

76/2008, inculpații au fost informați că aceste probe biologice vor fi utilizate

pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului

lor genetic.

A fost admisă în parte acțiunea civilă

promovată de partea civilă G.S.E. și în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346

C. proc. pen. rap. la art. 1357 din noul C. civ., obligă pe inculpați, în solidar,

la plata sumei de 30.000 RON daune morale către aceasta.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea

formulată de partea civilă G.S.E. privind obligarea inculpaților la plata daunelor

materiale.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea

formulată de Spitalul Județean de Urgență Slatina privind obligarea inculpaților

la plata cheltuielilor de spitalizare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.450 RON cheltuieli judiciare

statului, din care câte 50 RON onorariu avocat oficiu, conform delegațiilor de asistență

judiciară obligatorie din 25 iunie 2012 - avocat N.P. și din 25 iunie 2012 - avocat

L.P., sume ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului

de Avocați Olt.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a constatat că prin rechizitoriul nr. 190/P/2012 din 21 iunie 2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat la această instanță sub nr. 3745/104/2012

au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații S.M.I. și T.B.F.

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal prev.

de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza

I C. pen.

, și art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 24 martie 2012 au

răpit-o pe minora G.S.E. în timp ce o aștepta pe sora sa G.D.M. să se întoarcă de

la pâine, au introdus-o cu forța într-un autoturism proprietatea inculpatului S.M.I.

cu care s-au deplasat în afara localității pe un câmp, unde prin folosirea violenței

au întreținut raporturi intime cu aceasta, fără consimțământul ei.

Analizând actele și lucrările dosarului

de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 02 aprilie 2012, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat de către M.M. din comuna V.N. județul Olt,

în calitate de părinte al minorei G.S.E., despre faptul că în seara de 24

martie 2012, aceasta a fost răpită de pe stradă de către inculpații S.M.I. și T.B.F.,

care au lipsit-o în mod ilegal de libertate, după care au introdus-o într-un autoturism

marca F., proprietatea inculpatului S.M.I., dusă pe un câmp în afara localității,

unde fără consimțământul minorei, au întreținut relații sexuale cu aceasta.

Reclamanta M.M. a fost căsătorită cu numitul

G.D. și din căsătoria lor au rezultat 3 copii, printre care și minora G.S.E.

Ca urmare a unor neînțelegeri, cei doi

soți s-au despărțit, iar prin sentința civilă nr. 3 din 20 ianuarie 2011, Judecătoria

Baia de Aramă i-a încredințat reclamantei, spre creștere și educare, pe minorele

G.S.E., G.D.M. și G.D.M.A.

După pronunțarea divorțului, M.M. a părăsit

domiciliul conjugal și după ce l-a cunoscut pe numitul B.L. din comuna V., județul

Olt, a intrat în relații de concubinaj cu acesta, astfel că M.M. și cele trei fiice

ale sale, în primăvara anului 2011, și-au stabilit domiciliul la sus-numitul, iar

începând cu anul școlar septembrie 2011 - iunie 2012, cele trei fiice ale sale au

fost înscrise la Școala Generală din comuna V.N., județul Olt.

Partea vătămată G.S.E. a fost colegă de

clasă cu S.D., sora inculpatului S.M.I. și, totodată, prietene, astfel că datorită

relațiilor de prietenie cu sora inculpatului, minora l-a cunoscut și pe fratele

acesteia.

Partea vătămată G.S.E., în vara anului

2011, prin intermediul lui S.D. și a inculpatului S.M.I. l-a cunoscut și pe inculpatul

T.B.F. din comuna V., județul Olt, întrucât cei doi inculpați erau prieteni.

În dimineața zilei de 24 martie 2012, partea

vătămată G.S.E., după ce s-a trezit și a servit masa, l-a ajutat pe B.L. la curățitul

pomilor din gospodăria personală, iar după terminarea treburilor gospodărești, care

au durat până în jurul orelor 19.00, minora s-a retras în camera sa, unde a observat

că mama sa pregătea masa de seară.

Întrucât nu aveau pâine cumpărată, M.M.

le-a trimis pe cele două fiice ale sale, respectiv G.S.E. și G.D.M., aceasta din

urmă având 11 ani, să cumpere pâine de la magazinul D., situat lângă Școala Generală

din comuna V.N., județul Olt.

Deoarece minora G.S.E. era îmbrăcată cu

hainele pe care le purtase cu prilejul efectuării treburilor gospodărești, respectiv

o pereche de pantaloni de lână de culoare neagră textil, în picioare purta papuci,

iar pe corp avea o bluză neagră din elastic, a rugat-o pe sora sa să meargă singură

să cumpere pâine, motivând că hainele îi erau murdare și îi era rușine să intre

în magazin.

În această situație, partea vătămată a

rămas pe drumul ce leagă comuna V. de comuna V.N., la o intersecție, pe un pod din

ciment, iar sora sa s-a deplasat pe o distanță de cca. 60-100 m pe str. G.B., unde

se afla situat magazinul de pâine.

În timp ce o aștepta pe sora sa, partea

vătămată a observat că pe drumul județean mai sus menționat, circula autoturismul

marca F. de culoare albastru închis, ce este înmatriculat în Bulgaria, la volanul

căruia se afla inculpatul S.M.I., iar în față pe locul din dreapta se afla inculpatul

T.B.F.

La un moment dat autoturismul condus de

inculpatul S.M.I., în care se afla și inculpatul T.B.F., a trecut pe lângă minoră

și, după ce a parcurs o distanță de cca. 100 m, aceștia au întors și au oprit autoturismul

în dreptul părții vătămate G.S.E., loc unde au coborât din mașină, au prins-o de

mâini pe aceasta și au introdus-o cu forța în autoturism pe bancheta din spate,

lângă victimă așezându-se inculpatul T.B.F.

Observând că este introdusă cu forța în

mașină, minora le-a solicitat celor doi inculpați să o coboare din autoturism, pentru

că altfel se va arunca pe ușă.

În aceste împrejurări, inculpatul T.B.F.

a prins-o de mâini și a amenințat-o să nu facă niciun gest pentru că altfel o omoară.

După răpire, inculpatul S.M.I. a condus

autoturismul cca. 500 m, după care a virat la stânga pe un drum agricol, unde s-a

mai deplasat câteva sute de metri într-un câmp, oprind autoturismul în zona unor

perdele de pomi.

Aici, cei doi inculpați, prin folosirea

violenței, au întreținut pe rând raporturi sexuale cu partea vătămată.

Deși partea vătămată s-a opus cu vehemență

de a întreține raporturi sexuale cu cei doi inculpați, țipând și plângând, inculpatul

T.B.F. a prins-o pe minoră de mâini, a imobilizat-o, aceasta neavând nicio posibilitate

de a se opune având în vedere spațiul mic în care se afla (bancheta din spate a

autoturismului), amenințând-o că dacă mai continuă să țipe și să plângă o vor omorî,

împrejurări în care inculpatul S.M.I. i-a tras cu forța pantalonii și chiloții și

a întreținut un raport sexual cu minora, fără consimțământul acesteia.

De menționat faptul că minora era virgină

și ca urmare a întreținerii raportului sexual cu forța de către inculpatul S.M.I.,

acesteia, ca urmare a dezvirginării, a început să-i curgă sânge într-o cantitate

apreciabilă.

Din procesul-verbal de examinare a obiectelor

de îmbrăcăminte purtate de minoră în momentul comiterii violului asupra sa de către

cei doi inculpați s-a constatat că în urma acțiunilor de violență exercitate asupra

acesteia, pantalonii prezentau o ruptură de material în partea dreaptă spate, iar

chiloții au prezentat în zona inghinală o pată mare de sânge cu dimensiunile de

13 x 3 cm.

Audiată pe parcursul urmăririi penale,

minora a relatat că în timpul actului sexual a țipat de durere întrucât dezvirginarea

sa s-a făcut într-un mod brutal.

După ejaculare, inculpatul S.M.I. s-a retras,

a prins-o de mâini pe minoră, imobilizând-o, după care inculpatul T.B.F. a întreținut

și el un raport sexual cu victima G.S.E., fără consimțământul acesteia.

Pe bancheta din spate a autoturismului,

inculpatul S.M.I. așezase o cuvertură pe care probabil au rămas urme biologice,

cuvertură pe care ulterior au aruncat-o într-un loc cunoscut numai de ei. Așezarea

acestei cuverturi a avut drept scop protejarea banchetei din spate a autoturismului

pentru a nu lăsa urme biologice și a nu fi găsite la o eventuală cercetare.

După consumarea celor două acte sexuale,

cei doi inculpați au transportat-o pe partea vătămată cu autoturismul, lăsând-o

în același loc de unde o răpiseră, după care au părăsit în grabă locul respectiv.

Victima a relatat că bluza neagră pe care

o purtase la data comiterii violului de către cei doi inculpați a fost lăsată în

autoturismul inculpatului S.M.I. La data de 26 martie 2012, inculpatul dându-și

seama de gravitatea faptelor lor s-a deplasat la Școala Generală V.N. unde G.S.E.

era elevă în clasa a VI-a cu scopul de a-i restitui bluza pe care aceasta o lăsase

în autoturismul său la data de 24 martie 2012, motiv petru care a acostat-o și i-a

solicitat să-și ridice această bluză, de față fiind și martora D.C.I..

Martora a determinat-o pe victimă să nu

ridice această bluză întrucât poate constitui probă în fața organelor de urmărire

penală, iar prin aceasta va dovedi că a fost violată în autoturismul în care se

aflau inculpații.

Ca urmare a acestui fapt, victima a refuzat

să primească bluza de la inculpatul S.M.I., însă acesta a amenințat-o și a forțat-o

pe minoră să-și ia bluza din autoturismul său.

Pentru că a încurajat-o, inculpatul S.M.I.

a amenințat-o pe minora D.C.I. că următoarea persoană care va fi violată este ea,

și totodată acesta a recunoscut că a violat-o împreună cu T.B.F. pe minora G.S.E.

Atunci când a coborât din mașina inculpatului

S.M.I., partea vătămată era așteptată de sora sa, care a observat-o că are lacrimi

și întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta nu i-a relatat că cei doi inculpați au

violat-o întrucât i-a fost teamă că sora sa va spune părinților săi și că se va

face de râs în localitate.

Ca urmare a violului comis asupra sa, partea

vătămată G.S.E. a intrat într-o stare psihică care s-a alterat cu fiecare zi ce

se scurgea de la comiterea violului de către cei doi inculpați.

După producerea violului, partea vătămată,

ajungând acasă, s-a spălat într-un lighean pentru a îndepărta urmele de sânge apărute

ca urmare a dezvirginării de către cei doi inculpați.

Așa cum a declarat partea vătămată, aceasta

nu i-a relatat cele întâmplate mamei sale, întrucât îi era teamă de o eventuală

represiune din partea sa, dar și din partea concubinului acesteia, de care avea

o oarecare teamă, întrucât încă de la venirea în domiciliul său, acesta le atenționase

pe cele trei minore că în orice moment, în cazul în care nu vor fi cuminți, le va

trimite la tatăl său.

În dimineața zilei de 26 martie 2012, în

timp ce se afla la școală, minora G.S.E. i-a relatat colegei și, totodată, prietenei

sale, D.C.I., faptul că în seara zilei de 24 martie 2012 a fost victima unui viol

comis de inculpații T.B.F. și S.M.I., relatându-i cu lux de amănunte împrejurările

în care a fost violată, respectiv că a fost răpită de pe stradă, introdusă cu forța

în mașină, dusă pe un câmp, lângă o perdea de pomi, loc unde, prin folosirea violenței,

cei doi inculpați au întreținut raporturi sexuale cu ea, fără consimțământul său.

În aceste împrejurări, martora D.C.I. i-a

relatat mamei sale cele întâmplate și împreună s-au deplasat la domiciliul numitei

M.M., mama părții vătămate, relatându-i cele întâmplate.

În dimineața zilei de 27 martie 2012, partea

vătămată G.S.E. și mama sa M.M., au sesizat organele de poliție, care au procedat

la efectuarea de cercetări în cauză, apoi minora a fost examinată de un medic legist

din cadrul Serviciului de Medicină Legală al Județului Olt.

Raportul de constatare medico-legal din

04 mai 2012 al Serviciului de Medicină Legală a Județului Olt a confirmat faptul

că minora G.S.E. în vârstă de 12 ani, a prezentat o deflorare completă recentă a

cărei dată de producere poate fi data de 24 martie 2012.

Totodată, în actul medico-legal s-a precizat

că minora a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă la aceeași dată

cu deflorarea, prin lovire cu sau de un corp ascuțit.

Examenul serologic nu a evidențiat prezența

de spermatozoizi sau alte componente ale spermei.

Absența spermatozoizilor din cavitatea

uterină a părții vătămate se explică prin aceea că de la producerea violului a trecut

o perioadă ele 3 zile, timp în care minora și-a spălat cavitatea uterină, fapt ce

a făcut ca spermatozoizii provenind de la cei doi inculpați, să fie îndepărtați.

În declarația dată, partea vătămată G.S.E.

a precizat că după consumarea violului, i-a trimis un mesaj inculpatului T.B.F.,

căruia i-a transmis că îl va denunța la organele de poliție pentru faptele sale,

la fel ca și pe inculpatul S.M.I.

După transmiterea mesajului, cei doi inculpați

au sunat-o pe telefonul mobil și au amenințat-o cu moartea atât pe ea, cât și persoane

apropiate acesteia în cazul în care îi va denunța la organele de poliție.

Declarația dată de partea vătămată pe parcursul

urmăririi penale s-a coroborat cu procesul-verbal încheiat la data de 24 mai

2012 din care rezultă că cele afirmate de minoră sunt reale, în sensul că cei doi

inculpați au apelat-o pe telefonul mobil de mai multe ori ulterior producerii violului.

Ulterior, cei doi inculpați au acostat-o

pe sora părții vătămate - martora G.D.M., pe care au amenințat-o că următoarea pe

lista lor va fi ea, însă numai după ce va împlini vârsta de 12 ani.

Ca urmare a faptelor comise asupra sa,

starea psihică a părții vătămate G.S.E. s-a alterat, astfel că a fost necesară internarea

sa în cadrul Secției neuropsihiatrice infantile din cadrul Spitalului Județean Slatina,

internare care s-a făcut în perioada 04-11 aprilie 2012.

Așa cum a rezultat din evaluarea psihiatrică

a părții vătămate din 23 aprilie 2012, evaluare care s-a făcut de către medicii

din cadrul compartimentului neuropsihiatrie infantilă din cadrul Spitalului Județean

Slatina, G.S.E. în vârstă de 12 ani a fost internată în perioada 04-11 aprilie 2012

cu diagnosticul „tulburare de adaptare cu elemente anxioasodepresive. Personalitate

imatură emoțional în structurare”.

Minora a fost internată pentru insomnii,

coșmaruri, dispoziție tristă, plâns facil, tremur în situații anxiogene, conduite

evitante, simptome ce au debutat după ce minora a fost victima unui viol.

În cursul internării minora a primit tratament

de specialitate pentru simptomatologia manifestată cu indicația ca acest tratament

să fie continuat și la domiciliul ei și, totodată, a fost și consiliată pe perioada

spitalizării.

S-a concluzionat că, având în vedere situația

traumatizantă prin care a trecut minora, dezvoltarea psihică a acesteia a fost afectată

și poate fi afectată pe viitor în lipsa unei intervenții psihiatrico-psihologice

de specialitate (tratament medicamentos de durată medie și consiliere psihologică).

Audiați pe parcursul urmăririi penale,

inculpații au negat comiterea faptelor, însă au admis că la data de 24 martie

2012 minora G.S.E. s-a aflat în compania lor și că împreună cu ea au fost de la

orele 03.00 până la orele 06.30 la domiciliul inculpatului S.M.I., unde au consumat

suc și au ascultat muzică.

Declarațiile inculpaților nu s-au coroborat,

însă, cu nicio probă administrată în cauză.

Audiați de instanța de judecată, cei doi

inculpați au avut aceeași atitudine de nerecunoaștere a faptelor pentru care au

fost trimiși în judecată precizând în același timp că nu știu cine a violat-o pe

minoră și relatând, ca și pe parcursul urmăririi penale, că în noaptea respectivă

s-au întâlnit cu minora, pe care au luat-o de la ea de la poartă în jur de ora 03.00

noaptea și au dus-o în domiciliul inculpatului S.M.I., unde au stat până dimineața

la orele 06.30.

Cu ocazia audierii inculpații au arătat

că în noaptea respectivă nu au întreținut raporturi sexuale cu minora și au mers

în domiciliul inculpatului S.M.I. ca urmare a solicitării făcută de aceasta printr-un

SMS pe telefonul mobil adresat inculpatului T.B.F. căruia i-a spus că vrea să meargă

la un suc.

Inculpații au mai arătat că după ce au

luat-o pe minoră de acasă au mers la barul I. și pentru că era închis s-au deplasat

și au luat suc de la o benzinărie, după care au mers la domiciliul inculpatului

S.M.I. Aceștia au recunoscut totuși că unchiul inculpatului S.M.I. și tatăl inculpatului

T.B.F. au mers în domiciliul martorului B.L., dar s-au dus pentru că au fost chemați

de acesta, care le-a cerut o sumă de bani, fapt cu care nu au fost de acord.

Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, situația de fapt și vinovăția

acestora au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, atât pe parcursul

urmăririi penale, cât și al judecății din care rezultă cu certitudine săvârșirea

faptelor de către aceștia în modul reținut și descris în actul de trimitere în judecată.

În acest sens au fost reținute declarațiile

părții vătămate G.S.E. date pe parcursul urmăririi penale și al judecății în care

aceasta a descris cu lux de amănunte modul în care s-a derulat săvârșirea infracțiunilor

împotriva sa.

Astfel, în depoziția dată în fața instanței,

aceasta a relatat, așa cum s-a reținut și în actul de trimitere în judecată, că

în seara zilei de 24 martie 2012, în jurul orelor 19.00, a mers împreună cu sora

sa G.D.M. să ia pâine de la magazinul din sat și, motivat de faptul că nu avea îmbrăcăminte

corespunzătoare, a rămas într-o intersecția situată la o distanță de 30 m de magazin,

la magazin mergând să ia pâine numai sora, și în timp ce o aștepta pe aceasta a

trecut pe lângă ea o mașină care a oprit, iar din aceasta au coborât doi tineri,

care au luat-o de mâini și cu forța au urcat-o în autoturism.

Partea vătămată a mai relatat că a încercat

să scape de ei însă nu a reușit și pentru că strada nu era luminată a recunoscut

în persoana acestora pe inculpații S.M.I. și T.B.F. numai după ce a urcat în mașină,

deoarece au aprins luminile și îi cunoștea pe amândoi foarte bine înainte de incident.

După ce a urcat în mașină, victima le-a

zis inculpaților să o lase în pace, dar aceștia au refuzat, după care au parcurs

cu ea în mașină o distanță de cca. 2 km, apoi au intrat pe un drum de câmp, unde

au mai parcurs cca. 40-50 m, după care au oprit autoturismul.

Victima a mai relatat că în momentul în

care au urcat-o în mașină, inculpații au așezat-o pe bancheta din spate, unde a

stat împreună cu inculpatul T.B.F., inculpatul S.M.I. conducând autoturismul, iar

în momentul în care au oprit, acesta a început să tragă de ea, motiv pentru care

l-a întrebat ce vrea, fără ca acesta să-i răspundă.

Aceasta a mai relatat că după ce a oprit

mașina în câmp, inculpatul S.M.I. a venit pe bancheta din spate și a procedat la

fel ca și celălalt inculpat, în sensul că a început să tragă de ea, situație în

care l-a întrebat ce vrea, întrebare la care acesta nu a răspuns și a început să

o dezbrace, în timp ce inculpatul T.B.F. o ținea de mâini, reușind să o dezbrace

complet.

Victima a mai arătat că după ce a reușit

să o dezbrace complet, inculpatul S.M.I. a violat-o timp de 7-8 minute în timp ce

inculpatul T.B.F. o ținea de mâini, după care rolurile s-au schimbat în sensul că

inculpatul S.M.I. a ținut-o de mâini, iar inculpatul T.B.F. a violat-o, iar după

ce au violat-o au dus-o cu autoturismul și au lăsat-o tot în locul de unde o luaseră.

Partea vătămată a relatat că toată povestea

cu violul și cu lipsirea de libertate a durat cca. 30 de minute, iar când au ajuns

în locul de unde o luaseră, a constatat că sora sa o aștepta în locul respectiv.

Depozițiile victimei s-au coroborat atât

cu actul medico-legal întocmit în cauză, cât și cu depozițiile martorilor D.C.I.,

G.D.M., M.M., D.S., B.L., T.M., S.L., M.M.A. și I.L. și T.M. audiate pe parcursul

urmăririi penale.

Astfel, în depoziția dată pe parcursul

urmăririi penale, depoziție menținută și în fața instanței de judecată, martora

D.C.I. a relatat că în ziua de 26 martie 2012, în jurul orelor 12.00, s-a întâlnit

cu partea vătămată G.S.E. pe care a văzut-o ca fiind agitată și a început să plângă

spunându-i că dorește să-i relateze un eveniment neplăcut care i s-a întâmplat,

sens în care i-a spus că în seara zilei de 24 martie 2012, în timp ce o aștepta

pe sora sa să se întoarcă de la pâine, la un moment dat au apărut cei doi inculpați

cu un autoturism pe care l-au oprit în dreptul ei, au coborât din mașină și au introdus-o

cu forța, după care au dus-o pe un câmp și au violat-o.

Aceeași martoră a mai relatat că în seara

zilei de 26 martie 2012, la orele 17.00, după ce victima a terminat cursurile școlare

s-a întâlnit cu ea în curtea școlii, ocazie cu care a observat că îi este teamă,

situație în care a rugat-o să o conducă până la poarta școlii, fapt pe care l-a

și făcut, iar în momentul în care au ieșit pe poartă l-au văzut pe inculpatul S.M.I.

că staționa în fața mașinii împreună cu mai multe persoane, astfel că victima i-a

spus că se întoarce că îi este frică de el și va merge în spatele școlii, context

în care a încurajat-o să meargă în continuare pentru că ea va fi martoră dacă i

se va întâmpla ceva.

În continuare, martora și victima au ieșit

împreună pe poarta școlii, moment în care au fost întâmpinate de inculpatul S.M.I.,

care a acostat-o pe G.S.E. și a amenințat-o spunându-i să-și ia bluza neagră pe

care o uitase în mașina sa. Atunci martora a intervenit și l-a întrebat pe inculpat

de ce a violat-o pe colega sa și de ce și-a bătut joc de ea, moment în care acesta

a întrebat-o de unde știe, iar ea i-a spus că a aflat de la partea vătămată, moment

în care inculpatul a amenințat-o pe martoră că următoarea pe lista violurilor va

fi ea.

În concluzie, martora a arătat că în final

victima, din motive de teamă a luat bluza care rămăsese în mașina inculpatului,

motivat și de faptul că acesta i-a introdus-o forțat în geantă.

Aceleași aspecte le-au relatat și martorii

D.S. - tatăl martorei D.C., G.D.M., care, de asemenea, a fost amenințată de inculpați

că următoarea pe lista violurilor va fi ea, cât și martorul B.L., acesta relatând

în plus că tatăl inculpatului T.B.F. i-a oferit minorei suma de 100.000.000 ROL,

dar nu știe dacă numai din partea lui sau din partea ambilor inculpați.

Aspectele sus-menționate au fost confirmate

și de martora T.M., care în depoziția dată în fața procurorului, depoziție menținută

și în fața instanței de judecată, a arătat că îi cunoaște pe cei doi inculpați ca

fiind persoane imorale, stăpânite de viciul alcoolului și violenței, care după ce

au săvârșit fapta de viol au provocat permanent scandal la discotecă, motiv în că

nu are nimeni ce să le facă.

Martora a mai relatat că cei doi vin în

școală și acostează eleve, iar la data de 23 martie 2012, în timp ce se afla la

școală, a aflat de la martora D.C. că victima G.S.E., la data de 24 martie 2012,

a fost răpită de către cei doi inculpați, introdusă cu forța în autoturismul marca

F. condus de inculpatul S.M.I., proprietatea acestuia, după care adus-o pe un câmp

și, fără consimțământul ei, au violat-o. Aceasta a mai arătat că după eveniment,

stând de vorbă cu inculpatul S.M.I., i-a reproșat acestuia comportamentul violent

față de minoră, ocazie cu care acesta i-a confirmat că a dus-o împreună cu inculpatul

T.B.F. nu pe câmp, ci acasă la el, unde au violat-o.

În fața instanței de judecată martora și-a

menținut depoziția, relatând că inculpatul S.M.I. nu i-ar fi confirmat totuși că

ar fi violat-o pe minoră.

Această mențiune nu a fost reținută de

instanță având în vedere că martora și-a schimbat atitudinea fără motive justificate.

Observând depozițiile celorlalți martori

audiați în cauză, respectiv D.S., B.L. și M.M.A., s-a constatat că și acestea dovedesc

săvârșirea faptelor de către inculpați.

Astfel, observând depoziția martorului

D.S., menținută în totalitate în fața instanței de judecată, s-a constatat că acesta

a relatat că la câteva zile după ce organele de poliție au fost sesizate de către

mama părții vătămate a fost apelată telefonic de către inculpatul S.M.I., care i-a

spus că „a făcut o prostie în sensul că a violat-o împreună cu inculpatul T.B.F.

pe minora G.S.E. întrebându-l, totodată, ce ar putea face ca să scape”.

Săvârșirea faptelor de către inculpați

a rezultat și din depoziția martorului B.L., care atât pe parcursul urmăririi penale,

cât și în fața instanței de judecată a arătat că în perioada în care a fost violată,

victima se afla în întreținerea sa întrucât mama sa se află în relații de concubinaj

cu acesta, ocazie cu care i-a relatat că a fost răpită și violată de către cei doi

inculpați.

Același martor a mai arătat că tatăl inculpatului

T.B.F. și unchiul inculpatului S.M.I., respectiv martorul S.L., l-au sunat pe telefonul

mobil pentru a stabili data și ora la care să vină în domiciliul său pentru a discuta

în legătură cu violul săvârșit de fiul și respectiv nepotul acestora, discuție în

urma cărora cei doi au propus o împăcare contra sumelor de câtre 100.000.000 ROL

de fiecare, discuție pe care martorul a înregistrat-o pe DVD.

Analizând actele și lucrările dosarului

s-a constatat că depozițiile inculpaților nu se coroborează însă cu nicio probă

administrată în cauză, mai mult decât atât probele administrate în cauză au confirmat

săvârșirea faptelor de către aceștia, fapt în urma căruia cei doi inculpați au făcut

demersuri contra unor sume de bani, prin intermediul unor rude de ale lor, pe lângă

martorul B.L. pentru ca acesta, la rândul său, să o determine pe minoră și pe mama

ei să nu depună plângere împotriva lor.

Martorul B.L. a confirmat, așa cum s-a

arătat, că tatăl inculpatului T.B.F., cât și unchiul inculpatului S.M.I. l-au sunat

pe telefonul mobil, întâlnindu-se la domiciliul martorului, unde au discutat posibilitatea

ca minora sau mama sa, contra sumei de câte 10.000 RON, să nu depună plângere împotriva

celor doi inculpați.

Discuțiile purtate au fost înregistrate

în mediu ambiental de către martorul B.L. cu un aparat digital foto, care ulterior

au fost transferate pe un DVD pe care acesta l-a depus la dosarul cauzei,

DVD care a fost vizionat și de către instanță

în prezența apărătorilor părților.

Din discuțiile purtate a rezultat că, într-adevăr,

cei doi inculpați au făcut demersuri pe lângă rudele apropiate, ca la rândul lor,

să intervină pe lângă martorul B.L., acesta la rândul său să o determine pe concubina

sa M.M. și pe fiica acesteia, contra sumelor de câte 10.000 RON, să-și retragă sau

să nu depună plângere.

Martorii S.L. - unchiul inculpatului S.M.I.

și T.M. - tatăl inculpatului T.B.F. au confirmat săvârșirea faptelor de către inculpați

în seara zilei de 24 martie 2012 și, totodată, confirmă demersurile făcute pe lângă

concubinul și mama victimei pentru ca aceasta din urmă să nu depună plângere sau

să-și retragă plângerea formulată împotriva celor doi inculpați.

Și ceilalți martori audiați în cauză au

confirmat săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați asupra minorei G.S.E.

Nu numai că inculpații nu au recunoscut

săvârșirea faptelor, dar aceștia au încercat să se apere de maniera că nu ei sunt

autorii faptelor a căror victimă a fost minora G.S.E., susținând că din întregul

material probator administrat în mod direct și nemijlocit în fața instanței de judecată,

starea de fapt este cu totul alta decât cea reținută prin rechizitoriul întocmit

de organul de urmărire penală, rechizitoriu care prezintă o serie de inadvertențe

și contradicții, generate tocmai de faptul că adevărul a fost denaturat, organul

de urmărire penală însușindu-și cu multă ușurință susținerile părții vătămate, susțineri

care, în opinia inculpaților, nu se coroborează însă cu restul materialului probator

administrat în cauză.

În

apărare inculpații au solicitat audierea martorilor R.L.,

G.D.F., B.A.C., D.D., O.C. și G.D., acesta din urmă fiind înlocuit la solicitarea

inculpaților, motivat de faptul că nu a fost de acord să dea declarație cu martorul

Z.G., proprietarul unei discoteci de pe raza comunei V.

În

depozițiile martorilor propuși în apărare a rezultat că cei

doi inculpați în intervalul orar de dinaintea săvârșirii faptelor s-au aflat la

vulcanizare - inculpatul S.M.I. sau în domiciliu - inculpatul T.B.F., iar în intervalul

orar în care victima susține că a fost răpită și violată de cei doi inculpați aceștia

au relatat că inculpații s-au aflat fie la unele baruri de pe raza localității de

domiciliu, fie la discotecă, unele dintre aceste depoziții fiind contradictorii

în sensul că unii martori au declarat că inculpatul S.M.I. a fost atât la discotecă,

martora R.L. arătând totuși că inculpatul S.M.I. și prietena sa nu au stat la discotecă

în seara respectivă absolut deloc

.

În

raport cu materialul probator administrat pe parcursul urmăririi

penale și al judecății s-a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpaților

au fost pe deplin dovedite și, în consecință, se impune condamnarea acestora.

Pe parcursul judecății au fost audiați

o serie de martori în apărare la solicitarea inculpaților despre care s-a făcut

vorbire anterior, care au încercat să acrediteze ideea că aceștia, în intervalul

orar al săvârșirii faptelor, s-au aflat în cu totul alte locuri, respectiv la vulcanizare

sau acasă până în jurul orelor 20.00, apoi în continuare la discotecă, aflându-se

totuși și cu partea vătămată, la solicitarea acesteia, în intervalul orar 03.00-06.00

al zilei de 25 martie 2012, fără să întrețină relații cu aceasta, dar aspectele

relatate de aceștia sunt nesincere, nereale și în contradicție cu materialul probator

administrat în cauză din care rezultă cu certitudine că inculpații sunt autorii

infracțiunilor pentru care au fost judecați.

De fapt, toată apărarea inculpaților a

fost o construcție artificială menită să înlăture răspunderea penală a acestora,

apărare care nu numai că este nesinceră și nereală, dar este, așa cum s-a arătat,

în flagrantă contradicție cu probele administrate imediat după săvârșirea faptelor,

probe administrate în mod nemijlocit și pe parcursul cercetării judecătorești de

către instanța de judecată și care dovedesc în mod indubitabil vinovăția celor doi

inculpați.

Din aceste considerente, instanța nu a

avut în vedere apărarea inculpaților și nici depozițiile date de martorii audiați

în apărare la solicitarea acestora, având în vedere că acestea sunt subiective,

motivat de faptul că martorii propuși în apărare sunt fie rude, fie apropiați ai

acestora.

Nici depoziția martorei O.V., audiată în

cauză, nu a fost esențială sub aspectul săvârșirii faptelor de către cei doi inculpați,

aceasta relatând aspecte nerelevante soluționării cauzei cum ar fi acela că victima

ar fi fost în noaptea respectivă la discotecă, fapt nereal întrucât nu este susținut

de nici o altă probă administrată în cauză cu excepția depoziției barmanului Z.G.

Nu a avut relevanță în cauză faptul că

înregistrarea discuțiilor nu s-a făcut în condițiile art. 91

1

C.

proc. pen. motivat de faptul că evenimentele s-au derulat rapid, iar înregistrarea

evidențiază indicii temeinice care în final au fost confirmate de materialul probator

administrat în cauză privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpați care în

felul acesta au încercat să ascundă săvârșirea infracțiunilor și să scape de răspundere

penală.

Din întreg materialul probator administrat

în cauză a rezultat în mod indubitabil că inculpații T.B.F. și S.M.I. au săvârșit

infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și judecați.

Esențiale în acest sens au fost, așa cum

s-a arătat, plângerile și depozițiile părții vătămate și al reprezentantului legal

al acesteia, depozițiile martorilor D.C.I., G.D.M., M.M., D.S., B.L., T.M., S.L.,

M.M.A., I.L. și T.M., depoziții care se coroborează și cu raportul de constatare

medico-legală din 04 mai 2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală Olt, care

a confirmat că minora G.S.E., în vârstă de 12 ani, a prezentat o deflorare completă,

recentă, a cărei dată de producere poate fi data de 24 martie 2012 și în care s-a

precizat că minora a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă la aceeași

dată cu deflorarea, prin lovire cu sau de un corp ascuțit.

Faptele săvârșite de inculpații S.M.I.

și T.B.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol și lipsire

de libertate în mod nelegal

prev.

de

art. 197 alin. (1), (2)

lit. b) și alin. (3) teza

I

C. pen.

și de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic.

art. 33 lit. a) rap. la art. 33 lit. d) C. pen. și, în consecință, se impune condamnarea

lor.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților instanța a avut în vedere criteriile

prev. de

art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele

de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite de aceștia, gradul de pericol

social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite, în care s-a adus atingere unor

valori sociale deosebit de importante ocrotite de legea penală, respectiv viața

sexuală a unei minore în vârstă de până la 15 ani și libertatea unei astfel de persoane,

împrejurările reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpaților,

care deși sunt foarte tineri, pe parcursul urmăririi penale și al judecății au avut

o comportare nesinceră și au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

Având în vedere aceste elemente, instanța

a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate în condițiile

art. 57 C. pen., într-un cuantum care să se îndepărteze de minimul special prevăzut

de lege va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor

și să conducă la reeducarea acestora.

Întrucât

în speță s-a dispus condamnarea celor doi

inculpați, iar legea prevede aplicarea în cazul infracțiunilor săvârșite de aceștia

și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor

prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată orientată spre minimul prevăzut de lege, iar în baza

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., li

s-a

aplicat acestora pe durata executării pedepselor și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor

prev.

de

art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedepse reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 30 mai 2012 la zi,

iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menține măsura arestării preventive

a inculpaților.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice

de la inculpați prin metode non-invazive, la liberarea din penitenciar, în vederea

introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare de către personalul

medical al penitenciarului cu sprijinul pazei și în prezența unui polițist.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr.

76/2008, inculpații au fost informați că aceste probe biologice vor fi utilizate

pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului

lor genetic.

Referitor la latura civilă s-a observat

că partea vătămată G.S.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80.000

RON daune morale, sumă care pare exagerată în raport cu prejudiciul moral cauzat

acesteia, astfel că urmează să se admită în parte acțiunea civilă promovată de partea

civilă G.S.E. și, în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. rap.

la art. 1357 din noul C. civ. și să fie obligați inculpații, în solidar, la plata

sumei de 30.000 RON daune morale către aceasta.

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată

de partea civilă G.S.E. privind obligarea inculpaților la plata daunelor materiale.

Spitalul Județean de Urgență Slatina -

Secția de psihiatrie s-a constituit parte civilă în cauză ca urmare a internării

victimei la această secție cu suma de 1.908,32 RON despăgubiri civile reprezentând

cheltuieli de spitalizare.

Potrivit dispoz. art. 15 alin. (2) C.

proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale,

precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Cum în speță citirea actului de sesizare

s-a făcut la termenul din data de 23 octombrie 2012, iar Spitalul Județean de Urgență

Slatina a comunicat instanței că se constituie parte civilă la data de 24 aprilie

2013, s-a apreciat că cererea acestuia este tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpații S.M.I. și T.B.F.

Prin motivele de apel, inculpatul S.M.I.

a solicitat achitarea, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta; a arătat că

varianta susținută de partea vătămată a fost confirmată numai de rudele acesteia,

alți martori au declarat că partea vătămată a fost la discotecă în jurul orelor

20.00; probele biologice nu atestă un raport intim între inculpat și partea vătămată.

A mai solicitat să se aibă în vedere că nu are antecedente penale.

Inculpatul T.B.F. a arătat, prin motivele

de apel, că prin sentința penală atacată au fost încălcate disp. art. 64 alin.

(2) C. proc. pen.; înregistrările în mediul ambiental nu au fost făcute în condițiile

prevăzute de lege. Părinții inculpatului au mers la B.L. la cererea acestuia.

Inculpații s-au aflat în alte locații până

la orele 20.00, au fost înlăturate, nejustificat, probele în apărarea lor; din declarația

martorului Z.G. rezultă că partea vătămată și sora sa au fost văzute la discotecă

în seara respectivă. Din declarațiile martorilor rezultă că între partea vătămată

și inculpatul T.B.F. au fost relații de prietenie; inculpații au întâlnit-o pe victimă

în jurul orei 04.00 dimineața; în listing există un mesaj expediat pe 25 aprilie

la ora 04.00; victima nu avea niciun interes să șteargă mesajul, după mesaj având

loc și convorbiri telefonice; martora D.C. a spus „mi-a spus că cei doi au luat-o

în domiciliul inculpatului S.M.I. și au violat-o”, ceea ce contrazice susținerile

părții vătămate; partea vătămată a declarat că sora sa nu putea să vadă mașina.

Există un dubiu însemnat care profită inculpatului. A solicitat achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar, într-o a doua

teză, reindividualizarea pedepsei, întrucât este tânăr și nu are antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 300 din 10 octombrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori

s-au admis apelurile declarate de inculpații S.M.I. și T.B.F. împotriva sentinței

penale nr. 99 din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3745/104/2012.

S-a desființat în parte sentința.

S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare

și s-au descontopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpații T.B.F. și S.M.I.,

pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați fiecare dintre inculpați pentru câte

o infracțiune prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C.

proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat arestarea preventivă

în continuare, de la 30 mai 2013, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpaților

S.M.I. și T.B.F.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, suma

de 300 RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul S.M.I., urmând

a fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dolj.

Analizând actele și lucrările dosarului,

prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele,

Curtea a constatat că starea de fapt reținută de instanța de fond este doar în parte

corectă, din probele administrate rezultând că inculpații au comis infracțiunea

de viol, însă nu și pe cea de lipsire de libertate.

Curtea a apreciat astfel că inculpații

S.M.I. și T.B.F. au întreținut raporturi sexuale normale cu partea vătămată minoră

G.S.E. împotriva voinței acesteia, însă în locuința inculpatului S.M.I., în noaptea

de 24-25 martie 2012, și nu pe câmp, în mașina inculpaților, după ce fusese în prealabil

răpită, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu și sentință.

În susținerea acestei soluții instanța

a avut în vedere o serie de probe, printre care declarația martorei D.C.I. - dată

la 27 martie 2012, imediat după comiterea faptei, în care aceasta a relatat că partea

vătămată, care era prietena și colega ei, a început să plângă la școală și i-a spus

că a fost luată cu mașina de inculpații S.M.I. și T.B.F. și dusă acasă la primul

dintre aceștia, unde amândoi au întreținut cu ea raporturi sexuale cu forța, partea

vătămată fiind virgină până în acel moment. Partea vătămată i-a mai spus martorei

că îi era frică să-i spună mamei sale ce se întâmplase.

În același sens este și declarația dată

de martora T.M., colegă de școală cu partea vătămată, care a relatat că după ce

a aflat de la martora D.C.I. că partea vătămată fusese violată de cei doi inculpați,

a stat de vorbă cu inculpatul S.M.I. și i-a reproșat acestuia comportamentul avut

față de minoră, iar acesta i-a confirmat că a dus-o împreună cu T.B.F. nu pe câmp,

ci acasă la S.M.I., unde au violat-o (asupra acestui aspect, privind recunoașterea

violului de către inculpatul S.M.I., martora a revenit la instanța de fond, însă

fără a prezenta vreo justificare întemeiată, astfel că revenirea este apreciată

ca fiind nesinceră de către instanța de apel). Aceeași martoră, T.M., a declarat,

la instanța de fond, că partea vătămată i-a spus că în ziua respectivă se certase

cu tatăl său și că din acest motiv noaptea l-a sunat pe unul dintre inculpați să

vină să o ia, iar ulterior, în noaptea respectivă, cei doi inculpați au violat-o.

De asemenea, nu pot fi ignorate declarațiile

unor martori care au relatat că, în jurul orei la care partea vătămată a declarat

că a fost luată de pe stradă de cei doi inculpați - ora 19.00-20.00, aceștia se

aflau în alte locații.

Astfel, martorul G.D.F. a declarat că,

în seara de 24 martie 2012, începând cu orele 17.30, s-a aflat la vulcanizarea martorului

B.C. (audiat și el în cauză și care confirmă aceste aspecte), unde era și inculpatul

S.M.I., iar la ora 20.00 au plecat împreună la locuința martorului, și apoi la discotecă,

rămânând împreună până în jurul orelor 02.00. Declarația acestui martor este susținută

de cea a martorei R.L., care i-a însoțit pe cei doi în seara respectivă.

Totodată, în ceea ce îl privește pe inculpatul

T.B.F., s-a constatat că martora O.C. a declarat că în ziua respectivă a stat împreună

cu inculpatul între orele 11.00 și 19.30, iar martorul D.D. a declarat că s-a aflat

împreună cu inculpatul T.B.F. începând cu ora 20.00 la un bar, apoi au mers la discotecă

de la orele 23.00 până în jurul orei 02.30.

Martorul Z.G., patronul discotecii din

comuna V.N., județul Olt, a declarat că în seara zilei de 24 martie 2012, începând

cu ora 20.00, a văzut-o în discotecă pe partea vătămată însoțită de sora sa G.D.M.,

fără să poată preciza ora la care acestea au părăsit discoteca. Același martor a

mai relatat că partea vătămată avea un comportament normal.

Prin raportare la aceste declarații ale

unui număr mare de martori, pe care instanța i-a apreciat ca fiind obiectivi, nefiind

nici rudă cu părțile, nici în relații de dușmănie cu acestea, se constată că cele

relatate de partea vătămată - în sensul că a fost luată din stradă, în jurul orelor

19.30, de către cei doi inculpați, în mașina inculpatului S.M.I., condusă de acesta,

și dusă pe un câmp din afara localității - nu sunt confirmate de probele administrate

în cauză.

Astfel, ceilalți martori pe ale căror declarații

se întemeiază starea de fapt reținută de rechizitoriu și de instanța de fond - mama

părții vătămate, M.M., concubinul acesteia, B.L., sora părții vătămate, G.D.M.,

au declarat că au luat cunoștință de aceste aspecte privind răpirea din declarațiile

părții vătămate.

Curtea a apreciat că această parte, din

declarațiile părții vătămate, în care explică modul cum a ajuns în prezența inculpaților,

este nesinceră.

S-a arătat că partea vătămată G.S.E., minoră

în vârstă de 12 ani, a încercat să justifice, față de familie și comunitatea în

care trăia la acea dată, modalitatea în care a ajuns singură cu cei doi inculpați

majori, afirmând că a fost luată cu forța de pe stradă de către aceștia atunci când

o aștepta pe sora sa să vină de la magazinul de pâine.

De altfel, chiar partea vătămată a declarat

că, din locul în care se afla sora sa, nu putea să vadă mașina inculpaților, încât

nu a existat niciun martor care să observe momentul când ar fi fost luată de inculpați

sau adusă de aceștia.

În realitate, însă, la ora respectivă,

inculpații S.M.I. și T.B.F. se aflau în alte locații, astfel cum s-a arătat mai

sus, existând la dosar declarații de martori în acest sens. Faptul că în seara respectivă

partea vătămată nu a avut niciun incident cu inculpații este confirmat și de prezența

sa la discoteca din comuna V.N., județul Olt, aspect ce rezultă din declarația martorului

Z.G., la care s-a făcut referire mai sus, fiind evident că dacă partea vătămată

ar fi fost victima unei infracțiuni de viol în seara respectivă ea nu ar mai fi

mers la discotecă imediat după aceasta.

Curtea a apreciat că din probele administrate

- declarația martorei T.M. - rezultă că partea vătămată i-a sunat noaptea pe inculpați

să vină să o ia de acasă, în jurul orelor 04.00, au mers împreună la locuința inculpatului

S.M.I., iar aici cei doi inculpați au întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale

împotriva voinței acesteia, partea vătămată fiind ținută de mâini de către inculpați,

pe rând, primul care a violat-o fiind inculpatul S.M.I., apoi inculpatul T.B.F.

Chiar și inculpații S.M.I. și T.B.F. au

recunoscut în mod constant că, în noaptea respectivă, au luat-o cu mașina pe partea

vătămată de la locuința acesteia, au cumpărat suc de la o benzinărie, după care

au mers în domiciliul inculpatului S.M.I., unde nu se mai afla altă persoană.

S-a arătat că atitudinea părții vătămate

se justifică prin imaturitatea specifică vârstei, insecuritatea familială și emoțională,

minora temându-se inițial să-i spună mamei sale că fusese victima unui viol, iar

ulterior afirmând că a fost luată de pe stradă împotriva voinței sale.

În ceea ce privește infracțiunea de viol,

Curtea a constatat că aceasta este dovedită cu probele administrate în cauză, astfel:

Din raportul de constatare medico-legală

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Olt a rezultat că minora G.S.E., în vârstă

de 12 ani, a prezentat o deflorare completă, recentă, din data respectivă.

Din actele medicale depuse la dosar rezultă

că minora G.S.E. a suferit grave traume psihice ca urmare a violului comis asupra

sa de cei doi inculpați. Astfel, aceasta a fost internată în perioada 04-11

aprilie 2012 la Spitalul Județean de Urgență Slatina, Compartimentul

neuropsihiatrie infantilă, constatându-se că prezintă anxietate generalizată, labilitate

emoțională, sugestibilitate crescută, dispoziție depresivă, plâns facil, oscilează

între sentimente de culpabilizare, rușine, furie interiorizată, conduite evitante,

de retragere socială. Având în vedere situația traumatizantă prin care a trecut

minora, s-a opinat că dezvoltarea psihică a acesteia poate fi afectată pe viitor,

în lipsa unui suport afectiv adecvat și al unei intervenții psihiatrico-psihologice

de specialitate.

Totodată, la dosar s-a depus un raport

privind consilierea părții vătămate, întocmit de Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Olt în care s-a reținut că tânăra suferă conflicte

emoționale, trauma emoțională fiind încă prezentă, modificările sunt consecința

incapacității de a face față stresului emoțional. Victima este retrasă, nu mai are

încredere în adulți, poate avea dificultăți în a forma relații cu oamenii, având

probleme serioase când ajunge la vârsta adultă.

Din declarația martorului D.S. Curtea a

reținut că acesta a discutat cu inculpatul S.M.I. după incident, l-a întrebat dacă

este adevărat ce se spune despre viol, iar acesta a confirmat că este adevărat.

În

același sens sunt și declarațiile colegelor de școală ale

părții vătămate, respectiv ale martorei D.C.I. care a declarat că după viol, la

școală, partea vătămată era speriată și plângea, iar după ore la școală a venit

inculpatul S.M.I., care a amenințat partea vătămată și i-a restituit o bluză care

rămăsese în mașina lui.

Împr