ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2014

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 17376/318/2013, reclamantul R.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.E.M., stabilirea provizorie a domiciliului minorei R.A. la adresa la care locuiește împreună cu tatălui său din Târgu Jiu, jud. Gorj, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 17158/318/2013, având ca obiect divorț. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 918, art. 919 și art. 998 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Prin Sentința civilă nr. 8553 din 29 noiembrie 2013, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cererea se face la instanța domiciliului pârâtului iar potrivit dispozițiilor art. 997 din același act normativ, cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, legiuitorul reglementând un caz de competență exclusivă. Cum din cererea de chemare în judecată și din actul de stare civilă al pârâtei reiese că aceasta domiciliază în comuna Grădiștea, județul Vâlcea, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Bălcești.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bălcești a pronunțat Sentința civilă nr. 57 din 10 februarie 2014, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Reghin și, constatând ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. În considerentele sentinței, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 114 din Noul C. proc. civ., care stabilește o competență teritorială exclusivă, respectiv a instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, față de împrejurarea că minorul locuiește împreună cu tatăl său în Târgu Jiu, jud. Gorj, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Târgu Jiu.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul R.C.C., în calitate tată al minorei R.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.E.M., stabilirea reședinței fiicei sale la adresa de domiciliu din Târgu Jiu, jud. Gorj, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 17158/318/2013 având ca obiect divorț, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 918, art. 919 și art. 998 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Mai întâi, Înalta Curte observă că potrivit art. 25 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 11 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, rezultă că aceste dispoziții îi sunt aplicabile cererii pendinte.

Potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil "în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic". De asemenea, art. 496 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că: "în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani". Art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă arată că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ.

în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil "În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește statornic". În speță, instanța reține că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, părinții nu mai locuiesc împreună, fiind în curs de soluționare dosarul de divorț dintre aceștia.

De asemenea, constată că minorei nu i s-a stabilit prin hotărâre judecătorească domiciliu la unul dintre părinți, aceasta locuind, în fapt, în chip statornic, la tatăl său, la adresa din Târgu Jiu, jud. Gorj. Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care constituie o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din aceleași act normativ care reglementează o competență teritorială generală. În consecință, față de cele mai sus reținute și în raport de textele legale evocate, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minora R.A., se află la tatăl său, în Târgu Jiu, jud. Gorj, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect stabilire domiciliu minor formulată de reclamantul R.C.C., cu domiciliu în Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâta R.E.M., domiciliată în comuna Grădiștea, județul Vâlcea, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014. Procesat de GGC - CL