ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1664/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balș la data de 26 noiembrie 2014, sub nr. 4289/184/2014, reclamanta B.F., domiciliată în com. Oboga, județul Olt, cu reședință în Franța, și cu domiciliul procesual ales la SCA B., P., C. & Asociații, cu sediul în Slatina, județul Olt, în contradictoriu cu pârâtul C.N., domiciliat în com. Roșiile, județul Vâlcea și cu reședința în Italia, a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se stabilească locuința minorei A.M.A. la reședința sa, din Franța, urmând să se dispună și suplinirea consimțământului pârâtului pentru obținerea documentelor necesare pentru minoră și deplasarea sa în străinătate, oricând și oriunde, începând cu data introducerii cererii.

Judecătoria Balș, prin sentința civilă nr. 370 din 23 februarie 2015, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art 114 alin. (1) C. proc. civ., întrucât printre cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie nu se numără și cererea de stabilire locuință minor și exercitare autoritate părintească și că incidente sunt dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Cum domiciliul pârâtului este în comuna Roșiile, jud. Vâlcea, Judecătoria Bălcești este competentă să soluționeze acțiunea reclamantei.

Judecătoria Bălcești, prin sentința nr. 510 din 11 mai 2015, la rândul său, și-a declinat competența în judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Balș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Cererea prin care se solicită stabilirea domiciliului minorului este o cerere în materie de ocrotire a persoanei fizice minor iar competența de soluționare a unei asemenea cereri îi revine instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul, ca și persoană ocrotită.

Potrivit art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Potrivit C. civ., cererile în materie de exercitare a autorității părintești și stabilire a domiciliului revin în competența de soluționare a instanței de tutelă. în cauză, fiind vorba de o cerere care vizează ocrotirea minorului și care se soluționează de instanța de tutelă, în mod evident sunt aplicabile, în materie de competență regulile edictate la art. 114 C. proc.

civ. Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Convenția de la Haga privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, ratificată prin Legea nr. 361/2007, autoritățile judiciare sau administrative ale statelor contractante de la reședința obișnuită a copilului au competența de a lua măsuri de protecție a persoanei copilului sau a bunurilor acestuia. Judecătoria Băicești a apreciat că cererea reclamantei îi revine spre competentă soluționare Judecătoriei Balș, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minora, astfel cum reiese din probele existente la dosar.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș, pentru considerentele care succed. Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011. Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispozițiile legii noi sunt aplicabile și „efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (...), dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoarea legii noi". La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...) iar potrivit art. 107, „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii". Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc.

civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare." În speță, acțiunea reclamantei a fost formulată la data de 22 noiembrie 2014 și, în raport de textele legale redate, situației juridice invocată prin acțiune, îi sunt aplicabile dispozițiile C. civ. și C. proc. civ., intrate în vigoare la data de 1 octombrie 2011 și, respectiv, la data de 15 februarie 2013. Cu privire la instanța competentă să soluționeze acțiunea reclamantei, se rețin următoarele: Potrivit art. 114 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Prin dispozițiile art. 396 - art. 404, C. civ.

reglementează efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori stabilind că instanței de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1)), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1)), stabilirea contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)) sau modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, (art. 403). Totodată, Titlul IV C. civ.

intitulat „Autoritatea părintească cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497). Conform art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînțelegere între părinți cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă este cea care hotărăște cu privire la acest aspect, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că „Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte" iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți." În speță, acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor, C.A.M.A., rezultat din căsătoria cu pârâtul și care privesc schimbarea locuinței minorei, stabilită la mamă (reclamanta din cauză) - prin sentința civilă nr. 2313 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Balș, prin care s-a pronunțat desfacerea căsătoriei reclamantei cu pârâtul - de la domiciliul reclamantei, din com.

Oboga, jud.Olt, la reședința reclamantei din Franța, ca urmare a dezinteresului manifestat de pârât în creșterea și educarea minorei și a neplății pensiei de întreținere la care a fost obligat, precum și a refuzului acestuia ca minora să locuiască alături de reclamantă. În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din Noul C. proc. civ., care reprezintă o normă de procedură specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc.

civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1))". Având în vedere că minora locuiește în comuna Oboga, jud.Olt, astfel cum reiese din declarația martorei B.M., mama reclamantei, fapt necontestat de pârât și că Judecătoria Balș este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte, pentru motivele arătate și în raport de textele legale menționate, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2015.