ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1664/2015

Asupra conflictului negativ de

competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balș la data de 26 noiembrie 2014,

sub nr. 4289/184/2014, reclamanta B.F., domiciliată în com. Oboga, județul Olt,

cu reședință în Franța, și cu domiciliul procesual ales la SCA B., P., C. &

Asociații, cu sediul în Slatina, județul Olt, în contradictoriu cu pârâtul

C.N., domiciliat în com. Roșiile, județul Vâlcea și cu reședința în Italia, a

solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se stabilească locuința

minorei A.M.A. la reședința sa, din Franța, urmând să se dispună și suplinirea

consimțământului pârâtului pentru obținerea documentelor necesare pentru minoră

și deplasarea sa în străinătate, oricând și oriunde, începând cu data

introducerii cererii.

Judecătoria Balș, prin sentința civilă

nr. 370 din 23 februarie 2015, și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art 114 alin. (1) C.

proc. civ., întrucât printre cererile privind ocrotirea persoanei fizice date

de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie nu se numără și

cererea de stabilire locuință minor și exercitare autoritate părintească și că

incidente sunt dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Cererea

de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție

domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum domiciliul pârâtului este în

comuna Roșiile, jud. Vâlcea, Judecătoria Bălcești este competentă să

soluționeze acțiunea reclamantei.

Judecătoria Bălcești, prin sentința

nr. 510 din 11 mai 2015, la rândul său, și-a declinat competența în judecarea

cauzei în favoarea Judecătoriei Balș și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, l-a înaintat spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut, în esență, că, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea

nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ.

în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în

a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită.

Cererea prin care se solicită

stabilirea domiciliului minorului este o cerere în materie de ocrotire a

persoanei fizice minor iar competența de soluționare a unei asemenea cereri îi

revine instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul

minorul, ca și persoană ocrotită.

Potrivit art. 486 C. civ., ori de câte

ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau

la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi

ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la

ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Potrivit C. civ., cererile în materie

de exercitare a autorității părintești și stabilire a domiciliului revin în

competența de soluționare a instanței de tutelă. în cauză, fiind vorba de o

cerere care vizează ocrotirea minorului și care se soluționează de instanța de

tutelă, în mod evident sunt aplicabile, în materie de competență regulile

edictate la art. 114 C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 5 din

Convenția de la Haga privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea,

executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile

privind protecția copiilor, ratificată prin Legea nr. 361/2007, autoritățile

judiciare sau administrative ale statelor contractante de la reședința

obișnuită a copilului au competența de a lua măsuri de protecție a persoanei

copilului sau a bunurilor acestuia.

Judecătoria Băicești a apreciat că

cererea reclamantei îi revine spre competentă soluționare Judecătoriei Balș, ca

instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința

minora, astfel cum reiese din probele existente la dosar.

Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș, pentru considerentele care

succed.

Prin Legea nr. 287/2009, republicată,

a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a

Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 01 octombrie

2011.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6)

din acest Cod, dispozițiile legii noi sunt aplicabile și „efectelor viitoare

ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia,

derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație,

adopție și obligația legală de întreținere (...), dacă aceste situații juridice

subzistă după intrarea în vigoarea legii noi".

La data de 15 februarie 2013 a intrat

în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care,

prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispozițiile

legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1)

că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...) iar potrivit art. 107,

„Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt

de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012

de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătoriile

sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și

familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența

stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și

reglementărilor speciale în vigoare."

În speță, acțiunea reclamantei a fost

formulată la data de 22 noiembrie 2014 și, în raport de textele legale redate,

situației juridice invocată prin acțiune, îi sunt aplicabile dispozițiile C.

civ. și C. proc. civ., intrate în vigoare la data de 1 octombrie 2011 și,

respectiv, la data de 15 februarie 2013.

Cu privire la instanța competentă să

soluționeze acțiunea reclamantei, se rețin următoarele:

Potrivit art. 114 C. proc. civ.

adoptat prin Legea nr. 134/2010, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile

privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de

tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Prin dispozițiile art. 396 - art. 404,

C. civ. reglementează efectele divorțului cu privire la raporturile dintre

părinți și copiii lor minori stabilind că instanței de tutelă îi revine

competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității

părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1)), stabilirea

locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta

este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1)),

stabilirea contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare,

învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)) sau

modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților

divorțați față de copiii lor minori, (art. 403).

Totodată, Titlul IV C. civ. intitulat

„Autoritatea părintească cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea

părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și

obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă,

potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a

cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul

drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la

stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului

(art. 497).

Conform art. 496 alin. (3) C. civ., în

caz de neînțelegere între părinți cu privire la locuința copilului, instanța de

tutelă este cea care hotărăște cu privire la acest aspect, luând în considerare

concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe

copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că

„Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești,

schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu

poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte" iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „În caz de neînțelegere între părinți,

hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând

în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i

pe părinți."

În speță, acțiunea formulată de

reclamantă are ca obiect măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său

minor, C.A.M.A., rezultat din căsătoria cu pârâtul și care privesc schimbarea

locuinței minorei, stabilită la mamă (reclamanta din cauză) - prin sentința

civilă nr. 2313 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Balș, prin care s-a

pronunțat desfacerea căsătoriei reclamantei cu pârâtul - de la domiciliul

reclamantei, din com. Oboga, jud.Olt, la reședința reclamantei din Franța, ca

urmare a dezinteresului manifestat de pârât în creșterea și educarea minorei și

a neplății pensiei de întreținere la care a fost obligat, precum și a refuzului

acestuia ca minora să locuiască alături de reclamantă.

În raport de textele legale

menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din Noul C. proc.

civ., care reprezintă o normă de procedură specială, ce instituie o competență

teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție

derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc.

civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală,

conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a

cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel (alin. (1))".

Având în vedere că minora locuiește în

comuna Oboga, jud.Olt, astfel cum reiese din declarația martorei B.M., mama

reclamantei, fapt necontestat de pârât și că Judecătoria Balș este instanța în

a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora (persoana

ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului

judiciar al reclamantei, Înalta Curte, pentru motivele arătate și în raport de

textele legale menționate, va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Balș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 iunie 2015.