ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 6560/185/2014, reclamantul B.D.M. a chemat în judecată pe pârâta P.E.M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorilor E.F.A. și N.F., exclusiv de reclamant, stabilirea locuinței minorilor la acesta și obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că minorii sunt rezultați din concubinajul părților, în vara anului 2013 pârâta părăsind domiciliul comun și lăsându-i pe cei doi minori în grija sa.

Prin Sentința civilă nr. 10149 din 9 septembrie 2014, Judecătoria Craiova și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești. Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Craiova a reținut că în pricinile privitoare la persoane se aplică dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., caz în care competența teritorială este absolută - împrejurare ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. Judecătoria Bălcești, astfel învestită, prin Sentința civilă nr. 562 din 2 decembrie 2014, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din Noul C. proc.

civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, Judecătoria Bălcești a reținut că, în raport de dispozițiile art. 114, art. 130 alin. (2) și art. 129 alin. (2) pct. 3 din Noul C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze acțiunea este cea de la domiciliul minorilor. Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 29 ianuarie 2015. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru considerentele care succed.

Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011. Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispozițiile legii noi sunt aplicabile și "efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (..), dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi". La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii". Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare". Art. 114 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ.

în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea, art. 505 C. civ.

prevede la alin. (1) că " În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc" iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț" . Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)]. În speță, acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor, exercitarea autorității părintești și plata pensiei de întreținere - care se referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copiii minori, rezultați din conviețuirea cu pârâta - a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 27 februarie 2014, după intrarea în vigoare a Noului C. civ.

și a Noului C. proc. civ. Astfel, situației juridice invocată prin acțiune, derivând din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, care determină incidența regulilor în materia autorității părintești și obligației de întreținere, îi sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt și dispozițiile C. proc. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din Noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc.

civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]". Având în vedere că minorii locuiesc cu tatăl lor, în sat Robăneștii de Jos, comuna Robănești, jud. Dolj, și că Judecătoria Craiova este instanța în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul minorii, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantului, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, inclusiv din perspectiva art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015. Procesat de GGC - AS