ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Craiova sub nr. 6560/185/2014, reclamantul B.D.M. a chemat în

judecată pe pârâta P.E.M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o

va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorilor E.F.A.

și N.F., exclusiv de reclamant, stabilirea locuinței minorilor la acesta și

obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creștere, educare,

învățătură și pregătire profesională a minorilor

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat că minorii sunt rezultați din concubinajul părților,

în vara anului 2013 pârâta părăsind domiciliul comun și lăsându-i pe cei doi

minori în grija sa.

Prin Sentința civilă

nr. 10149 din 9 septembrie 2014, Judecătoria Craiova și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Pentru a decide

astfel, instanța Judecătoriei Craiova a reținut că în pricinile privitoare la

persoane se aplică dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., caz în care

competența teritorială este absolută - împrejurare ce rezultă din dispozițiile

art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Bălcești,

astfel învestită, prin Sentința civilă nr. 562 din 2 decembrie 2014, la rândul

său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Craiova și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din Noul C. proc.

civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre

soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide

astfel, Judecătoria Bălcești a reținut că, în raport de dispozițiile art. 114,

art. 130 alin. (2) și art. 129 alin. (2) pct. 3 din Noul C. proc. civ.,

instanța competentă să soluționeze acțiunea este cea de la domiciliul

minorilor.

Conflictul negativ de

competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 11 decembrie 2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 29 ianuarie

2015.

Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova,

pentru considerentele care succed.

Prin Legea nr.

287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011

de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare

la data de 1 octombrie 2011.

Potrivit prevederilor

art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispozițiile legii noi sunt aplicabile și

"efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în

vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din

căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (..), dacă

aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi".

La data de 15

februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin

Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24,

prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și

executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Art. 106 C. civ.

prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți

(…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind

ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie

stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al

Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele

specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă

și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ.,

prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că "dacă legea nu prevede

altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în

competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a

cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită".

Titlul IV din C. civ.

intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la

autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința

copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de

tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de

soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la

exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486),

la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului

(art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu

art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea, art. 505

C. civ. prevede la alin. (1) că " În cazul copilului din afara căsătoriei

(…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către

părinți, dacă aceștia conviețuiesc" iar la alin. (2) că "Dacă

părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a

autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind

aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț" .

Conform acestor

dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a

cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către

unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor

în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului

superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuției fiecărui

părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire

profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].

În speță, acțiunea

formulată de reclamant, având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor,

exercitarea autorității părintești și plata pensiei de întreținere - care se

referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copiii minori, rezultați

din conviețuirea cu pârâta - a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată

la data de 27 februarie 2014, după intrarea în vigoare a Noului C. civ. și a

Noului C. proc. civ.

Astfel, situației

juridice invocată prin acțiune, derivând din raportul de filiație dintre minor

și părinții săi, care determină incidența regulilor în materia autorității

părintești și obligației de întreținere, îi sunt incidente dispozițiile acestui

act normativ, cum incidente îi sunt și dispozițiile C. proc. adoptat prin Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În raport de textele

legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din Noul C.

proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență

teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție

derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc.

civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală,

conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel [alin. (1)]".

Având în vedere că

minorii locuiesc cu tatăl lor, în sat Robăneștii de Jos, comuna Robănești, jud.

Dolj, și că Judecătoria Craiova este instanța în a cărei circumscripție teritorială

își au domiciliul minorii, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce

fac obiectul demersului judiciar al reclamantului, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, inclusiv din

perspectiva art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr.

134/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - AS