ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2014

Asupra recursului civil de față, constată: Prin Sentința civilă nr. 572 din 15 septembrie 2000, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanții K.P., V.A. și K.M. împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei Lenauheim, având ca obiect retrocedarea imobilului situat în localitatea Lenauheim, înscris în CF nr. 1187 Lenauheim, nr. top 1-2/b/1 și 1-2/b/2, județul Timiș, teren dobândit de antecesorii reclamanților cu titlu de donație. Soluția instanței de fond a fost menținută prin Decizia nr. 23 din 1 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamanții K.P., V.A.I. și K.M. împotriva Sentinței civile nr. 572 din 15 septembrie 2000 a Tribunalului Timiș.

Decizia nr. 23 din 1 martie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă a fost atacată cu recurs de către reclamanții K.P.(P.), V.A.I., invocându-se în drept, motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, 10, 11 C. proc. civ., calea de atac fiind înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 12 aprilie 2001, când a primit termen de judecată la 11 decembrie 2001. În esență, recurenții-reclamanți au arătat că ,,instanțele nu s-au pronunțat asupra neaplicării în cauză a dispozițiilor Decretului nr. 81/1954 față de autorii reclamanților și totodată, acestea au omis a stabili dacă terenul în litigiu este situat în extravilan sau intravilan și a se pronunța dacă moștenitorii proprietarilor pot beneficia de măsurile reparatorii acordate de Legea nr. 112/1995 și de Legea nr. 10/2001”.

Mai susțin recurenții că, la data apariției Decretului nr. 81/1954, proprietarii terenului erau deportați în Bărăgan și, după revenirea lor în țară, nu au beneficiat de prevederile acestui decret, astfel că nu le-au fost restituite proprietățile. Recurenții-reclamanți precizează că expertiza efectuată în fața instanței de fond de către expertul R.M. a stabilit că, din totalul de 4.884 mp, numai 735 mp sunt ocupați de construcții, rămânând în discuție în acest litigiu suprafața de 4.119 mp și, pe cale de consecință, în mod greșit, instanțele au respins acțiunea, considerând că nu se poate dispune parcelarea unor suprafețe mici de teren, de câteva sute de metri pătrați pentru a fi atribuite reclamanților, întrucât este vorba de o suprafață neconstruită de 4.119 mp.

Se aduc critici, în sensul că, deși în apel reclamanții au solicitat o contraexpertiză cu propuneri de dezmembrare a parcelei construite, față de cea neconstruită, instanța de control judiciar a respins această cerere, cu motivarea că nu este utilă cauzei, deși proba era necesară, pertinentă și concludentă. O altă critică a deciziei pronunțată în apel se referă la faptul că, în mod eronat, instanțele au apreciat că terenul în litigiu deservește folosinței publice și, ca atare, scopul exproprierii ar fi fost atins, ceea ce nu este real, în speță, măsura exproprierii având natura unei sancțiuni, iar construcțiile ridicate de-a lungul timpului nu împiedica o dezmembrare și o restituire parțială a terenului, către moștenitorii proprietarilor.

Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea administrării probatoriilor. La termenul din 11 decembrie 2001 - la cererea reclamanților K.P.(P.), V.A. și K.M., conform petiției depusă de aceștia la dosar, la data de 6 decembrie 2001, însoțită de copia notificării și copia răspunsului primit de la intimată, înregistrat sub nr. 2741 din 28 mai 2001 - în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a dispus suspendarea judecății recursului.

Măsura suspendării judecății a fost menținută prin încheierile de ședință din 15 noiembrie 2005 (când s-a reținut că, din cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul K.P., nu a rezultat motivul pentru care s-a solicitat repunerea pe rol și nici nu s-a depus dovada finalizării procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001) și din 4 octombrie 2011 (când s-a constatat că nu a fost încă finalizată procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001). Potrivit verificărilor efectuate de instanță, cu privire la împrejurarea finalizării procedurii administrative, pentru a se stabili dacă se impune repunerea cauzei pe rol, s-au reținut următoarele: Prin Notificarea din 8 mai 2001 adresată Primăriei comunei Lenauheim s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr… Lenauheim, nr. top 1-2/b/1 și 1-2/b/2 compus din casă de locuit și curte, cu teren în suprafață de 4.884 mp.

Prin Notificarea nr. 147 din 10 februarie 2001 formulată de K.P., V.A. și K.M. trimisă aceleiași primării s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Lenauheim, înscris în CF nr… , nr. top 1-2/b/1 și 1-2/b/2 compus din teren în suprafață de 4.884 mp.

Prin Dispoziția nr. 164 din 17 aprilie 2006 emisă în urma pronunțării Sentinței civile nr. 292 din 14 martie 2003 a Tribunalului Timiș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3814 din 10 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost obligat Primarul comunei Lenauheim, la emiterea dispoziției prevăzute de Legea nr. 10/2001 s-a respins cererea notificatorilor, cu motivarea că intimatul nu are competența de soluționare a notificării, întrucât imobilul se afla în administrarea Cooperativei de Consum Lenauheim, căreia i s-a comunicat dosarul administrativ cu Adresa nr. 5296 din 23 octombrie 2002. Sesizată fiind cu soluționarea aceleiași notificări - cu nr. 147 din 10 februarie 2001 - intimata Societatea Cooperativă ,,C.” Lenauheim a emis Decizia nr. 103 din 23 mai 2006, prin care a respins notificarea formulată de reclamanții K.P., V.A.

și K.M., cu motivarea că aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, că nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat și nici calitatea de moștenitori a solicitanților. Prin Decizia nr. 848 din 06 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în Dosarul nr. 6556.1/30/2006*, completată prin Sentința nr. 2001 din 05 august 2013 a aceleiași instanțe, s-a admis în parte contestația formulată de V.A. și K.M., în nume propriu și în calitate de succesoare ale reclamantului decedat K.P. S-a dispus anularea Dispoziției nr. 164 din 17 aprilie 2006 emisă de Primarul comunei Lenauheim și a fost obligat intimatul să restituie reclamanților, în natură, o parte din construcția imobilului situat în localitatea Lenauheim nr. 542, cu înscrierea acestei construcții în CF nr… , precum și suprafața de 4.206 mp din CF nr. 1187 Lenauheim.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Primarul comunei Lenauheim să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri pentru suprafața de teren de 574 mp din aceeași carte funciară, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodată s-a respins, ca tardiv formulată, contestația depusă împotriva Dispoziției nr. 103 din 23 mai 2006 emisă de Cooperativa de Consum Lenauheim.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs la data de 21 iunie 2013, de către pârâtul Primarul comunei Lenauheim, cale de atac, care - la data verificărilor cuprinse în raport) nu fusese încă înaintată Curții de Apel Timișoara, dosarul figurând ca intrat în compartimentul ,,Arhivă” la Tribunalul Timiș, secția I civilă, la data de 19 septembrie 2013, potrivit verificărilor efectuate în programul de evidență informatizată a instanțelor, la data întocmirii referatului - 30 septembrie 2013. Prin raportul efectuat, referitor la verificările privind suspendarea cauzei și subzistența acestei măsuri de întrerupere a cursului judecății, s-a dispus emiterea adreselor către recurenții-reclamanți, prin care li s-a cerut acestora să depună diligențe pentru a indica acestei instanțe de judecată, stadiul de soluționare a recursului declarat împotriva Deciziei nr. 848 din 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în Dosarul nr. 6556.1/30/2006*.

Prin Rezoluția din 11 martie 2014, s-a stabilit termen la data de 25 martie 2014, cu citarea părților, pentru a se verifica dacă mai subzistă temeiul suspendării judecății recursului, măsură dispusă la data de 11 decembrie 2001, menținută apoi prin încheierile de ședință din 15 noiembrie 2005 și 4 octombrie 2011 ale instanței supreme. Ulterior, la data de 20 martie 2014, recurentele-reclamante V.A. și K.M. au depus prin serviciul registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, o cerere prin care au solicitat instanței să constate că recursul declarat în prezenta cauză a rămas fără obiect, precum și Decizia nr. 1743 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză, a rămas fără obiect, ca urmare a soluționării cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 1743 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă (prin care s-a respins recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Lenauheim împotriva Sentinței civile nr. 848 din 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. 6556.1/30/2006*) a acțiunii formulată de reclamanții K.P., V.A.I. și K.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Lenauheim, Statul Român prin Consiliul Local Lenauheim și Cooperativa de Consum Lenauheim, privind anularea Dispoziției nr. 164/2006, stabilirea calității reclamanților de persoane îndreptățite să revendice, în natură, imobilul înscris în CF nr… Lenauheim, constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului preluat în baza Decretului nr. 187/1945.

Așa fiind, în raport de soluționarea irevocabilă a litigiului ce a format obiectul Dosarului nr. 6556.1/30/2006* al Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, prezentul recurs declarat împotriva Deciziei nr. 23 din 1 martie 2001 al Curții de Apel Timișoara, va rămâne fără obiect, astfel că va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat de reclamanții K.P., V.A.I. și K.M. împotriva Deciziei nr. 23 din 1 martie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014. Procesat de GGC - LM