ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2014

Asupra recursului

civil de față, constată:

Prin Sentința civilă nr. 572 din 15

septembrie 2000, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanții

K.P., V.A. și K.M. împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei Lenauheim,

având ca obiect retrocedarea imobilului situat în localitatea Lenauheim,

înscris în CF nr. 1187 Lenauheim, nr. top 1-2/b/1 și 1-2/b/2, județul Timiș,

teren dobândit de antecesorii reclamanților cu titlu de donație.

Soluția instanței de

fond a fost menținută prin Decizia nr. 23 din 1 martie 2001 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca urmare a respingerii apelului

declarat de reclamanții K.P., V.A.I. și K.M. împotriva Sentinței civile nr. 572

din 15 septembrie 2000 a Tribunalului Timiș.

Decizia nr. 23 din 1

martie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă a fost atacată cu recurs

de către reclamanții K.P.(P.), V.A.I., invocându-se în drept, motivele de

nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, 10, 11 C. proc.

civ., calea de atac fiind înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 12

aprilie 2001, când a primit termen de judecată la 11 decembrie 2001.

În esență,

recurenții-reclamanți au arătat că ,,instanțele nu s-au pronunțat asupra

neaplicării în cauză a dispozițiilor Decretului nr. 81/1954 față de autorii

reclamanților și totodată, acestea au omis a stabili dacă terenul în litigiu

este situat în extravilan sau intravilan și a se pronunța dacă moștenitorii

proprietarilor pot beneficia de măsurile reparatorii acordate de Legea nr.

112/1995 și de Legea nr. 10/2001”.

Mai susțin recurenții

că, la data apariției Decretului nr. 81/1954, proprietarii terenului erau

deportați în Bărăgan și, după revenirea lor în țară, nu au beneficiat de

prevederile acestui decret, astfel că nu le-au fost restituite proprietățile.

Recurenții-reclamanți

precizează că expertiza efectuată în fața instanței de fond de către expertul

R.M. a stabilit că, din totalul de 4.884 mp, numai 735 mp sunt ocupați de

construcții, rămânând în discuție în acest litigiu suprafața de 4.119 mp și, pe

cale de consecință, în mod greșit, instanțele au respins acțiunea, considerând

că nu se poate dispune parcelarea unor suprafețe mici de teren, de câteva sute

de metri pătrați pentru a fi atribuite reclamanților, întrucât este vorba de o

suprafață neconstruită de 4.119 mp.

Se aduc critici, în

sensul că, deși în apel reclamanții au solicitat o contraexpertiză cu propuneri

de dezmembrare a parcelei construite, față de cea neconstruită, instanța de

control judiciar a respins această cerere, cu motivarea că nu este utilă

cauzei, deși proba era necesară, pertinentă și concludentă.

O altă critică a deciziei

pronunțată în apel se referă la faptul că, în mod eronat, instanțele au

apreciat că terenul în litigiu deservește folosinței publice și, ca atare,

scopul exproprierii ar fi fost atins, ceea ce nu este real, în speță, măsura

exproprierii având natura unei sancțiuni, iar construcțiile ridicate de-a

lungul timpului nu împiedica o dezmembrare și o restituire parțială a

terenului, către moștenitorii proprietarilor.

Recurenții-reclamanți

au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond,

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată iar, în subsidiar, trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea administrării

probatoriilor.

La termenul din 11

decembrie 2001 - la cererea reclamanților K.P.(P.), V.A. și K.M., conform

petiției depusă de aceștia la dosar, la data de 6 decembrie 2001, însoțită de

copia notificării și copia răspunsului primit de la intimată, înregistrat sub

nr. 2741 din 28 mai 2001 - în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

instanța a dispus suspendarea judecății recursului.

Măsura suspendării

judecății a fost menținută prin încheierile de ședință din 15 noiembrie 2005

(când s-a reținut că, din cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de

reclamantul K.P., nu a rezultat motivul pentru care s-a solicitat repunerea pe

rol și nici nu s-a depus dovada finalizării procedurii administrative prevăzute

de Legea nr. 10/2001) și din 4 octombrie 2011 (când s-a constatat că nu a fost

încă finalizată procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001).

Potrivit

verificărilor efectuate de instanță, cu privire la împrejurarea finalizării

procedurii administrative, pentru a se stabili dacă se impune repunerea cauzei

pe rol, s-au reținut următoarele:

Prin Notificarea din

8 mai 2001 adresată Primăriei comunei Lenauheim s-a solicitat restituirea în

natură a imobilului înscris în CF nr. ..... Lenauheim, nr. top 1-2/b/1 și

1-2/b/2 compus din casă de locuit și curte, cu teren în suprafață de 4.884 mp.

Prin Notificarea nr.

147 din 10 februarie 2001 formulată de K.P., V.A. și K.M. trimisă aceleiași

primării s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea

Lenauheim, înscris în CF nr. ......., nr. top 1-2/b/1 și 1-2/b/2 compus din

teren în suprafață de 4.884 mp.

Prin Dispoziția nr.

164 din 17 aprilie 2006 emisă în urma pronunțării Sentinței civile nr. 292 din

14 martie 2003 a Tribunalului Timiș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3814

din 10 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost

obligat Primarul comunei Lenauheim, la emiterea dispoziției prevăzute de Legea

nr. 10/2001 s-a respins cererea notificatorilor, cu motivarea că intimatul nu

are competența de soluționare a notificării, întrucât imobilul se afla în

administrarea Cooperativei de Consum Lenauheim, căreia i s-a comunicat dosarul

administrativ cu Adresa nr. 5296 din 23 octombrie 2002.

Sesizată fiind cu

soluționarea aceleiași notificări - cu nr. 147 din 10 februarie 2001 - intimata

Societatea Cooperativă ,,C.” Lenauheim a emis Decizia nr. 103 din 23 mai 2006,

prin care a respins notificarea formulată de reclamanții K.P., V.A. și K.M., cu

motivarea că aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 3

și 4 din Legea nr. 10/2001, că nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra

imobilului revendicat și nici calitatea de moștenitori a solicitanților.

Prin Decizia nr. 848

din 06 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în Dosarul

nr. 6556.1/30/2006*, completată prin Sentința nr. 2001 din 05 august 2013 a

aceleiași instanțe, s-a admis în parte contestația formulată de V.A. și K.M.,

în nume propriu și în calitate de succesoare ale reclamantului decedat K.P. S-a

dispus anularea Dispoziției nr. 164 din 17 aprilie 2006 emisă de Primarul

comunei Lenauheim și a fost obligat intimatul să restituie reclamanților, în

natură, o parte din construcția imobilului situat în localitatea Lenauheim nr.

542, cu înscrierea acestei construcții în CF nr. ......, precum și suprafața de

4.206 mp din CF nr. 1187 Lenauheim.

De asemenea, a fost

obligat pârâtul Primarul comunei Lenauheim să emită dispoziție cu propunere de

acordare de despăgubiri pentru suprafața de teren de 574 mp din aceeași carte

funciară, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată s-a respins,

ca tardiv formulată, contestația depusă împotriva Dispoziției nr. 103 din 23

mai 2006 emisă de Cooperativa de Consum Lenauheim.

Împotriva acestei

hotărâri s-a declarat recurs la data de 21 iunie 2013, de către pârâtul

Primarul comunei Lenauheim, cale de atac, care - la data verificărilor cuprinse

în raport) nu fusese încă înaintată Curții de Apel Timișoara, dosarul figurând

ca intrat în compartimentul ,,Arhivă” la Tribunalul Timiș, secția I civilă, la

data de 19 septembrie 2013, potrivit verificărilor efectuate în programul de

evidență informatizată a instanțelor, la data întocmirii referatului - 30

septembrie 2013.

Prin raportul

efectuat, referitor la verificările privind suspendarea cauzei și subzistența

acestei măsuri de întrerupere a cursului judecății, s-a dispus emiterea

adreselor către recurenții-reclamanți, prin care li s-a cerut acestora să

depună diligențe pentru a indica acestei instanțe de judecată, stadiul de

soluționare a recursului declarat împotriva Deciziei nr. 848 din 6 martie 2013

pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în Dosarul nr.

6556.1/30/2006*.

Prin Rezoluția din 11

martie 2014, s-a stabilit termen la data de 25 martie 2014, cu citarea

părților, pentru a se verifica dacă mai subzistă temeiul suspendării judecății

recursului, măsură dispusă la data de 11 decembrie 2001, menținută apoi prin

încheierile de ședință din 15 noiembrie 2005 și 4 octombrie 2011 ale instanței

supreme.

Ulterior, la data de

20 martie 2014, recurentele-reclamante V.A. și K.M. au depus prin serviciul

registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, o cerere

prin care au solicitat instanței să constate că recursul declarat în prezenta

cauză a rămas fără obiect, precum și Decizia nr. 1743 din 11 decembrie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Înalta Curte constată

că recursul declarat în prezenta cauză, a rămas fără obiect, ca urmare a

soluționării cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 1743 din 11 decembrie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă (prin care s-a respins

recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Lenauheim împotriva Sentinței

civile nr. 848 din 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr.

6556.1/30/2006*) a acțiunii formulată de reclamanții K.P., V.A.I. și K.M. în

contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Lenauheim, Statul Român prin

Consiliul Local Lenauheim și Cooperativa de Consum Lenauheim, privind anularea

Dispoziției nr. 164/2006, stabilirea calității reclamanților de persoane

îndreptățite să revendice, în natură, imobilul înscris în CF nr. ......

Lenauheim, constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului

preluat în baza Decretului nr. 187/1945.

Așa fiind, în raport

de soluționarea irevocabilă a litigiului ce a format obiectul Dosarului nr.

6556.1/30/2006* al Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, prezentul recurs

declarat împotriva Deciziei nr. 23 din 1 martie 2001 al Curții de Apel

Timișoara, va rămâne fără obiect, astfel că va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas

fără obiect, recursul declarat de reclamanții K.P., V.A.I. și K.M. împotriva

Deciziei nr. 23 din 1 martie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - LM