ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4315/2010

Ședința publică de la 9 decembrie 2010 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 2161/121/2008 reclamanta SC R.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC S. SRL Galați pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 241.400 lei cu titlu de despăgubiri și cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că SC R.C. SRL desfășoară activitate comercială constând în vânzarea unor produse alimentare și nealimentare, în două standuri situate în incinta depozitului en gross din Galați. Marfa destinată comercializării se află in incinta acestor două standuri.

În imediata vecinătate a standurilor aflate în folosința societății reclamante, SC S. SRL Galați are în folosință un stand asemănător destinat desfacerii de produse. În ziua de 18 februarie 2008, in jurul orei 19,30, la standul în care-și desfășoară activitatea comercială societatea pârâtă, a izbucnit un incendiu, care s-a extins și asupra standurilor folosite de societatea reclamantă. Întregul fond de marfă aflat în standurile societății reclamante a fost distrus în incendiu. Valoarea mărfii astfel distruse a fost de 241.400 lei. În drept s-au invocat dispozițiile art. 1000 alin. (1) C. civ. și dispozițiile art. 998-999 C. com. În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta a formulat în cadrul aceluiași dosar o cerere modificatoare (fila 14) prin care a solicitat ca alături de societatea pârâtă SC S. SRL Galați să fie obligați în solidar cu aceasta și administratorii acesteia, B.M.

și B.V., la plata prejudiciului produs, ținându-se seama de dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 1003 C. civ. În legătură cu această cerere modificatoare, pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 82), a solicitat a fi respinsă motivat de faptul că nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între fapta pretins ilicită și prejudiciul invocat de reclamantă, precum și vinovăția administratorilor în producerea incendiului. Prin sentința civilă nr. 1917 din 15 decembrie 2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Galați s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.C. SRL Galați împotriva pârâților SC S. SRL Galați, B.M. și B.V. și s-a dispus, pe cale de consecință, obligarea pârâților în solidar către reclamantă la plata sumei de 253.835,47 lei reprezentând contravaloare marfă distrusă, reactualizată și 31.442,32 lei cu titlu de beneficiu nerealizat.

Totodată, au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 17.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în principal următoarele: La data de 18 februarie 2009 a avut loc un incendiu și care potrivit procesului verbal întocmit de Detașamentul de Pompieri din cadrul I.S.U. Galați a reieșit faptul că acest incendiu de la societatea pârâtă, propagandu-se la societatea reclamantei. Totodată din acest proces-verbal, cauza incendiului a fost un scurt circuit electric, ce ar fi putut fi produs de la aparatele electrice lăsate sub tensiune. În legătură cu locul izbucnirii incendiului, apărările pârâtei sunt nefondate, fiind combătute de proba testimonială administrată în cauză coroborată cu răspunsurile date la interogator de cei doi administratori ai societății pârâte și raportul întocmit în legătură cu cauzele producerii incendiului și cele ale expertizei pirotehnice.

În legătură cu valoarea prejudiciului ce a fost contestat în această cauză de către pârâți, în sensul că ar fi fost mult prea ridicat, în cauză a fost dispusă a se efectua o expertiză contabilă, care a concluzionat care a fost valoarea mărfurilor distruse de incendiu, în raport de listele de inventar întocmite la finele anului 2007, și intrările și ieșirile de mărfuri după data inventarului și până la producerea incendiului. Expertiza a calculat valoarea mărfurilor și bunurilor distruse în cele două depozite afectate de incendiu și care a fost la 19 ianuarie 2008 de 241.400 lei și care reprezintă astfel cum însăși consilierul pârâtei arată la mențiunea de la pag. 6 a expertizei, doar 19,21% din valoarea totală a mărfurilor și bunurilor societății, care era la 31 decembrie 2007 de 1.127.631,93 lei.

Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs (calificat ulterior apel) ambele părți. Prin Decizia comercială nr. 40 din 19 mai 2010 s-au admis apelurile declarate de pârâta SC S. SRL Galați și pârâții B.M. și B.V. Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel Galați a reținut în principal că raportul juridic izvorât din producerea incendiului este prin excelență civil și nu poate împrumuta natura comercială a profilului de activitate al celor două părți ale raportului (reclamanta și pârâții), cu atât mai mult cu cât între părțile din cauză nu se poate pune problema unui raport juridic comercial direct. Împotriva Deciziei comerciale nr. 40 din 19 mai 2010 pronunțată de Secția comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați a declarat recurs SC R. SRL Galați arătând că: 1. hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe (art. 304 pct. 3 C. proc.

civ.); 2. hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii. În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat în principal că obiectul judecății îl constituie obligația de dezdăunare în sarcina pârâților, ce au calitate de comercianți în sensul art. 7 C. com., obligație ce-și are izvorul într-un quasi - delict produs în cadrul și în legătură cu activitatea comercială a acestora și în consecință își găsesc aplicare dispozițiile art. 1, 4 și 890 C. com., iar obligația de dezdăunare în sarcina pârâților fiind un fapt de comerț subiectiv este supus jurisdicției comerciale. Intimații SC S. SRL Galați, B.M. și B.V. au formulat fiecare întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea deciziei recurate, în sensul trimiterii spre rejudecare a cauzei instanței competente, Judecătoria Galați.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 4 C. com. „se socotesc afară de acestea, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”. Cu alte cuvinte sunt considerate ca fapte de comerț orice obligațiuni ale unui comerciant în care intră și acelea care nasc din quasi - delicte, când acele obligațiuni izvorăsc din fapte pe care legea le consideră comerciale. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia faptul că art. 4 C. com. are în vedere nu doar contractele încheiate de un comerciant, altele decât cele prevăzute la art. 3 C. com., dar și toate celelalte obligațiuni ale unui comerciant.

Este de reținut că prevederile art. 4 C. com. nu disting între izvoarele obligațiilor la care se referă (fapt sau act juridic) ceea ce înseamnă că orice obligație a unui comerciant, indiferent că își are izvorul în act juridic sau fapt juridic, îmbracă caracter de comercialitate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Art. 7 C. com. prevede că sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile comerciale. Față de obiectul litigiului împrejurările de fapt și nu în ultimul rând la calitatea de comercianți a părților raportate la dispozițiile legale menționate reiese că prezenta cauză aparține jurisdicției comerciale. Având în vedere considerentele arătate Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Galați împotriva Deciziei nr. 40 din 19 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea apelului pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.