ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1294/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 749 din 11 iunie 2009, Tribunalul Galați a admis acțiunea principală în parte formulată de reclamanta SC B. SRL - prin lichidator judiciar C.I. B.D. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA GALAȚI și a obligat pârâta la plata contravalorii mărfii în valoare de 420.219,74 lei către reclamantă. A respins capătul de cerere privind plata daunelor interes, ca nefondat și cererea reconvențională. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 1593 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, depozitul este perfect „când s-a făcut tradițiunea lucrului”, iar în speța de față tradițiunea lucrului s-a efectuat prin semnarea procesului verbal de către părți, act anexă în susținerea acțiunii, prin care s-a dovedit și consimțământul părților, în acest fel fiind înde4plinite și prevederile art. 1595 – art. 1597 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC I. SA GALAȚI, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 106/ A din 11 noiembrie 2009, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâta SC I. SA GALAȚI, reținând că pârâta-reclamantă, pretinzând că depozitul este oneros, ar fi trebui să dovedească stipularea în înscrisul încheiat de părți a obligației deponentului de plata a unei remunerații și cuantumul acesteia, deși prin contract nu s-a stipulat nici o obligație privind plata unei remunerații și de asemenea aceasta nu a arătat ca ar fi cheltuit sume pentru conservarea lucrului sau că i s-ar fi cauzat daune și cuantumul acestora.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC I. SA GALAȚI a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate ca fiind lipsită de temei legal. Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 3.694,36 lei și 5 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 20 aprilie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 3.694,36 lei și 5 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului pârâtei SC I. SA GALAȚI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC I. SA GALAȚI împotriva deciziei nr. 106/ A din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.