ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1294/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 749

din 11 iunie 2009, Tribunalul Galați a admis acțiunea principală în parte

formulată de reclamanta SC B. SRL - prin lichidator judiciar C.I. B.D. în

contradictoriu cu pârâta SC I. SA GALAȚI și a obligat pârâta la plata

contravalorii mărfii în valoare de 420.219,74 lei către reclamantă.

A respins capătul de

cerere privind plata daunelor interes, ca nefondat și cererea reconvențională.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 1593 alin. (2) C.

civ., potrivit cărora, depozitul este perfect „când s-a făcut tradițiunea

lucrului”, iar în speța de față tradițiunea lucrului s-a efectuat prin semnarea

procesului verbal de către părți, act anexă în susținerea acțiunii, prin care

s-a dovedit și consimțământul părților, în acest fel fiind înde4plinite și

prevederile art. 1595 – art. 1597 C. civ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC I. SA GALAȚI, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 106/ A din 11

noiembrie 2009, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâta SC I. SA

GALAȚI, reținând că pârâta-reclamantă, pretinzând că depozitul este oneros, ar

fi trebui să dovedească stipularea în înscrisul încheiat de părți a obligației

deponentului de plata a unei remunerații și cuantumul acesteia, deși prin

contract nu s-a stipulat nici o obligație privind plata unei remunerații și de

asemenea aceasta nu a arătat ca ar fi cheltuit sume pentru conservarea lucrului

sau că i s-ar fi cauzat daune și cuantumul acestora.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, pârâta SC I. SA GALAȚI a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului și modificarea deciziei atacate ca fiind lipsită de temei legal.

Recurenta-pârâtă a

fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2010 cu mențiunea de a depune

taxa judiciară de timbru în valoare de 3.694,36 lei și 5 lei timbru judiciar,

obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-au conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată 20 aprilie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în

valoare de 3.694,36 lei și 5 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal

îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect,

de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a

recursului pârâtei SC I. SA GALAȚI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC I. SA GALAȚI împotriva deciziei nr. 106/ A din 11

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2010.