ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4140/2010

HOTĂRÂRE
25.11.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4140/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Ședința publică

de la 25 noiembrie 2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 24 septembrie 2010 reclamanții

P.H.

,

P.A.

,

,

P.R.

și

S.H.R.M. au declarat

recurs împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2010 prin care

a fost respinsă cererea lor de sesizare a Curții Constituționale privind

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (2) din

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 1 pct. 20

din O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007 referitoare la abrogarea lit. d) din art. 75

din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 278

1

formulată este admisibilă deoarece prin dispoziția art. 99 alin. (2) din

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 22 septembrie

2005 emitentul a urmărit ca instanța să dispună de flexibilitate în analiza

cauzei pendinte, luând măsurile cuvenite, că abrogarea art. 75 lit. d) din O.U.G.

nr. 195/2002 a fost ilegală față de textul de lege european, că art. 278

1

toată Uniunea Europeană și art. 22 C. proc. pen. este „sortit înlăturării

deoarece judecata penală este una iar judecata civilă este altceva”.

Analizând recursul

astfel cum a fost formulat, Curtea constată că prin încheierea de ședință de la

data de 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-a

pus în discuția părților cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată

de recurenți în ședința publică de la data de 7 iulie 2010, privind excepțiile

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de

ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărrea C.S.M. nr.

387/2005, art. 1 pct. 20 din O.U.G. nr. 69/2007, art. 278

1

pen. și art. 22 C. proc. pen.

Cererea de sesizarea

Curții Constituționale a fost analizată de Curtea de Apel Timișoara în raport

de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, instanța observând

că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu

competența teritorială a instanței sesizate, constatând astfel

inadmisibilitatea cererii.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În ședința publică de

la data de 7 iulie 2010 recurenții P.H.

,

P.A.

,

,

P.R.

și

S.H.R.M. au formulat cerere de sesizare a

Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești, art. 1 pct. 20 din O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007

referitoare la abrogarea lit. d) din art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 privind

circulația pe drumurile publice, art. 278

1

proc. pen.

Curtea constată că

cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată în cadrul

examinării recursului declarat de reclamanții P.H.

,

P.A.

,

,

P.R.

și

S.H.R.M. împotriva

încheierii din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Caraș Severin, recurenții

solicitând să se constate că instanța competentă în soluționarea acțiunii

civile formulată de ei este Tribunalul Caraș Severin, secția civilă.

Potrivit sentinței nr.

11 din 12 ianuarie 2010 Tribunalul Caraș Severin - Reșița, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Caraș Severin, declinând competența de soluționare a cererii de

chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad.

Ca urmare obiectul

recursului l-a constituit analiza competenței materiale a instanței care urmează

să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții P.H.

,

P.A.

,

,

P.R.

și

S.H.R.M. împotriva

intimaților pârâți F.P.V.S. București, SC A.Ț. SA București, SC A.V.I.G. SA

București, SC D.T.F. SRL F. și S.V.

Conform art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în

orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Potrivit alin. (4) al

aceluiași articol sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța

în fața căreia s-a ridica excepția de neconstituționalitate iar alin. (5) al

aceluiași articol prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În acest context

Curtea constată că față de obiectul recursului privind analiza competenței

materiale a instanței care urmează să soluționeze cererea de chemare în

judecată formulată de către reclamanții P.H.

,

P.A.

,

,

P.R.

și

S.H.R.M., dispozițiile art. 99 alin. (2) din

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 1 pct. 20

din O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007 referitoare la abrogarea literei d din art.

75 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 278

1

nu au legătură cu soluționarea cauzei,

împrejurare față de care se face aplicarea alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992

constatându-se că excepțiile astfel invocate sunt contrare art. 29 alin. (1) C.

proc. civ., fiind inadmisibile.

Constatând că în mod

legal instanța a cărei hotărâre a fost atacată a soluționat cererea de sesizare

a Curții Constituționale apreciind-o ca inadmisibilă, Curtea urmează ca în

conformitate cu art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de reclamanții

P.H.

,

P.A.

,

,

P.R.

și

împotriva încheierii

din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-07-21
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2747/2010
cepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., invocată sub aspectul imposibilității de a contesta hotărârea de declinare a competenței). Ipoteza contrară, în opinia curții de apel, ar da posibilitatea oric
ÎCCJ 2010-10-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5019/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Pentru a se pronunța astfel instanța
ÎCCJ 2010-06-01
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2148/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Sentința penală nr. 51/PI din 1 martie 2010, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată, în temeiul art. 278 1 C
ÎCCJ 2010-10-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 810/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 650/59/2010, petenții P.M., S.V., S.A., S.L.L. și minorul S.P.B. prin reprezentanții legali S.A. și S.L.L. au formulat contestație în
ÎCCJ 2011-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2011
invocate au fost de ordine publică, astfel încât instanța era obligată să le examineze din oficiu. Contestația în anulare nu poate fi primită, pentru următoarele considerente de fapt si de drept: In drept, contestația în anulare, al cărei r
Sursă