ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4125/2010

Ședința publică de la 25 noiembrie 2010 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta RA D.J. Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC I.N.M. I. SRL Cluj Napoca anularea hotărârii arbitrale din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj, în temeiul dispozițiilor art. 364 lit. f), g) și i) C. proc. civ. S-a susținut că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate, nu a motivat respingerea apărărilor și a susținerilor orale privind inadmisibilitatea acțiunii iar hotărârea nu e semnată de arbitru. Prin sentința comercială nr. 5568 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Cluj admite excepția necompetenței materiale și declină competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, valoarea obiectului acțiunii fiind de 118.898 lei.

Curtea de apel astfel sesizată, prin sentința civilă nr. 70 din 22 februarie 2010 a respins acțiunea și a obligat pe reclamantă la 2.500 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, din situația de fapt expusă detaliat, că tribunalul arbitral nu a acordat mai mult decât s-a cerut, prin acțiune solicitându-se suma de 118.898 lei contravaloarea facturii neachitate de reclamantă motivând situația de fapt și aspectele de drept ale cauzei, înlăturând apărările potrivit cărora răspunzătoare este RA A.D.P.P. Cluj. În privința încălcării normelor de ordine publică, instanța a considerat că aspectele sesizate vizează contractul părților ceea ar exclude încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299, 304 și 312 C. proc. civ. Recurenta susține că atât tribunalul arbitral cât și instanța de control judiciar, au interpretat greșit dispozițiile art. 18.1 din contractul de subantrepriză care reglementau condițiile și modalitățile de plată, aplicând greșit prevederile art. 1030 C. civ. Mai susține recurenta că instanța de judecată a considerat greșit că încălcarea prevederilor art. 969 C. civ. nu privește ordinea publică. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. 364 C. proc. civ.

stabilesc motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi desființată în calea de atac a acțiunii în anulare, iar reclamantul acestei acțiuni și-a întemeiat critica pe dispozițiile lit. f), g) și i) ale textului de lege menționat, pentru ca în recurs să se limiteze a critica hotărârea atacată numai pe greșita interpretare a art. 364 lit. f) și i). Instanța de judecată a analizat desfășurarea procesului arbitral și judicios a considerat că au fost respectate garanțiile procesuale. Asupra criticilor privind dreptul la un proces echitabil sau a încălcării principiului disponibilității curtea de apel a stabilit raporturile dintre părți în concordanță cu jurisprudența europeană constantă relativă la examinarea în mod real a problemelor esențiale supuse judecății răspunzând criticii privind motivarea hotărârii arbitrale.

Faptul că interpretarea unei clauze contractuale nu concordă cu aceea pe care una dintre părți o are, nu conduce la concluzia nemotivării hotărârii. Instanțele au arătat în ce a constat înlăturarea prevederilor unei clauze contractuale abuzive care lasă creditorul la discreția debitorului. Evocarea principiului pacta sunt servanda, nu a avut în vedere norma de drept: numai convențiile legal făcute au putere de lege între părți. De aceea instanțele au desființat clauza contractuală contrară bunelor moravuri fără a li se putea imputa înlăturarea normelor de ordine publică. De altfel recurenta răstoarnă raportul cu privire la noțiunea de ordine publică apreciind că o dispoziție particulară într-un contract este de interes general.

Ordine publică este aceea care restricționează principiul libertății convențiilor, clauzele contrare ei fiind interzise. Iar dintre acestea o prevedere contractuală prin care creditorului unei obligații îi sunt înlăturate toate garanțiile creanței sale, este în afara bunelor moravuri și a ordinii de drept, iar prevederile art. 1008 C. civ. devin aplicabile. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 70 din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta RA D.J. Cluj împotriva sentinței civile nr. 70 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.