ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4125/2010

Ședința publică

de la 25 noiembrie 2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

RA D.J. Cluj, a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC I.N.M. I. SRL Cluj Napoca

anularea hotărârii

arbitrale din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie Cluj, în temeiul dispozițiilor art. 364 lit. f),

g) și i) C. proc. civ.

S-a susținut că

tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu

s-a pronunțat asupra apărărilor invocate, nu a motivat respingerea apărărilor

și a susținerilor orale privind inadmisibilitatea acțiunii iar hotărârea nu e

semnată de arbitru.

Prin sentința

comercială nr. 5568 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Cluj admite

excepția necompetenței materiale și declină competența de soluționare a

acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, valoarea obiectului acțiunii fiind de

118.898 lei.

Curtea de apel astfel

sesizată, prin sentința civilă nr. 70 din 22 februarie 2010 a respins acțiunea

și a obligat pe reclamantă la 2.500 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut, din situația de fapt expusă detaliat, că tribunalul arbitral nu a

acordat mai mult decât s-a cerut, prin acțiune solicitându-se suma de 118.898

lei contravaloarea facturii neachitate de reclamantă motivând situația de fapt

și aspectele de drept ale cauzei, înlăturând apărările potrivit cărora

răspunzătoare este RA A.D.P.P. Cluj.

În privința

încălcării normelor de ordine publică, instanța a considerat că aspectele

sesizate vizează contractul părților ceea ar exclude încălcarea dispozițiilor

imperative ale legii.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299,

304 și 312 C. proc. civ.

Recurenta susține că

atât tribunalul arbitral cât și instanța de control judiciar, au interpretat

greșit dispozițiile art. 18.1 din contractul de subantrepriză care reglementau

condițiile și modalitățile de plată, aplicând greșit prevederile art. 1030 C.

civ.

Mai susține recurenta

că instanța de judecată a considerat greșit că încălcarea prevederilor art. 969

C. civ. nu privește ordinea publică.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 364 C.

proc. civ. stabilesc motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi

desființată în calea de atac a acțiunii în anulare, iar reclamantul acestei

acțiuni și-a întemeiat critica pe dispozițiile lit. f), g) și i) ale textului

de lege menționat, pentru ca în recurs să se limiteze a critica hotărârea

atacată numai pe greșita interpretare a art. 364 lit. f) și i).

Instanța de judecată

a analizat desfășurarea procesului arbitral și judicios a considerat că au fost

respectate garanțiile procesuale. Asupra criticilor privind dreptul la un

proces echitabil sau a încălcării principiului disponibilității curtea de apel

a stabilit raporturile dintre părți în concordanță cu jurisprudența europeană

constantă relativă la examinarea în mod real a problemelor esențiale supuse

judecății răspunzând criticii privind motivarea hotărârii arbitrale. Faptul că

interpretarea unei clauze contractuale nu concordă cu aceea pe care una dintre

părți o are, nu conduce la concluzia nemotivării hotărârii. Instanțele au

arătat în ce a constat înlăturarea prevederilor unei clauze contractuale

abuzive care lasă creditorul la discreția debitorului.

Evocarea principiului

pacta sunt servanda, nu a avut în vedere norma de drept: numai convențiile

legal făcute au putere de lege între părți. De aceea instanțele au desființat

clauza contractuală contrară bunelor moravuri fără a li se putea imputa

înlăturarea normelor de ordine publică.

De altfel recurenta

răstoarnă raportul cu privire la noțiunea de ordine publică apreciind că o

dispoziție particulară într-un contract este de interes general. Ordine publică

este aceea care restricționează principiul libertății convențiilor, clauzele

contrare ei fiind interzise. Iar dintre acestea o prevedere contractuală prin

care creditorului unei obligații îi sunt înlăturate toate garanțiile creanței

sale, este în afara bunelor moravuri și a ordinii de drept, iar prevederile art.

1008 C. civ. devin aplicabile.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței

civile nr. 70 din 22

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta RA D.J. Cluj împotriva sentinței civile nr. 70 din 22

februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.