ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 151/2014

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 05 ianuarie 2012, reclamanta SC L.S. SRL Arad a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.T. SRL Baia Mare pentru obligație de a face, solicitând executarea directă în natură (silită) a obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă prin încheierea Contractului de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006, respectiv obligarea SC B.C.T. SRL fie de a preda o nouă stație de epurare, fie de o aduce pe cea predată la calitatea stabilită, în ambele cazuri, astfel încât să se obțină următoarele caracteristici ale apei reziduale: cod medie 328 mg/l -maxim 3200 mg/l; bod medie 395 mg/l - maxim 24Ș4 mg/l; azot amoniacal medie 4,91 mg/l; l=AT medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l; suspensii totale medie 552 mg/l; PH maxim 6.6.

și următoarele cerințe ale efluentului: PH maxim 8.5; cod maxim 500 mg/l; bod maxim 300 mg/l;azot amoniacal maxim 30 mg/l; fog maxim 30 mg/l; suspensii totale maxim 30 mg/l; Substanțe extractibile maxim 30 mg/l, iar în cazul unei neconformări, autorizarea reclamantei de a aduce la îndeplinire aceste obligații, pe cheltuiala integrală a pârâtei, cu cheltuieli de judecată. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive: Pe cale de excepție, a invocat în prescripția dreptului la acțiune, iar pe fond, a susținut că acțiunea pentru „obligația de a face" este nefondată și în consecință, solicită respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecată în baza art. 274 C. proc.

civ. S-a arătat că netimbrarea cererii la valorile prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare încalcă Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Pârâta a invocat excepția de neexecutare a Contractului din 2006, încheiat între părți, potrivit clauzei existente la art. 19 din contract, reclamanta, în calitate de cumpărător, a avut obligația de a întreține, în mod corespunzător, utilajul conform cărților tehnice puse la dispoziție de către vânzător, însă reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, pe motiv că încăperea în care a fost montat utilajul a fost inundată aproape complet, în anul 2009, din vina exclusivă a reclamantei, cu ocazia unor precipitații abundente în municipiul Arad, ceea ce a făcut ca întreaga instalație să se afle în întregime sub apă, motiv pentru care pârâta, nu a mai fost obligată la asigurarea garanției asupra utilajului, așa cum e prevăzut la art. 3 alin. (3) din contractul sinalagmatic, întrucât părțile s-au obligat reciproc una față de alta (art. 943 C. civ.), iar temeiul juridic al acestei excepții, o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor reciproce din contractul de vânzare-cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 1635 din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL, împotriva pârâtei SC B.B.C.T. SRL, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Privitor la prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, instanța de fond a respins-o pentru următoarele motive: Potrivit art. 1336 C. civ. vânzătorul răspunde fata de cumpărător pentru liniștita posesiune a lucrului si pentru viciile lucrului.

Potrivit art. 1352 C. civ., vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este bun de întrebuințat, după destinația sa, sau întrebuințarea sa este atât de micșorată încât se poate presupune ca cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau nu ar fi dat prețul achitat, dacă ar fi cunoscut viciile lucrului. Prin O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor a fost instituit un nou cadru juridic al asigurării calității produselor si serviciilor. Potrivit art. 12 din ordonanță, consumatorii au dreptul de a pretinde agenților economici remedierea/înlocuirea gratuita a produselor obținute, precum si despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garanție sau de valabilitate.

Potrivit art. 12 din ordonanță, după expirarea termenului de garanție, consumatorii pot pretinde remedierea înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora; remedierea deficientelor se face într-un termen maxim, stabilit ca si in cazul răspunderii in termenul de garanție, cu precizarea ca termenul curge de la finalizarea expertizei efectuate de un organism tehnic neutru, conform art. 13 alin. (2) din ordonanță, ori Raportul de expertiză tehnică neutru a fost întocmit cu ocazia soluționării prezentei cereri, nefăcându-se dovada efectuării altei expertize. Pe fond, prima instanță, din probele administrate în cauză, a reținut în fapt următoarele: Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006, reclamanta SC L.S.

SRL a cumpărat de la pârâta SC B.C.T. SRL, o stație de epurare cu următoarele componente: o bucată separator de grăsimi Lipatomat automatic, descris în anexa 1 la contract, o bucată sită rotundă DN 200, două bucăți siber închidere manuală, patru bucăți flanșă de legătură, o bucată vas de prelevare probe și două bucăți colector de grăsimi, prețul de vânzare stabilit în urma acceptării ofertei fiind de 59.000 euro conform art. 3 din contract. Tot prin art. 3 al.3 s-a stabilit faptul că, garanția este pe o perioadă de 24 de luni de la livrare. Prin art. 13 vânzătorul s-a obligat să predea bunul însoțit de toate certificatele aferente, iar prin art. 8 al. 19 cumpărătorul și-a asumat obligația de a întreține în mod corespunzător utilajul conform cărților tehnice.

Prin art. 20 s-a prevăzut dreptul cumpărătorului de a reclama abateri cantitative ori calitative ori defecțiuni al produselor, determinate de vicii ascunse ori alte cauze generate de neglijența vânzătorului, reclamațiile fiind făcute în termen de 10 zile de la data constatării deficiențelor. Din caietul de sarcini din 12 august 2006 (filele 23-31) au rezultat caracteristicile stației de epurare, astfel cum a solicitat reclamanta: debit maxim 10 mc/h,80 mc/zi; debit mediu 5 mc/h, 48 mc/zi; sursa de apă utilizată în producție - apă potabilă; alte surse de deversare: spălătorie mașini și instalații sanitare; - caracteristici ape reziduale: cod (cco cr) medie 328 mg/l, maxim 3.200 mg/l; bod (cb05) medie 395 mg/l, maxim 2.484 mg/l; azot amoniacal, medie 4,91 mg/l; fat medie 552 mg/l, maxim 1.120 mg/l; suspensii totale – medie 552 mg/l; ph-maxim 6,6.

cerințele efiuentului: cod (cco cr), maxim 500 mg/l; bod (cbo5) - maxim 300 mg/l; azot amoniacal - maxim 30 mg/l; fog - maxim 30 mg/l ; suspensii totale -maxim 30 mg/l; ph-maxim 8,5; substanțe extractibile maxim 30 mg/l; deversare în rețeaua publică de canalizare; alimentare electrică; locația disponibilă pentru stația de epurare este foarte aproape de frontul stradal; spațiu disponibil circa 3,5 m/20 m. În adresa trimisă la data de 19 septembrie 2006, reclamantei, pârâta a menționat că principala problemă constă în concentrația foarte ridicată a grăsimilor motiv pentru care oferă reclamantei un separator de grăsime cu evacuarea automată a grăsimilor și stocarea acestora.

În cererea de ofertă adresată de reclamantă către firma germană, din 12 septembrie 2006, s-au menționat ca și criterii de adjudecare pentru stația de epurare: preț, performanță tehnică, calitate, servicii, garanții, beneficiarul urmând să aleagă oferta care permite cel mai bine realizarea obiectivelor proprii, reclamanta optând pentru stația din litigiu Din procesul - verbal din 09 mai 2007, încheiat între cele două părți, rezultă că la acea dată a fost pus în funcțiune separatorul de grăsimi Lipomat. Din fotografiile de la filele 87-98, coroborat cu concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert ing. K.A. rezultă, cu evidență, inundarea și deplasarea separatorului de grăsimi, fără însă ca nici una din părți să menționeze exact data inundației.

Prin încheierea de la fila 104 a fost respinsă excepția de netimbrare a acțiunii invocată de pârâtă, iar prin încheierea de la fila 114, întrucât termenul de prescripție, curge în mod diferit, după cum viciul a fost ascuns cu viclenie sau fără, raportat la art. 11 din Decretul nr. 167/1958, și la art. 137 C. proc. civ., pentru a se cunoaște exact data de la care curge prescripția, a fost unită excepția cu fondul cauzei; tot prin aceeași încheiere s-a confirmat faptul că produsul cumpărat este de folosință îndelungată raportat la O.G. nr. 21/1992 - privind protecția consumatorilor.

În răspunsul reclamantei la interogatoriu, aceasta a confirmat faptul că criteriile care au stat la baza achiziționării stației au fost parametrii dintre calitate și preț, s-a confirmat faptul că stația a fost inundată, din culpa pârâtei, care nu a montat o clapetă pentru eliminarea riscului de inundare; anterior montării stației nu era necesară o clapetă de reținere pentru că nivelul scurgerii era superior canalului. Potrivit răspunsului la întrebarea 11, reclamanta a menționat că a permis pârâtei efectuarea de probe de specialitate și nu a refuzat monitorizarea în acest sens. Din Declarația de conformitate și garanție (filele 124-129) a rezultat că este vorba de un separator de grăsimi Lipatomat SR E, termenul de garanție fiind de 2 ani (și nu unul).

Din declarația martorei P.A., angajată la reclamantă în calitate de inginer (fila 190-191) a rezultat că nu a venit nimeni din partea pârâtei pentru a recolta probe, nu știe motivul deplasării stației, știe că apa uzată conține mai mult apă decât grăsimi. Din declarația martorului H.V. (fila 192) s-a reținut că acesta în mod indirect a aflat de la reprezentantul pârâtei faptul că reprezentantul legal al reclamantei nu este de acord cu recoltarea de probe. Din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert ing. K.A. (filele 272-287) s-a reținut: Dacă stația de epurare corespunde celei descrise în contractul de vânzare - cumpărare: Stația de epurare identificată la sediul SC L.S.

SRL corespunde ca și componente cu elementele existente în Contractul de vânzare - cumpărare din 2006, pct. 2 art. 2.a. Care este debitul mediu și maxim de apă în mc/oră și în mc/zi? În urma monitorizării consumului de apa pentru perioada 12 decembrie 2011 -15 decembrie 2011, rezultă următoarele valori: debit orar maxim - 5 mc/oră debit orar mediu = 4,26mc/oră debit zilnic maxim =56,50 mc/zi debit zilnic mediu = 60 mc/oră. Dacă anterior inundării stației a existat montata clapeta (supapa) între stația de epurare și rețeaua de canalizare (la ieșire din stație). Nu a existat supapa de sens între stația de epurare și rețeaua de canalizare anterior inundării stației. Dacă stația a fost inundată și cărei cauze s-a datorat inundarea ei?

Stația a fost inundată în urma unor precipitații care au umplut căminul stradal la care aceasta era racordată și neexistând, în acel moment, o supapă de sens, apa din canalizarea stradală s-a scurs în incinta stației. Dacă lucrarea executata de către pârâtă este o stație de epurare sau un separator de grăsimi? Lucrarea executată de către pârâtă este un separator de grăsimi care are ca și funcțiuni separarea nămolului și a grăsimilor, fără a trata parametrii chimici ai apei uzate. O stație de epurare (ca definiție) prin componentele sale trebuie să realizeze toate metodele de reținere și îndepărtare a poluanților care depășesc limitele admise din norme. în cazul de față, SC L.S. SRL deversează în rețeaua de canalizare a orașului, normele în vigoare sunt reglementate de NTPA-002/2002.

Dacă era d.p.d.v. tehnic obligația montatorului să echipeze instalația de golire și deversare a stației cu o supapă de reținere (supapă de unic sens) în vederea închiderii circuitului și eliminării unei eventuale inundări din canalul de scurgere in stație? Nu s-a pus la dispoziție nici un proiect de racordare la utilități sau alte documente din care sa reiasă obligația montatorului să monteze pe conducta de evacuare o supapa de sens. SC B.C.T. SRL în conformitate cu art3 din contractul de vânzare - cumpărare, avea obligația de a pune la dispoziția cumpărătorului schemele de conectare la utilități.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate chimie întocmit de expert I.M., în colaborare cu expert K. (filele 299- 346, inclusiv cu anexele), a rezultat următoarele: Din analiza tuturor indicatorilor referitor la apa uzată supusă epurării în Separatorul de grăsimi Lipatomat NG15, a rezultat că, apa la ieșirea din separatorul de grăsimi nu prezintă modificări esențiale ale indicatorilor față de apa ce intră în stație, neîncadrându-se în limitele prevăzute în NTPA002/2002 pentru a fi deversată la canal, așa cum se vede din tabelul nr. 3. În opinia expertului în chimie, având în vederea complexitatea compoziției apelor uzate din industria de procesare a cărnii și analiza rapoartelor, pentru epurarea acestor ape, un separator de grăsimi, nu este suficient pentru ca indicatorii să se încadreze în limitele prevăzute în NTPA 002/2002 pentru a fi deversate la canalizare.

S-a subliniat că este evident că alegerea tehnologiei și a instalației de epurare nu s-a făcut pe baza unui studiu în vederea alegerii tehnologiei și a instalației adecvate, numai o simplă analiză a caracteristicilor apei reziduale prevăzute în caietul de sarcini referitor la intrare și la ieșire din stația de epurare; se arată că, numai într-un separator de grăsimi, nu se poate realiza epurarea acestor ape, deoarece orice separator de grăsimi, nu realizează decât o pre-epurare a apei uzate, reducând doar conținutul de grăsimi. Din răspunsul ing. K.A. la obiecțiunile formulate de către reclamantă la Raportul de expertiză, (filele 352-354), rezultă că expertul Ie-a considerat nefondate și neîntemeiate pentru următoarele motive: Expertul a menționat clar și fără echivoc faptul că, lucrarea executată de către pârâtă este un separator de grăsimi.

La acest punct, în conformitate cu obiectivele expertizei s-au definit folosind argumente de specialitate, funcțiunile unei stații de epurare. Referitor la afirmația reclamantei„din lucrarea expertului rezulta aprecieri pur tehnice", se menționează faptul că acesta este de fapt datoria și aportul expertului tehnic în rezolvarea unui litigiu, latura juridică în elucidarea problemelor revenind avocaților și juriștilor. Pârâta în calitate de furnizor, avea obligația de pune la dispoziția cumpărătorului: documentația privind dimensiuni de gabarit, schițe și/sau desene ale utilajului, utilități necesare pentru funcționare, precum și alte date necesare pentru punerea în funcție, însă nu s-au pus la dispoziție aceste documente.

În cererea de ofertă din 18 septembrie 2006, adresată de reclamantă către SC B.C.T. SRL, se solicită o stație de epurare pct. 2.1 - Obiectul ofertei. În oferta firmei SC B.C.T. SRL din 29 septembrie 2006 se ofertează 1 bucata Separator de Grăsimi Lipatomat Automatic și alte componente ca sita, siber, vas prelevare probe si colectoare de grăsimi. Aceste componente rezolva doar tratarea mecanica si nu îndeplinesc funcțiunile unei stații de epurare. Prin intermediul separatorului de grăsimi nu este asigurata tratarea biologică a efluentului. În contractul de vânzare - cumpărare este acceptată de reclamantă, varianta separatorului de grăsimi cu componentele de mai sus.

În cazul de față nu se pune problema indicării de către expert a unor costuri suplimentare, deoarece nu este datoria acestuia de a desfășura o procedura de achiziție care nu s-a realizat de către reclamantă, care nu a achiziționat integral o stație de epurare, ci doar treapta mecanică a unei stații de epurare care este separatorul de grăsimi. Această sarcină reclamanta o poate solicita unui proiectant de specialitate precizându-i o serie de caracteristici. în aceste sens menționează că pentru epurarea și evacuarea apelor uzate rezultate din diverse ramuri industriale (prelucrare carne, conserve din fructe și legume, abatoare, fabrici de prelucrare a laptelui, etc.) există o gamă diversificată de echipamente sub forma stațiilor de epurare de diferite capacități.

În aceste sens nu este vorba de un echipament din care lipsește o componentă ci de faptul că nu s-a achiziționat treapta biologică pentru asigurarea funcțiunilor complete a unei stații de epurare. Această problemă reclamanta o poate rezolva în baza unei proceduri de achiziție bazată pe un caiet de sarcini complex elaborat de un proiectant de specialitate în baza normativului NTPA-002/2002 în care prezintă ofertanților caracteristicile sus menționate, iar aceștia la rândul lor vor prezenta variante produs/cost, respectiv produs/cheltuieli de exploatare din care beneficiarul are posibilitatea sa aleagă varianta optima. Potrivit art. 1313 C. civ. de la 1864, (incident în cauză, raportat la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare-20 noiembrie 2006), vânzătorul SC B.C.T.

SRL are două obligații: să predea lucrul cumpărătorului si să răspundă pentru lucru, adică sa îl garanteze pe acesta in privința lucrului dobândit. Obiectul obligației de predare îl constituie lucrul vândut, asupra căruia au convenit părțile contractante, astfel cum a fost individual determinat. În contract, e adevărat s-a menționat „Stația de epurare" identificată la sediul SC L.S. SRL, dar care corespunde, material, ca și componente, cu elementele existente în Contractul de Vânzare-cumpărare din 2006, pct. 2 art. 2.a". În oferta firmei SC B.C.T. SRL din 29 septembrie 2006 s-a ofertat bucata Separator de Grăsimi Lipatomat Automatic și alte componente ca sita, siber, vas prelevare probe si colectoare de grăsimi, iar prin contract reclamanta a acceptat varianta separatorului de grăsimi cu componentele de mai sus.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC L.S. SRL solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Prin Decizia civilă nr. 223 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, s-a respins apelul formulat de reclamanta SC L.S. SRL împotriva sentinței civile nr. 1635 din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele considerente: Cu privire la excepțiile prescripției dreptului la acțiune și al netimbrării acțiunii la valoare, excepții care au fost invocate de către pârâtă și în fața primei instanțe, instanța de apel a constatat că aceste excepții au fost corect analizate și soluționate de către instanța de fond, constându-se în mod temeinic și legal că acțiunea formulată de către reclamantă nu este o acțiune evaluabilă în bani ci o acțiune având ca obiect obligație de a face astfel că nu trebuie timbrată la valoare și constându-se, de asemenea, că această acțiune nu este prescrisă deoarece termenul de prescripție curge de la data de la care s-a născut dreptul acțiune al reclamantei și anume de la data expirării termenului de garanție al bunului vândut.

Cu privire la excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă prin întâmpinare, în apel, instanța de apel a constatat că aceasta are legătură directă cu fondul litigiului dedus judecății căci prin acțiunea introductivă reclamanta a invocat tocmai faptul că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale și i-a livrat un produs necorespunzător calitativ astfel încât în acest context invocarea neexecutării contractului din culpa reclamantei nu reprezintă o veritabilă excepție ci o apărare în raport de susținerile reclamantei. Pe de altă parte, instanța de fond a constatat faptul că pârâta nu este în culpă pentru livrarea unui produs care nu a corespuns cerințelor reclamantei ci reclamanta este cea care și-a invocat propria culpă astfel încât instanța de fond a dat dezlegare acestei alegații a pârâtei.

În ce privește apelul formulat de reclamantă, s-a constatat că acesta este structurat pe mai multe motive și anume s-a susținut că instanța de fond nu a respectat procedura pentru că nu i-a comunicat faptul că expertul în instalații, K.A., a înaintat un înscris prin care a arătat că nu se consideră competent în a răspunde la toate cele 4 obiective solicitate de către reclamantă și că instanța de fond a dat o dezlegare greșită pricinii deduse judecății. În primul motiv de apel reclamanta a arătat că în cazul în care îi era comunicat înscrisul înaintat de expertul în instalații, ar fi solicitat înlocuirea expertului cu un altul care să răspundă la toate cele 4 obiective ale sale deoarece în acest fel probatoriul a fost incomplet.

Cu privire la acest motiv de apel, instanța de apel a reținut că este neîntemeiat deoarece, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, aceste susțineri din apel s-au constituit ca obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică în instalații întocmit de expertul în instalații K.A., în fața instanței de fond. La aceste obiecțiuni expertul a răspuns că 2 dintre cele 4 obiective solicitate de către reclamantă exced specialității sale, așa cum a precizat și în cuprinsul expertizei, răspunzând pe larg și la celelalte critici invocate de către reclamantă cu privire la efectuarea expertizei.

După ce au luat cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, în ședința publică din 24 mai 2012, atât reprezentantul reclamantei cât și al pârâtei, au arătat că nu solicită efectuarea unei contraexpertize în cauză, și nici în fața instanței de apel părțile nu au solicitat efectuarea vreunui probatoriu, astfel încât instanța de apel a constatat că susținerile pârâtei din apel sunt neîntemeiate. Totodată, prin apelul formulat reclamanta a invocat și faptul că instanța de fond a dat o dezlegare eronată fondului cauzei deoarece în speță era vorba de o nerespectare a calității lucrului vândut asimilat în doctrină cu nerespectarea obligației de predare, ori în opinia reclamantei, tocmai faptul că lucrul dobândit nu a corespuns condițiilor de folosință și exploatare reprezintă eroare de înțelegere și apreciere a instanței de fond.

Într-un ultim motiv de apel reclamanta a arătat că stația de epurare livrată de către pârâtă nu poate fi numită o stație de epurare câtă vreme nu a atins parametrii legali de funcționare a unei astfel de instalații astfel încât a solicitat instanței de apel să constate intenția mascată a pârâtei de a comercializa o instalație ce nu respectă prescripțiile tehnice înscrise în caietul de sarcini. Cu privire la aceste susțineri instanța de apel a reținut, de asemenea, că sunt neîntemeiate deoarece instanța de fond a analizat speța dedusă judecății în raport de probatoriul administrat în cauză, printre care și 2 expertize tehnice de specialitate și anume o expertiză tehnică în specialitate instalații și o expertiză în chimie.

Ambele expertize au răspuns la obiectivele solicitate de către părți și, așa cum s-a arătat mai sus, niciuna dintre părți nu a solicitat o contraexpertiză. Din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat că reclamanta a achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006 încheiat cu pârâta o stație de epurare care avea următoarele componente: o bucată separator grăsimi care este descris în anexa 1 a contractului încheiat între părți, o bucată sită rotundă, 2 bucăți siber închidere manuală, 4 bucăți flanșe de legătură, precum și un vas de prelevare probe și 2 bucăți colector de grăsimi, la prețul de 59.000 euro. Prin contractul încheiat între părți s-a stabilit la art. 3 alin. (3) că bunul cumpărat se află în garanție pe o perioadă de 24 de luni de la achiziție, iar la art. 13 s-a prevăzut obligația pârâtei de predare a bunului însoțit de toate certificatele de garanție aferente.

În același timp, părțile au prevăzut prin contract, la art. 19, obligația cumpărătorului, adică al reclamantei de a întreține în mod corespunzător bunul vândut corespunzător cărții tehnice. Cu privire la îndeplinirea acestei obligații, din probele administrate în cauză, cu precădere din concluziile expertizei tehnice în instalații, a rezultat faptul că încăperea în care a fost plasat bunul cumpărat a fost inundată, fapt ce a generat deplasarea și deteriorarea separatorului de grăsimi. Totodată, în fața instanței de fond s-a administrat și proba cu interogatoriul reclamantei, probă solicitată de către pârâtă, prin care s-a confirmat din nou împrejurarea că stația de epurare a apei a fost inundată.

Așadar, instanța de apel a statuat că reclamanta este cea care poartă culpa pentru deteriorarea bunului în litigiu, astfel încât nu își poate invoca propria culpă pentru a obține repararea prejudiciului suferit sau pentru a obține livrarea unui nou produs cu parametrii superiori celui inițial vândut. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.S. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului reclamanta a arătat în esență următoarele: Referitor la art. 304 pct. 8C. proc.

civ, reclamanta susține că instanța de fond și cea de apel, au apreciat greșit ca pârâta nu este în culpă pentru livrarea unui produs care nu corespunde cerințelor reclamantei, cerință care se desprinde fără dubiu din caietul de sarcini, ce a stat la baza legării contractuale, prin cerere de ofertă, oferta și acceptarea acesteia și în consecință, cele două instanțe, nu au analizat juridic scopul și cauza raportului contractual, ce constă în obținerea imperativă a rezultatului, pentru care reclamanta s-a obligat și fără de care motiv, achiziția instalației în litigiu, nu ar fi fost efectuată de la intimată. Cu privire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, susține că instanța de apel a interpretat greșit prevederile legale, înlăturând răspunderea vânzătorului, cu toate că viciile bunului vândut, au fost dovedite prin probațiunea administrată, încălcându-se astfel, art. 1352 și următoarele, C. civ.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au analizat nerealizarea obiectului raportului juridic, drept aspect fundamental, ce nu a fost atins ca obiect al contractului de vânzare-cumpărare, respectiv achiziționarea și punerea în funcțiune la parametrii cunoscuți de vânzătoare, a unei instalații, care în orice fel s-ar numi, trebuia să epureze apele uzate la parametrii imperativi înscriși în caietul de sarcini, pe care pârâta și l-a însușit, iar instanțele au ignorat acest lucru. Consideră reclamanta că sunt incidente și prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ, în sensul motivării hotărârilor de respingere, pe motive străine de natura pricinii și pe temeiuri ce se contrazic în stabilirea răspunderii vânzătorului pentru vicii.

Susține că ambele instanțe, de fond si de apel au făcut aprecieri, pornind de la aspecte de fapt (faptului că instalația a fost inundată fără vina reclamantei i se dă o importanță nejustificată) și nu se ține seama de dovezile prin înscrisuri, dinaintea litigiului și nici nu se dă importanță juridică cuvenită, probelor administrate judiciar de către instanță, ce a considerat probațiunea încuviințată, drept concludentă și pertinentă, în special expertizele. Consideră că ambele instanțe s-au aflat în eroare de înțelegere asupra obiectului raportului juridic și acest aspect, este exprimat de erorile cuprinse în considerente, unde cu repetitivitate și lipsă de pertinență, se reiau în mod contradictoriu, formulări ce nu pot susține convingerea instanțelor, în a respinge cererea reclamantei.

În susținerea acestui motiv de casare, reclamanta arată că: - instalația, conform expertizelor judiciare de specialitate, nu poate și nu putea la momentul realizării acordului de voință să epureze apele uzate tehnologic, adică să rezolve cauza pentru care reclamanta s-a adresat în baza caietului de sarcini, cu cerere de ofertă, către intimata; - nu este important în raționamentul juridic faptul că stația a fost inundată, deoarece și după inundare a rămas în aceiași parametrii, pentru că aceasta a fost reparată, cu piese originale, de firma care a montat-o, ea funcționând mai apoi la parametrii inițiali; - garanția instalației, pe care reclamanta nu a invocat-o nu are legătura de cauzalitate în înțelegerea obligației pârâtei de a preda o stație care să facă ceea ce s-au angajat că va face, ori tocmai faptul că aceste echipamente, însumate și montate nu puteau atinge rezultatul urmărit și exprimat în caietul de sarcini, fără de care societatea reclamantă n-ar fi încheiat tranzacția, reprezintă fără echivoc, o obligație de a face, ce însoțește obligația de a da, adică instalația cumpărata de aceasta este garantată de vânzător, atât pentru vicii, cât și pentru atingerea scopului urmărit, toate coroborate într-o obligație de rezultat, ce a fost încălcată cu vinovăție de intimată și reprezintă cheia dezlegării pricinii.

- motivația instanței de apel că obligația cumpărătorului de a întreține corespunzător bunul vândut a fost încălcată prin inundare, nu are nicio relevanță asupra substanței bunului și arată din nou că instanțele nu au reușit să se desprindă în raționamentele făcute și explicate în considerente contradictorii de existența acestui incident fără relevanță și recunoscut de reclamantă cu onestitate, ori este o mare diferență între inundare și întreținere și astfel, nu poate fi calificată inundarea ca o lipsă de întreținere. - dacă experții judiciari au arătat fără echivoc că instalația nu putea și nu poate în nicio condiție să epureze apele uzate la parametrii înscriși în caietul de sarcini, ce relevanță are întreținerea, inundarea, modul de achiziționare pentru a respinge pe fond și în apel, simpla cerere îmbrăcată juridic, în obligație de a face, pentru ca bunul vândut, să corespundă scopului pentru care a fost cumpărat.

Mai susține recurenta - reclamantă și faptul că instanțele nu au deslușit de ce pârâta s-a angajat să remedieze inițial, în urma concilierii, defectele instalației și pentru reclamantă, este evident că, vânzătorii intimați știau că i-au vândut și montat numai treapta mecanică, nu și cea biologică (despre care numai în cursul judecății se face vorbire), toate acestea arătând clar că pârâta a dorit și a reușit în mod nemijlocit și mascat, prin înșelăciune (doi) să vândă un echipament necorespunzator funcțional cu caietul de sarcini, dar cu titlu (denumire) adecvat dar care instalație (echipament), nu este și nu a fost nicio clipă contraprestația prețului achitat de reclamantă.

Recurenta - reclamantă, prezentând situația de fapt, consideră relevante următoarele aspecte: Susține că acordul de voință pentru încheierea acestui negotium s-a realizat etapizat: la data de 18 septembrie 2006, a transmis pârâtei o cerere de ofertă având ca obiect achiziționarea unei stații de epurare, ale cărei caracteristici tehnice - și implicit "rezultatele" pe care dorea să le obțină prin funcționarea sa - se regăseau în caietul de sarcini anexat policitațiunii în discuție; la data de 19 septembrie 2006, pârâta a făcut o "ofertă stație de epurare", „în conformitate cu datele primite" de la reclamantă, astfel că obiectului material al contractului de vânzare-cumpărare, i-au fost trasate calitățile prin însăși caietul de sarcini, care a fost acceptat și asumat de către pârâtă; mai departe, după predarea, montarea și punerea în funcțiune a acestei stații s-a constat că performanțele tehnice ale acesteia nu corespund în vederea realizării dezideratului pentru care a fost achiziționată, respectiv obținerea parametritor legali -menționați expres în chiar petitul acțiunii introductive - pentru apa uzată evacuată.

Recurenta arată că a sesizat pârâta în legătură cu acest aspect în nenumărate ocazii, s-au prezentat la sediul său și a constatat inadvertențele existente, obligându-se fără rezerve a le remedia, ceea ce nu s-a întâmplat. Susține și faptul că manualul de întreținere și funcționare a instalației, nu i-a fost predat, precum și dovada instructajului personalului nu s-a depus în instanță, acest lucru rămânând doar o promisiune făcută în scris din data de 09 mai 2007. S-au efectuat numeroase buletine de analize fizico-chimice, toate confirmând că stația de epurare, pur și simplu, fără a avea vreun defect, nu realizează „epurarea" potrivit parametrilor impuși. Niciodată în cadrul demersurilor de ofertare, intimata nu a prezentat (nu exista vreun înscris în acest sens) oferte alternative sau mai mult, nu a atenționat că montarea unei asemenea instalații nu va avea ca efect epurarea apelor tehnologice uzate la parametrii fizico-chimici imperativ stabiliți de lege.

Faptul că reclamanta, în calitate de beneficiar a solicitat și a analizat mai multe oferte de la mai mulți ofertanți, precum și faptul că prețul a reprezentat unul din factorii de analiză, nu poate constitui un motiv legal, pertinent, în a considera că aceasta este în culpa alegerii echipamentului, numai și pentru faptul că nu a abandonat niciodată condiția de a obține imperativ rezultatele fizico chimice impuse în proiect pentru apa tehnologică uzată la ieșirea din stație după prelucrare. Se arată că procesul-verbal, care se dorește a fi actul de predare al instalației, nu cuprinde minimul necesar de date, și în acest context, SC B.C.T. SRL, în calitate de executant (vânzător-montator-asigurator al calității) al investiției „Stație de epurare", nu are și nu a avut în niciun moment competența necesară și/sau suficientă, nici scriptică, nici faptică de a duce la bun sfârșit o asemenea instalație(investiție).

Intimata, în calitate de specialist în domeniu, trebuia să știe și trebuia să prevadă că orice instalație trebuie să aibă un plan de amplasament, un studiu de fezabilitate, un plan de infrastructură, un plan de racordare la utilități, o autorizație de construire fără de care, o exploatare, o întreținere, nu poate fi legală și eficientă. Consideră recurenta, fără a pretinde că este exonerată de orice culpă, că suntem în prezenta unui viciu de consimțământ, dolul, cu elementele sale constitutive: elementul intențional care constă în voința de a induce o persoană în eroare și elementul material constând în întrebuințarea de mijloace viclene pentru realizarea intenției de inducere în eroare. Instanța de fond și instanța de apel, nu au reținut, ca un aspect de mare claritate juridică, din depoziția martorului pârâtei, H.V.

(fila 192), faptul că, deși a primit acceptul (nu refuzul) telefonic de la martora reclamantei ing.P.M., nu a dorit să monitorizeze, în niciun fel funcționarea instalației, deși solicitaseră expres aceasta prin cererea aprobată (fila 47). Acest aspect, conduce la două ipoteze ce trebuiau analizate și separat și împreună, astfel: de ce a dorit pârâta să monitorizeze instalația, dacă această stație oricum nu poate epura ape uzate tehnologic și de ce pârâta nu a informat reclamanta despre inutilitatea stației, dacă aceasta nu epurează ape uzate tehnologic. Hotărârile pronunțate de instanțele fondului sunt criticabile prin omisiunea acestora de a judeca legăturile de cauzalitate -clar- desprinse din probatoriu, din care rezultă fără echivoc, intenția mascată a intimatei de a vinde o instalație nerecomandată tehnic investiției reclamantei.

Cel mai important dintre principiile dreptului comercial este cel care asigură în schimbul prestației plății, o prestație echivalentă, care să satisfacă scopul pentru care înțelegerea a fost încheiată. Potrivit art. 1313 C. civ. de la 1864, invocat de instanța de fond la pag. 12 din sentința/vânzătorul-pârât are două obligații: să predea lucrul cumpărătorului și să răspundă pentru lucru - adică să garanteze pe acesta în privința lucrului dobândit. Ori, în opinia reclamantei, tocmai faptul că lucrul dobândit, nu este garantat, pentru că nu corespunde condițiilor de folosință și exploatare, reprezintă eroarea de înțelegere și apreciere a instanței de fond. Lipsa specialistului în domeniu, incompetenta directorului de atunci L.M., ori alte interese ascunse, nu pot învinge în fața instanței, faptul că instalația, conform aprecierii experților desemnați, nu poate produce rezultatele tehnologice pentru care contractul de achiziție a fost încheiat.

Condiția obținerii de ape uzate la caracteristicile fizico-chimice clar înscrise în cererea de ofertă trebuie să reprezinte, pentru instanță cheia dezlegării acestui litigiu. Fără îndeplinirea condiției de obținere a rezultatului, acest contract nu ar fi fost încheiat. Reclamanta arată că se opune ferm ca pârâta-intimată să profite, printr-o apreciere juridică eronată, de calitatea de vânzător de bună credință, pe care instanța de fond i l-a acordat cu titlu gratuit. Reclamanta susține că indubitabil în speță este vorba de o executare defectuoasă a obligațiilor contractuale. Mai exact, este vorba de o nerespectare a calității lucrului, asimilată în doctrină cu nerespectarea obligației de predare.

Recurenta - reclamantă arată concluziile experților judiciari desemnați de instanță, concluzionând faptul că nu este relevant că stația de epurare a fost inundată, nici faptul că reclamanta a reparat stricăciunile cauzate de inundare, sau că a pierdut sau nu garanția, garanție care putea și trebuia să continue, atâta timp, cât aceasta a suportat cheltuielile cu reamplasarea și reparațiile aferente, cu aceeași echipă de montaj, din rațiuni economice și nu din considerente de culpă. Susține că este relevant faptul că aceasta instalație cu sau fără garanție, cu sau fără inundare, înainte sau după repunerea pe amplasament, cu debit minim sau maxim admis prin proiect, nu putea si nu poate epura apa tehnologică uzată, așa cum arată experții tehnici judiciari desemnați de instanță, prin rapoartele de expertizare înaintate.

În concluzie, reclamanta recurentă arată că stația de epurare nu este o stație de epurare, pe cale de consecința intimata a ofertat, a montat și a pus în funcțiune o altă instalație, care chiar dacă se compune din elementele enumerate în ofertă, nu poate fi numită stație de epurare și nu poate oferi în nicio situație garanția atingerii parametrilor de epurare impuși de cererea de ofertă. Recurenta - reclamantă solicită instanței de recurs să constate fără echivoc intenția mascată a intimatei de a comercializa o instalație ce nu putea, nu poate și nu va putea să respecte prescripțiile tehnice (conform rapoartelor expertizei judiciare) imperativ înscrise în caietul de sarcini. Acesta este motivul pentru care obligația de a face, este obligația contractuală care trebuie respectată întocmai de intimată, fără de care acest contract nu ar fi fost încheiat.

Neatingerea parametrilor legali de către această instalație, atrage după sine ipoteza că intimata a dorit să creeze o situație, care în final să fie acceptata „așa cum este". Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și modificării în tot a sentinței Tribunalului Arad, în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată. Intimata - pârâtă SC B.C.T. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de instanța de apel. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, precum și susținerile din întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de ofertă înregistrată la 12 septembrie 2006, reclamanta SC L.S.

SRL Arad, a solicitat pârâtei achiziționarea unei stații de epurare care să aibă caracteristicile tehnice înscrise în anexa cererii de ofertă și anume: Stație de epurare, - debit maxim 10 m/h, 80 m/zi, - debit mediu 5 m/h, 48 m/zi, - sursa de apă utilizată în producție - apă potabilă; - alte surse de deversare: spălătorie mașini și instalații sanitare; - caracteristici ape reziduale: - cod medie 328 mg/l - maxim 3200 mg/l; - bod medie 395 mg/l - maxim 2484 mg/l; - azot amoniacal medie 4,91 mg/l; - fat medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l; - suspensii totale medie 552 mg/l; - ph maxim 6.6. - cerințele efluentului: - ph maxim 8.5; - cod maxim 500 mg/l; - bod maxim 300 mg/l; - azot amoniacal maxim 30 mg/l; - fog maxim 30 mg/l; - Suspensii totale maxim 30 mg/l; - Substanțe extractibile maxim 30 mg/l.

- deversare în rețeaua publică de canalizare; - alimentare electrică; - locația disponibilă pentru stația de epurare este foarte aproape de frontul stradal; - spațiu disponibil cea. 3.5 m/20 m. Pârâta SC B.C.T. SRL Baia Mare a trimis reclamantei adresa din data de 19 septembrie 2006 prin care precizează că: „în conformitate cu datele primite vă oferim o stație de preepurare a apelor tehnologice din întreprinderea dumneavoastră". Din datele primite reiese că principala problemă constă în concentrația foarte ridicată a grăsimilor din apele tehnologice. De aceea vă oferim un separator de grăsimi cu evacuare automată a grăsimilor și stocarea acestora. Grăsimile stocate pot fi folosite ca și materie primă în industria cosmetică.

Aluviunile vor fi vidanjate periodic și vor fi tratate cu Zeoliți. Reziduul cu zeoliți se va supune compostării". Ulterior, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 20 noiembrie 2006 având ca obiect: „1 stație de epurare având următoarele componente: - 1 bucată separator de grăsimi Lipatomat automatic tip autoportant cu descrierea cuprinsă în anexa 1 la prezentul contract, - 1 bucată sită rotundă, DN 200, - 2 bucăți siber de închidere manuală, DN 200 - 4 bucăți flanșe de legătură, Dn 200, din 2501, PN 10 -1 bucată vas de prelevare probe - 2 bucăți colector de grăsimi". Potrivit art. 3 din contract prețul vânzării utilajului este de 59.000 euro plus T.V.A., iar garanția este de 24 de luni de la livrare.

Din procesul - verbal încheiat la data de 9 mai 2007,rezultă că a fost pus în funcțiune un separator de grăsimi Lipomat, urmând ca până la data de 23 mai 2007 să se pună la dispoziția beneficiarului certificatul de proveniență în original și manualul de funcționare și întreținere a utilajului;procesul-verbal a fost semnat.fără obiecțiuni, de către recurentă în calitate de beneficiar.

Întrucât analizele efectuate la apa reziduală ieșită din stația de epurare nu se încadrează în limitele admise conform NTPA 002/2002, prin adresa din 25 mai 2007 reclamanta a solicitat pârâtei să se discute măsurile ce trebuie luate, însă părțile nu au putut soluționa amiabil această situație și în consecință, după apropare 4 ani de folosire a utilajului, la data de 10 martie 2011 reclamanta a formulat acțiunea având ca obiect „executarea directă în natură (silită) a obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă prin încheierea cu subscrisa a contractului de vânzare - cumpărare nr. 8376 din 20 noiembrie 2006, respectiv obligarea SC B.C.T.

SRL fie de a preda o nouă stație de epurare, fie de o aduce pe cea predată la calitatea convenită, în ambele cazuri, însă, astfel încât să se obțină următoarele caracteristici ale apei reziduale,precizate în cerea de ofertă și anume: - cod medie 328 mg/l - maxim 3.200 mg/l; - bod medie 395 mg/l - maxim 2.484 mg/l; - azot amoniacal medie 4,91 mg/l; - fat medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l; - suspensii totale medie 552 mg/l; - ph maxim 6.6. și următoarele cerințe ale efluentului: - ph maxim 8.5; - cod maxim 500 mg/l; - bod maxim 300 mg/l; - azot amoniacal maxim 30 mg/l; - fog maxim 30 mg/l; - suspensii totale maxim 30 mg/l; - Substanțe extractibile maxim 30 mg/l.

În motivarea acțiunii reclamanta susține, în esență, că „după montarea și punerea în funcțiune a stației s-a constatat că, calitățile acesteia nu corespund în vederea realizării dezideratului pentru care a fost achiziționată, respectiv obținerea parametrilor legali - menționați expres chiar în petitul acțiunii - pentru apa uzată evacuată". De asemenea, reclamanta precizează că „s-au efectuat numeroase buletine de analize fizico - chimice, rapoarte tehnice, toate confirmând că stația de epurare, pur și simplu fără a avea vreun defect, nu realizează parametrii regăsiți în caietul de sarcini". Astfel fiind, reclamanta apreciază că „în speță suntem în prezența unei executări defectuoase a obligațiilor contractuale, de o nerespectare a calității lucrului, asimilată în doctrină cu nerespectarea obligației de predare". În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că potrivit cereri de oferta pentru „Stație de Epurare", la art. 8.1 intitulat criteriul de adjudecare se precizează că se va ține seama de următoarele criterii:" preț, performanță tehnică, calitate, servicii, garanții, cu precizarea că beneficiarul va alege acea ofertă care permite cel mai bine realizarea obiectivelor proiectului propuse prin studiul de fezabilitate și planul de afaceri". În consecință, după primirea ofertei (precitată) de la pârâtă,

în care i se oferea o stație de preepurare „a apelor tehnologice (deși reclamanta solicitase stație de epurare) și anume un separator de grăsimi cu evacuare automată a grăsimilor și stocarea acestora, reclamanta avea următoarele posibilități: - să refuze oferta - să solicite precizări referitoare la caracteristicile tehnice utilajului pentru a le compara cu cele din caietul de sarcini și a constata dacă utilajul este adecvat din punct de vedere tehnic pentru scopul urmărit de reclamantă prin achiziționarea lui. - să accepte oferta în raport de criteriul de adjudecare precitat, criteriu conform căruia beneficiarul va alege acea ofertă „ care permite cel mai bine realizarea obiectivelor proiectului propuse prin studiul de fezabilitate și planul de afaceri". - să solicite pârâtei sau altui furnizor ofertă care să corespundă obiectivelor proiectului.

În speță reclamanta a acceptat oferta, pur și simplu, considerând că sunt îndeplinite condițiile din criteriul de adjudecare (precitate), a folosit utilajul timp de patru ani și nouă luni, după care a formulat acțiune, precizând că „ceea ce ne-a determinat însă să formulăm prezenta acțiune, pe lângă poziția din ultima perioadă a pârâtei, a fost adresa din 8 aprilie 2010 parvenită de la A.P.M. Arad, care ne atrage atenția, elegant spus - mai exact ne oferă un ultimatum - a ne conforma limitelor legale de încărcare pentru apele uzate evacuate în rețeaua de canalizare menajeră a orașului, în caz contrar urmând a pierde valabilitatea autorizației de mediu". Astfel fiind, rezultă în mod indubitabil că reclamanta a acceptat oferta, în deplină cunoștință de cauză considerând că acest utilaj corespunde realizării obiectivelor sale.

Reclamanta susține în mod nelegal în motivele de recurs, ca și în acțiune că i s-a livrat un alt utilaj, deosebit, față de oferta acceptată deoarece, după cum s-a arătat mai sus avea posibilitatea să solicite pârâtei să-i comunice datele tehnice ale utilajului sau să respingă oferta, întrucât chiar în ofertă pârâta a precizat că oferă o stație de preepurare a apelor tehnologice, mai precis un separator de grăsimi și în consecință reclamanta, știind că în cererea de ofertă utilajul era denumit „stație de epurare" avea posibilitatea să solicite lămuriri tehnice referitoare la deosebirile dintre o stație de epurare și o stație de preepurare, cu atât mai mult cu cât pârâta precizase concret că oferă un separator de grăsimi.

În consecință reclamanta nu poate invoca propria culpă constând în faptul că nu a verificat îndeplinirea condițiilor stabilite chiar de ea potrivit criteriului de adjudecare și mai precis caracteristicile tehnice ale utilajului pe care intenționa să-l cumpere. Așa cum în mod legal au reținut atât tribunalul cât și curtea de apel utilajul oferit de pârâtă și acceptat fără obiecțiuni de reclamantă, așa cum rezultă din procesul - verbal de instalare, folosit ulterior timp de peste patru ani de către reclamantă, este un separator de grăsimi Lipomat, care are caracteristicile tehnice corespunzătoare ofertei, după cum s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, expertiză în care inginerul K.A.

precizează că stația de epurare identificată la sediul reclamantei corespunde ca și componente cu elementele existente în contractul de vânzare - cumpărare din 2012. După ce a acceptat oferta privind separatorul de grăsimi Lipomat, fără să verifice dacă din punct de vedere tehnic acest utilaj are caracteristicile tehnice necesare epurării apei reziduale în parametri care să se încadreze în limitele admise de, reclamanta susține în mod nelegal că pârâta i-a livrat un alt utilaj decât cel prevăzut în ofertă.

Osebit de cele expuse, însăși reclamanta recunoaște în acțiune că stația de epurare pe care a cumpărat-o în deplină cunoștință de cauză, „fără a avea vreun defect, nu realizează epurarea potrivit parametrilor impuși și în consecință, după primirea ofertei, avea posibilitatea să verifice sau să solicite precizări de la pârâtă referitoare la acești parametri, însă reclamanta nu a considerat necesar să facă aceste verificări, fapt ce denotă că a avut reprezentarea exactă a obiectului contractului. Un ultim aspect care trebuie precizat, referitor la conduita reclamantei, anterior introducerii acțiunii, se referă la însăși precizarea reclamantei (precitată) în sensul că adresa din 6 aprilie 2010 trimisă de A.P.M.

Arad, prin care i se comunica posibilitatea retragerii autorizației de mediu dacă nu se conformează limitelor legale de încărcare pentru apele uzate evacuate, a determinat-o să formuleze acțiunea în justiție, astfel încât, deși utilizează de peste patru ani utilajul, reclamanta a apreciat că nu este conform cu obiectul contractului, ca urmare a adresei A.P.M. Arad,referitoare la o eventuală pierdere a valabilității autorizației de mediu. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul și să mențină decizia recurată întrucât este legală.

PENTRU ACESTE MOTI