ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 151/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 151/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 05 ianuarie 2012,
reclamanta SC L.S. SRL Arad a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.T. SRL Baia
Mare pentru obligație de a face, solicitând executarea directă în natură
(silită) a obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă prin încheierea
Contractului de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006, respectiv obligarea SC
B.C.T. SRL fie de a preda o nouă stație de epurare, fie de o aduce pe cea
predată la calitatea stabilită, în ambele cazuri, astfel încât să se obțină
următoarele caracteristici ale apei reziduale: cod medie 328 mg/l -maxim 3200
mg/l; bod medie 395 mg/l - maxim 24Ș4 mg/l; azot amoniacal medie 4,91 mg/l;
l=AT medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l; suspensii totale medie 552 mg/l; PH
maxim 6.6. și următoarele cerințe ale efluentului: PH maxim 8.5; cod maxim 500
mg/l; bod maxim 300 mg/l;azot amoniacal maxim 30 mg/l; fog maxim 30 mg/l;
suspensii totale maxim 30 mg/l; Substanțe extractibile maxim 30 mg/l, iar în
cazul unei neconformări, autorizarea reclamantei de a aduce la îndeplinire
aceste obligații, pe cheltuiala integrală a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii
ca nefondată pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție, a invocat în prescripția dreptului la
acțiune, iar pe fond, a susținut că acțiunea pentru „obligația de a face"
este nefondată și în consecință, solicită respingerea acesteia, cu cheltuieli
de judecată în baza art. 274 C. proc. civ.
S-a arătat că netimbrarea cererii la valorile prevăzute de
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si
completările ulterioare încalcă Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secțiile unite și art. 20 alin. (3) din Legea nr.
146/1997.
Pârâta a invocat excepția de neexecutare a Contractului din 2006,
încheiat între părți, potrivit clauzei existente la art. 19 din contract,
reclamanta, în calitate de cumpărător, a avut obligația de a întreține, în mod
corespunzător, utilajul conform cărților tehnice puse la dispoziție de către
vânzător, însă reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, pe motiv că
încăperea în care a fost montat utilajul a fost inundată aproape complet, în
anul 2009, din vina exclusivă a reclamantei, cu ocazia unor precipitații
abundente în municipiul Arad, ceea ce a făcut ca întreaga instalație să se afle
în întregime sub apă, motiv pentru care pârâta, nu a mai fost obligată la
asigurarea garanției asupra utilajului, așa cum e prevăzut la art. 3 alin. (3)
din contractul sinalagmatic, întrucât părțile s-au obligat reciproc una față de
alta (art. 943 C. civ.), iar temeiul juridic al acestei excepții, o constituie
reciprocitatea și interdependența obligațiilor reciproce din contractul de
vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 1635 din 28 iunie 2012 pronunțată
de Tribunalul Arad, secția comercială s-a respins acțiunea formulată de
reclamanta SC L.S. SRL, împotriva pârâtei SC B.B.C.T. SRL, fiind obligată
reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a
reținut următoarele:
Privitor la prescripția dreptului la acțiune al reclamantei,
instanța de fond a respins-o pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1336 C. civ. vânzătorul răspunde fata de
cumpărător pentru liniștita posesiune a lucrului si pentru viciile lucrului.
Potrivit art. 1352 C. civ., vânzătorul va răspunde pentru
viciile ascunse ale lucrului vândut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este
bun de întrebuințat, după destinația sa, sau întrebuințarea sa este atât de
micșorată încât se poate presupune ca cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau nu
ar fi dat prețul achitat, dacă ar fi cunoscut viciile lucrului.
Prin O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor a
fost instituit un nou cadru juridic al asigurării calității produselor si
serviciilor.
Potrivit art. 12 din ordonanță, consumatorii au dreptul de a
pretinde agenților economici remedierea/înlocuirea gratuita a produselor
obținute, precum si despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a
deficientelor constatate in cadrul termenului de garanție sau de valabilitate.
Potrivit art. 12 din ordonanță, după expirarea termenului de
garanție, consumatorii pot pretinde remedierea înlocuirea produselor care nu
pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a
unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora; remedierea
deficientelor se face într-un termen maxim, stabilit ca si in cazul răspunderii
in termenul de garanție, cu precizarea ca termenul curge de la finalizarea
expertizei efectuate de un organism tehnic neutru, conform art. 13 alin. (2)
din ordonanță, ori Raportul de expertiză tehnică neutru a fost întocmit cu
ocazia soluționării prezentei cereri, nefăcându-se dovada efectuării altei
expertize.
Pe fond, prima instanță, din probele administrate în cauză,
a reținut în fapt următoarele:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006,
reclamanta SC L.S. SRL a cumpărat de la pârâta SC B.C.T. SRL, o stație de
epurare cu următoarele componente: o bucată separator de grăsimi Lipatomat
automatic, descris în anexa 1 la contract, o bucată sită rotundă DN 200, două
bucăți siber închidere manuală, patru bucăți flanșă de legătură, o bucată vas
de prelevare probe și două bucăți colector de grăsimi, prețul de vânzare
stabilit în urma acceptării ofertei fiind de 59.000 euro conform art. 3 din
contract.
Tot prin art. 3 al.3 s-a stabilit faptul că, garanția este
pe o perioadă de 24 de luni de la livrare.
Prin art. 13 vânzătorul s-a obligat să predea bunul însoțit
de toate certificatele aferente, iar prin art. 8 al. 19 cumpărătorul și-a
asumat obligația de a întreține în mod corespunzător utilajul conform cărților
tehnice.
Prin art. 20 s-a prevăzut dreptul cumpărătorului de a
reclama abateri cantitative ori calitative ori defecțiuni al produselor,
determinate de vicii ascunse ori alte cauze generate de neglijența
vânzătorului, reclamațiile fiind făcute în termen de 10 zile de la data
constatării deficiențelor.
Din caietul de sarcini din 12 august 2006 (filele 23-31) au
rezultat caracteristicile stației de epurare, astfel cum a solicitat
reclamanta: debit maxim 10 mc/h,80 mc/zi; debit mediu 5 mc/h, 48 mc/zi; sursa
de apă utilizată în producție - apă potabilă; alte surse de deversare:
spălătorie mașini și instalații sanitare; - caracteristici ape reziduale: cod
(cco cr) medie 328 mg/l, maxim 3.200 mg/l; bod (cb05) medie 395 mg/l, maxim 2.484
mg/l; azot amoniacal, medie 4,91 mg/l; fat medie 552 mg/l, maxim 1.120 mg/l;
suspensii totale – medie 552 mg/l; ph-maxim 6,6. cerințele efiuentului: cod
(cco cr), maxim 500 mg/l; bod (cbo5) - maxim 300 mg/l; azot amoniacal - maxim
30 mg/l; fog - maxim 30 mg/l ; suspensii totale -maxim 30 mg/l; ph-maxim 8,5;
substanțe extractibile maxim 30 mg/l; deversare în rețeaua publică de
canalizare; alimentare electrică; locația disponibilă pentru stația de epurare
este foarte aproape de frontul stradal; spațiu disponibil circa 3,5 m/20 m.
În adresa trimisă la data de 19 septembrie 2006,
reclamantei, pârâta a menționat că principala problemă constă în concentrația
foarte ridicată a grăsimilor motiv pentru care oferă reclamantei un separator
de grăsime cu evacuarea automată a grăsimilor și stocarea acestora.
În cererea de ofertă adresată de reclamantă către firma
germană, din 12 septembrie 2006, s-au menționat ca și criterii de adjudecare
pentru stația de epurare: preț, performanță tehnică, calitate, servicii,
garanții, beneficiarul urmând să aleagă oferta care permite cel mai bine
realizarea obiectivelor proprii, reclamanta optând pentru stația din litigiu
Din procesul - verbal din 09 mai 2007, încheiat între cele
două părți, rezultă că la acea dată a fost pus în funcțiune separatorul de
grăsimi Lipomat.
Din fotografiile de la filele 87-98, coroborat cu
concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert ing.
K.A. rezultă, cu evidență, inundarea și deplasarea separatorului de grăsimi,
fără însă ca nici una din părți să menționeze exact data inundației.
Prin încheierea de la fila 104 a fost respinsă excepția de
netimbrare a acțiunii invocată de pârâtă, iar prin încheierea de la fila 114,
întrucât termenul de prescripție, curge în mod diferit, după cum viciul a fost
ascuns cu viclenie sau fără, raportat la art. 11 din Decretul nr. 167/1958, și
la art. 137 C. proc. civ., pentru a se cunoaște exact data de la care curge
prescripția, a fost unită excepția cu fondul cauzei; tot prin aceeași încheiere
s-a confirmat faptul că produsul cumpărat este de folosință îndelungată
raportat la O.G. nr. 21/1992 - privind protecția consumatorilor.
În răspunsul reclamantei la interogatoriu, aceasta a confirmat
faptul că criteriile care au stat la baza achiziționării stației au fost
parametrii dintre calitate și preț, s-a confirmat faptul că stația a fost
inundată, din culpa pârâtei, care nu a montat o clapetă pentru eliminarea
riscului de inundare; anterior montării stației nu era necesară o clapetă de
reținere pentru că nivelul scurgerii era superior canalului.
Potrivit răspunsului la întrebarea 11, reclamanta a
menționat că a permis pârâtei efectuarea de probe de specialitate și nu a
refuzat monitorizarea în acest sens.
Din Declarația de conformitate și garanție (filele 124-129)
a rezultat că este vorba de un separator de grăsimi Lipatomat SR E, termenul de
garanție fiind de 2 ani (și nu unul).
Din declarația martorei P.A., angajată la reclamantă în
calitate de inginer (fila 190-191) a rezultat că nu a venit nimeni din partea
pârâtei pentru a recolta probe, nu știe motivul deplasării stației, știe că apa
uzată conține mai mult apă decât grăsimi.
Din declarația martorului H.V. (fila 192) s-a reținut că
acesta în mod indirect a aflat de la reprezentantul pârâtei faptul că
reprezentantul legal al reclamantei nu este de acord cu recoltarea de probe.
Din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară,
întocmit de expert ing. K.A. (filele 272-287) s-a reținut:
Dacă stația de epurare corespunde celei descrise în
contractul de vânzare - cumpărare: Stația de epurare identificată la sediul SC
L.S. SRL corespunde ca și componente cu elementele existente în Contractul de
vânzare - cumpărare din 2006, pct. 2 art. 2.a.
Care este debitul mediu și maxim de apă în mc/oră și în
mc/zi?
În urma monitorizării consumului de apa pentru perioada 12
decembrie 2011 -15 decembrie 2011, rezultă următoarele valori: debit orar maxim
- 5 mc/oră debit orar mediu = 4,26mc/oră debit zilnic maxim =56,50 mc/zi debit
zilnic mediu = 60 mc/oră.
Dacă anterior inundării stației a existat montata clapeta
(supapa) între stația de epurare și rețeaua de canalizare (la ieșire din
stație).
Nu a existat supapa de sens între stația de epurare și
rețeaua de canalizare anterior inundării stației.
Dacă stația a fost inundată și cărei cauze s-a datorat
inundarea ei?
Stația a fost inundată în urma unor precipitații care au
umplut căminul stradal la care aceasta era racordată și neexistând, în acel moment,
o supapă de sens, apa din canalizarea stradală s-a scurs în incinta stației.
Dacă lucrarea executata de către pârâtă este o stație de
epurare sau un separator de grăsimi?
Lucrarea executată de către pârâtă este un separator de
grăsimi care are ca și funcțiuni separarea nămolului și a grăsimilor, fără a
trata parametrii chimici ai apei uzate.
O stație de epurare (ca definiție) prin componentele sale
trebuie să realizeze toate metodele de reținere și îndepărtare a poluanților
care depășesc limitele admise din norme. în cazul de față, SC L.S. SRL
deversează în rețeaua de canalizare a orașului, normele în vigoare sunt
reglementate de NTPA-002/2002.
Dacă era d.p.d.v. tehnic obligația montatorului să echipeze
instalația de golire și deversare a stației cu o supapă de reținere (supapă de
unic sens) în vederea închiderii circuitului și eliminării unei eventuale
inundări din canalul de scurgere in stație?
Nu s-a pus la dispoziție nici un proiect de racordare la
utilități sau alte documente din care sa reiasă obligația montatorului să
monteze pe conducta de evacuare o supapa de sens.
SC B.C.T. SRL în conformitate cu art3 din contractul de
vânzare - cumpărare, avea obligația de a pune la dispoziția cumpărătorului
schemele de conectare la utilități.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică de
specialitate chimie întocmit de expert I.M., în colaborare cu expert K. (filele
299- 346, inclusiv cu anexele), a rezultat următoarele:
Din analiza tuturor indicatorilor referitor la apa uzată
supusă epurării în Separatorul de grăsimi Lipatomat NG15, a rezultat că, apa la
ieșirea din separatorul de grăsimi nu prezintă modificări esențiale ale
indicatorilor față de apa ce intră în stație, neîncadrându-se în limitele prevăzute
în NTPA002/2002 pentru a fi deversată la canal, așa cum se vede din tabelul nr.
3.
În opinia expertului în chimie, având în vederea
complexitatea compoziției apelor uzate din industria de procesare a cărnii și
analiza rapoartelor, pentru epurarea acestor ape, un separator de grăsimi, nu
este suficient pentru ca indicatorii să se încadreze în limitele prevăzute în
NTPA 002/2002 pentru a fi deversate la canalizare.
S-a subliniat că este evident că alegerea tehnologiei și a
instalației de epurare nu s-a făcut pe baza unui studiu în vederea alegerii
tehnologiei și a instalației adecvate, numai o simplă analiză a
caracteristicilor apei reziduale prevăzute în caietul de sarcini referitor la
intrare și la ieșire din stația de epurare; se arată că, numai într-un
separator de grăsimi, nu se poate realiza epurarea acestor ape, deoarece orice
separator de grăsimi, nu realizează decât o pre-epurare a apei uzate, reducând
doar conținutul de grăsimi.
Din răspunsul ing. K.A. la obiecțiunile formulate de către
reclamantă la Raportul de expertiză, (filele 352-354), rezultă că expertul Ie-a
considerat nefondate și neîntemeiate pentru următoarele motive:
Expertul a menționat clar și fără echivoc faptul că,
lucrarea executată de către pârâtă este un separator de grăsimi. La acest
punct, în conformitate cu obiectivele expertizei s-au definit folosind
argumente de specialitate, funcțiunile unei stații de epurare.
Referitor la afirmația reclamantei„din lucrarea expertului
rezulta aprecieri pur tehnice", se menționează faptul că acesta este de
fapt datoria și aportul expertului tehnic în rezolvarea unui litigiu, latura
juridică în elucidarea problemelor revenind avocaților și juriștilor.
Pârâta în calitate de furnizor, avea obligația de pune la
dispoziția cumpărătorului: documentația privind dimensiuni de gabarit, schițe
și/sau desene ale utilajului, utilități necesare pentru funcționare, precum și
alte date necesare pentru punerea în funcție, însă nu s-au pus la dispoziție
aceste documente.
În cererea de ofertă din 18 septembrie 2006, adresată de
reclamantă către SC B.C.T. SRL, se solicită o stație de epurare pct. 2.1 -
Obiectul ofertei.
În oferta firmei SC B.C.T. SRL din 29 septembrie 2006 se
ofertează 1 bucata Separator de Grăsimi Lipatomat Automatic și alte componente
ca sita, siber, vas prelevare probe si colectoare de grăsimi. Aceste componente
rezolva doar tratarea mecanica si nu îndeplinesc funcțiunile unei stații de
epurare. Prin intermediul separatorului de grăsimi nu este asigurata tratarea
biologică a efluentului.
În contractul de vânzare - cumpărare este acceptată de
reclamantă, varianta separatorului de grăsimi cu componentele de mai sus.
În cazul de față nu se pune problema indicării de către
expert a unor costuri suplimentare, deoarece nu este datoria acestuia de a
desfășura o procedura de achiziție care nu s-a realizat de către reclamantă,
care nu a achiziționat integral o stație de epurare, ci doar treapta mecanică a
unei stații de epurare care este separatorul de grăsimi. Această sarcină
reclamanta o poate solicita unui proiectant de specialitate precizându-i o
serie de caracteristici. în aceste sens menționează că pentru epurarea și
evacuarea apelor uzate rezultate din diverse ramuri industriale (prelucrare
carne, conserve din fructe și legume, abatoare, fabrici de prelucrare a
laptelui, etc.) există o gamă diversificată de echipamente sub forma stațiilor
de epurare de diferite capacități.
În aceste sens nu este vorba de un echipament din care
lipsește o componentă ci de faptul că nu s-a achiziționat treapta biologică
pentru asigurarea funcțiunilor complete a unei stații de epurare. Această
problemă reclamanta o poate rezolva în baza unei proceduri de achiziție bazată
pe un caiet de sarcini complex elaborat de un proiectant de specialitate în
baza normativului NTPA-002/2002 în care prezintă ofertanților caracteristicile
sus menționate, iar aceștia la rândul lor vor prezenta variante produs/cost,
respectiv produs/cheltuieli de exploatare din care beneficiarul are
posibilitatea sa aleagă varianta optima.
Potrivit art. 1313 C. civ. de la 1864, (incident în cauză,
raportat la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare-20 noiembrie
2006), vânzătorul SC B.C.T. SRL are două obligații: să predea lucrul
cumpărătorului si să răspundă pentru lucru, adică sa îl garanteze pe acesta in
privința lucrului dobândit.
Obiectul obligației de predare îl constituie lucrul vândut,
asupra căruia au convenit părțile contractante, astfel cum a fost individual
determinat.
În contract, e adevărat s-a menționat „Stația de
epurare" identificată la sediul SC L.S. SRL, dar care corespunde,
material, ca și componente, cu elementele existente în Contractul de
Vânzare-cumpărare din 2006, pct. 2 art. 2.a".
În oferta firmei SC B.C.T. SRL din 29 septembrie 2006 s-a
ofertat bucata Separator de Grăsimi Lipatomat Automatic și alte componente ca
sita, siber, vas prelevare probe si colectoare de grăsimi, iar prin contract
reclamanta a acceptat varianta separatorului de grăsimi cu componentele de mai
sus.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse,
instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel
reclamanta SC L.S. SRL solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a
sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin Decizia civilă nr. 223 din 26 noiembrie 2012 pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, s-a respins apelul formulat
de reclamanta SC L.S. SRL împotriva sentinței civile nr. 1635 din 28 iunie 2012
pronunțată de Tribunalul Arad.
În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut
următoarele considerente:
Cu privire la excepțiile prescripției dreptului la acțiune
și al netimbrării acțiunii la valoare, excepții care au fost invocate de către
pârâtă și în fața primei instanțe, instanța de apel a constatat că aceste
excepții au fost corect analizate și soluționate de către instanța de fond,
constându-se în mod temeinic și legal că acțiunea formulată de către reclamantă
nu este o acțiune evaluabilă în bani ci o acțiune având ca obiect obligație de
a face astfel că nu trebuie timbrată la valoare și constându-se, de asemenea,
că această acțiune nu este prescrisă deoarece termenul de prescripție curge de
la data de la care s-a născut dreptul acțiune al reclamantei și anume de la
data expirării termenului de garanție al bunului vândut.
Cu privire la excepția de neexecutare a contractului
invocată de pârâtă prin întâmpinare, în apel, instanța de apel a constatat că
aceasta are legătură directă cu fondul litigiului dedus judecății căci prin
acțiunea introductivă reclamanta a invocat tocmai faptul că pârâta nu și-a
îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale și i-a livrat un produs
necorespunzător calitativ astfel încât în acest context invocarea neexecutării
contractului din culpa reclamantei nu reprezintă o veritabilă excepție ci o
apărare în raport de susținerile reclamantei.
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat faptul că
pârâta nu este în culpă pentru livrarea unui produs care nu a corespuns
cerințelor reclamantei ci reclamanta este cea care și-a invocat propria culpă
astfel încât instanța de fond a dat dezlegare acestei alegații a pârâtei.
În ce privește apelul formulat de reclamantă, s-a constatat
că acesta este structurat pe mai multe motive și anume s-a susținut că instanța
de fond nu a respectat procedura pentru că nu i-a comunicat faptul că expertul
în instalații, K.A., a înaintat un înscris prin care a arătat că nu se
consideră competent în a răspunde la toate cele 4 obiective solicitate de către
reclamantă și că instanța de fond a dat o dezlegare greșită pricinii deduse
judecății.
În primul motiv de apel reclamanta a arătat că în cazul în
care îi era comunicat înscrisul înaintat de expertul în instalații, ar fi
solicitat înlocuirea expertului cu un altul care să răspundă la toate cele 4
obiective ale sale deoarece în acest fel probatoriul a fost incomplet.
Cu privire la acest motiv de apel, instanța de apel a
reținut că este neîntemeiat deoarece, așa cum rezultă din actele și lucrările
dosarului, aceste susțineri din apel s-au constituit ca obiecțiuni la raportul
de expertiză tehnică în instalații întocmit de expertul în instalații K.A., în
fața instanței de fond.
La aceste obiecțiuni expertul a răspuns că 2 dintre cele 4
obiective solicitate de către reclamantă exced specialității sale, așa cum a
precizat și în cuprinsul expertizei, răspunzând pe larg și la celelalte critici
invocate de către reclamantă cu privire la efectuarea expertizei.
După ce au luat cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, în
ședința publică din 24 mai 2012, atât reprezentantul reclamantei cât și al
pârâtei, au arătat că nu solicită efectuarea unei contraexpertize în cauză, și
nici în fața instanței de apel părțile nu au solicitat efectuarea vreunui
probatoriu, astfel încât instanța de apel a constatat că susținerile pârâtei
din apel sunt neîntemeiate.
Totodată, prin apelul formulat reclamanta a invocat și
faptul că instanța de fond a dat o dezlegare eronată fondului cauzei deoarece
în speță era vorba de o nerespectare a calității lucrului vândut asimilat în
doctrină cu nerespectarea obligației de predare, ori în opinia reclamantei,
tocmai faptul că lucrul dobândit nu a corespuns condițiilor de folosință și
exploatare reprezintă eroare de înțelegere și apreciere a instanței de fond.
Într-un ultim motiv de apel reclamanta a arătat că stația de
epurare livrată de către pârâtă nu poate fi numită o stație de epurare câtă
vreme nu a atins parametrii legali de funcționare a unei astfel de instalații
astfel încât a solicitat instanței de apel să constate intenția mascată a
pârâtei de a comercializa o instalație ce nu respectă prescripțiile tehnice
înscrise în caietul de sarcini.
Cu privire la aceste susțineri instanța de apel a reținut,
de asemenea, că sunt neîntemeiate deoarece instanța de fond a analizat speța
dedusă judecății în raport de probatoriul administrat în cauză, printre care și
2 expertize tehnice de specialitate și anume o expertiză tehnică în
specialitate instalații și o expertiză în chimie.
Ambele expertize au răspuns la obiectivele solicitate de
către părți și, așa cum s-a arătat mai sus, niciuna dintre părți nu a solicitat
o contraexpertiză.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat
că reclamanta a achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare din 20
noiembrie 2006 încheiat cu pârâta o stație de epurare care avea următoarele
componente: o bucată separator grăsimi care este descris în anexa 1 a
contractului încheiat între părți, o bucată sită rotundă, 2 bucăți siber
închidere manuală, 4 bucăți flanșe de legătură, precum și un vas de prelevare
probe și 2 bucăți colector de grăsimi, la prețul de 59.000 euro.
Prin contractul încheiat între părți s-a stabilit la art. 3
alin. (3) că bunul cumpărat se află în garanție pe o perioadă de 24 de luni de
la achiziție, iar la art. 13 s-a prevăzut obligația pârâtei de predare a
bunului însoțit de toate certificatele de garanție aferente.
În același timp, părțile au prevăzut prin contract, la art.
19, obligația cumpărătorului, adică al reclamantei de a întreține în mod
corespunzător bunul vândut corespunzător cărții tehnice.
Cu privire la îndeplinirea acestei obligații, din probele
administrate în cauză, cu precădere din concluziile expertizei tehnice în
instalații, a rezultat faptul că încăperea în care a fost plasat bunul cumpărat
a fost inundată, fapt ce a generat deplasarea și deteriorarea separatorului de
grăsimi.
Totodată, în fața instanței de fond s-a administrat și proba
cu interogatoriul reclamantei, probă solicitată de către pârâtă, prin care s-a
confirmat din nou împrejurarea că stația de epurare a apei a fost inundată.
Așadar, instanța de apel a statuat că reclamanta este cea
care poartă culpa pentru deteriorarea bunului în litigiu, astfel încât nu își
poate invoca propria culpă pentru a obține repararea prejudiciului suferit sau
pentru a obține livrarea unui nou produs cu parametrii superiori celui inițial
vândut.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.S.
SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta a arătat în esență
următoarele:
Referitor la art. 304 pct. 8C. proc. civ, reclamanta susține
că instanța de fond și cea de apel, au apreciat greșit ca pârâta nu este în
culpă pentru livrarea unui produs care nu corespunde cerințelor reclamantei,
cerință care se desprinde fără dubiu din caietul de sarcini, ce a stat la baza
legării contractuale, prin cerere de ofertă, oferta și acceptarea acesteia și
în consecință, cele două instanțe, nu au analizat juridic scopul și cauza raportului
contractual, ce constă în obținerea imperativă a rezultatului, pentru care
reclamanta s-a obligat și fără de care motiv, achiziția instalației în litigiu,
nu ar fi fost efectuată de la intimată.
Cu privire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ,
susține că instanța de apel a interpretat greșit prevederile legale, înlăturând
răspunderea vânzătorului, cu toate că viciile bunului vândut, au fost dovedite
prin probațiunea administrată, încălcându-se astfel, art. 1352 și următoarele,
C. civ.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au analizat
nerealizarea obiectului raportului juridic, drept aspect fundamental, ce nu a
fost atins ca obiect al contractului de vânzare-cumpărare, respectiv
achiziționarea și punerea în funcțiune la parametrii cunoscuți de vânzătoare, a
unei instalații, care în orice fel s-ar numi, trebuia să epureze apele uzate la
parametrii imperativi înscriși în caietul de sarcini, pe care pârâta și l-a
însușit, iar instanțele au ignorat acest lucru.
Consideră reclamanta că sunt incidente și prevederile art.
304 pct. 7 C. proc. civ, în sensul motivării hotărârilor de respingere, pe
motive străine de natura pricinii și pe temeiuri ce se contrazic în stabilirea
răspunderii vânzătorului pentru vicii.
Susține că ambele instanțe, de fond si de apel au făcut
aprecieri, pornind de la aspecte de fapt (faptului că instalația a fost
inundată fără vina reclamantei i se dă o importanță nejustificată) și nu se
ține seama de dovezile prin înscrisuri, dinaintea litigiului și nici nu se dă
importanță juridică cuvenită, probelor administrate judiciar de către instanță,
ce a considerat probațiunea încuviințată, drept concludentă și pertinentă, în
special expertizele.
Consideră că ambele instanțe s-au aflat în eroare de
înțelegere asupra obiectului raportului juridic și acest aspect, este exprimat
de erorile cuprinse în considerente, unde cu repetitivitate și lipsă de
pertinență, se reiau în mod contradictoriu, formulări ce nu pot susține
convingerea instanțelor, în a respinge cererea reclamantei.
În susținerea acestui motiv de casare, reclamanta arată că:
- instalația, conform expertizelor judiciare de
specialitate, nu poate și nu putea la momentul realizării acordului de voință
să epureze apele uzate tehnologic, adică să rezolve cauza pentru care reclamanta
s-a adresat în baza caietului de sarcini, cu cerere de ofertă, către intimata;
- nu este important în raționamentul juridic faptul că
stația a fost inundată, deoarece și după inundare a rămas în aceiași
parametrii, pentru că aceasta a fost reparată, cu piese originale, de firma
care a montat-o, ea funcționând mai apoi la parametrii inițiali;
- garanția instalației, pe care reclamanta nu a invocat-o nu
are legătura de cauzalitate în înțelegerea obligației pârâtei de a preda o
stație care să facă ceea ce s-au angajat că va face, ori tocmai faptul că
aceste echipamente, însumate și montate nu puteau atinge rezultatul urmărit și
exprimat în caietul de sarcini, fără de care societatea reclamantă n-ar fi
încheiat tranzacția, reprezintă fără echivoc, o obligație de a face, ce
însoțește obligația de a da, adică instalația cumpărata de aceasta este
garantată de vânzător, atât pentru vicii, cât și pentru atingerea scopului urmărit,
toate coroborate într-o obligație de rezultat, ce a fost încălcată cu vinovăție
de intimată și reprezintă cheia dezlegării pricinii.
- motivația instanței de apel că obligația cumpărătorului de
a întreține corespunzător bunul vândut a fost încălcată prin inundare, nu are
nicio relevanță asupra substanței bunului și arată din nou că instanțele nu au
reușit să se desprindă în raționamentele făcute și explicate în considerente
contradictorii de existența acestui incident fără relevanță și recunoscut de
reclamantă cu onestitate, ori este o mare diferență între inundare și
întreținere și astfel, nu poate fi calificată inundarea ca o lipsă de
întreținere.
- dacă experții judiciari au arătat fără echivoc că
instalația nu putea și nu poate în nicio condiție să epureze apele uzate la
parametrii înscriși în caietul de sarcini, ce relevanță are întreținerea,
inundarea, modul de achiziționare pentru a respinge pe fond și în apel, simpla
cerere îmbrăcată juridic, în obligație de a face, pentru ca bunul vândut, să
corespundă scopului pentru care a fost cumpărat.
Mai susține recurenta - reclamantă și faptul că instanțele
nu au deslușit de ce pârâta s-a angajat să remedieze inițial, în urma
concilierii, defectele instalației și pentru reclamantă, este evident că,
vânzătorii intimați știau că i-au vândut și montat numai treapta mecanică, nu
și cea biologică (despre care numai în cursul judecății se face vorbire), toate
acestea arătând clar că pârâta a dorit și a reușit în mod nemijlocit și mascat,
prin înșelăciune (doi) să vândă un echipament necorespunzator funcțional cu
caietul de sarcini, dar cu titlu (denumire) adecvat dar care instalație
(echipament), nu este și nu a fost nicio clipă contraprestația prețului achitat
de reclamantă.
Recurenta - reclamantă, prezentând situația de fapt,
consideră relevante următoarele aspecte:
Susține că acordul de voință pentru încheierea acestui
negotium s-a realizat etapizat: la data de 18 septembrie 2006, a transmis
pârâtei o cerere de ofertă având ca obiect achiziționarea unei stații de
epurare, ale cărei caracteristici tehnice - și implicit "rezultatele"
pe care dorea să le obțină prin funcționarea sa - se regăseau în caietul de
sarcini anexat policitațiunii în discuție; la data de 19 septembrie 2006,
pârâta a făcut o "ofertă stație de epurare", „în conformitate cu
datele primite" de la reclamantă, astfel că obiectului material al
contractului de vânzare-cumpărare, i-au fost trasate calitățile prin însăși
caietul de sarcini, care a fost acceptat și asumat de către pârâtă; mai
departe, după predarea, montarea și punerea în funcțiune a acestei stații s-a
constat că performanțele tehnice ale acesteia nu corespund în vederea
realizării dezideratului pentru care a fost achiziționată, respectiv obținerea
parametritor legali -menționați expres în chiar petitul acțiunii introductive -
pentru apa uzată evacuată.
Recurenta arată că a sesizat pârâta în legătură cu acest
aspect în nenumărate ocazii, s-au prezentat la sediul său și a constatat
inadvertențele existente, obligându-se fără rezerve a le remedia, ceea ce nu
s-a întâmplat.
Susține și faptul că manualul de întreținere și funcționare
a instalației, nu i-a fost predat, precum și dovada instructajului personalului
nu s-a depus în instanță, acest lucru rămânând doar o promisiune făcută în
scris din data de 09 mai 2007. S-au efectuat numeroase buletine de analize
fizico-chimice, toate confirmând că stația de epurare, pur și simplu, fără a
avea vreun defect, nu realizează „epurarea" potrivit parametrilor impuși.
Niciodată în cadrul demersurilor de ofertare, intimata nu a prezentat (nu
exista vreun înscris în acest sens) oferte alternative sau mai mult, nu a
atenționat că montarea unei asemenea instalații nu va avea ca efect epurarea
apelor tehnologice uzate la parametrii fizico-chimici imperativ stabiliți de
lege. Faptul că reclamanta, în calitate de beneficiar a solicitat și a analizat
mai multe oferte de la mai mulți ofertanți, precum și faptul că prețul a
reprezentat unul din factorii de analiză, nu poate constitui un motiv legal,
pertinent, în a considera că aceasta este în culpa alegerii echipamentului,
numai și pentru faptul că nu a abandonat niciodată condiția de a obține
imperativ rezultatele fizico chimice impuse în proiect pentru apa tehnologică
uzată la ieșirea din stație după prelucrare.
Se arată că procesul-verbal, care se dorește a fi actul de
predare al instalației, nu cuprinde minimul necesar de date, și în acest
context, SC B.C.T. SRL, în calitate de executant (vânzător-montator-asigurator
al calității) al investiției „Stație de epurare", nu are și nu a avut în
niciun moment competența necesară și/sau suficientă, nici scriptică, nici
faptică de a duce la bun sfârșit o asemenea instalație(investiție). Intimata,
în calitate de specialist în domeniu, trebuia să știe și trebuia să prevadă că
orice instalație trebuie să aibă un plan de amplasament, un studiu de
fezabilitate, un plan de infrastructură, un plan de racordare la utilități, o
autorizație de construire fără de care, o exploatare, o întreținere, nu poate
fi legală și eficientă.
Consideră recurenta, fără a pretinde că este exonerată de
orice culpă, că suntem în prezenta unui viciu de consimțământ, dolul, cu
elementele sale constitutive: elementul intențional care constă în voința de a
induce o persoană în eroare și elementul material constând în întrebuințarea de
mijloace viclene pentru realizarea intenției de inducere în eroare.
Instanța de fond și instanța de apel, nu au reținut, ca un
aspect de mare claritate juridică, din depoziția martorului pârâtei, H.V. (fila
192), faptul că, deși a primit acceptul (nu refuzul) telefonic de la martora
reclamantei ing.P.M., nu a dorit să monitorizeze, în niciun fel funcționarea
instalației, deși solicitaseră expres aceasta prin cererea aprobată (fila 47).
Acest aspect, conduce la două ipoteze ce trebuiau analizate și separat și
împreună, astfel: de ce a dorit pârâta să monitorizeze instalația, dacă această
stație oricum nu poate epura ape uzate tehnologic și de ce pârâta nu a informat
reclamanta despre inutilitatea stației, dacă aceasta nu epurează ape uzate
tehnologic.
Hotărârile pronunțate de instanțele fondului sunt
criticabile prin omisiunea acestora de a judeca legăturile de cauzalitate
-clar- desprinse din probatoriu, din care rezultă fără echivoc, intenția
mascată a intimatei de a vinde o instalație nerecomandată tehnic investiției
reclamantei.
Cel mai important dintre principiile dreptului comercial
este cel care asigură în schimbul prestației plății, o prestație echivalentă,
care să satisfacă scopul pentru care înțelegerea a fost încheiată.
Potrivit art. 1313 C. civ. de la 1864, invocat de instanța
de fond la pag. 12 din sentința/vânzătorul-pârât are două obligații: să predea
lucrul cumpărătorului și să răspundă pentru lucru - adică să garanteze pe
acesta în privința lucrului dobândit.
Ori, în opinia reclamantei, tocmai faptul că lucrul
dobândit, nu este garantat, pentru că nu corespunde condițiilor de folosință și
exploatare, reprezintă eroarea de înțelegere și apreciere a instanței de fond.
Lipsa specialistului în domeniu, incompetenta directorului
de atunci L.M., ori alte interese ascunse, nu pot învinge în fața instanței,
faptul că instalația, conform aprecierii experților desemnați, nu poate produce
rezultatele tehnologice pentru care contractul de achiziție a fost încheiat.
Condiția obținerii de ape uzate la caracteristicile fizico-chimice clar
înscrise în cererea de ofertă trebuie să reprezinte, pentru instanță cheia
dezlegării acestui litigiu. Fără îndeplinirea condiției de obținere a
rezultatului, acest contract nu ar fi fost încheiat. Reclamanta arată că se
opune ferm ca pârâta-intimată să profite, printr-o apreciere juridică eronată,
de calitatea de vânzător de bună credință, pe care instanța de fond i l-a
acordat cu titlu gratuit.
Reclamanta susține că indubitabil în speță este vorba de o
executare defectuoasă a obligațiilor contractuale. Mai exact, este vorba de o
nerespectare a calității lucrului, asimilată în doctrină cu nerespectarea
obligației de predare.
Recurenta - reclamantă arată concluziile experților
judiciari desemnați de instanță, concluzionând faptul că nu este relevant că
stația de epurare a fost inundată, nici faptul că reclamanta a reparat
stricăciunile cauzate de inundare, sau că a pierdut sau nu garanția, garanție
care putea și trebuia să continue, atâta timp, cât aceasta a suportat
cheltuielile cu reamplasarea și reparațiile aferente, cu aceeași echipă de
montaj, din rațiuni economice și nu din considerente de culpă.
Susține că este relevant faptul că aceasta instalație cu sau
fără garanție, cu sau fără inundare, înainte sau după repunerea pe amplasament,
cu debit minim sau maxim admis prin proiect, nu putea si nu poate epura apa
tehnologică uzată, așa cum arată experții tehnici judiciari desemnați de
instanță, prin rapoartele de expertizare înaintate.
În concluzie, reclamanta recurentă arată că stația de
epurare nu este o stație de epurare, pe cale de consecința intimata a ofertat,
a montat și a pus în funcțiune o altă instalație, care chiar dacă se compune
din elementele enumerate în ofertă, nu poate fi numită stație de epurare și nu
poate oferi în nicio situație garanția atingerii parametrilor de epurare impuși
de cererea de ofertă.
Recurenta - reclamantă solicită instanței de recurs să
constate fără echivoc intenția mascată a intimatei de a comercializa o
instalație ce nu putea, nu poate și nu va putea să respecte prescripțiile
tehnice (conform rapoartelor expertizei judiciare) imperativ înscrise în
caietul de sarcini. Acesta este motivul pentru care obligația de a face, este
obligația contractuală care trebuie respectată întocmai de intimată, fără de
care acest contract nu ar fi fost încheiat. Neatingerea parametrilor legali de
către această instalație, atrage după sine ipoteza că intimata a dorit să
creeze o situație, care în final să fie acceptata „așa cum este".
Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului,
modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și
modificării în tot a sentinței Tribunalului Arad, în sensul admiterii acțiunii
astfel cum aceasta a fost formulată.
Intimata - pârâtă SC B.C.T. SRL a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și
temeinică a deciziei pronunțate de instanța de apel.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate
și temeiurile de drept invocate, precum și susținerile din întâmpinare, Înalta Curte
constată următoarele:
Prin cererea de ofertă înregistrată la 12 septembrie 2006,
reclamanta SC L.S. SRL Arad, a solicitat pârâtei achiziționarea unei stații de
epurare care să aibă caracteristicile tehnice înscrise în anexa cererii de
ofertă și anume:
Stație de epurare,
- debit maxim 10 m/h, 80 m/zi,
- debit mediu 5 m/h, 48 m/zi,
- sursa de apă utilizată în producție - apă potabilă;
- alte surse de deversare: spălătorie mașini și instalații
sanitare; - caracteristici ape reziduale:
- cod medie 328 mg/l - maxim 3200 mg/l;
- bod medie 395 mg/l - maxim 2484 mg/l;
- azot amoniacal medie 4,91 mg/l;
- fat medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l;
- suspensii totale medie 552 mg/l;
- ph maxim 6.6.
- cerințele efluentului:
- ph maxim 8.5;
- cod maxim 500 mg/l;
- bod maxim 300 mg/l;
- azot amoniacal maxim 30 mg/l;
- fog maxim 30 mg/l;
- Suspensii totale maxim 30 mg/l;
- Substanțe extractibile maxim 30 mg/l.
- deversare în rețeaua publică de canalizare;
- alimentare electrică;
- locația disponibilă pentru stația de epurare este foarte
aproape de
frontul stradal;
- spațiu disponibil cea. 3.5 m/20 m.
Pârâta SC B.C.T. SRL Baia Mare a trimis reclamantei adresa
din data de 19 septembrie 2006 prin care precizează că: „în conformitate cu
datele primite vă oferim o stație de preepurare a apelor tehnologice din
întreprinderea dumneavoastră".
Din datele primite reiese că principala problemă constă în
concentrația foarte ridicată a grăsimilor din apele tehnologice. De aceea vă
oferim un separator de grăsimi cu evacuare automată a grăsimilor și stocarea
acestora.
Grăsimile stocate pot fi folosite ca și materie primă în
industria cosmetică.
Aluviunile vor fi vidanjate periodic și vor fi tratate cu
Zeoliți. Reziduul cu zeoliți se va supune compostării".
Ulterior, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din
20 noiembrie 2006 având ca obiect:
„1 stație de epurare având următoarele componente:
- 1 bucată separator de grăsimi Lipatomat automatic tip
autoportant cu descrierea cuprinsă în anexa 1 la prezentul contract,
- 1 bucată sită rotundă, DN 200,
- 2 bucăți siber de închidere manuală, DN 200
- 4 bucăți flanșe de legătură, Dn 200, din 2501, PN 10 -1
bucată vas de prelevare probe
- 2 bucăți colector de grăsimi".
Potrivit art. 3 din contract prețul vânzării utilajului este
de 59.000 euro plus T.V.A., iar garanția este de 24 de luni de la livrare.
Din procesul - verbal încheiat la data de 9 mai 2007,rezultă
că a fost pus în funcțiune un separator de grăsimi Lipomat, urmând ca până la
data de 23 mai 2007 să se pună la dispoziția beneficiarului certificatul de
proveniență în original și manualul de funcționare și întreținere a
utilajului;procesul-verbal a fost semnat.fără obiecțiuni, de către recurentă în
calitate de beneficiar.
Întrucât analizele efectuate la apa reziduală ieșită din
stația de epurare nu se încadrează în limitele admise conform NTPA 002/2002,
prin adresa din 25 mai 2007 reclamanta a solicitat pârâtei să se discute
măsurile ce trebuie luate, însă părțile nu au putut soluționa amiabil această
situație și în consecință, după apropare 4 ani de folosire a utilajului, la
data de 10 martie 2011 reclamanta a formulat acțiunea având ca obiect
„executarea directă în natură (silită) a obligațiilor contractuale asumate de către
pârâtă prin încheierea cu subscrisa a contractului de vânzare - cumpărare nr.
8376 din 20 noiembrie 2006, respectiv obligarea SC B.C.T. SRL fie de a preda o
nouă stație de epurare, fie de o aduce pe cea predată la calitatea convenită,
în ambele cazuri, însă, astfel încât să se obțină următoarele caracteristici
ale apei reziduale,precizate în cerea de ofertă și anume:
- cod medie 328 mg/l - maxim 3.200 mg/l;
- bod medie 395 mg/l - maxim 2.484 mg/l;
- azot amoniacal medie 4,91 mg/l;
- fat medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l;
- suspensii totale medie 552 mg/l;
- ph maxim 6.6.
și următoarele cerințe ale efluentului:
- ph maxim 8.5;
- cod maxim 500 mg/l;
- bod maxim 300 mg/l;
- azot amoniacal maxim 30 mg/l;
- fog maxim 30 mg/l;
- suspensii totale maxim 30 mg/l;
- Substanțe extractibile maxim 30 mg/l.
În motivarea acțiunii reclamanta susține, în esență, că
„după montarea și punerea în funcțiune a stației s-a constatat că, calitățile
acesteia nu corespund în vederea realizării dezideratului pentru care a fost
achiziționată, respectiv obținerea parametrilor legali - menționați expres
chiar în petitul acțiunii - pentru apa uzată evacuată".
De asemenea, reclamanta precizează că „s-au efectuat
numeroase buletine de analize fizico - chimice, rapoarte tehnice, toate confirmând
că stația de epurare, pur și simplu fără a avea vreun defect, nu realizează
parametrii regăsiți în caietul de sarcini".
Astfel fiind, reclamanta apreciază că „în speță suntem în
prezența unei executări defectuoase a obligațiilor contractuale, de o nerespectare
a calității lucrului, asimilată în doctrină cu nerespectarea obligației de
predare".
În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că
potrivit cereri de oferta pentru „Stație de Epurare", la art. 8.1
intitulat criteriul de adjudecare se precizează că se va ține seama de
următoarele criterii:" preț, performanță tehnică, calitate, servicii,
garanții, cu precizarea că beneficiarul va alege acea ofertă care permite cel
mai bine realizarea obiectivelor proiectului propuse prin studiul de fezabilitate
și planul de afaceri".
În consecință, după primirea ofertei (precitată) de la
pârâtă, în care i se oferea o stație de preepurare „a apelor tehnologice (deși
reclamanta solicitase stație de epurare) și anume un separator de grăsimi cu
evacuare automată a grăsimilor și stocarea acestora, reclamanta avea
următoarele posibilități:
- să refuze oferta
- să solicite precizări referitoare la caracteristicile
tehnice utilajului pentru a le compara cu cele din caietul de sarcini și a
constata dacă utilajul este adecvat din punct de vedere tehnic pentru scopul
urmărit de reclamantă prin achiziționarea lui.
- să accepte oferta în raport de criteriul de adjudecare
precitat, criteriu conform căruia beneficiarul va alege acea ofertă „ care
permite cel mai bine realizarea obiectivelor proiectului propuse prin studiul
de fezabilitate și planul de afaceri".
- să solicite pârâtei sau altui furnizor ofertă care să
corespundă obiectivelor proiectului.
În speță reclamanta a acceptat oferta, pur și simplu,
considerând că sunt îndeplinite condițiile din criteriul de adjudecare
(precitate), a folosit utilajul timp de patru ani și nouă luni, după care a
formulat acțiune, precizând că „ceea ce ne-a determinat însă să formulăm
prezenta acțiune, pe lângă poziția din ultima perioadă a pârâtei, a fost adresa
din 8 aprilie 2010 parvenită de la A.P.M. Arad, care ne atrage atenția, elegant
spus - mai exact ne oferă un ultimatum - a ne conforma limitelor legale de
încărcare pentru apele uzate evacuate în rețeaua de canalizare menajeră a
orașului, în caz contrar urmând a pierde valabilitatea autorizației de
mediu".
Astfel fiind, rezultă în mod indubitabil că reclamanta a
acceptat oferta, în deplină cunoștință de cauză considerând că acest utilaj
corespunde realizării obiectivelor sale.
Reclamanta susține în mod nelegal în motivele de recurs, ca
și în acțiune că i s-a livrat un alt utilaj, deosebit, față de oferta acceptată
deoarece, după cum s-a arătat mai sus avea posibilitatea să solicite pârâtei
să-i comunice datele tehnice ale utilajului sau să respingă oferta, întrucât
chiar în ofertă pârâta a precizat că oferă o stație de preepurare a apelor
tehnologice, mai precis un separator de grăsimi și în consecință reclamanta,
știind că în cererea de ofertă utilajul era denumit „stație de epurare"
avea posibilitatea să solicite lămuriri tehnice referitoare la deosebirile
dintre o stație de epurare și o stație de preepurare, cu atât mai mult cu cât
pârâta precizase concret că oferă un separator de grăsimi.
În consecință reclamanta nu poate invoca propria culpă
constând în faptul că nu a verificat îndeplinirea condițiilor stabilite chiar
de ea potrivit criteriului de adjudecare și mai precis caracteristicile tehnice
ale utilajului pe care intenționa să-l cumpere.
Așa cum în mod legal au reținut atât tribunalul cât și
curtea de apel utilajul oferit de pârâtă și acceptat fără obiecțiuni de
reclamantă, așa cum rezultă din procesul - verbal de instalare, folosit
ulterior timp de peste patru ani de către reclamantă, este un separator de
grăsimi Lipomat, care are caracteristicile tehnice corespunzătoare ofertei,
după cum s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, expertiză în
care inginerul K.A. precizează că stația de epurare identificată la sediul
reclamantei corespunde ca și componente cu elementele existente în contractul
de vânzare - cumpărare din 2012.
După ce a acceptat oferta privind separatorul de grăsimi
Lipomat, fără să verifice dacă din punct de vedere tehnic acest utilaj are
caracteristicile tehnice necesare epurării apei reziduale în parametri care să
se încadreze în limitele admise de, reclamanta susține în mod nelegal că pârâta
i-a livrat un alt utilaj decât cel prevăzut în ofertă.
Osebit de cele expuse, însăși reclamanta recunoaște în
acțiune că stația de epurare pe care a cumpărat-o în deplină cunoștință de
cauză, „fără a avea vreun defect, nu realizează epurarea potrivit parametrilor
impuși și în consecință, după primirea ofertei, avea posibilitatea să verifice
sau să solicite precizări de la pârâtă referitoare la acești parametri, însă
reclamanta nu a considerat necesar să facă aceste verificări, fapt ce denotă că
a avut reprezentarea exactă a obiectului contractului.
Un ultim aspect care trebuie precizat, referitor la conduita
reclamantei, anterior introducerii acțiunii, se referă la însăși precizarea
reclamantei (precitată) în sensul că adresa din 6 aprilie 2010 trimisă de A.P.M.
Arad, prin care i se comunica posibilitatea retragerii autorizației de mediu
dacă nu se conformează limitelor legale de încărcare pentru apele uzate
evacuate, a determinat-o să formuleze acțiunea în justiție, astfel încât, deși
utilizează de peste patru ani utilajul, reclamanta a apreciat că nu este
conform cu obiectul contractului, ca urmare a adresei A.P.M. Arad,referitoare
la o eventuală pierdere a valabilității autorizației de mediu.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că
motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ. urmează să respingă recursul și să mențină decizia recurată întrucât este
legală.