ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanta R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., obligarea pârâtelor la întocmirea documentației de specialitate pentru evaluarea imobilului situat în mun. Brașov, str. D., jud. Brașov, înscris în CF nr. C1. Brașov, nr. T1./1/14, compus din construcție (casă de locuit) demolată și curte în suprafață de 527,40 mp, respectiv emiterea, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea plății de penalități de 1000 RON pe zi de întârziere și a obligării președintelui Comisiei Centrale la plata unei amenzi reprezentând 20% din salariul minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D. au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, întrucât cele două autorități respectă procedurile interne stabilite prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 privind ordinea soluționării dosarelor de despăgubire, anume ordinea înregistrării acestora la Comisia Centrală. Prin sentința nr. 176/F/2011 din 26 septembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., - a admis în parte acțiunea reclamantei R.R., în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. București și în consecință: a obligat pârâtele C.C.S.D.

și A.N.R.P. București să ia măsurile legale necesare pentru a se întocmi documentația de specialitate pentru evaluarea imobilului fost în proprietatea reclamantei, situat în Brașov, str. D., înscris în CF nr. C2., nr. T1./1/14, compus din casă (demolată) și curte în suprafață de 527,40 mp, - a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată, decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul identificat anterior, - a respins restul pretențiilor reclamantei, - a obligat pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. București la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la judecata în fond.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., instanța de judecată a respins-o, reținând că, pe de o parte, activitatea de secretariat a Comisiei Centrale o asigură A.N.R.P., iar, pe de altă parte, sub aspect administrativ și funcțional, activitatea Comisiei Centrale și, implicit, rezultatele demersurilor acesteia în privința gestiunii și soluționării dosarelor de despăgubire sunt influențate, determinate, de inițiativele și deciziile de natură administrativ-organizatorică pe care le ia A.N.R.P., astfel încât pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, pentru executarea efectivă a acesteia, instituția A.N.R.P.

are calitate procesuală pasivă. În privința fondului cauzei, instanța a constatat că art. 16 din Legea nr. 247/2005 reglementează procedura administrativă pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, că reclamanta a parcurs această procedură până la înregistrarea dosarului de despăgubire la Comisia Centrală, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 47826/CC, că dosarul de despăgubire menționat a fost analizat de personalul Comisiei Centrale sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură , nefiind efectuate alte demersuri în sensul parcurgerii etapelor următoare stabilite de lege (art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005) pentru soluționarea dosarului de despăgubire, optându-se pentru gestiunea dosarelor de despăgubire în ordinea înregistrării acestora la Comisia Centrală, potrivit deciziei nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală.

Instanța de judecată a apreciat că nu poate reține apărarea pârâtelor, deoarece prin raportare la termenul de 20 de zile stabilit pentru efectuarea evaluării, neefectuarea etapelor prealabile predării lucrării către evaluator nu poate fi imputată, din punct de vedere juridic, decât instituției care gestionează întreaga procedură, anume Comisiei Centrale în principal, respectiv A.N.R.P. în măsura în care atribuții de ordin administrativ ale acesteia pot împiedica sau, dimpotrivă, ar trebui să dinamizeze, să conducă la efectuarea cu celeritate a procedurii de analizare și de evaluare a dosarelor de despăgubire. A reținut instanța că raportul de evaluare nu a fost întocmit întrucât nu a fost desemnată de Comisia Centrală vreo persoană fizică ori juridică ce are calitatea de evaluator.

Pornind de la constatarea intervalului de timp îndelungat scurs de la momentul la care reclamanta a declanșat acțiunile administrative de restituire în echivalent a imobilului preluat abuziv de autoritățile comuniste, văzând și jurisprudența constantă a C.E.D.O.

împotriva României în materia legilor restituirii proprietăților, ce a culminat cu hotărâri precum cea pronunțată în cauza Beian contra România, care ilustrează carențele majore din cadrul normativ, precum și din cel administrativ în ce privește implementarea unitară și adecvat reparatorie a legislației naționale din acest domeniu, la rândul său instanța națională de judecată, învestită cu soluționarea prezentei cauze civile a constatat că pasivitatea și lipsa de celeritate a autorităților române competente în soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantei, autorități ce au calitatea de pârâte în prezenta cauză, reprezintă împrejurări prin intermediul cărora se încalcă dreptul legitim al reclamantei de a-i fi analizată cererea de despăgubire într-un termen rezonabil și în mod efectiv, astfel încât legea reparatorie să nu fie golită de conținut, ci să fie aplicată efectiv.

Instanța a apreciat că este obligația pârâtelor să ia măsurile legale necesare pentru a se finaliza cu celeritate întreaga procedură de analizare și soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantei, impedimentele de ordin administrativ invocate de către pârâte neputând fi imputate sub nicio formă reclamantei. În consecință, instanța a obligat pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. București să ia măsurile legale necesare pentru a se întocmi documentația de specialitate pentru evaluarea imobilului fost în proprietatea reclamantei, situat în Brașov, str. D., înscris în CF nr. C2., nr. T1./1/14, compus din casă (demolată) și curte în suprafață de 527,40 mp, respectiv a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată, decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu.

Instanța de judecată a obligat pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. București la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată la judecata în fond, reprezentând onorariu avocat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. I. În motivarea recursului declarat de A.N.R.P. se arată că sentința civilă nr. 176/F/2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal este nelegală și netemeinică, întrucât instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. Arată recurenta că, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P.

a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D. Apreciază recurenta că faptul reținut de instanța de fond, conform căruia această autoritate are legitimitate procesuală, având atribuții de asigurare a organizării și funcționării Secretariatului C.C.S.D., nu poate fi primit în susținerea soluției pronunțate, prin raportare la dispozițiile legale enunțate mai sus, și din care rezultă, în mod clar, că Autorității nu i-au fost conferite atribuții în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, obligațiile ce revin fiecăreia dintre cele două entități, respectiv A.N.R.P. și C.C.S.D., fiind reglementate prin acte normative distincte.

Totodată, relativ la aprecierile instanței de fond conform cărora, pârâta A.N.R.P. ar avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și aceasta întrucât analizarea și soluționarea dosarului reclamantei nu se referă doar la emiterea deciziei menționate, ci, înainte de această etapă se impun a fi efectuate mai multe etape, printre care și evaluarea imobilului, etape coordonate în totalitatea lor de către pârâtă, recurenta învederează faptul că etapele despre care face vorbire instanța de fond sunt reglementate tot în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (amintite în apărările formulate pe fondul cauzei), procedură ce se finalizează prin emiterea de către C.C.S.D., iar nu de către A.N.R.P., a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Recurenta invocă faptul că în ședința plenului judecătorilor, secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 15 februarie 2010 s-a decis soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, prin care s-a stabilit că A.N.R.P nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Recurenta arată că, apreciind că autoritatea nu are calitate procesuală în prezentul dosar, a solicitat respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ. II. În motivele de recurs formulate, pârâta C.C.S.D.

arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 4504/2010, a fost transmis de Primăria Municipiului Brașov în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 47826/CC, că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că este legală respingerea cererii de restituire în natură, reținând că etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de soluționare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.

Recurenta arată că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a obligat-o în termen de 3 luni de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, fără a ține seama de faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către Comisia Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu C.C.S.D.

Cu strictă referire la admiterea capătului de cerere privitor la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta consideră că instanța în mod netemeinic a obligat-o la plata sumei de 1.500 RON, că acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată și față de obiectul cauzei, având în vedere că este vorba de o obligație de a face și nu o „obligație bănească” că această Comisie reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pe cale de consecință, aceasta nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta C.C.S.D. este nefondat, urmând a fi respins, iar recursul declarat de pârâta A.N.R.P. este fondat, urmând a fi admis. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.

Astfel fiind, în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora: - alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D.,

însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.” - alin. (2 1 ): „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.” - alin. (2 2 ): „Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (4): „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.” - alin. (5): „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.” - alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.” Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.” În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D.

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație. În speța de față dosarul de despăgubire pentru dispoziția emisă a fost transmis și înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. în anul 2007, sub nr. 47826/CC/2007. În cauză s-a efectuat verificarea legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură. Recurenta C.C.S.D. a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de soluționare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligația de a trimite dosarul unui evaluator sau societății de evaluare desemnate.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu. Soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de art. 6 din C.E.D.O., garanție ce privește, în cauzele de natură civilă, nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței de judecată, dar și procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicții este condiționată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri. Doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte.

Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret. Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. Astfel, în materie «civilă», dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererilor reclamanților de emitere a titlurilor de despăgubire se aduc grave prejudicii acestora. Legea nr. 247/2005 este o lege de reparație, iar autoritățile executive ale statului au obligația de a o pune în executare prin derularea procedurilor administrative într-un termen rezonabil compatibil cu Constituția României, dreptul intern și normele internaționale (art. 6 C.E.D.O.).

Cum dosarul reclamantei a fost înregistrat la Comisie sub nr. 47826/CC/2007, se reține că nesoluționarea acestuia într-un termen de aproximativ 3 ani și neîndeplinirea obligației de a emite un titlu de despăgubire, aduce o atingere evidentă noțiunii de bun garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că este obligația pârâtelor să ia măsurile legale necesare pentru a se finaliza cu celeritate întreaga procedură de analizare și soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantei, impedimentele de ordin administrativ invocate de către pârâte neputând fi imputate sub nicio formă reclamantei și, în consecință, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub acest aspect.

În concluzie, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D., ca nefondat. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta A.N.R.P., Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis în consecință, având în vedere greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. referitoare la obligația de a emite decizia privind titlul de despăgubire. Astfel, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire revine C.C.S.D., iar A.N.R.P.

îi revine doar atribuția, conform dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 361/2005, de a asigura organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale. Potrivit art. 13 alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă... se constituie [...] C.C.S.D., denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi". Simplul fapt că în componența Comisiei se află președintele și vicepreședintele A.N.R.P.

nu constituie un argument suficient pentru a conchide că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, atâta timp cât cele două autorități publice au o organizare și atribuții distincte. Potrivit art. 2 din H.G. nr. 361/2005, modificată și completată prin H.G. nr. 1068/2007, A.N.R.P. acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată. De asemenea, A.N.R.P. asigură doar organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D., în timp ce emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este în exclusivitate atributul Comisiei.

În consecință, pentru considerentele arătate anterior, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța va admite recursul A.N.R.P., va modifica sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și va respinge acțiunea față de A.N.R.P., în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 176/F/2011 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta R.R. față de A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2012.