ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost

precizată, reclamanta R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P.

și C.C.S.D., obligarea pârâtelor la întocmirea documentației de specialitate

pentru evaluarea imobilului situat în mun. Brașov, str. D., jud. Brașov,

înscris în CF nr. C1. Brașov, nr. T1./1/14, compus din construcție (casă de

locuit) demolată și curte în suprafață de 527,40 mp, respectiv emiterea,

potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a deciziei reprezentând titlu de

despăgubire într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea plății de

penalități de 1000 RON pe zi de întârziere și a obligării președintelui

Comisiei Centrale la plata unei amenzi reprezentând 20% din salariul minim pe

economie pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D. au solicitat respingerea

acțiunii reclamantei, întrucât cele două autorități respectă procedurile

interne stabilite prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 privind ordinea

soluționării dosarelor de despăgubire, anume ordinea înregistrării acestora la

Comisia Centrală.

Prin sentința nr.

176/F/2011 din 26 septembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.,

- a admis în parte

acțiunea reclamantei R.R., în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P.

București și în consecință: a obligat pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. București

să ia măsurile legale necesare pentru a se întocmi documentația de specialitate

pentru evaluarea imobilului fost în proprietatea reclamantei, situat în Brașov,

str. D., înscris în CF nr. C2., nr. T1./1/14, compus din casă (demolată) și

curte în suprafață de 527,40 mp,

- a obligat pârâta C.C.S.D.

să emită în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței, în

conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată,

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul identificat

anterior,

- a respins restul

pretențiilor reclamantei,

- a obligat pârâtele C.C.S.D.

și A.N.R.P. București la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON,

reprezentând cheltuieli de judecată la judecata în fond.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., instanța de judecată a

respins-o, reținând că, pe de o parte, activitatea de secretariat a Comisiei

Centrale o asigură A.N.R.P., iar, pe de altă parte, sub aspect administrativ și

funcțional, activitatea Comisiei Centrale și, implicit, rezultatele

demersurilor acesteia în privința gestiunii și soluționării dosarelor de

despăgubire sunt influențate, determinate, de inițiativele și deciziile de

natură administrativ-organizatorică pe care le ia A.N.R.P., astfel încât pentru

opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, pentru executarea

efectivă a acesteia, instituția A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă.

În privința fondului

cauzei, instanța a constatat că art. 16 din Legea nr. 247/2005 reglementează

procedura administrativă pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, că reclamanta a parcurs această procedură până la înregistrarea

dosarului de despăgubire la Comisia Centrală, dosarul fiind înregistrat la

Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 47826/CC, că dosarul de despăgubire menționat a

fost analizat de personalul Comisiei Centrale sub aspectul legalității

respingerii cererii de restituire în natură , nefiind efectuate alte demersuri

în sensul parcurgerii etapelor următoare stabilite de lege (art. 16 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005) pentru soluționarea dosarului de despăgubire,

optându-se pentru gestiunea dosarelor de despăgubire în ordinea înregistrării

acestora la Comisia Centrală, potrivit deciziei nr. 2815/2008 emisă de Comisia

Centrală.

Instanța de judecată

a apreciat că nu poate reține apărarea pârâtelor, deoarece prin raportare la

termenul de 20 de zile stabilit pentru efectuarea evaluării, neefectuarea

etapelor prealabile predării lucrării către evaluator nu poate fi imputată, din

punct de vedere juridic, decât instituției care gestionează întreaga procedură,

anume Comisiei Centrale în principal, respectiv A.N.R.P. în măsura în care atribuții

de ordin administrativ ale acesteia pot împiedica sau, dimpotrivă, ar trebui să

dinamizeze, să conducă la efectuarea cu celeritate a procedurii de analizare și

de evaluare a dosarelor de despăgubire.

A reținut instanța că

raportul de evaluare nu a fost întocmit întrucât nu a fost desemnată de Comisia

Centrală vreo persoană fizică ori juridică ce are calitatea de evaluator.

Pornind de la

constatarea intervalului de timp îndelungat scurs de la momentul la care

reclamanta a declanșat acțiunile administrative de restituire în echivalent a

imobilului preluat abuziv de autoritățile comuniste, văzând și jurisprudența

constantă a C.E.D.O. împotriva României în materia legilor restituirii

proprietăților, ce a culminat cu hotărâri precum cea pronunțată în cauza Beian

contra România, care ilustrează carențele majore din cadrul normativ, precum și

din cel administrativ în ce privește implementarea unitară și adecvat

reparatorie a legislației naționale din acest domeniu, la rândul său instanța

națională de judecată, învestită cu soluționarea prezentei cauze civile a

constatat că pasivitatea și lipsa de celeritate a autorităților române

competente în soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantei, autorități

ce au calitatea de pârâte în prezenta cauză, reprezintă împrejurări prin

intermediul cărora se încalcă dreptul legitim al reclamantei de a-i fi

analizată cererea de despăgubire într-un termen rezonabil și în mod efectiv,

astfel încât legea reparatorie să nu fie golită de conținut, ci să fie aplicată

efectiv.

Instanța a apreciat

că este obligația pârâtelor să ia măsurile legale necesare pentru a se finaliza

cu celeritate întreaga procedură de analizare și soluționare a dosarului de

despăgubire al reclamantei, impedimentele de ordin administrativ invocate de către

pârâte neputând fi imputate sub nicio formă reclamantei.

În consecință,

instanța a obligat pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. București să ia măsurile

legale necesare pentru a se întocmi documentația de specialitate pentru

evaluarea imobilului fost în proprietatea reclamantei, situat în Brașov, str. D.,

înscris în CF nr. C2., nr. T1./1/14, compus din casă (demolată) și curte în

suprafață de 527,40 mp, respectiv a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în termen

de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței, în conformitate cu

prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată, decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu.

Instanța de judecată

a obligat pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. București la plata către reclamantă a

sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată la judecata în fond,

reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

I. În motivarea

recursului declarat de A.N.R.P. se arată că sentința civilă nr. 176/F/2011 a

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal este nelegală

și netemeinică, întrucât instanța a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.R.P.

Arată recurenta că,

în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P. a fost învestită cu emiterea deciziei conținând

titlul de despăgubire, ci C.C.S.D.

Apreciază recurenta

că faptul reținut de instanța de fond, conform căruia această autoritate are

legitimitate procesuală, având atribuții de asigurare a organizării și

funcționării Secretariatului C.C.S.D., nu poate fi primit în susținerea

soluției pronunțate, prin raportare la dispozițiile legale enunțate mai sus, și

din care rezultă, în mod clar, că Autorității nu i-au fost conferite atribuții

în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, obligațiile ce revin fiecăreia dintre cele două entități, respectiv A.N.R.P.

și C.C.S.D., fiind reglementate prin acte normative distincte.

Totodată, relativ la

aprecierile instanței de fond conform cărora, pârâta A.N.R.P. ar avea calitate

procesuală pasivă în prezenta cauză și aceasta întrucât analizarea și

soluționarea dosarului reclamantei nu se referă doar la emiterea deciziei

menționate, ci, înainte de această etapă se impun a fi efectuate mai multe

etape, printre care și evaluarea imobilului, etape coordonate în totalitatea

lor de către pârâtă, recurenta învederează faptul că etapele despre care face

vorbire instanța de fond sunt reglementate tot în cadrul procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (amintite în

apărările formulate pe fondul cauzei), procedură ce se finalizează prin

emiterea de către C.C.S.D., iar nu de către A.N.R.P., a deciziei reprezentând

titlu de despăgubire.

Recurenta invocă

faptul că în ședința plenului judecătorilor, secției de contencios

administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 15

februarie 2010 s-a decis soluția de principiu pentru unificarea practicii

judiciare, prin care s-a stabilit că A.N.R.P nu are calitate procesuală pasivă

în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Recurenta arată că, apreciind

că autoritatea nu are calitate procesuală în prezentul dosar, a solicitat respingerea

cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc.

civ.

II. În motivele de recurs

formulate, pârâta C.C.S.D. arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul

că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea

de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției

nr. 4504/2010, a fost transmis de Primăria Municipiului Brașov în calitate de entitate

notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 47826/CC,

că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire

în natură a imobilului notificat și s-a constatat că este legală respingerea cererii

de restituire în natură, reținând că etapa evaluării este condiționată de respectarea

ordinii de soluționare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.

Recurenta arată că instanța

de fond, în mod netemeinic și nelegal, a obligat-o în termen de 3 luni de zile de

la rămânerea definitivă a hotărârii să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire,

fără a ține seama de faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii

deciziei de către Comisia Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare

se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la

care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât

persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de

a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin

evaluatorului desemnat și nu C.C.S.D.

Cu strictă referire la

admiterea capătului de cerere privitor la obligarea recurentei la plata cheltuielilor

de judecată, aceasta consideră că instanța în mod netemeinic a obligat-o la plata

sumei de 1.500 RON, că acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată și

față de obiectul cauzei, având în vedere că este vorba de o obligație de a face

și nu o „obligație bănească” că această Comisie reprezintă Statul Român în litigiile

ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pe cale de consecință,

aceasta nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta C.C.S.D. este

nefondat, urmând a fi respins, iar recursul declarat de pârâta A.N.R.P. este fondat,

urmând a fi admis.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în

vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.

Astfel fiind, în speță

sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:

- alin. (1): „Deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare

sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite

cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda

ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect

al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri

care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau

regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta,

dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

- alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare

care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării

în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului C.C.S.D., însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate

de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită

și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii

definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.”

- alin. (2

1

):

„Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe

județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului,

ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”

- alin. (2

2

):

„Deciziile/dispozițiile

sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care

atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea

notificării.

- alin.

(3):

„În termen de 30 de zile de la data intrării

în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului

finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal

de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor

depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit

ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost

soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

- alin.

(4):

„Pe baza situației juridice a imobilului

pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale

procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură.”

- alin.

(5):

„Secretariatul Comisiei Centrale va proceda

la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat

cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise,

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului

de evaluare.”

- alin.

(6):

„După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate,

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest

raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de despăgubire.”

Legiuitorul a menționat

în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare

de către evaluatorul numit.

În mod expres, în

art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului

de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere

a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite

de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse,

actualizate cu indicele de inflație.

În speța de față dosarul

de despăgubire pentru dispoziția emisă a fost transmis și înregistrat la Secretariatul

C.C.S.D. în anul 2007, sub nr. 47826/CC/2007.

În cauză s-a efectuat

verificarea legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură.

Recurenta C.C.S.D. a invocat

în apărarea sa împrejurarea că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor

se face în virtutea declanșării procedurii de soluționare prevăzută de Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor,

astfel cum s-a statuat în decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă

aceasta avea obligația de a trimite dosarul unui evaluator sau societății de evaluare

desemnate.

Omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura

administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu

poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval

de timp printr-un criteriu aleatoriu.

Soluționarea unei cauze

într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de art. 6 din C.E.D.O.,

garanție ce privește, în cauzele de natură civilă, nu numai desfășurarea procedurii

în fața instanței de judecată, dar și procedura preliminară de natură administrativă

atunci când sesizarea unei jurisdicții este condiționată în prealabil de parcurgerea

acestei proceduri.

Doctrina europeană a arătat

că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită

după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie

apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg

a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru

a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil.

Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces,

în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.

Astfel, în materie «civilă»,

dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el

include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției

este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la

Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție

de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special,

în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților

competente.

Activitatea pârâtei trebuie

organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure

rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei

de a tergiversa soluționarea cererilor reclamanților de emitere a titlurilor de

despăgubire se aduc grave prejudicii acestora.

Legea nr. 247/2005 este

o lege de reparație, iar autoritățile executive ale statului au obligația de a o

pune în executare prin derularea procedurilor administrative într-un termen rezonabil

compatibil cu Constituția României, dreptul intern și normele internaționale (art.

6 C.E.D.O.).

Cum dosarul reclamantei

a fost înregistrat la Comisie sub nr. 47826/CC/2007, se reține că nesoluționarea

acestuia într-un termen de aproximativ 3 ani și neîndeplinirea obligației de a emite

un titlu de despăgubire, aduce o atingere evidentă noțiunii de bun garantat de

art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că este obligația pârâtelor

să ia măsurile legale necesare pentru a se finaliza cu celeritate întreaga procedură

de analizare și soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantei, impedimentele

de ordin administrativ invocate de către pârâte neputând fi imputate sub nicio formă

reclamantei și, în consecință, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub acest

aspect.

În concluzie, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D., ca nefondat.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâta A.N.R.P., Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând

a fi admis în consecință, având în vedere greșita soluționare de către instanța

de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. referitoare la

obligația de a emite decizia privind titlul de despăgubire.

Astfel, în raport de dispozițiile

art. 13 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligația legală de emitere

a deciziei reprezentând titlul de despăgubire revine C.C.S.D., iar A.N.R.P. îi revine

doar atribuția, conform dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 361/2005, de a asigura

organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale.

Potrivit art. 13

alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului

final al despăgubirilor care se acordă... se constituie [...] C.C.S.D., denumită

în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:

a) dispune emiterea deciziilor

referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

b) ia alte măsuri, necesare

aplicării prezentei legi".

Simplul fapt că în componența

Comisiei se află președintele și vicepreședintele A.N.R.P. nu constituie un argument

suficient pentru a conchide că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezentul

litigiu, atâta timp cât cele două autorități publice au o organizare și atribuții

distincte.

Potrivit art. 2 din H.G.

nr. 361/2005, modificată și completată prin H.G. nr. 1068/2007, A.N.R.P. acordă

sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și

centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac

obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.

De asemenea, A.N.R.P.

asigură doar organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D., în timp ce emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire este în exclusivitate atributul Comisiei.

În consecință, pentru

considerentele arătate anterior,

în conformitate cu prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța va admite recursul A.N.R.P., va modifica

sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive

a A.N.R.P. și va respinge acțiunea față de A.N.R.P., în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 176/F/2011 din 26 septembrie 2011 a Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de A.N.R.P. împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte sentința

recurată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta R.R. față de A.N.R.P.

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 octombrie 2012.