ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3510/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3510/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanții Z.M. (născuta W.), Z.A. senior, M.B. (născuta Z.), Z.A. junior, au solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON/zi întârziere,

obligarea acestuia să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare;

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire privind imobilul situat în Brașov,

strada A.I.C., înscris în CF nr. XX Brașov, cu o suprafață de 251 m.p. teren și

280 m.p. construcție desfășurată integral în ceea ce o privește pe reclamanta Z.M.

(pentru construcție și teren, lotul II) și până la concurența sumei reprezentând

cuantumul despăgubirilor propuse ca urmare a compensării cu despăgubirea încasată,

în ceea ce îi privește pe reclamanții Z.A. senior (construcție și teren, lotul II),

M.B. (construcție, lotul I) și Z.A. junior (construcție, lotul I).

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că în baza Legii nr. 10/2001, potrivit notificării din 01

februarie 2002, încă din anul 2002 au solicitat restituirea în natura și despăgubiri

SC R. Brașov SRL care, prin decizia nr. 669 din 15 iulie 2008, a respins cererea

de restituire în natură a imobilului, a admis notificarea reclamanților, urmând

să li să propună și să se stabilească acordarea de despăgubiri, potrivit Titlului

VII din Legea nr. 247/2005. S-a precizat că reclamanții Z.A. senior, M.B. și Z.A.

junior au încasat despăgubiri în valoare de 40.000 RON, 27.545 RON și 27.545 RON,

urmând să fie deduse până la concurența despăgubirilor propuse și evaluate potrivit

legii.

În concluzie, reclamanții

au arătat că nesoluționarea cererii lor într-un termen rezonabil constituie un refuz

nejustificat în înțelesul Legii nr. 554/2004, modificată și completată.

Pârâta a formulat cerere

de chemare în garanție a SC R. Brașov SRL în situația în care Comisia Centrală va

cădea în pretenții, în calitate de entitate ce a soluționat notificarea reclamanților

în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001, care avea obligația

legală să respecte prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că în cauză etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor a fost parcursă, în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri

reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent deciziei

nr. 669 din 15 iulie 2008, a fost transmis de R. Brașov, în calitate de entitate

notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 41112/CC.

Referitor la verificarea

legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilul-notificat de

reclamanți a învederat că la dosarul de despăgubire nu există înscrisuri din care

să reiasă că reclamantul Z.A. senior a deținut în proprietate terenul și suprafața

fiecărui lot în parte, ci doar suprafața totală a construcției, respectiv 158,53

m.p., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. RR/1996. Prin adresa din 16

decembrie 2010 s-a solicitat SC R. Brasov SRL să precizeze pentru fiecare Iot în

parte, suprafața construcției iar pentru lotul 2, și suprafața terenului, cât și

să completeze dosarul de despăgubire cu înscrisurile obligatorii prevăzute de

pct. 16.5 din Norme, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

În privința etapei evaluării,

pârâta a arătat că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu înscrisurile

menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, conform

deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale.

În concluzie, pârâta a

arătat că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtei în soluționarea cauzei,

câtă vreme nu a fost finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, cererea

privind obligarea sa la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere

fiind inadmisibilă, din același motiv.

Pârâta a depus și cerere

reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului Z.A. senior să facă

dovada dreptului de proprietate asupra imobilului teren solicitat și pentru care

au fost propuse măsuri reparatorii prin decizia nr. 669/2008 emisă de R. Brașov,

în caz contrar nu poate fi obligată la transmiterea dosarului de despăgubire la

evaluare și la emiterea titlului de despăgubire, obligație ce se situează în afara

cadrului legal reglementat de Legea nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin întâmpinare, chemata

în garanție a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere

că cele solicitate de reclamanți vizează strict activitatea pârâtei, reglementată

prin Titlul VII din Legea nr. 247/2004, modificată, precizând că societatea și-a

îndeplinit mandatul încredințat de legiuitor, în sensul că a soluționat prin decizie

notificarea formulată de reclamanți, competența sa fiind practic limitată.

Prin sentința civilă

nr. 3971 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți,

a obligat autoritatea pârâtă să desemneze un evaluator și să emită decizia privind

titlul de despăgubire.

Prin aceeași sentință,

a respins capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere, precum

și cererea de chemare în garanție a SC R. SRL Brașov și cererea reconvențională

formulate de către pârâtă, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 669

din 15 iulie 2008 emisă de SC R. Brașov s-a propus acordarea de măsuri reparatorii

în favoarea reclamanților, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat

în Brașov, strada A.I.C., înscris în CF nr. XX Brașov, cu o suprafața de 251 m.p.

teren și 280 m.p. construcție desfășurată integral în ceea ce o privește pe reclamanta

Z.M. (pentru construcție și teren, lotul II) și până la concurența sumei reprezentând

cuantumul despăgubirilor propuse ca urmare a compensării cu despăgubirea încasată,

în ceea ce îi privește pe reclamanții Z.A. senior (construcție și teren, lotul II),

M.B. (construcție, lotul I) și Z.A. junior (construcție, lotul I), dosarul fiind

transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 41112/CC.

Prima

instanță a reținut că

decizia privind propunerea de despăgubiri a fost emisă încă

din 15 iulie 2008 însă până în prezent cererea acestora privind emiterea titlului

de despăgubire nu a fost soluționată, apreciind astfel că în cauză s-a încălcat

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului care presupune soluționarea cererii într-un termen rezonabil,

iar în calculul acestui termen se ia în considerare și etapa administrativă,

cu atât

mai puțin se poate vorbi de un astfel de termen dacă se pornește de la anul 2002,

când a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind acordarea de penalități de întârziere, prima instanță a avut în

vedere că din adresa din 16 decembrie 2010 emisă de autoritatea pârâtă rezultă că

dosarul ce privește acordarea de despăgubiri reclamanților aferent deciziei nr.

669/2008 mai trebuia completat cu înscrisuri de stare civilă, respectiv copie de

pe certificatul de căsătorie a reclamantei M.B. și copii de pe actele de identitate

ale reclamanților Z.A. senior și Z.A. junior necesare pentru soluționarea dosarului.

Referitor la cererea reconvențională

și cererea de chemare a garanției formulate de autoritatea pârâtă, prima instanță

a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cadrul procedurii

administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai

multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat

și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul

Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului

ce formează obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin

emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire

și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

S-a susținut că, în speță,

s-a parcurs numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului cu privire la măsurile

reparatorii în favoarea reclamanților, dosarul aferent deciziei nr. 669/2008 emisă

de SC R. Brașov, în calitate de entitate notificată, fiind transmis de Primăria

Municipiului Drăgășani și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub

nr. 41112/CC, iar în etapa verificării respingerii cererii de restituire în natură

a imobilului notificat s-a constatat lipsa unor înscrisuri prevăzute de art. 16.5

din Normele aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, necesare în vederea trecerii la etapa

evaluării.

A susținut recurenta că

parcurgerea etapei evaluării este condiționată de completarea dosarului cu relații

privind situația și suprafața fiecărui lot din imobilul situat în Brașov, strada

A.I.C., înscrisuri din care să rezulte că reclamantul Z.A. a deținut în proprietate

terenul, copie certificat căsătorie M.B. și copii acte de identitate valabile pentru

Z.A. senior și junior, motiv pentru care la data de 16 decembrie 2010 a solicitat

informațiile necesare de la SC R. Brașov, evaluarea imobilului neputându-se face

în lipsa înscrisurilor menționate.

A concluzionat recurenta

că nu există un refuz nejustificat, întemeiat pe un exces de putere din partea sa

de a desemna un evaluator pentru imobilul pentru care s-a stabilit dreptul intimaților

la despăgubiri, însă această măsură se va realiza în cadrul și cu respectarea procedurii

prevăzute de Legea nr. 247/2005 republicată, soluționarea unei cereri în defavoarea

sau contrar așteptărilor petiționarului neputând reprezenta un refuz nejustificat.

A mai învederat recurenta

că în mod greșit i s-a respins cererea reconvențională îndreptată împotriva reclamantului

Z.A. senior, care nu a făcut dovada dreptului de proprietate, din acest motiv dosarul

neputând fi înaintat evaluatorului, precum și cererea de chemare în garanție a SC

R. Brașov, care avea obligația să trimită un dosar complet Secretariatului Comisiei

Centrale. S-a arătat că este nelegală obligarea recurentei Comisia Centrală la emiterea

unei decizii de despăgubire, cu trecere peste etapele administrative.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților,

iar în subsidiar admiterea cererii reconvenționale și de chemare în garanție.

recurs

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea

și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Situația de fapt

Intimații - reclamanți

au solicitat despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001 prin notificarea din 1

februarie 2002 adresată SC R. Brașov SRL pentru imobilul situat în Brașov, strada

A.I.C. respectiv teren în suprafață de 251 m.p. și 280 m.p. construcție preluate

în baza Decretului nr. 223/1974 care nu putea fi restituit în natură, imobilul fiind

înstrăinat integral, în baza Legii nr. 112/1995.

Prin decizia nr. 669

din 15 iulie 2008 SC R. SRL Brașov a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul

în suprafață de 251 m.p. și construcția în suprafață de 280 m.p., dosarul aferent

dispoziției menționate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire a

Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 41112/CC, pentru a se urma procedura

de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției.

Deși au trecut 10 ani

de la notificarea imobilului pentru care intimații - reclamanți au pretins despăgubiri,

ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 4 ani de la recunoașterea dreptului

acestora la despăgubiri prin dispoziția din 15 iulie 2008 a SC R. Brașov - dosar

fond, dosarul intimaților aferent acestei dispoziții nu a ajuns nici măcar în etapa

evaluării, pentru a se putea stabili cuantumul despăgubirilor.

Considerentele Înaltei

Curți

Recursul pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a declarat împotriva sentinței

nr. 397 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București prin care a fost obligată să

desemneze un evaluator și să emită decizia privind titlul de despăgubire în favoarea

intimaților - reclamanți nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția

primei instanțe, ci reia susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă

la fond, ce vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia

și pe cale de consecință concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat

al soluționării solicitării intimaților, de desemnare a unui evaluator.

Deși argumentele recurentei

privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005, care cuprind

mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe învestite cu

soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv

legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase

a intimaților.

Omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative

nu îndreptățește autoritatea publică de a determina discreționar acest interval

de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil,

în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil privește

atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării

procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a hotărârilor judecătorești,

astfel că Statul român avea obligația de a organiza astfel funcționarea puterilor

sale, încât să răspundă acestor cerințe și persoanele îndreptățite să poată beneficia

efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Complexitatea etapelor

procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

discreționare, de pasivitate, a autorităților publice.

Atunci când Statul român

și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror

drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a

imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente,

coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire

a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele

cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri și care astfel

au devenit posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, în acest sens pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin hotărârile Viașu

împotriva României, Katz și Faimblat din anul 2009.

În speță, raportat la

perioada îndelungată de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii

de restituire a imobilului luat abuziv de statul comunist de la intimați, respectiv

de la emiterea notificării din 1 februarie 2002, prima instanță a concluzionat în

mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Sunt nefondate criticile

recurentei prin care s-a susținut că documentația dosarului aferent deciziei

nr. 669 din 15 iulie 2008 a SC R. Brașov ar fi fost incompletă și din acest motiv

nu putea fi înaintat evaluatorului, deoarece recurenta a restituit societății notificate

Dosarul nr. 41112/CC la 27 martie 2012 pentru completări și clarificări, cărora

SC R. SRL Brașov le-a răspuns la data de 23 iulie 2012, astfel că excluzând această

perioadă de 4 luni, pasivitatea autorității recurente este evidentă, atât în a solicita

informațiile necesare, dar și după obținerea acestora, nerezultând că până la data

soluționării cauzei, dosarul s-ar fi înaintat evaluatorului autorizat așa încât,

în mod corect s-a apreciat că în cauză există un „refuz nejustificat”, în sensul

art. 2 lit. i), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, constând în nepunerea în executare

a unui act administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a unei cereri,

respectiv decizia nr. 669 din 15 iulie 2008 completată cu decizia nr. 952 din 14

mai 2012 a SC R. SRL Brașov - dosar recurs.

Se constată că în mod

corect s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurenta - pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, față de SC R. Brașov, care nu

are atribuții potrivit Legii nr. 247/2005, în raport cu obiectul cererii introductive

(desemnare evaluator și emitere titlu despăgubire) acestea revenind numai recurentei,

conform Titlului VII din actul normativ indicat anterior.

Nici cererea reconvențională

prin care recurenta - pârâtă a solicitat ca intimatul - reclamant Z.A. senior să

facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat în baza Legii

nr. 10/2001 nu putea fi soluționată pe calea contenciosului administrativ, astfel

că și aceasta a fost corect respinsă de prima instanță, criticile recurentei fiind

nefondate și sub acest aspect.

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din același Cod, Înalta

Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 3971 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.