ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3510/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Z.M. (născuta W.), Z.A. senior, M.B. (născuta Z.), Z.A. junior, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON/zi întârziere, obligarea acestuia să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare; să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire privind imobilul situat în Brașov, strada A.I.C., înscris în CF nr. XX Brașov, cu o suprafață de 251 m.p.

teren și 280 m.p. construcție desfășurată integral în ceea ce o privește pe reclamanta Z.M. (pentru construcție și teren, lotul II) și până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor propuse ca urmare a compensării cu despăgubirea încasată, în ceea ce îi privește pe reclamanții Z.A. senior (construcție și teren, lotul II), M.B. (construcție, lotul I) și Z.A. junior (construcție, lotul I). În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza Legii nr. 10/2001, potrivit notificării din 01 februarie 2002, încă din anul 2002 au solicitat restituirea în natura și despăgubiri SC R. Brașov SRL care, prin decizia nr. 669 din 15 iulie 2008, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, a admis notificarea reclamanților, urmând să li să propună și să se stabilească acordarea de despăgubiri, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

S-a precizat că reclamanții Z.A. senior, M.B. și Z.A. junior au încasat despăgubiri în valoare de 40.000 RON, 27.545 RON și 27.545 RON, urmând să fie deduse până la concurența despăgubirilor propuse și evaluate potrivit legii. În concluzie, reclamanții au arătat că nesoluționarea cererii lor într-un termen rezonabil constituie un refuz nejustificat în înțelesul Legii nr. 554/2004, modificată și completată. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a SC R. Brașov SRL în situația în care Comisia Centrală va cădea în pretenții, în calitate de entitate ce a soluționat notificarea reclamanților în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001, care avea obligația legală să respecte prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că în cauză etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent deciziei nr. 669 din 15 iulie 2008, a fost transmis de R. Brașov, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 41112/CC. Referitor la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilul-notificat de reclamanți a învederat că la dosarul de despăgubire nu există înscrisuri din care să reiasă că reclamantul Z.A. senior a deținut în proprietate terenul și suprafața fiecărui lot în parte, ci doar suprafața totală a construcției, respectiv 158,53 m.p., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. RR/1996.

Prin adresa din 16 decembrie 2010 s-a solicitat SC R. Brasov SRL să precizeze pentru fiecare Iot în parte, suprafața construcției iar pentru lotul 2, și suprafața terenului, cât și să completeze dosarul de despăgubire cu înscrisurile obligatorii prevăzute de pct. 16.5 din Norme, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. În privința etapei evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu înscrisurile menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, conform deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale. În concluzie, pârâta a arătat că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtei în soluționarea cauzei, câtă vreme nu a fost finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, cererea privind obligarea sa la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere fiind inadmisibilă, din același motiv.

Pârâta a depus și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului Z.A. senior să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului teren solicitat și pentru care au fost propuse măsuri reparatorii prin decizia nr. 669/2008 emisă de R. Brașov, în caz contrar nu poate fi obligată la transmiterea dosarului de despăgubire la evaluare și la emiterea titlului de despăgubire, obligație ce se situează în afara cadrului legal reglementat de Legea nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Prin întâmpinare, chemata în garanție a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere că cele solicitate de reclamanți vizează strict activitatea pârâtei, reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2004, modificată, precizând că societatea și-a îndeplinit mandatul încredințat de legiuitor, în sensul că a soluționat prin decizie notificarea formulată de reclamanți, competența sa fiind practic limitată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3971 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți, a obligat autoritatea pârâtă să desemneze un evaluator și să emită decizia privind titlul de despăgubire. Prin aceeași sentință, a respins capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere, precum și cererea de chemare în garanție a SC R. SRL Brașov și cererea reconvențională formulate de către pârâtă, ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 669 din 15 iulie 2008 emisă de SC R. Brașov s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Brașov, strada A.I.C., înscris în CF nr. XX Brașov, cu o suprafața de 251 m.p.

teren și 280 m.p. construcție desfășurată integral în ceea ce o privește pe reclamanta Z.M. (pentru construcție și teren, lotul II) și până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor propuse ca urmare a compensării cu despăgubirea încasată, în ceea ce îi privește pe reclamanții Z.A. senior (construcție și teren, lotul II), M.B. (construcție, lotul I) și Z.A. junior (construcție, lotul I), dosarul fiind transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 41112/CC. Prima instanță a reținut că decizia privind propunerea de despăgubiri a fost emisă încă din 15 iulie 2008 însă până în prezent cererea acestora privind emiterea titlului de despăgubire nu a fost soluționată, apreciind astfel că în cauză s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care presupune soluționarea cererii într-un termen rezonabil, iar în calculul acestui termen se ia în considerare și etapa administrativă, cu atât mai puțin se poate vorbi de un astfel de termen dacă se pornește de la anul 2002, când a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere, prima instanță a avut în vedere că din adresa din 16 decembrie 2010 emisă de autoritatea pârâtă rezultă că dosarul ce privește acordarea de despăgubiri reclamanților aferent deciziei nr. 669/2008 mai trebuia completat cu înscrisuri de stare civilă, respectiv copie de pe certificatul de căsătorie a reclamantei M.B.

și copii de pe actele de identitate ale reclamanților Z.A. senior și Z.A. junior necesare pentru soluționarea dosarului. Referitor la cererea reconvențională și cererea de chemare a garanției formulate de autoritatea pârâtă, prima instanță a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată. II. Instanța de recurs 1. Motivele de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007. S-a susținut că, în speță, s-a parcurs numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamanților, dosarul aferent deciziei nr. 669/2008 emisă de SC R. Brașov, în calitate de entitate notificată, fiind transmis de Primăria Municipiului Drăgășani și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 41112/CC, iar în etapa verificării respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat s-a constatat lipsa unor înscrisuri prevăzute de art. 16.5 din Normele aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, necesare în vederea trecerii la etapa evaluării. A susținut recurenta că parcurgerea etapei evaluării este condiționată de completarea dosarului cu relații privind situația și suprafața fiecărui lot din imobilul situat în Brașov, strada A.I.C., înscrisuri din care să rezulte că reclamantul Z.A. a deținut în proprietate terenul, copie certificat căsătorie M.B. și copii acte de identitate valabile pentru Z.A. senior și junior, motiv pentru care la data de 16 decembrie 2010 a solicitat informațiile necesare de la SC R. Brașov, evaluarea imobilului neputându-se face în lipsa înscrisurilor menționate.

A concluzionat recurenta că nu există un refuz nejustificat, întemeiat pe un exces de putere din partea sa de a desemna un evaluator pentru imobilul pentru care s-a stabilit dreptul intimaților la despăgubiri, însă această măsură se va realiza în cadrul și cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 republicată, soluționarea unei cereri în defavoarea sau contrar așteptărilor petiționarului neputând reprezenta un refuz nejustificat. A mai învederat recurenta că în mod greșit i s-a respins cererea reconvențională îndreptată împotriva reclamantului Z.A. senior, care nu a făcut dovada dreptului de proprietate, din acest motiv dosarul neputând fi înaintat evaluatorului, precum și cererea de chemare în garanție a SC R. Brașov, care avea obligația să trimită un dosar complet Secretariatului Comisiei Centrale.

S-a arătat că este nelegală obligarea recurentei Comisia Centrală la emiterea unei decizii de despăgubire, cu trecere peste etapele administrative. Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților, iar în subsidiar admiterea cererii reconvenționale și de chemare în garanție. 2. Analiza motivelor de recurs Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Situația de fapt Intimații - reclamanți au solicitat despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001 prin notificarea din 1 februarie 2002 adresată SC R. Brașov SRL pentru imobilul situat în Brașov, strada A.I.C.

respectiv teren în suprafață de 251 m.p. și 280 m.p. construcție preluate în baza Decretului nr. 223/1974 care nu putea fi restituit în natură, imobilul fiind înstrăinat integral, în baza Legii nr. 112/1995. Prin decizia nr. 669 din 15 iulie 2008 SC R. SRL Brașov a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 251 m.p. și construcția în suprafață de 280 m.p., dosarul aferent dispoziției menționate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 41112/CC, pentru a se urma procedura de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.

Deși au trecut 10 ani de la notificarea imobilului pentru care intimații - reclamanți au pretins despăgubiri, ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 4 ani de la recunoașterea dreptului acestora la despăgubiri prin dispoziția din 15 iulie 2008 a SC R. Brașov - dosar fond, dosarul intimaților aferent acestei dispoziții nu a ajuns nici măcar în etapa evaluării, pentru a se putea stabili cuantumul despăgubirilor.

Considerentele Înaltei Curți Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a declarat împotriva sentinței nr. 397 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București prin care a fost obligată să desemneze un evaluator și să emită decizia privind titlul de despăgubire în favoarea intimaților - reclamanți nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția primei instanțe, ci reia susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia și pe cale de consecință concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al soluționării solicitării intimaților, de desemnare a unui evaluator.

Deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005, care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe învestite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților. Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea publică de a determina discreționar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil privește atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a hotărârilor judecătorești, astfel că Statul român avea obligația de a organiza astfel funcționarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerințe și persoanele îndreptățite să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite discreționare, de pasivitate, a autorităților publice.

Atunci când Statul român și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri și care astfel au devenit posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin hotărârile Viașu împotriva României, Katz și Faimblat din anul 2009. În speță, raportat la perioada îndelungată de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii de restituire a imobilului luat abuziv de statul comunist de la intimați, respectiv de la emiterea notificării din 1 februarie 2002, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Sunt nefondate criticile recurentei prin care s-a susținut că documentația dosarului aferent deciziei nr. 669 din 15 iulie 2008 a SC R. Brașov ar fi fost incompletă și din acest motiv nu putea fi înaintat evaluatorului, deoarece recurenta a restituit societății notificate Dosarul nr. 41112/CC la 27 martie 2012 pentru completări și clarificări, cărora SC R. SRL Brașov le-a răspuns la data de 23 iulie 2012, astfel că excluzând această perioadă de 4 luni, pasivitatea autorității recurente este evidentă, atât în a solicita informațiile necesare, dar și după obținerea acestora, nerezultând că până la data soluționării cauzei, dosarul s-ar fi înaintat evaluatorului autorizat așa încât, în mod corect s-a apreciat că în cauză există un „refuz nejustificat”, în sensul art. 2 lit. i), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, constând în nepunerea în executare a unui act administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a unei cereri, respectiv decizia nr. 669 din 15 iulie 2008 completată cu decizia nr. 952 din 14 mai 2012 a SC R. SRL Brașov - dosar recurs.

Se constată că în mod corect s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurenta - pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, față de SC R. Brașov, care nu are atribuții potrivit Legii nr. 247/2005, în raport cu obiectul cererii introductive (desemnare evaluator și emitere titlu despăgubire) acestea revenind numai recurentei, conform Titlului VII din actul normativ indicat anterior. Nici cererea reconvențională prin care recurenta - pârâtă a solicitat ca intimatul - reclamant Z.A. senior să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat în baza Legii nr. 10/2001 nu putea fi soluționată pe calea contenciosului administrativ, astfel că și aceasta a fost corect respinsă de prima instanță, criticile recurentei fiind nefondate și sub acest aspect.

3. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 3971 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2012.