ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1265/2013

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 954 din 26 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția l penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L.L.B. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.L.B. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că inculpatul L.L.B. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18 mai 2007 - 28 septembrie 2007. În baza art. 118 lit. f) C. pen.

rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 49.918,4 grame heroină, 5,08 grame heroină și 5,06 grame heroină rămase în urma analizelor de laborator și depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 10 iulie 2007, în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul L.L.B. a următoarelor bunuri: 1 telefon mobil marca S., 1 acumulator telefon mobil, 1 cartelă SIM, 1 telefon mobil marca N., 1 acumulator telefon mobil și 1 cartelă SIM, depuse la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Poliția de Frontieră Aeroport Internațional București cu dovada din data de 27 august 2007. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpatul L.L.B. a sumei de 1.876.00 euro depusă la Banca C.R. conform ordinului de încasare din data de 29 august 2007. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a automarfarului, a remorcii și a cheilor (1 set) de la automarfar, aflate în custodia Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad - Sectorul Poliției de Frontieră Curtici. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare, avansate de stat, ca acestea să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotăra astfel, prima instanța a reținut următoarele: - Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 186/D/P/2007 din 09 octombrie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului L.L.B., cetățean bulgar, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin actul se sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 16 mai 2007, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere și din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate - Direcția Antidrog au sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor Criminalitate Organizată și Terorism, cu privire la faptul că, în noaptea de 15/16 mai 2007, un autotren condus către inculpatul L.L.B., cetățean bulgar, a părăsit teritoriul Bulgariei, intrând pe teritoriul României, transportând o importantă cantitate de heroină, având ca destinație Germania.

Astfel, în noaptea de 16/17 mai 2007, inculpatul L.L.B. a fost depistat în timp ce încerca să iasă din România, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, județul Arad, la volanul autotrenului. Așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu ocazia percheziției efectuate, asupra autotrenului și a remorcii mai sus menționate, în roata de rezervă fixată în spatele cabinei autotrenului, au fost găsite și ridicate 100 pachete ambalate în bandă adezivă de culoare maro, ce conțineau o substanță pulverulentă, care a reacționat pozitiv la testul efectuat cu trusa narcotest pentru heroină.

Cele 100 pachete descoperite au fost sigilate și ridicate în vederea expertizării, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 18 mai 2007 s-a stabilit că probele înaintate în cauza privind pe numitul L.L.B., erau constituite din: proba nr. 1 - 31.583,7 grame substanță care conținea heroină, cu o concentrație de 55,4% ± 2% și proba nr. 2 - 18.357,1 grame substanță care conținea heroină, cu o concentrație de 60,6% ± 2%. Heroina (diacetilmorfină) face parte din Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitățile de 5,0 grame (proba nr. 1) și 5,06 grame (proba nr. 2), substanțe care conțineau heroină, ambalate și sigilate, au fost predate organelor de cercetare penală, drept contraprobe.

Cantitățile de 31.575,7 grame (proba nr. 1) și 18.342,7 grame (proba nr. 2) substanțe care conțineau heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator și reținerea contraprobelor, împreună cu ambalajele celor 10 pachete alese aleatoriu din proba nr. 1 (173,8 grame) și din proba nr. 2 (124,0 grame), ambalate și sigilate, au fost predate organelor de cercetare penală. Cu ocazia percheziției efectuate asupra inculpatului L.L.B. au fost găsite suma de 1.876 euro, două telefoane mobile - marca S. și N., precum și unele înscrisuri.

Din adresa din 18 mai 2007 a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate - Direcția Antidrog a rezultat că autoritățile competente bulgare au comunicat organelor de poliție române, la data 17 mai 2007 că inculpatul este membrul unui grup infracțional organizat, condus de către cetățeanul bulgar V.B.V., specializat în transportul unor importante cantități de heroină, pe ruta rutieră Turcia - Bulgaria - România - Ungaria - Austria - Germania. De asemenea, autoritățile competente bulgare au comunicat și faptul că, la data de 17 mai 2007, la Lesovo, punct de trecere a frontierei dintre Turcia și Bulgaria, a fost reținut cetățeanul bulgar V.B.V.

în timp ce transporta cantitatea de aproximativ 106,569 kilograme heroină, drogurile fiind disimulate în roțile de rezervă ale unui autotren cu care circula înmatriculat în Bulgaria, Sofia, modul de operare fiind identic cu cel al inculpatului L.L.B. Totodată, autoritățile bulgare au comunicat faptul că, în cursul anului 2005, respectiv 2006, autoritățile competente turce au capturat cantitățile de 153 kilograme heroină și 179 kilograme heroină, de la alți membri ai acestei rețele de narcotraficanți, din care face parte și inculpatul.

Aceleași aspecte au rezultat și din adresa din 29 august 2008 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, respectiv a faptului că autoritățile competente turce investighează o rețea de narcotraficanți implicată în organizarea unor transporturi importante de heroină, de ordinul zecilor și sutelor de kilograme la fiecare transport, pe ruta rutieră Turcia - Bulgaria - România - Ungaria, având ca destinație finală Olanda și Germania. S-a reținut de Parchet că, audiat fiind, inculpatul L.L.B. a avut o atitudine nesinceră și a încercat în mod pueril să acrediteze ideea că nu cunoștea că într-una dintre cele două roți de rezervă ale autotrenului și remorcii sale, cu care se deplasa, fuseseră ascunse cele 100 pachete, ce conțineau cantitatea aproximativ 50 kilograme heroină.

Autoritățile judiciare bulgare au efectuat cercetări cu privire la numitul V.B.V. (arestat întrucât la data de 17 mai 2007 a fost prins în flagrant pe teritoriul Bulgariei în timp ce transporta disimulată în aceeași modalitate cantitatea netă de 99.128,22 grame heroină cu concentrația de 57%), membru al aceleiași rețele internaționale de traficanți de droguri din care face parte și inculpatul L.L.B., astfel că în cauză s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii internaționale.

La data de 27 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a trimis Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, spre a fi transmisă autorităților judiciare competente bulgare, o cerere de comisie rogatorie internațională, prin care li s-a solicitat să trimită, în copie, certificate pentru conformitate, actele procedurale întocmite cu ocazia prinderii în flagrant, Ia data de 17 mai 2007, la Lesovo, punct de trecere a frontierei dintre Turcia și Bulgaria, a cetățeanului bulgar V.B.V., în timp ce transporta cantitatea de aproximativ 100 kilograme heroină, drogurile fiind disimulate în roțile de rezervă ale unui autotren-cu care circula (înmatriculat în Bulgaria, Sofia), precum și a actelor procedurale efectuate ulterior, în cursul cercetărilor, inclusiv procesul-verbal de depistare, raportul de analiză a drogurilor descoperite, declarațiile făptuitorului și ale altor persoane audiate, procese-verbale redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate, în situația în care există asemenea mijloace de probă, precum și suportul pe care fost înregistrate aceste convorbiri.

Totodată, prin aceeași cerere de comisie rogatorie internațională li s-a solicitat autorităților judiciare bulgare să trimită orice alte mijloace de probă relevante, pe care le dețin cu privire la activitățile infracționale desfășurate de către cetățeanul bulgar V.B.V. sau de alți membri ai rețelei traficanți de heroină din care face parte acesta. De asemenea, Ii s-a solicitat autorităților judiciare bulgare să permită ca la audierea numitului V.B.V. să participe și o echipă formată din procurori și ofițeri de poliție judiciară români, iar persoanei audiate să-i fie prezentate și planșe cu fotografiile persoanelor cercetate. La data de 12 septembrie 2007 organele de urmărire penală române s-au deplasat în Bulgaria, unde în baza cererii de comisie rogatorie judiciară internațională mai sus menționată, au participat la audierea de către autoritățile competente bulgare, în prezența unui traducător de limba bulgară-română, cetățeanului bulgar V.B.V.

care a declarat că îl cunoaște pe inculpatul L.L.B. pe care de altfel l-a recunoscut de pe planșa foto prezentată cu ocazia efectuării audierii, arătând însă că nu au discutat, nici măcar telefonic, în momentele anterioare arestării preventive. De asemenea, a mai declarat că inculpatul „nu fost angajat în firmele sale”, precum și că nu i-a dat acestuia nici un telefon mobil pentru a ține legătura cu el, așa cum susține inculpatul cercetat în prezenta cauză, iar în cursul lunii mai 2007 nu a efectuat vreun transport pentru firma sa, deoarece după „intrarea Bulgariei în Uniunea Europeană, șoferii care efectuează transporturi își găsesc singuri drumurile de făcut în statele U.E. și fac transporturile, iar beneficiul este împărțit în mod egal”.

Cetățeanul bulgar V.B.V. a mai declarat și faptul că, la momentul arestării sale folosea numărul de telefon care a fost găsit și în agenda unuia dintre telefoanele mobile găsit în momentul prinderii în flagrant asupra inculpatului L.L.B., respectiv în telefonul marca N. Totodată, autoritățile competente bulgare au înaintat înscrisurile solicitate prin comisia rogatorie internațională din care rezultă faptul că, drogurile descoperite aproximativ 100 kilograme de heroină, au fost disimulate în aceeași modalitate ca și cantitatea de aproximativ 50 kilograme heroină din prezenta cauză, adică în roțile de rezervă ale autotrenului. Faptele s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal din data de 17 mai 2007 de efectuare a controlului autotrenului și a remorcii cu numere de înmatriculare de Bulgaria în care a fost depistat inculpatul L.L.B.

și planșă foto, raport de constatare tehnico-științifică din 18 mai 2007 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, procese-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere și din cadrul Inspectoratului General al Poliței Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate - Direcția Antidrog, declarații inculpat L.L.B., înscrisuri comunicate în baza cererii de comisie rogatorie internațională de către autoritățile competente bulgare. În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul L.L.B.

și martorii J.S.S., D.G.A., P.N. Inculpatul a solicitat și tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri. Examinând ansamblul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarele: La data de 17 mai 2007 a fost identificat de către Poliția de Frontieră, la ieșirea din țară prin punctul de frontieră Nădlac, județul Arad, automarfarul marca R. înmatriculat în Bulgaria condus de inculpatul L.L.B., cetățean bulgar. În urma percheziției efectuate asupra autotrenului și remorcii, în roata de rezervă fixată în spatele cabinei autotrenului, au fost găsite 100 (50 kilograme) pachete ce conțineau o substanță pulverulentă și care potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 18 mai 2007 a stabilit că acestea conțineau heroină.

În urma percheziției corporale efectuate asupra inculpatului L.L.B. au fost găsite suma de 1.876 euro, două telefoane mobile - marca S. și N., precum și mai multe înscrisuri, ce au fost ridicate de organele de urmărire penală. Inculpatul L.L.B. a susținut constant atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești că nu a avut cunoștință de drogurile găsite în roata de rezervă. Astfel, a relatat că este angajat la firma M.I.T., unde lucrează ca șofer pe autocamionul marca M., proprietatea sa personală și efectuează periodic transporturi internaționale. La data de 03 mai 2007 autocamionul i s-a defectat și a fost nevoit să îMucă la service-ul auto din Sofia. În acest context, la solicitarea numitului V.B.V.

a început să efectueze curse pentru societatea M., o altă firmă de transport al cărui patron era persoana sus-menționată. La data de 09 mai 2007, la cererea numitului V.B.V., s-a deplasat în Turcia cu un autocamion cu remorcă pentru a aduce în Bulgaria 4 autoturisme din Istambul. S-a întors în Bulgaria la data de 11 mai 2007 cu cele patru autoturisme, documentele de transport predându-le numitului V.B.V. La data de 14 mai 2007 a fost sunat de sus-numitul V.B.V., care i-a solicitat să plece în Germania cu un alt autocamion pentru a aduce în Bulgaria autoturisme second hand. A preluat autocamionul în după-amiaza zilei de 15 mai 2007 de la un service auto și s-a deplasat cu acesta spre Germania tranzitând România, unde, la punctul de frontieră Nădlac, a fost oprit de autoritățile române, care în urma percheziției au găsit drogurile ascunse în roata de rezervă a autotrenului.

În legătură cu bunurile găsite asupra sa, inculpatul a declarat că îi aparțineau, solicitând restituirea acestora. De asemenea, a precizat că numitul V.B.V. înainte de plecarea în cursă i-a dat un telefon mobil marca S., găsit la percheziția corporală, pentru ca pe traseu să îi comunice locația din Germania unde urma să ajungă. Așadar, constant inculpatul a declarat că nu a cunoscut de existența drogurilor ascunse în roata de rezervă a automarfarului, astfel că revine organelor judiciare sarcina să dovedească că, dimpotrivă, a cunoscut această împrejurare, deci că a avut știință că heroina a fost ascunsă în roata de rezervă pentru a ajunge la destinație.

S-a constatat că probele referitoare la vinovăția inculpatului nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția acestuia, iar în acest caz se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea inculpatului de către instanța de judecată. Începând cu data de 20 decembrie 2006, inculpatul a fost angajat ca șofer la firma de transport M.I.T., proprietatea numitului D.G.A., și efectua curse cu autocamionul său personal marca M., folosind licența de transport a firmei M.I.T., astfel cum rezultă din declarația notarială a numitului D.G.A., declarația martorului D.G.A. din cursul cercetării judecătorești, nota de serviciu M.I.T.

și talon autotren marca M. depus la termenul din 16 iulie 2009. La data de 03 mai 2009 autocamionul său a fost grav avariat, necesitând importante reparații și înlocuiri de subansamble, schimbarea pistoanelor, a segmenților, ș.a., motiv pentru care a dus autovehiculul în service-ul mărcii M. din Sofia. Realitatea acestor împrejurări a fost dovedită pe parcursul procesului (pe care Parchetul nici nu le amintește în cuprinsul actului de sesizare) cu declarația inculpatului coroborată cu nota de serviciu emisă de M.I.T., declarația martorului D.G.A. și factura de achiziție piese depusă la termenul de judecată din 16 iulie 2009. În aceste condiții, inculpatul acceptă propunerea numitului V.B.V., patronul societății M.I.T.

de a efectua o cursă în Germania (contra cost) cu un automarfar marca R. cu remorcă pentru a aduce în Bulgaria autoturisme second hand. Inculpatul declară că a acceptat propunerea întrucât urma să fie plătit pentru cursa efectuată și apoi pentru a-și achiziționa piesele necesare autocamionului său din Germania, la un preț mult mai scăzut decât cel din Bulgaria. În același sens a declarat și martorul D.G.A. audiat în cursul cercetării judecătorești, precizând și că între inculpat și numitul V.B.V. nu existau relații de prietenie, relații apropiate. În continuare, la data de 15 mai 2007, inculpatul se prezintă la parcarea aparținând societății P. unde se aflau autocamioanele societății M.I.T. pentru a primi autovehiculul cu care urma să efectueze cursa, cheile acestuia și documentele de transport.

Martorul J.S.S., angajat al societății numitului V.B.V. relatează că în conformitate cu dispozițiile primite de la patronul său pregătise documentele pentru automarfarul marca R. cu remorcă pentru a le preda inculpatului ce urma să plece în Germania. La data de 15 mai 2007 s-a întâlnit cu acesta înntr-o parcare și i-a predat documentele de transport, cheile și automarfarul, pe care inculpatul l-a examinat, a verificat funcționarea stopurilor și a farurilor și dacă nu are componente lipsă. Au mers împreună la o stație de alimentare cu carburant, iar după alimentare inculpatul a plecat în cursă spre Germania. Martorul a mai precizat că anterior datei menționate, inculpatul nu mai făcuse nicio cursă cu autovehiculul respectiv, iar în parcarea amintită automarfarul se afla de câteva zile, fiind adus în acel Ioc de numitul V.B.V.

S-a observat de către prima instanța că din nicio probă administrată de Parchet în acuzare nu rezultă că inculpatul a avut cunoștință de existența drogurilor, iar în acest sens nu există nicio interceptare a vreunei convorbiri telefonice purtată între inculpat cu vreo altă persoană referitoare la droguri, vreo activitate de urmărire sub acoperire a inculpatului anterioară depistării sale sau depoziția vreunui martor. S-a arătat că există la dosar o adresă a Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate - Direcția Antidrog din care reiese că Direcția Generală de Combaterea Crimei Organizate din Bulgaria au comunicat că inculpatul L.L.B.

este un membru al grupării infracționale conduse de V.B.V., însă această comunicare nu poate fi reținută ca probă în acuzare în sensul dispozițiilor procesual penale, cu atât mai mult cu cât adresa emisă de autoritățile bulgare aflată la dosarul de urmărire penală și despre care Parchetul face mențiune în cuprinsul rechizitoriului, prezentând-o ca și probă în acuzare, este în limba engleză, nefiind tradusă de un traducător autorizat. S-a mai precizat ca autoritățile bulgare au comunicat că la data de 17 mai 2007 în cooperare cu Serviciul Național de Combatere a Crimei Organizate din Bulgaria au descoperit cantitatea de 106,569 kg heroină disimulată în roata de rezervă a automarfarului înmatriculat în Bulgaria și condus de numitul I.E.V., în cabina autocamionului fiind descoperit și cetățeanul bulgar V.B.V.

(persoana mai sus amintită ce i-a solicitat inculpatului să efectueze cursa cu automarfarul depistat de autoritățile române). Cei doi au fost depistați la trecerea prin punctul de frontieră Lesovo dinspre Turcia. S-a dispus arestarea numiților I.E.V. și V.B.V., astfel cum rezultă din actele aflate în dosarul de urmărire penală de către Tribunalul regional Yambol pentru trafic de droguri. Prin încheierea de încetare parțială a acțiunii penale emisă de Parchetul Județean Yambol se reține că la data de 15 mai 2007 numitul V.B.V., proprietarul SC M.I.T. din Sofia, l-a rugat pe numitul I.E.V. să efectueze în Turcia un transport pentru a aduce în Bulgaria autoturisme. S-au deplasat împreună cu un automarfar marca M. cu remorcă, iar în Turcia, V.B.V.

a procurat cantitatea de 99.123,22 gr. heroină de la o persoană și ascuns-o în roțile de rezervă ale automarfarului, fără ca numitul I.E.V., șoferul autovehiculului, să cunoască această împrejurare. La controlul vamal la punctul de trecere Lesovo spre Bulgaria a fost depistată heroina în roata de rezervă. În cursul urmăririi penale numitul I.E.V. a declarat că nu cunoștea și nici nu presupunea că în roata de rezervă se află heroină, astfel că autoritățile bulgare constatând că la dosar nu există probe categorice și concludente pe baza cărora să se tragă concluzia indubitabilă că numitul I.E.V. a participat la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a dispus față de acesta încetarea acțiunii penale și anularea măsurii de prevenție.

S-a constatat că situația de fapt descrisă este oarecum asemănătoare cu cea din prezenta cauză, în sensul că inculpatul L.L.B. a fost solicitat de numitul V.B.V. - proprietarul SC M.I.T. să efectueze o cursă în Germania, că heroina a fost ascunsă în roata de rezervă a automarfarului, în speță fără a se stabili de cine anume și că inculpatul a relatat constant că nu a cunoscut împrejurarea că heroina se afla în roata de rezervă a autovehiculului. S-a menționat că <parchetul susține în cuprinsul actului de sesizare că numitul V.B.V. este membru al aceleiași rețele internaționale de traficanți de droguri din care face parte și inculpatul L.L.B., deși nu există nicio dovadă în acest sens, la dosar neexistând nici măcar o convorbire telefonică purtată între cei doi, martorii audiați relatând că între aceștia nu existau relații de prietenie, relații apropiate.

În aceste condiții, s-a apreciat că este evident că susținerea Parchetului se bazează pe comunicarea autorităților bulgare depusă la dosar în limba engleză, netradusă după cum se arăta mai sus. În cursul urmăririi penale, s-a procedat la ascultarea numitului V.B.V., arestat în Bulgaria, care a declarat că îl cunoaște pe inculpat și că nu își. amintește să-I fi rugat să efectueze vreo cursă în Germania, că automarfarul cu care a fost depistat inculpatul folosea licența firmei sale M.I.T. pentru efectuarea de transporturi internaționale. Susținerea sa este combătută de declarațiile inculpatului și ale martorilor D.G.A., J.S.S., care au relatat exact contrariul după cum mai sus s-a arătat. Martorul asistent P.N., audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a declarat că a asistat la percheziția autotrenului condus de inculpat, iar în roata de rezervă a fost găsită heroină.

S-a constatat, așadar, că toate aceste elemente de fapt reținute de instanță și anume cursa ocazională făcută de inculpatul L.L.B. spre Germania la solicitarea numitului V.B.V., încredințarea autovehiculului, a cheilor și documentelor de transport inculpatului de către martorul J.S.S. (angajat al numitului V.B.V.) chiar în ziua plecării în cursă, o similiaritate a situației inculpatului cu cea petrecută la data de 17 mai 2007 pe care și Parchetul o reține, dar în sensul acuzării, faptul că numitul V.B.V. este arestat de autoritățile bulgare pentru trafic de heroină, care au reținut că a procurat cantitatea de 99.123,22 gr. heroină de la o persoană și ascuns-o în roțile de rezervă ale automarfarului, fără ca șoferul autovehiculului respectiv să cunoască această împrejurare, apoi relatarea martorului J.S.S., în sensul că automarfarul condus de inculpat a fost adus în parcare de numitul V.B.V.

dovedesc că, în fapt, inculpatul L.L.B. nu a cunoscut împrejurarea că în roata de rezervă se aflau ascunse droguri. S-a subliniat că situația nu este aceeași cu cea a transportului unui pachet, a unui colet sau al primirii acestuia din străinătate, întrucât în acest caz există o îndoială, iar în caz de îndoială făptuitorul nu trebuie să treacă la executarea acțiunii, în caz contrar va răspunde pentru faptă sub forma intenției indirecte (în acest sens „Drept penal român partea generală”, C. Mitrache). În concluzie, s-a apreciat că probele în acuzare sunt insuficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție consacrată de dispoz. art. 5 2 C. proc. pen. și nu dovedesc fără urmă de îndoială că inculpatul cu intenție a transportat și a introdus pe teritoriul României heroină.

Întrucât s-a apreciat de către judecătroul fondului că faptelor inculpatului L.L.B. le lipsesc unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și anume intenția, tribunalul a dispus achitarea acestuia sub aspectul ambelor infracțiuni în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

împotriva acestei hotărâri a formulat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând desființarea acesteia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv că instanța fondului a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, eroare determinată de interpretarea greșită a probelor existente, din care rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a săvârșit fapta, motiv pentru care trebuie și condamnat. Prin decizia penală nr. 66 din 08 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Instanța de apel a reținut că probele administrate nu conduc la concluzia că inculpatul face parte dintr-o rețea de traficanți de droguri, astfel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

S-a precizat ca potrivit art. 345 C. proc. pen., instanța hotărăște, prin sentință, asupra învinuirii inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunțându-se dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. S-a arătat că din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul a fost surprins în noaptea de 16/17 mai 2007, la Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, județul Arad, încercând să treacă frontiera de stat în Ungaria, conducând un autotren, iar în roata de rezervă fixată în spatele cabinei autotrenului, au fost identificate 100 pachete ambalate în bandă adezivă de culoare maro, ce conțineau (conform constatărilor tehnico-științifice făcute ulterior) heroină.

Inculpatul L.L.B., cetățean bulgar, a declarat că a părăsit teritoriul Bulgariei în data de 15/16 mai 2007 și avea ca destinație Germania, de unde trebuia să transporte înapoi autoturisme second-hand și că nu avea cunoștință de faptul că în autotren există heroină. Această apărare a fost îmbrățișată de instanța de fond, care a și dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., considerând că faptelor inculpatului le lipsesc unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de trafic internațional de droguri de mare risc, și anume intenția, respectiv că probele în acuzare sunt insuficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 5 2 C. proc.

pen. și nu dovedesc fără urmă de îndoială că inculpatul cu intenție a transportat și a introdus pe teritoriul României heroină. S-a menționat că este de necontestat aspectul că inculpatul L.L.B. a preluat autotransportorul prin predarea cheilor și a documentelor de transport de la martorul J.S.S. (angajat al numitului V.B.V. - proprietarul autotransportorului), dar nu există nicio dovadă că între inculpat și V.B.V. există relații de prietenie, relații apropiate sau de natură a duce la concluzia că ambii fac parte dintr-o rețea internațională de traficanți de droguri (declarații martori, lipsă convorbiri telefonice înregistrate între cei doi etc), astfel că hotărârea instanței de fond a fost considerată ca fiind temeinică și legală, și a fost menținută, prin respingerea apelului promovat de Parchet, conform disp.

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., făcându-se aplicarea disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, invocând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 17 2 și 18 C. proc. pen. În motivele scrise de recurs și în susținerea orală procurorul a criticat decizia sub următoarele aspecte: a) hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Sub acest aspect s-a invocat faptul că instanța de apel nu și-a motivat, în niciun mod, soluția adoptată limitându-se a face referiri doar la lipsa probelor care să confirme existența unor relații de prietenie între inculpat și V.B.V., relații de natură a conduce la concluzia că ambii fac parte dintr-o rețea internațională de trafic de droguri.

b) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate de procuror ceea ce echivalează cu nepronunțarea unor cereri esențiale în sensul dispozițiilor art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. c) decizia instanței de apel este nelegală în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale în materia confiscării. d) hotărârile pronunțate în cauză sunt rezultatul unei erori grave de fapt ceea ce a condus la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri. S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru motivarea, în condițiile legii, a apelului declarat în cauză.

În subsidiar s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului L.L.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege. Prin decizia penală nr. 3887 din 02 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, împotriva deciziei penale nr. 66 din 08 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul L.L.B.

A fost casată decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Parchetului la aceeași instanță, Curtea de Apel București, menținându-se actele procedurale îndeplinite până la data de 22 februarie 2011. Cu privire la onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, s-a dispus să fie plătit din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba bulgară s-a dispus să fie plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide în sensul celor de mai sus, instanța supremă a reținut că potrivit dispozițiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen. decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului.

Nu poate fi acceptată o hotărâre care nu este motivată, care nu este fundamentată pe o motivare rațională de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei ei. Lipsa de motivare nu permite instanței de control judiciar să stabilească dacă soluția adoptată corespunde cu legea și adevărul. S-a apreciat că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 385 9 teza I C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, decizia instanței de apel fiind complet nemotivată, împiedicând astfel instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia soluției date. Singura mențiune, din cuprinsul deciziei, referitoare la lipsa probelor care să dovedească existența unor relații de prietenie între inculpat și V.B.V., respectiv implicarea acestora în traficul internațional de droguri, nu echivalează cu o motivare în sensul cerut de dispozițiile legale enunțate anterior.

S-a mai arătat că în motivele de apel procurorul a făcut trimitere, punctual, la probele care - în opinia acuzării - dovedesc vinovăția inculpatului, astfel că instanța de apel avea obligația să se pronunțe motivat asupra acestora, să-și însușească argumentația sau, dimpotrivă, să o înlăture. S-a mai reținut că s-a făcut referire, în motivele de apel, la împrejurarea că inculpatul, după ce s-a întors din Turcia cu același autovehicul, acesta nu a mai fost dat altei persoane, iar în data de 15 mai 2007 inculpatul a plecat pentru a efectua un transport, plecând din Bulgaria spre România, precum la măsurile de precauție luate de inculpat în legătură cu această cursă. S-a reținut că instanța de fond a înlăturat un înscris înaintat de autoritățile bulgare - acuzarea susținând că din conținutul acestuia rezultă că inculpatul este membru al unei grupări internaționale de trafic de droguri condusă de V.B.V.

deoarece nu a fost tradus în limba română. S-a arătat că instanța de apel, în virtutea caracterului devolutiv, avea obligația să dispună traducerea înscrisului sau dacă aprecia că această probă nu este necesară să motiveze respingerea ei. S-a menționat că sub acest aspect motivarea instanței de fond - însușită de instanța de apel - în sensul că această probă, administrată în faza de urmărire penală, se impune a fi înlăturată deoarece actul nu a fost tradus, nu poate fi acceptată. S-a precizat că în rejudecare, instanța de apel urmează să motiveze în fapt și în drept soluția, cu examinarea prealabilă și a celorlalte critici de legalitate invocate de procuror, iar dacă dezbaterile converg spre completarea probatoriului, instanța de apel va aprecia, motivat, asupra necesității administrării probelor necesare stabilirii adevărului.

În consecință, apelul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția l penală, sub nr. 34156/3/2007*, cu prim termen de judecată la data de 31 ianuarie 2012, când cauza a fost amânată în vederea soluționării cererii de abținere formulată de unul din membrii completului de judecată, care făcuse parte din completul care pronunțase în primul ciclu procesual decizia nr. 66 din 08 martie 2011, casată prin decizia nr. 3887 din 02 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Inculpatul a fost reaudiat în fața instanței de apel, așa cum rezultă din declarația acestuia de la dosar apel.

La termenul de judecată din data de 03 aprilie 2012, constatându-se lipsa interpretului de limbă bulgară, cauza a fost amânată la data de 24 aprilie 2012, când s-a rămas în pronunțare, pronunțare care a fost amântă succesiv, la datele de 08 mai 2012, 15 mai 2012, 22 mai 2012, când s-a pronunțat o încheiere de repunere pe rol a cauzei, în vederea judecării în complet de divergență, cu termen la data de 28 iunie 2012, când din nou s-a amânat pentru lipsa interpretului, la data de 18 septembrie 2012, când au avut loc dezbaterile, pronunțarea fiind amânata la data de 25 septembrie 2012, când s-a pronunțat prezenta decizie. Prin decizia penală nr. 252 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în majoritate, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat sentința apelată și, rejudecând pe fond: A fost condamnat inculpatul L.L.B.

după cum urmează: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă din data de 15/16 mai 2007, la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, faptă din data de 15/16 mai 2007, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei rezultante de mai sus. Pedeapsa complementară se va executa în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 18 mai 2007, la 28 septembrie 2007. Inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 111 C. pen., art. 112 lit. e) C. pen. rap. la art. 117 C. pen., s-a luat față de inculpat, măsura de siguranță a expulzării, care se va aduce la îndeplinire, după executarea pedepsei închisorii, în condițiile prev. de art. 117 alin. (3) C. pen. În baza art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art: 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat următoarele: 49.918,4 grame heroină, 5,08 grame heroină și 5,06 grame heroină rămase în urma analizelor de laborator și depuse la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovada din 10 iulie 2007 în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 118 lit. b) teza I C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.L.B. a următoarelor bunuri: 1 telefon mobil marca S., 1 acumulator telefon mobil, 1 cartelă SIM, 1 telefon mobil marca N., 1 acumulator telefon mobil și 1 cartelă SIM, depuse la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Poliția de Frontieră Aeroport Internațional București cu dovada din data de 27 august 2007. În baza art. 118 lit. b) teza I C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.L.B. a sumei de 1.876.00 euro depusă la Banca C.R.

conform ordinului de încasare din data de 29 august 2007. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către firma utilizatoare SC M.I.T., Sofia, a automarfarului, a remorcii și a cheilor (1 set) de la automarfar, aflate în custodia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Băneasa. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, aferente fondului cauzei. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare, aferente fazei procesuale a apelului, rămân în sarcina statului, iar suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului, precum și onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară, contravaloarea a patru ore, vor fi înaintate din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel, în opinie majoritară, a constată următoarele: Prin motivele de apel, aflate la filele la dosarul de apel nr. 34156/3/2007, procurorul a formulat mai multe critici privitoare la legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, vizând greșita interpretarea a probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, lipsa rolului activ, prin încălcarea dispozițiilor art. 4 și art. 287 alin. (1) C. proc. pen., precum și încălcarea dispozițiilor art. 3 referitoare la aflarea adevărului. Se observă că principalul motiv de apel al Parchetului se referă la comiterea unei grave erori de fapt de către instanța de fond, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului L.L.B., în temeiul disp.

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., celelalte motive de apel circumscriindu-se acestor critici, fiind derivate din ele, precum și interdependente. În consecință, pornind la analizarea acestui motiv de apel, Curtea reține întocmai situația de fapt din rechizitoriu, prezentată în cele de mai sus, care astfel nu mai trebuie reluată, impunându-se ca în cele ce urmează să se dea eficiență disp. art. 385 18 C. proc. pen. Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul de urmărire penală inculpatul era angajat ca șofer la firma de transport M.I.T.

cu sediul în Sofia, proprietatea numitului D.G.A., și efectua curse cu autocamionul proprietate personală (conform susținerilor acestuia) marca M., folosind licența de transport a firmei M.I.T. La data de 03 mai 2009, autocamionul inculpatului a suferit mai multe avarii, necesitând reparații și înlocuirea unor subansamble. Încă de la început, inculpatul a declarat că, în aceste împrejurări, a fost contactat de numitul V.B.V., administrator al firmei comerciale unipersonale M.I.T. V.B.V., cu sediul în Sofia, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul instanței de fond, care i-a solicitat să efectueze curse pentru societatea menționată. Astfel, la data de 09 mai 2007, la cererea numitului V.B.V., inculpatul s-a deplasat în Turcia - Istambul, conducând un autocamion cu remorcă proprietatea firmei sus-numitului, pentru a aduce în Bulgaria 4 autoturisme second hand.

S-a întors în Bulgaria la data de 11 mai 2007 și la data de 14 mai 2007 a fost sunat de numitul V.B.V. care i-a solicitat să plece în Germania cu un alt autocamion, pentru a aduce în Bulgaria autoturisme second hand, propunere pe care a acceptat-o. Situația de fapt prezentată anterior, rezultată din declarațiile inculpatului, coroborate cu cele ale celor doi martori J.S.S., D.G.A., și cu înscrisurile de la dosar, nu este de natură să nască dubii, în condițiile în care ea reiese și din rechizitoriu, fiind îmbrățișată atât de prima instanță cât și de instanța de apel, în rejudecare. Ceea ce se impune a fi însă clarificat de către Curte, având în vedere declarațiile inculpatului și modul în care acestea au fost interpretate, prin raportare și la celelalte probe administrate în speță, de către judecătorul fondului, constă în modalitatea în care s-au desfășurat evenimentele, după ce la data de 14 mai 2007, inculpatul a fost sunat de numitul V.B.V.

care i-a solicitat să plece în Germania, pentru a aduce în Bulgaria autoturisme second hand, propunere pe care inculpatul a acceptat-o. Atunci când a analizat poziția procesuală a inculpatului, respectiv declarațiile pe care acesta Ie-a dat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, declarații care aparent se coroborează cu declarațiile martorilor propuși în apărare, și cu înscrisurile depuse tot de către inculpat, prima instanță nu a observat că aceste declarații s-au schimbat, devenind contradictorii, cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, schimbări intervenite în funcție de modalitatea în care inculpatul a înțeles să se apere și să producă probe în sprijinul acestei apărări.

Astfel, pe data de 18 mai 2007, când a fost audiat de procuror, inculpatul L.L.B. a declarat că pe data de 14 mai 2007, seara, a fost sunat de V.B.V., care i-a cerut să plece în Germania, pentru a aduce autoturisme second hand, fără ca acesta să-i spună la ce firmă sau în ce oraș trebuie să meargă, și fără să-i dea numele vreunei persoane de contact. A mai precizat că în după amiaza zilei de 15 mai 2007 a mers la un service auto indicat de V.B.V., unde s-a întâlnit cu acesta, prilej cu care V.B.V. i-a înmânat un telefon marca S., cu cartelă telefonică germană, pentru a-l putea contacta în cursul deplasării, fiindu-i totodată predat de către V.B.V. autocamionul marca R. și platforma atașată acestuia.

Mai arată inculpatul în aceeași declarație că a condus autotrenul până în localitatea Vrața, unde a oprit timp de 10 minute pentru a-și cumpăra o sticlă de apă, produse alimentare și țigări, continuându-și drumul până la P.C.T.F. Vidin-Calafat, fără să mai oprească, astfel încât pe teritoriul României a intrat în jurul orelor 12.00-13.00, deplasându-se pe ruta Calafat - Orșova - Caransebeș - Timișoara - Nădlac, oprindu-se o singură dată la Orșova, unde s-a odihnit o oră, stând de vorbă la o cafenea cu mai mulți șoferi bulgari pe care i-a întâlnit întâmplător. Când a fost audiat de instanța de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a făcut aceleași declarații, menționând în plus faptul că a preluat autotrenul de la o parcare de lângă calea ferată și nu direct de la firma lui V.B.V., deoarece parcarea aparținea aceleiași firme, acolo făcându-se și întreținerea mașinilor firmei.

O poziție asemănătoare a adoptat inculpatul și când a fost audiat de instanța de fond pe data de 28 februarie 2008, când însă a apărut prima schimbare a declarației în sensul că nu a mai oprit la Orșova, ci la Caransebeș și Timișoara, fără a face alte precizări. Cu ocazia reaudierii de către instanța de fond, din data de 16 iulie 2009, apar schimbări semnificative în declarația inculpatului. Astfel, inculpatul a susținut că documentele mașinii, cheile și autotrenul i-au fost predate de un angajat de la firma lui V.B.V., numitul J.S.S., care a și dat declarații în cauză, în calitate de martor.

A mai susținut că nu s-a mai întâlnit pe data de 15 mai 2007 cu V.B.V., care doar l-a sunat cu o zi înainte pentru a-l ruga să facă cursa din Germania, și i-a spus la telefon că a doua zi va veni un angajat de la firmă, care îl va duce la o parcare care se numește P., și care îi va da cheile, documentele și autotrenul, lucru care s-a și întâmplat, și în plus persoana care a venit să-l ia, i-a dat și suma de 2.000 euro care reprezenta contravaloarea deplasării sale și cheltuielile aferente, inculpatul solicitând totodată să i se restituie suma de 1.875 euro, care au mai fost găsiți asupra sa cu ocazia surprinderii de către organele de poliție.

Inculpatul a evitat însă să ofere vreo explicație asupra modului în care a ajuns în posesia sa telefonul marca S. și cartela telefonică germană, cu care trebuia sa țină legătura cu V.B.V., și care au fost găsite asupra sa, la momentul depistării de către organele de poliție, aspect care deși foarte important, a fost trecut cu vederea de către prima instanță care nu a observat schimbarea de declarație a inculpatului, în raport cu cele susținute constant la urmărirea penală. Tot în cuprinsul declarației din data de 16 iulie 2009, inculpatul a mai susținut că nu era obligatoriu ca în cursa către Germania sau o altă țară să fie și un al doilea șofer și a precizat că își menține toate declarațiile date până la aceea dată, deși erau contradictorii.

În condițiile în care cele precizate de inculpat la data de 16 iulie 2009, contraziceau cele menționate de acesta la data de 18 mai 2007, și mai mult, declarația inculpatului din data de 16 iulie 2009 a fost data după audierea de către instanța de fond a martorilor J.S.S. și D.G.A., se impune concluzia că versiunile oferite de către inculpat au suferit modificări în funcție de probatoriul pe care acesta a reușit să-l construiască în special în timpul cercetării judecătorești, precum și în cursul efectuării urmăririi penale, această concluzie fiind rezultatul analizei momentelor la care au fost solicitate și administrate în ambele faze procesuale probele în apărarea inculpatului.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul deși asistat de apărător ales nu a solicitat administrarea probei cu martori, conform notei de probatorii, probă care a fost administrată numai în cursul cercetării judecătorești, la fond, când, într-o primă fază, la termenul de judecată din data de 28 februarie 2008, dată la care a fost audiat și inculpatul, au fost depuse la dosar declarațiile notariale ale celor doi martori menționați anterior, pentru ca ulterior aceștia să fie audiați de instanță. Martorul J.S.S. a declarat că lucrează ca mecanic la M.I.T. - V.B.V., iar pe data de 15 mai 2007, în jurul prânzului, L.L.B. a sosit la parcarea în care firma respectivă își ține autocamioanele, i-a predat acestuia autotrenul marca R., apoi l-a condus pe acesta la o stație de alimentare cu carburant din din Sofia, unde s-a făcut alimentarea cu combustibil, cu această ocazie L.L.B.

neîntâlnindu-se cu V.B.V. Audiat de instanța de judecată pe data de 27 martie 2008 martorul J.S.S. a declarat că lucrează ca mecanic la firma S.T., că autotrenul cu care s-a făcut cursa se afla înt