ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1265/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1265/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față;

Prin sentința

penală nr. 954 din 26 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția l penală,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a fost achitat inculpatul L.L.B. pentru infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul L.L.B. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare

risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat

că inculpatul L.L.B. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18 mai

2007 - 28 septembrie 2007.

În baza art. 118

lit. f) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

a 49.918,4 grame heroină, 5,08 grame heroină și 5,06 grame heroină rămase în urma

analizelor de laborator și depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 10

iulie 2007, în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul L.L.B. a

următoarelor bunuri: 1 telefon mobil marca S., 1 acumulator telefon mobil, 1 cartelă

SIM, 1 telefon mobil marca N., 1 acumulator telefon mobil și 1 cartelă SIM, depuse

la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Poliția de Frontieră Aeroport

Internațional București cu dovada din data de 27 august 2007.

În baza art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul L.L.B.

a sumei de 1.876.00 euro depusă la Banca C.R. conform ordinului de încasare din

data de 29 august 2007.

În baza art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a automarfarului,

a remorcii și a cheilor (1 set) de la automarfar, aflate în custodia Inspectoratului

Județean al Poliției de Frontieră Arad - Sectorul Poliției de Frontieră Curtici.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare, avansate

de stat, ca acestea să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotăra

astfel, prima instanța a reținut următoarele:

- Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 186/D/P/2007 din 09

octombrie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului

L.L.B., cetățean bulgar, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de

mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional

de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin actul se

sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 16 mai 2007, lucrătorii

de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

- Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere și din cadrul Inspectoratului

General al Politiei Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate

- Direcția Antidrog au sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor Criminalitate Organizată și Terorism,

cu privire la faptul că, în noaptea de 15/16 mai 2007, un autotren condus către

inculpatul L.L.B., cetățean bulgar, a părăsit teritoriul Bulgariei, intrând pe teritoriul

României, transportând o importantă cantitate de heroină, având ca destinație Germania.

Astfel, în noaptea

de 16/17 mai 2007, inculpatul L.L.B. a fost depistat în timp ce încerca să iasă

din România, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, județul Arad, la volanul

autotrenului.

Așa cum rezultă

din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu ocazia percheziției

efectuate, asupra autotrenului și a remorcii mai sus menționate, în roata de rezervă

fixată în spatele cabinei autotrenului, au fost găsite și ridicate 100 pachete ambalate

în bandă adezivă de culoare maro, ce conțineau o substanță pulverulentă, care a

reacționat pozitiv la testul efectuat cu trusa narcotest pentru heroină.

Cele 100 pachete

descoperite au fost sigilate și ridicate în vederea expertizării, iar potrivit raportului

de constatare tehnico-științifică din 18 mai 2007 s-a stabilit că probele înaintate

în cauza privind pe numitul L.L.B., erau constituite din: proba nr. 1 - 31.583,7

grame substanță care conținea heroină, cu o concentrație de 55,4% ± 2% și proba

nr. 2 - 18.357,1 grame substanță care conținea heroină, cu o concentrație de 60,6%

± 2%.

Heroina (diacetilmorfină)

face parte din Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitățile de

5,0 grame (proba nr. 1) și 5,06 grame (proba nr. 2), substanțe care conțineau heroină,

ambalate și sigilate, au fost predate organelor de cercetare penală, drept contraprobe.

Cantitățile de

31.575,7 grame (proba nr. 1) și 18.342,7 grame (proba nr. 2) substanțe care conțineau

heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator și reținerea contraprobelor,

împreună cu ambalajele celor 10 pachete alese aleatoriu din proba nr. 1 (173,8 grame)

și din proba nr. 2 (124,0 grame), ambalate și sigilate, au fost predate organelor

de cercetare penală.

Cu ocazia percheziției

efectuate asupra inculpatului L.L.B. au fost găsite suma de 1.876 euro, două telefoane

mobile - marca S. și N., precum și unele înscrisuri.

Din adresa din

18 mai 2007 a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de

Combatere a Criminalității Organizate - Direcția Antidrog a rezultat că autoritățile

competente bulgare au comunicat organelor de poliție române, la data 17 mai

2007 că inculpatul este membrul unui grup infracțional organizat, condus de către

cetățeanul bulgar V.B.V., specializat în transportul unor importante cantități de

heroină, pe ruta rutieră Turcia - Bulgaria - România - Ungaria - Austria - Germania.

De asemenea, autoritățile

competente bulgare au comunicat și faptul că, la data de 17 mai 2007, la Lesovo,

punct de trecere a frontierei dintre Turcia și Bulgaria, a fost reținut cetățeanul

bulgar V.B.V. în timp ce transporta cantitatea de aproximativ 106,569 kilograme

heroină, drogurile fiind disimulate în roțile de rezervă ale unui autotren cu care

circula înmatriculat în Bulgaria, Sofia, modul de operare fiind identic cu cel al

inculpatului L.L.B.

Totodată, autoritățile

bulgare au comunicat faptul că, în cursul anului 2005, respectiv 2006, autoritățile

competente turce au capturat cantitățile de 153 kilograme heroină și 179 kilograme

heroină, de la alți membri ai acestei rețele de narcotraficanți, din care face parte

și inculpatul. Aceleași aspecte au rezultat și din adresa din 29 august 2008 a Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră, respectiv a faptului că autoritățile competente

turce investighează o rețea de narcotraficanți implicată în organizarea unor transporturi

importante de heroină, de ordinul zecilor și sutelor de kilograme la fiecare transport,

pe ruta rutieră Turcia - Bulgaria - România - Ungaria, având ca destinație finală

Olanda și Germania.

S-a reținut de

Parchet că, audiat fiind, inculpatul L.L.B. a avut o atitudine nesinceră și a încercat

în mod pueril să acrediteze ideea că nu cunoștea că într-una dintre cele două roți

de rezervă ale autotrenului și remorcii sale, cu care se deplasa, fuseseră ascunse

cele 100 pachete, ce conțineau cantitatea aproximativ 50 kilograme heroină.

Autoritățile judiciare

bulgare au efectuat cercetări cu privire la numitul V.B.V. (arestat întrucât la

data de 17 mai 2007 a fost prins în flagrant pe teritoriul Bulgariei în timp ce

transporta disimulată în aceeași modalitate cantitatea netă de 99.128,22 grame heroină

cu concentrația de 57%), membru al aceleiași rețele internaționale de traficanți

de droguri din care face parte și inculpatul L.L.B., astfel că în cauză s-a dispus

efectuarea unei comisii rogatorii internaționale.

La data de 27

iunie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a trimis

Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, spre a fi transmisă

autorităților judiciare competente bulgare, o cerere de comisie rogatorie internațională,

prin care li s-a solicitat să trimită, în copie, certificate pentru conformitate,

actele procedurale întocmite cu ocazia prinderii în flagrant, Ia data de 17 mai

2007, la Lesovo, punct de trecere a frontierei dintre Turcia și Bulgaria, a cetățeanului

bulgar V.B.V., în timp ce transporta cantitatea de aproximativ 100 kilograme heroină,

drogurile fiind disimulate în roțile de rezervă ale unui autotren-cu care circula

(înmatriculat în Bulgaria, Sofia), precum și a actelor procedurale efectuate ulterior,

în cursul cercetărilor, inclusiv procesul-verbal de depistare, raportul de analiză

a drogurilor descoperite, declarațiile făptuitorului și ale altor persoane audiate,

procese-verbale redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate, în situația

în care există asemenea mijloace de probă, precum și suportul pe care fost înregistrate

aceste convorbiri.

Totodată, prin

aceeași cerere de comisie rogatorie internațională li s-a solicitat autorităților

judiciare bulgare să trimită orice alte mijloace de probă relevante, pe care le

dețin cu privire la activitățile infracționale desfășurate de către cetățeanul bulgar

V.B.V. sau de alți membri ai rețelei traficanți de heroină din care face parte acesta.

De asemenea, Ii

s-a solicitat autorităților judiciare bulgare să permită ca la audierea numitului

V.B.V. să participe și o echipă formată din procurori și ofițeri de poliție judiciară

români, iar persoanei audiate să-i fie prezentate și planșe cu fotografiile persoanelor

cercetate.

La data de 12

septembrie 2007 organele de urmărire penală române s-au deplasat în Bulgaria, unde

în baza cererii de comisie rogatorie judiciară internațională mai sus menționată,

au participat la audierea de către autoritățile competente bulgare, în prezența

unui traducător de limba bulgară-română, cetățeanului bulgar V.B.V. care a declarat

că îl cunoaște pe inculpatul L.L.B. pe care de altfel l-a recunoscut de pe planșa

foto prezentată cu ocazia efectuării audierii, arătând însă că nu au discutat, nici

măcar telefonic, în momentele anterioare arestării preventive.

De asemenea, a

mai declarat că inculpatul „nu fost angajat în firmele sale”, precum și că nu i-a

dat acestuia nici un telefon mobil pentru a ține legătura cu el, așa cum susține

inculpatul cercetat în prezenta cauză, iar în cursul lunii mai 2007 nu a efectuat

vreun transport pentru firma sa, deoarece după „intrarea Bulgariei în Uniunea Europeană,

șoferii care efectuează transporturi își găsesc singuri drumurile de făcut în statele

U.E. și fac transporturile, iar beneficiul este împărțit în mod egal”.

Cetățeanul bulgar

V.B.V. a mai declarat și faptul că, la momentul arestării sale folosea numărul de

telefon care a fost găsit și în agenda unuia dintre telefoanele mobile găsit în

momentul prinderii în flagrant asupra inculpatului L.L.B., respectiv în telefonul

marca N.

Totodată, autoritățile

competente bulgare au înaintat înscrisurile solicitate prin comisia rogatorie internațională

din care rezultă faptul că, drogurile descoperite aproximativ 100 kilograme de heroină,

au fost disimulate în aceeași modalitate ca și cantitatea de aproximativ 50 kilograme

heroină din prezenta cauză, adică în roțile de rezervă ale autotrenului.

Faptele s-au stabilit

pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal din data de 17 mai 2007 de

efectuare a controlului autotrenului și a remorcii cu numere de înmatriculare de

Bulgaria în care a fost depistat inculpatul L.L.B. și planșă foto, raport de constatare

tehnico-științifică din 18 mai 2007 al Inspectoratului General al Poliției Române

- Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori,

procese-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră - Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere

și din cadrul Inspectoratului General al Poliței Române - Direcția Generală de Combatere

a Criminalității Organizate - Direcția Antidrog, declarații inculpat L.L.B., înscrisuri

comunicate în baza cererii de comisie rogatorie internațională de către autoritățile

competente bulgare.

În faza de cercetare

judecătorească a fost audiat inculpatul L.L.B. și martorii J.S.S., D.G.A., P.N.

Inculpatul a solicitat și tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri.

Examinând ansamblul

probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de

cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 17

mai 2007 a fost identificat de către Poliția de Frontieră, la ieșirea din țară prin

punctul de frontieră Nădlac, județul Arad, automarfarul marca R. înmatriculat în

Bulgaria condus de inculpatul L.L.B., cetățean bulgar. În urma percheziției efectuate

asupra autotrenului și remorcii, în roata de rezervă fixată în spatele cabinei autotrenului,

au fost găsite 100 (50 kilograme) pachete ce conțineau o substanță pulverulentă

și care potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 18 mai 2007 a

stabilit că acestea conțineau heroină.

În urma percheziției

corporale efectuate asupra inculpatului L.L.B. au fost găsite suma de 1.876 euro,

două telefoane mobile - marca S. și N., precum și mai multe înscrisuri, ce au fost

ridicate de organele de urmărire penală.

Inculpatul L.L.B.

a susținut constant atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești

că nu a avut cunoștință de drogurile găsite în roata de rezervă. Astfel, a relatat

că este angajat la firma M.I.T., unde lucrează ca șofer pe autocamionul marca

M., proprietatea sa personală și efectuează periodic transporturi internaționale.

La data de 03 mai 2007 autocamionul i s-a defectat și a fost nevoit să îMucă la

service-ul auto din Sofia. În acest context, la solicitarea numitului V.B.V. a început

să efectueze curse pentru societatea M., o altă firmă de transport al cărui patron

era persoana sus-menționată. La data de 09 mai 2007, la cererea numitului V.B.V.,

s-a deplasat în Turcia cu un autocamion cu remorcă pentru a aduce în Bulgaria 4

autoturisme din Istambul. S-a întors în Bulgaria la data de 11 mai 2007 cu cele

patru autoturisme, documentele de transport predându-le numitului V.B.V. La data

de 14 mai 2007 a fost sunat de sus-numitul V.B.V., care i-a solicitat să plece în

Germania cu un alt autocamion pentru a aduce în Bulgaria autoturisme second hand.

A preluat autocamionul în după-amiaza zilei de 15 mai 2007 de la un service auto

și s-a deplasat cu acesta spre Germania tranzitând România, unde, la punctul de

frontieră Nădlac, a fost oprit de autoritățile române, care în urma percheziției

au găsit drogurile ascunse în roata de rezervă a autotrenului. În legătură cu bunurile

găsite asupra sa, inculpatul a declarat că îi aparțineau, solicitând restituirea

acestora. De asemenea, a precizat că numitul V.B.V. înainte de plecarea în cursă

i-a dat un telefon mobil marca S., găsit la percheziția corporală, pentru ca pe

traseu să îi comunice locația din Germania unde urma să ajungă.

Așadar, constant

inculpatul a declarat că nu a cunoscut de existența drogurilor ascunse în roata

de rezervă a automarfarului, astfel că revine organelor judiciare sarcina să dovedească

că, dimpotrivă, a cunoscut această împrejurare, deci că a avut știință că heroina

a fost ascunsă în roata de rezervă pentru a ajunge la destinație.

S-a constatat

că probele referitoare la vinovăția inculpatului nu sunt certe, sigure, complete,

ci există îndoială cu privire la vinovăția acestuia, iar în acest caz se aplică

regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului,

iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea inculpatului de către

instanța de judecată.

Începând cu data

de 20 decembrie 2006, inculpatul a fost angajat ca șofer la firma de transport M.I.T.,

proprietatea numitului D.G.A., și efectua curse cu autocamionul său personal marca

M., folosind licența de transport a firmei M.I.T., astfel cum rezultă din declarația

notarială a numitului D.G.A., declarația martorului D.G.A. din cursul cercetării

judecătorești, nota de serviciu M.I.T. și talon autotren marca M. depus la termenul

din 16 iulie 2009. La data de 03 mai 2009 autocamionul său a fost grav avariat,

necesitând importante reparații și înlocuiri de subansamble, schimbarea pistoanelor,

a segmenților, ș.a., motiv pentru care a dus autovehiculul în service-ul mărcii

M. din Sofia. Realitatea acestor împrejurări a fost dovedită pe parcursul procesului

(pe care Parchetul nici nu le amintește în cuprinsul actului de sesizare) cu declarația

inculpatului coroborată cu nota de serviciu emisă de M.I.T., declarația martorului

D.G.A. și factura de achiziție piese depusă la termenul de judecată din 16

iulie 2009.

În aceste condiții,

inculpatul acceptă propunerea numitului V.B.V., patronul societății M.I.T. de a

efectua o cursă în Germania (contra cost) cu un automarfar marca R. cu remorcă pentru

a aduce în Bulgaria autoturisme second hand. Inculpatul declară că a acceptat propunerea

întrucât urma să fie plătit pentru cursa efectuată și apoi pentru a-și achiziționa

piesele necesare autocamionului său din Germania, la un preț mult mai scăzut decât

cel din Bulgaria. În același sens a declarat și martorul D.G.A. audiat în cursul

cercetării judecătorești, precizând și că între inculpat și numitul V.B.V. nu existau

relații de prietenie, relații apropiate.

În continuare,

la data de 15 mai 2007, inculpatul se prezintă la parcarea aparținând societății

P. unde se aflau autocamioanele societății M.I.T. pentru a primi autovehiculul cu

care urma să efectueze cursa, cheile acestuia și documentele de transport. Martorul

J.S.S., angajat al societății numitului V.B.V. relatează că în conformitate cu dispozițiile

primite de la patronul său pregătise documentele pentru automarfarul marca R. cu

remorcă pentru a le preda inculpatului ce urma să plece în Germania. La data de

15 mai 2007 s-a întâlnit cu acesta înntr-o parcare și i-a predat documentele de

transport, cheile și automarfarul, pe care inculpatul l-a examinat, a verificat

funcționarea stopurilor și a farurilor și dacă nu are componente lipsă. Au mers

împreună la o stație de alimentare cu carburant, iar după alimentare inculpatul

a plecat în cursă spre Germania. Martorul a mai precizat că anterior datei menționate,

inculpatul nu mai făcuse nicio cursă cu autovehiculul respectiv, iar în parcarea

amintită automarfarul se afla de câteva zile, fiind adus în acel Ioc de numitul

V.B.V.

S-a observat de

către prima instanța că din nicio probă administrată de Parchet în acuzare nu rezultă

că inculpatul a avut cunoștință de existența drogurilor, iar în acest sens nu există

nicio interceptare a vreunei convorbiri telefonice purtată între inculpat cu vreo

altă persoană referitoare la droguri, vreo activitate de urmărire sub acoperire

a inculpatului anterioară depistării sale sau depoziția vreunui martor. S-a arătat

că există la dosar o adresă a Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate

- Direcția Antidrog din care reiese că Direcția Generală de Combaterea Crimei Organizate

din Bulgaria au comunicat că inculpatul L.L.B. este un membru al grupării infracționale

conduse de V.B.V., însă această comunicare nu poate fi reținută ca probă în acuzare

în sensul dispozițiilor procesual penale, cu atât mai mult cu cât adresa emisă de

autoritățile bulgare aflată la dosarul de urmărire penală și despre care Parchetul

face mențiune în cuprinsul rechizitoriului, prezentând-o ca și probă în acuzare,

este în limba engleză, nefiind tradusă de un traducător autorizat.

S-a mai precizat

ca autoritățile bulgare au comunicat că la data de 17 mai 2007 în cooperare cu Serviciul

Național de Combatere a Crimei Organizate din Bulgaria au descoperit cantitatea

de 106,569 kg heroină disimulată în roata de rezervă a automarfarului înmatriculat

în Bulgaria și condus de numitul I.E.V., în cabina autocamionului fiind descoperit

și cetățeanul bulgar V.B.V. (persoana mai sus amintită ce i-a solicitat inculpatului

să efectueze cursa cu automarfarul depistat de autoritățile române). Cei doi au

fost depistați la trecerea prin punctul de frontieră Lesovo dinspre Turcia. S-a

dispus arestarea numiților I.E.V. și V.B.V., astfel cum rezultă din actele aflate

în dosarul de urmărire penală de către Tribunalul regional Yambol pentru trafic

de droguri. Prin încheierea de încetare parțială a acțiunii penale emisă de Parchetul

Județean Yambol se reține că la data de 15 mai 2007 numitul V.B.V., proprietarul

SC M.I.T. din Sofia, l-a rugat pe numitul I.E.V. să efectueze în Turcia un transport

pentru a aduce în Bulgaria autoturisme. S-au deplasat împreună cu un automarfar

marca M. cu remorcă, iar în Turcia, V.B.V. a procurat cantitatea de 99.123,22 gr.

heroină de la o persoană și ascuns-o în roțile de rezervă ale automarfarului, fără

ca numitul I.E.V., șoferul autovehiculului, să cunoască această împrejurare. La

controlul vamal la punctul de trecere Lesovo spre Bulgaria a fost depistată heroina

în roata de rezervă. În cursul urmăririi penale numitul I.E.V. a declarat că nu

cunoștea și nici nu presupunea că în roata de rezervă se află heroină, astfel că

autoritățile bulgare constatând că la dosar nu există probe categorice și concludente

pe baza cărora să se tragă concluzia indubitabilă că numitul I.E.V. a participat

la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a dispus față de acesta încetarea

acțiunii penale și anularea măsurii de prevenție.

S-a constatat

că situația de fapt descrisă este oarecum asemănătoare cu cea din prezenta cauză,

în sensul că inculpatul L.L.B. a fost solicitat de numitul V.B.V. - proprietarul

SC M.I.T. să efectueze o cursă în Germania, că heroina a fost ascunsă în roata de

rezervă a automarfarului, în speță fără a se stabili de cine anume și că inculpatul

a relatat constant că nu a cunoscut împrejurarea că heroina se afla în roata de

rezervă a autovehiculului.

S-a menționat

că <parchetul susține în cuprinsul actului de sesizare că numitul V.B.V. este

membru al aceleiași rețele internaționale de traficanți de droguri din care face

parte și inculpatul L.L.B., deși nu există nicio dovadă în acest sens, la dosar

neexistând nici măcar o convorbire telefonică purtată între cei doi, martorii audiați

relatând că între aceștia nu existau relații de prietenie, relații apropiate. În

aceste condiții, s-a apreciat că este evident că susținerea Parchetului se bazează

pe comunicarea autorităților bulgare depusă la dosar în limba engleză, netradusă

după cum se arăta mai sus.

În cursul urmăririi

penale, s-a procedat la ascultarea numitului V.B.V., arestat în Bulgaria, care a

declarat că îl cunoaște pe inculpat și că nu își. amintește să-I fi rugat să efectueze

vreo cursă în Germania, că automarfarul cu care a fost depistat inculpatul folosea

licența firmei sale M.I.T. pentru efectuarea de transporturi internaționale. Susținerea

sa este combătută de declarațiile inculpatului și ale martorilor D.G.A., J.S.S.,

care au relatat exact contrariul după cum mai sus s-a arătat.

Martorul asistent

P.N., audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a declarat

că a asistat la percheziția autotrenului condus de inculpat, iar în roata de rezervă

a fost găsită heroină.

S-a constatat,

așadar, că toate aceste elemente de fapt reținute de instanță și anume cursa ocazională

făcută de inculpatul L.L.B. spre Germania la solicitarea numitului V.B.V., încredințarea

autovehiculului, a cheilor și documentelor de transport inculpatului de către martorul

J.S.S. (angajat al numitului V.B.V.) chiar în ziua plecării în cursă, o similiaritate

a situației inculpatului cu cea petrecută la data de 17 mai 2007 pe care și Parchetul

o reține, dar în sensul acuzării, faptul că numitul V.B.V. este arestat de autoritățile

bulgare pentru trafic de heroină, care au reținut că a procurat cantitatea de 99.123,22

gr. heroină de la o persoană și ascuns-o în roțile de rezervă ale automarfarului,

fără ca șoferul autovehiculului respectiv să cunoască această împrejurare, apoi

relatarea martorului J.S.S., în sensul că automarfarul condus de inculpat a fost

adus în parcare de numitul V.B.V. dovedesc că, în fapt, inculpatul L.L.B. nu a cunoscut

împrejurarea că în roata de rezervă se aflau ascunse droguri.

S-a subliniat

că situația nu este aceeași cu cea a transportului unui pachet, a unui colet sau

al primirii acestuia din străinătate, întrucât în acest caz există o îndoială, iar

în caz de îndoială făptuitorul nu trebuie să treacă la executarea acțiunii, în caz

contrar va răspunde pentru faptă sub forma intenției indirecte (în acest sens „Drept

penal român partea generală”, C. Mitrache).

În concluzie,

s-a apreciat că probele în acuzare sunt insuficiente pentru a răsturna prezumția

de nevinovăție consacrată de dispoz. art. 5

2

C. proc. pen. și nu dovedesc

fără urmă de îndoială că inculpatul cu intenție a transportat și a introdus pe teritoriul

României heroină.

Întrucât s-a apreciat

de către judecătroul fondului că faptelor inculpatului L.L.B. le lipsesc unul dintre

elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de trafic internațional de

droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și

anume intenția, tribunalul a dispus achitarea acestuia sub aspectul ambelor infracțiuni

în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d)

C. proc. pen. împotriva acestei hotărâri a formulat apel, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, solicitând desființarea acesteia, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, respectiv că instanța fondului a comis o gravă eroare de fapt,

având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, eroare determinată

de interpretarea greșită a probelor existente, din care rezultă fără putință de

tăgadă că inculpatul a săvârșit fapta, motiv pentru care trebuie și condamnat.

Prin decizia penală

nr. 66 din 08 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București.

Instanța de apel

a reținut că probele administrate nu conduc la concluzia că inculpatul face parte

dintr-o rețea de traficanți de droguri, astfel că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică.

S-a precizat ca

potrivit art. 345 C. proc. pen., instanța hotărăște, prin sentință, asupra învinuirii

inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului

penal, condamnarea pronunțându-se dacă instanța constată că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

S-a arătat că

din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul a fost surprins

în noaptea de 16/17 mai 2007, la Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, județul

Arad, încercând să treacă frontiera de stat în Ungaria, conducând un autotren, iar

în roata de rezervă fixată în spatele cabinei autotrenului, au fost identificate

100 pachete ambalate în bandă adezivă de culoare maro, ce conțineau (conform constatărilor

tehnico-științifice făcute ulterior) heroină.

Inculpatul L.L.B.,

cetățean bulgar, a declarat că a părăsit teritoriul Bulgariei în data de 15/16

mai 2007 și avea ca destinație Germania, de unde trebuia să transporte înapoi autoturisme

second-hand și că nu avea cunoștință de faptul că în autotren există heroină.

Această apărare

a fost îmbrățișată de instanța de fond, care a și dispus achitarea inculpatului,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2)

și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., considerând că faptelor inculpatului le lipsesc unul dintre elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de trafic internațional

de droguri de mare risc, și anume intenția, respectiv că probele în acuzare sunt

insuficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 5

2

C. proc. pen. și nu dovedesc fără urmă de îndoială că inculpatul cu intenție a transportat

și a introdus pe teritoriul României heroină.

S-a menționat

că este de necontestat aspectul că inculpatul L.L.B. a preluat autotransportorul

prin predarea cheilor și a documentelor de transport de la martorul J.S.S. (angajat

al numitului V.B.V. - proprietarul autotransportorului), dar nu există nicio dovadă

că între inculpat și V.B.V. există relații de prietenie, relații apropiate sau de

natură a duce la concluzia că ambii fac parte dintr-o rețea internațională de traficanți

de droguri (declarații martori, lipsă convorbiri telefonice înregistrate între cei

doi etc), astfel că hotărârea instanței de fond a fost considerată ca fiind temeinică

și legală, și a fost menținută, prin respingerea apelului promovat de Parchet, conform

disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., făcându-se aplicarea disp. art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism București, invocând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 17

2

și 18 C. proc. pen.

În motivele scrise

de recurs și în susținerea orală procurorul a criticat decizia sub următoarele aspecte:

a) hotărârea pronunțată

de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Sub acest aspect

s-a invocat faptul că instanța de apel nu și-a motivat, în niciun mod, soluția adoptată

limitându-se a face referiri doar la lipsa probelor care să confirme existența unor

relații de prietenie între inculpat și V.B.V., relații de natură a conduce la concluzia

că ambii fac parte dintr-o rețea internațională de trafic de droguri.

b) instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate de procuror ceea

ce echivalează cu nepronunțarea unor cereri esențiale în sensul dispozițiilor art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen.

c) decizia instanței

de apel este nelegală în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale în materia

confiscării.

d) hotărârile

pronunțate în cauză sunt rezultatul unei erori grave de fapt ceea ce a condus la

greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri.

S-a solicitat,

în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de apel pentru motivarea, în condițiile legii, a apelului declarat în

cauză.

În subsidiar s-a

solicitat casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului L.L.B. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv

art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Prin decizia penală

nr. 3887 din 02 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, împotriva deciziei penale nr. 66 din 08 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul L.L.B.

A fost casată

decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Parchetului

la aceeași instanță, Curtea de Apel București, menținându-se actele procedurale

îndeplinite până la data de 22 februarie 2011.

Cu privire la

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până

la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, s-a dispus să fie plătit din

fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba bulgară s-a

dispus să fie plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide

în sensul celor de mai sus, instanța supremă a reținut că potrivit dispozițiilor

art. 383 alin. (1) C. proc. pen. decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în

expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului.

Nu poate fi acceptată

o hotărâre care nu este motivată, care nu este fundamentată pe o motivare rațională

de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei ei. Lipsa de motivare nu

permite instanței de control judiciar să stabilească dacă soluția adoptată corespunde

cu legea și adevărul.

S-a apreciat că

în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 385

9

teza

I C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, decizia instanței de apel fiind complet nemotivată, împiedicând astfel

instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia soluției date.

Singura mențiune,

din cuprinsul deciziei, referitoare la lipsa probelor care să dovedească existența

unor relații de prietenie între inculpat și V.B.V., respectiv implicarea acestora

în traficul internațional de droguri, nu echivalează cu o motivare în sensul cerut

de dispozițiile legale enunțate anterior.

S-a mai arătat

că în motivele de apel procurorul a făcut trimitere, punctual, la probele care -

în opinia acuzării - dovedesc vinovăția inculpatului, astfel că instanța de apel

avea obligația să se pronunțe motivat asupra acestora, să-și însușească argumentația

sau, dimpotrivă, să o înlăture.

S-a mai reținut

că s-a făcut referire, în motivele de apel, la împrejurarea că inculpatul, după

ce s-a întors din Turcia cu același autovehicul, acesta nu a mai fost dat altei

persoane, iar în data de 15 mai 2007 inculpatul a plecat pentru a efectua un transport,

plecând din Bulgaria spre România, precum la măsurile de precauție luate de inculpat

în legătură cu această cursă.

S-a reținut că

instanța de fond a înlăturat un înscris înaintat de autoritățile bulgare - acuzarea

susținând că din conținutul acestuia rezultă că inculpatul este membru al unei grupări

internaționale de trafic de droguri condusă de V.B.V. deoarece nu a fost tradus

în limba română.

S-a arătat că

instanța de apel, în virtutea caracterului devolutiv, avea obligația să dispună

traducerea înscrisului sau dacă aprecia că această probă nu este necesară să motiveze

respingerea ei.

S-a menționat

că sub acest aspect motivarea instanței de fond - însușită de instanța de apel -

în sensul că această probă, administrată în faza de urmărire penală, se impune a

fi înlăturată deoarece actul nu a fost tradus, nu poate fi acceptată.

S-a precizat că

în rejudecare, instanța de apel urmează să motiveze în fapt și în drept soluția,

cu examinarea prealabilă și a celorlalte critici de legalitate invocate de procuror,

iar dacă dezbaterile converg spre completarea probatoriului, instanța de apel va

aprecia, motivat, asupra necesității administrării probelor necesare stabilirii

adevărului.

În consecință,

apelul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția l penală,

sub nr. 34156/3/2007*, cu prim termen de judecată la data de 31 ianuarie 2012, când

cauza a fost amânată în vederea soluționării cererii de abținere formulată de unul

din membrii completului de judecată, care făcuse parte din completul care pronunțase

în primul ciclu procesual decizia nr. 66 din 08 martie 2011, casată prin decizia

nr. 3887 din 02 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Inculpatul a fost

reaudiat în fața instanței de apel, așa cum rezultă din declarația acestuia de la

dosar apel.

La termenul de

judecată din data de 03 aprilie 2012, constatându-se lipsa interpretului de limbă

bulgară, cauza a fost amânată la data de 24 aprilie 2012, când s-a rămas în pronunțare,

pronunțare care a fost amântă succesiv, la datele de 08 mai 2012, 15 mai 2012, 22

mai 2012, când s-a pronunțat o încheiere de repunere pe rol a cauzei, în vederea

judecării în complet de divergență, cu termen la data de 28 iunie 2012, când din

nou s-a amânat pentru lipsa interpretului, la data de 18 septembrie 2012, când au

avut loc dezbaterile, pronunțarea fiind amânata la data de 25 septembrie 2012, când

s-a pronunțat prezenta decizie.

Prin decizia penală

nr. 252 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în majoritate, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, s-a desființat sentința apelată și, rejudecând pe fond:

A fost condamnat

inculpatul L.L.B. după cum urmează:

În baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri

de mare risc, faptă din data de 15/16 mai 2007, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege),

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de trafic internațional

de droguri de mare risc, faptă din data de 15/16 mai 2007, la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege),

pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.(cu

excepția dreptului de a alege), pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei

rezultante de mai sus.

Pedeapsa complementară

se va executa în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive

a inculpatului de la 18 mai 2007, la 28 septembrie 2007.

Inculpatul va

fi lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 111

C. pen., art. 112 lit. e) C. pen. rap. la art. 117 C. pen., s-a luat față de inculpat,

măsura de siguranță a expulzării, care se va aduce la îndeplinire, după executarea

pedepsei închisorii, în condițiile prev. de art. 117 alin. (3) C. pen.

În baza art. 118

lit. f) C. pen. rap. la art: 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat

următoarele: 49.918,4 grame heroină, 5,08 grame heroină și 5,06 grame heroină rămase

în urma analizelor de laborator și depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din

10 iulie 2007 în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 118

lit. b) teza I C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpatul L.L.B. a următoarelor bunuri: 1 telefon mobil marca

S., 1 acumulator telefon mobil, 1 cartelă SIM, 1 telefon mobil marca N., 1 acumulator

telefon mobil și 1 cartelă SIM, depuse la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

- Poliția de Frontieră Aeroport Internațional București cu dovada din data de 27

august 2007.

În baza art. 118

lit. b) teza I C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpatul L.L.B. a sumei de 1.876.00 euro depusă la Banca C.R.

conform ordinului de încasare din data de 29 august 2007.

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către firma utilizatoare

SC M.I.T., Sofia, a automarfarului, a remorcii și a cheilor (1 set) de la automarfar,

aflate în custodia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Băneasa.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON,

cheltuieli judiciare către stat, aferente fondului cauzei.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare, aferente fazei procesuale a apelului,

rămân în sarcina statului, iar suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al

apărătorului din oficiu al inculpatului, precum și onorariul cuvenit interpretului

de limbă bulgară, contravaloarea a patru ore, vor fi înaintate din fondurile Ministerului

Justiției.

Examinând sentința

atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum

și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel, în opinie

majoritară, a constată următoarele:

Prin motivele

de apel, aflate la filele la dosarul de apel nr. 34156/3/2007, procurorul a formulat

mai multe critici privitoare la legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de

fond, vizând greșita interpretarea a probelor administrate în cursul urmăririi penale

și a cercetării judecătorești, lipsa rolului activ, prin încălcarea dispozițiilor

art. 4 și art. 287 alin. (1) C. proc. pen., precum și încălcarea dispozițiilor

art. 3 referitoare la aflarea adevărului.

Se observă că

principalul motiv de apel al Parchetului se referă la comiterea unei grave erori

de fapt de către instanța de fond, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

greșite de achitare a inculpatului L.L.B., în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev.

și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., celelalte motive de apel circumscriindu-se acestor

critici, fiind derivate din ele, precum și interdependente.

În consecință,

pornind la analizarea acestui motiv de apel, Curtea reține întocmai situația de

fapt din rechizitoriu, prezentată în cele de mai sus, care astfel nu mai trebuie

reluată, impunându-se ca în cele ce urmează să se dea eficiență disp. art. 385

18

C. proc. pen.

Așa cum rezultă

din actele aflate la dosarul de urmărire penală inculpatul era angajat ca șofer

la firma de transport M.I.T. cu sediul în Sofia, proprietatea numitului D.G.A.,

și efectua curse cu autocamionul proprietate personală (conform susținerilor acestuia)

marca M., folosind licența de transport a firmei M.I.T.

La data de 03

mai 2009, autocamionul inculpatului a suferit mai multe avarii, necesitând reparații

și înlocuirea unor subansamble.

Încă de la început,

inculpatul a declarat că, în aceste împrejurări, a fost contactat de numitul V.B.V.,

administrator al firmei comerciale unipersonale M.I.T. V.B.V., cu sediul în Sofia,

așa cum rezultă din actele aflate la dosarul instanței de fond, care i-a solicitat

să efectueze curse pentru societatea menționată.

Astfel, la data

de 09 mai 2007, la cererea numitului V.B.V., inculpatul s-a deplasat în Turcia -

Istambul, conducând un autocamion cu remorcă proprietatea firmei sus-numitului,

pentru a aduce în Bulgaria 4 autoturisme second hand. S-a întors în Bulgaria la

data de 11 mai 2007 și la data de 14 mai 2007 a fost sunat de numitul V.B.V. care

i-a solicitat să plece în Germania cu un alt autocamion, pentru a aduce în Bulgaria

autoturisme second hand, propunere pe care a acceptat-o.

Situația de fapt

prezentată anterior, rezultată din declarațiile inculpatului, coroborate cu cele

ale celor doi martori J.S.S., D.G.A., și cu înscrisurile de la dosar, nu este de

natură să nască dubii, în condițiile în care ea reiese și din rechizitoriu, fiind

îmbrățișată atât de prima instanță cât și de instanța de apel, în rejudecare.

Ceea ce se impune

a fi însă clarificat de către Curte, având în vedere declarațiile inculpatului și

modul în care acestea au fost interpretate, prin raportare și la celelalte probe

administrate în speță, de către judecătorul fondului, constă în modalitatea în care

s-au desfășurat evenimentele, după ce la data de 14 mai 2007, inculpatul a fost

sunat de numitul V.B.V. care i-a solicitat să plece în Germania, pentru a aduce

în Bulgaria autoturisme second hand, propunere pe care inculpatul a acceptat-o.

Atunci când a

analizat poziția procesuală a inculpatului, respectiv declarațiile pe care acesta

Ie-a dat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, declarații care

aparent se coroborează cu declarațiile martorilor propuși în apărare, și cu înscrisurile

depuse tot de către inculpat, prima instanță nu a observat că aceste declarații

s-au schimbat, devenind contradictorii, cu privire la aspecte esențiale ale cauzei,

schimbări intervenite în funcție de modalitatea în care inculpatul a înțeles să

se apere și să producă probe în sprijinul acestei apărări.

Astfel, pe data

de 18 mai 2007, când a fost audiat de procuror, inculpatul L.L.B. a declarat că

pe data de 14 mai 2007, seara, a fost sunat de V.B.V., care i-a cerut să plece în

Germania, pentru a aduce autoturisme second hand, fără ca acesta să-i spună la ce

firmă sau în ce oraș trebuie să meargă, și fără să-i dea numele vreunei persoane

de contact.

A mai precizat

că în după amiaza zilei de 15 mai 2007 a mers la un service auto indicat de V.B.V.,

unde s-a întâlnit cu acesta, prilej cu care V.B.V. i-a înmânat un telefon marca

S., cu cartelă telefonică germană, pentru a-l putea contacta în cursul deplasării,

fiindu-i totodată predat de către V.B.V. autocamionul marca R. și platforma atașată

acestuia.

Mai arată inculpatul

în aceeași declarație că a condus autotrenul până în localitatea Vrața, unde a oprit

timp de 10 minute pentru a-și cumpăra o sticlă de apă, produse alimentare și țigări,

continuându-și drumul până la P.C.T.F. Vidin-Calafat, fără să mai oprească, astfel

încât pe teritoriul României a intrat în jurul orelor 12.00-13.00, deplasându-se

pe ruta Calafat - Orșova - Caransebeș - Timișoara - Nădlac, oprindu-se o singură

dată la Orșova, unde s-a odihnit o oră, stând de vorbă la o cafenea cu mai mulți

șoferi bulgari pe care i-a întâlnit întâmplător.

Când a fost audiat

de instanța de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă,

inculpatul a făcut aceleași declarații, menționând în plus faptul că a preluat autotrenul

de la o parcare de lângă calea ferată și nu direct de la firma lui V.B.V., deoarece

parcarea aparținea aceleiași firme, acolo făcându-se și întreținerea mașinilor firmei.

O poziție asemănătoare

a adoptat inculpatul și când a fost audiat de instanța de fond pe data de 28

februarie 2008, când însă a apărut prima schimbare a declarației în sensul că nu

a mai oprit la Orșova, ci la Caransebeș și Timișoara, fără a face alte precizări.

Cu ocazia reaudierii

de către instanța de fond, din data de 16 iulie 2009, apar schimbări semnificative

în declarația inculpatului.

Astfel, inculpatul

a susținut că documentele mașinii, cheile și autotrenul i-au fost predate de un

angajat de la firma lui V.B.V., numitul J.S.S., care a și dat declarații în cauză,

în calitate de martor.

A mai susținut

că nu s-a mai întâlnit pe data de 15 mai 2007 cu V.B.V., care doar l-a sunat cu

o zi înainte pentru a-l ruga să facă cursa din Germania, și i-a spus la telefon

că a doua zi va veni un angajat de la firmă, care îl va duce la o parcare care se

numește P., și care îi va da cheile, documentele și autotrenul, lucru care s-a și

întâmplat, și în plus persoana care a venit să-l ia, i-a dat și suma de 2.000

euro care reprezenta contravaloarea deplasării sale și cheltuielile aferente, inculpatul

solicitând totodată să i se restituie suma de 1.875 euro, care au mai fost găsiți

asupra sa cu ocazia surprinderii de către organele de poliție.

Inculpatul a evitat

însă să ofere vreo explicație asupra modului în care a ajuns în posesia sa telefonul

marca S. și cartela telefonică germană, cu care trebuia sa țină legătura cu V.B.V.,

și care au fost găsite asupra sa, la momentul depistării de către organele de poliție,

aspect care deși foarte important, a fost trecut cu vederea de către prima instanță

care nu a observat schimbarea de declarație a inculpatului, în raport cu cele susținute

constant la urmărirea penală.

Tot în cuprinsul

declarației din data de 16 iulie 2009, inculpatul a mai susținut că nu era obligatoriu

ca în cursa către Germania sau o altă țară să fie și un al doilea șofer și a precizat

că își menține toate declarațiile date până la aceea dată, deși erau contradictorii.

În condițiile

în care cele precizate de inculpat la data de 16 iulie 2009, contraziceau cele menționate

de acesta la data de 18 mai 2007, și mai mult, declarația inculpatului din data

de 16 iulie 2009 a fost data după audierea de către instanța de fond a martorilor

J.S.S. și D.G.A., se impune concluzia că versiunile oferite de către inculpat au

suferit modificări în funcție de probatoriul pe care acesta a reușit să-l construiască

în special în timpul cercetării judecătorești, precum și în cursul efectuării urmăririi

penale, această concluzie fiind rezultatul analizei momentelor la care au fost solicitate

și administrate în ambele faze procesuale probele în apărarea inculpatului.

Astfel, în cursul

urmăririi penale, inculpatul deși asistat de apărător ales nu a solicitat administrarea

probei cu martori, conform notei de probatorii, probă care a fost administrată numai

în cursul cercetării judecătorești, la fond, când, într-o primă fază, la termenul

de judecată din data de 28 februarie 2008, dată la care a fost audiat și inculpatul,

au fost depuse la dosar declarațiile notariale ale celor doi martori menționați

anterior, pentru ca ulterior aceștia să fie audiați de instanță.

Martorul J.S.S.

a declarat că lucrează ca mecanic la M.I.T. - V.B.V., iar pe data de 15 mai

2007, în jurul prânzului, L.L.B. a sosit la parcarea în care firma respectivă își

ține autocamioanele, i-a predat acestuia autotrenul marca R., apoi l-a condus pe

acesta la o stație de alimentare cu carburant din din Sofia, unde s-a făcut alimentarea

cu combustibil, cu această ocazie L.L.B. neîntâlnindu-se cu V.B.V.

Audiat de instanța

de judecată pe data de 27 martie 2008 martorul J.S.S. a declarat că lucrează ca

mecanic la firma S.T., că autotrenul cu care s-a făcut cursa se afla înt