ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2128/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Soluția pronunțată de Curtea de Apel Oradea Prin sentința nr. 419/CA/2012-P.I. din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC R.S. SRL în contradictoriu cu pârâții A.P.D.R.P., Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și de Pescuit 6 Satu Mare și M.A.D.R., în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele. Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă cererea reclamantei SC R.S. SRL privind anularea notificării nr. N1. din 30 august 2012 prin care autoritatea emitentă a refuzat decontarea sumei menționată în cererea de plată nr. P1.

în cuantum de 89.830,30 RON. A mai reținut instanța următoarele. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță a sumei menționate de reclamant în cererea de plată. În cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut de art. 10 alin. (1). Prin urmare, Curtea de Apel a reținut că indiferent de poziționarea în cadrul sistemului organelor administrației publice a autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamantul, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora până la 500.000 RON.

2. Soluția pronunțată de Tribunalul Bihor Prin sentința nr. 2353/CA din 7 martie 2014, Tribunalul Bihor a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea și a constatat ivit conflictul negativ de competență. Tribunalul Bihor a reținut că actul administrativ cu care a fost sesizată instanța este emis de către o autoritate publică centrală ceea ce determină competența în primă instanță a curților de apel, și nu a tribunalelor. A mai reținut Tribunalul că, invocarea de către Curtea de Apel Oradea a criteriului valoric a sumei nedecontate este apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât prezenta cauză nu vizează aceste pretenții pecuniare, astfel încât criteriul valoric nu este aplicabil.

3. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. De asemenea, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.” Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R.S.

SRL a solicitat în contradictoriu cu A.P.D.R.P., Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare și M.A.D.R., obligarea acestora la anularea Notificării nr. N1. din 30 august 2012, emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare. Între A.P.D.R.P. și SC R.S. SRL a fost încheiat contractul de finanțare nr. F1. din data de 11 aprilie 2011. În cadrul Contractului de finanțare s-a depus Cererea de Plată nr. P1. prin care s-a solicitat autorizarea la plată a cheltuielilor în valoare de 1.222.034,58 RON și plata sumei de 856.124,21 RON reprezentând contravaloarea a 70% din valoarea utilajelor achiziționate. Ca urmare a încheierii verificărilor efectuate de Serviciul Autorizare Plăți - Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare a dosarului cererii de plată nr. P1., s-au constatat următoarele: s-a respins la plată suma de 128.329,00 RON.

Notificarea beneficiarului, SC R.S. SRL, cu privire la refuzul plății, a fost emisă de Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare. Așadar, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Așa fiind, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului . Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC R.S. SRL în contradictoriu cu pârâții A.P.D.R.P., Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare și M.A.D.R., în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2014.