ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1900/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 iulie 2009, Curtea de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de

suspendare a Programului de transport rutier interjudețean, în ceea ce privește

codul de traseu Craiova - Ștefan cel Mare și suspendarea eliberării licenței de

traseu pentru cursa Craiova (jud. DolJ) - Ștefan cel Mare (jud. Olt), formulată

de reclamanta SC N.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și SC G.T. SRL.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, în speță, fără a se nega aparenta justețe a

împrejurărilor invocate de reclamant în acțiunea introductivă astfel cum a fost

precizată, nu pot fi omise apărările formulate de pârâta A.R.R. ce justifică în

mod argumentat și susțin prezumția de legalitate de care se bucură actul

administrativ.

În acest sens s-a mai

reținut că acțiunea din prezenta cauză este întemeiată, în esență, pe ideea

suprapunerii de trasee, respectiv traseul interjudețean atribuit pârâtei SC G.T.

SRL și traseele județene atribuite anterior reclamantei, însă din actele depuse

până la acest moment la dosarul cauzei, pârâta A.R.R. combate în mod argumentat

și dovedit această susținere, demonstrând în esență că între cele trei trasee

de transport prin elementele prin care acestea sunt definite nu există

suprapuneri.

A concluzionat prima

instanță că, până la acest moment reclamanta nu a reușit să demonstreze

împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui

suspendare se solicită.

În ceea ce privește

condiția existenței unei pagube iminente, s-a apreciat că nici aceasta nu poate

fi reținută în condițiile în care aparența de nelegalitate nu a fost pusă sub

semnul unei îndoieli puternice și nici nu s-a demonstrat că paguba suferită de

reclamantă este în legătură cu atribuirea licențelor de transport pârâtei pentru

traseul interjudețean.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamanta SC N.P. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și

art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele

dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte

constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară

de timbru și timbru judiciar.

Deși a fost citată cu

mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație

legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul

va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de

SC N.P. SRL, împotriva încheierii din 10 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2010.