ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1900/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Încheierea din 10 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a Programului de transport rutier interjudețean, în ceea ce privește codul de traseu Craiova - Ștefan cel Mare și suspendarea eliberării licenței de traseu pentru cursa Craiova (jud. DolJ) - Ștefan cel Mare (jud. Olt), formulată de reclamanta SC N.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și SC G.T. SRL. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în speță, fără a se nega aparenta justețe a împrejurărilor invocate de reclamant în acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată, nu pot fi omise apărările formulate de pârâta A.R.R.

ce justifică în mod argumentat și susțin prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ. În acest sens s-a mai reținut că acțiunea din prezenta cauză este întemeiată, în esență, pe ideea suprapunerii de trasee, respectiv traseul interjudețean atribuit pârâtei SC G.T. SRL și traseele județene atribuite anterior reclamantei, însă din actele depuse până la acest moment la dosarul cauzei, pârâta A.R.R. combate în mod argumentat și dovedit această susținere, demonstrând în esență că între cele trei trasee de transport prin elementele prin care acestea sunt definite nu există suprapuneri. A concluzionat prima instanță că, până la acest moment reclamanta nu a reușit să demonstreze împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, s-a apreciat că nici aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care aparența de nelegalitate nu a fost pusă sub semnul unei îndoieli puternice și nici nu s-a demonstrat că paguba suferită de reclamantă este în legătură cu atribuirea licențelor de transport pârâtei pentru traseul interjudețean. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC N.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Deși a fost citată cu mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC N.P. SRL, împotriva încheierii din 10 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.