ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1867/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 101 din 9 martie

2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj,

invocată de reclamanta A.E. și a admis excepția prematurității promovării

acțiunii, invocată de pârâtul Statul Român - Secretariatul C.C.S.D. - A.N.R.P.

A respins acțiunea

precizată, formulată de A.E., în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Cluj-Napoca, Statul Român prin M.F.P., Secretariatul C.C.S.D. - A.N.R.P.

și intervenienții A.M. și G.S.M., având ca obiect obligare la despăgubiri în

temeiul Legii nr. 247/2005.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că excepția necompetenței materiale a

instanței de contencios administrativ este nefondată, în raport de dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Referitor la excepția

prematurității acțiunii, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată

pentru următoarele motive:

- Procedura

administrativă privind restituirea imobilelor naționalizate, prevăzută de Cap.

V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 vizează analizarea, sub aspectul

legalității respingerii cererii de restituirea în natură și sub aspectul

cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent, a dosarelor constituite

în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține

oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de

propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă

ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit;

- După primirea

dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus

acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. procedează

la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii

de restituire în natură. Ulterior acestei analize, dosarele în care, în mod

întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, vor fi transmise

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către

Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare;

- În baza raportului

de evaluare Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire.

Pornind de la această

enumerare a etapelor legale pe care „persoana îndreptățită” trebuie să le

parcurgă potrivit Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2004, instanța de fond,

a constatat, în raport de actele dosarului că reclamanta A.E. nu a parcurs

procedurile instituite în favoarea ei, iar în condițiile în care nici litigiul

derulat sub auspiciile Legii nr. 10/2001 nu s-a finalizat, rezultă cu evidență

că acțiunea este prematur formulată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta A.E., criticând-o ca nelegală, întrucât a

fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a criticat sentința

atât referitor la excepția de necompetență materială, care nu poate fi

soluționată decât în modul stabilit prin Decizia civilă nr. 9/2006, în favoarea

secției civile a tribunalului.

Se apreciază în

recurs că în speță este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare, dar

stabilit printr-o lege specială, Legea nr. 10/2001 completată de Legea nr. 247/2005,

condiție în care trebuie verificată competența. Soluția instanța de fond este

nelegală întrucât respinge dreptul reclamantei în redobândirea drepturilor sale

legitime și-i încalcă dreptul la un proces echitabil.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și vis-à-vis de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința

recurată instanța fondului a admis excepția prematurității acțiunii, respingând

cererea ca fiind prematur introdusă.

Conform Normelor

metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în toate

situațiile urmarea procedurii prevăzute în acest titlu presupune definitivarea

procedurilor privind soluționarea notificărilor conform dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Valorificarea

titlurilor de despăgubire se face doar după finalizarea procedurii

administrative prealabile, sau după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești

prin care plângerea a fost respinsă în cazul în care procedura administrativă a

fost urmată de o procedură judecătorească. Temeiul juridic este Legea nr. 554/2004,

competența revenind fără posibilitate de tăgadă Secției de contencios

administrativ a Curții de apel.

Legea nr. 247/2005,

în Titlul VII prevede procedura administrativă care trebuie urmată, fiind

constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, C.C.S.D. care are mai

multe atribuții printre care emiterea deciziilor referitoare la acordarea

titlurilor de despăgubiri.

Titlul VII din Legea nr.

247/2005, reglementează regimul stabilirii plății despăgubirilor pentru aceste

imobile abuziv preluate de stat, sursele de finanțare și procedura pentru

acordarea despăgubirilor.

Textele de lege care

prevăd aceste măsuri, și procedurile care trebuiesc parcurse, indică intenția

legiuitorului ca aceste sume reprezentând despăgubirile aferente să fie

acordate integral, tocmai pentru ca aceasta să fie echitabilă și corectă.

Din probele admise și

administrate rezultă că recurenta-reclamantă nu a parcurs procedurile instituite

de Legea nr. 10/2001, astfel încât în mod legal instanța de fond a constatat că

în acest moment acțiunea acesteia este prematură.

Așa fiind în raport

de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge

recursul declarat de A.E. ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.E. împotriva sentinței civile nr. 101 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2010.