LAURENT c. LUXEMBOURG

Publicat pe 11 decembrie 2023 CINCEA SECȚIUNEA DOCUMENTE: 15138/23 Arlette Byby LAURENT împotriva Luxemburgului introdus la 3 aprilie 2023, comunicat la 23 noiembrie 2023 OBIECTUL L Tribunalul Muncii a declarat că nu este justificată, pe motiv că angajatul avea dreptul, chiar și la timp și la locul de muncă, la respectarea vieții sale private, care implica secretul corespondenței. Curtea de apel a infirmat hotărârea de primă instanță. Aceasta a reamintit că descoperirea mesajelor în litigiu a fost rezultatul prezenței lor pe ecranul calculatorului, pus la dispoziția reclamantei de către angajator în cadrul activității sale mai ușor accesibile, aprinse și neprotejate printr-o parolă, fără ca mesajele, schimbate în timpul timpului de lucru, să fi fost identificate în mod specific ca făcând parte din intimitatea personală și privată a reclamantei.

În recursul recurentei, Parchetul General concluzionează că motivul de casare, întemeiat pe art. 8 din Convenție, era întemeiat. Curtea de Casație a respins recursul, aprobând soluția Curții de apel potrivit căreia mesajele, având un caracter profesional, neprotejate de secretul corespondențelor, puteau fi invocate de către angajator pentru a justifica punerea în funcțiune. Invocând art. 8 din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private și a corespondenței sale și de faptul că Curtea de apel, urmată de Curtea de Casație, nu a protejat în mod eficient acest drept. Autoritățile statului și-au respectat obligația pozitivă de a proteja dreptul recurentei de respectarea vieții private și a corespondenței sale, astfel cum este garantat prin art. 8 din convenție (a se vedea, în special, Bebulescu c. România [GC], nr. 61496/08, § 111, 123 și 141, 5 septembrie 2017)?

Publié le 11 décembre 2023

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 15138/23 Arlette Byby LAURENT contre le Luxembourg introduite le 3 avril 2023 communiquée le 23 novembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la mise à pied d’une employée dans le secteur privé, à la suite de la découverte de messages échangés à partir d’une application privée (« WhatsApp ») installée sur son ordinateur professionnel. Le tribunal du travail déclara la mise à pied non justifiée, au motif que le salarié avait droit, même au temps et lieu de travail, au respect de sa vie privée, qui impliquait le secret de la correspondance. La Cour d’appel infirma le jugement de première instance. Elle rappela que la découverte des messages litigieux résultait de leur présence sur l’écran de l’ordinateur – mis à disposition de la requérante par l’employeur dans le cadre de son travail – librement accessible, allumé et non protégé par un mot de passe, sans que les messages, échangés pendant le temps de travail, n’aient été spécifiquement identifiés comme relevant de l’intimité personnelle et privée de la requérante.

Sur pourvoi de la requérante, le parquet général conclut que l’unique moyen de cassation, tiré de l’article 8 de la Convention, était fondé. La Cour de cassation rejeta le pourvoi, entérinant la solution de la Cour d’appel selon laquelle les messages, revêtant un caractère professionnel, non protégés par le secret des correspondances, pouvaient être invoqués par l’employeur pour motiver la mise à pied. Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte à son droit au respect de sa vie privée et de sa correspondance et du fait que la Cour d’appel, suivie par la Cour de cassation, n’a pas protégé efficacement ce droit.

QUESTION AUX PARTIES

Les autorités de l’État ont-elles respecté leur obligation positive de protéger le droit de la requérante au respect de sa vie privée et de sa correspondance, tel qu’il est garanti par l’article 8 de la Convention (voir, en particulier, Bărbulescu c. Roumanie [GC], n o 61496/08, §§ 111, 123 et 141, 5 septembre 2017) ?