ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2013

Asupra recursului de față: Dina analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Reclamanta Orașul Zlatna - Unitate Administrativ Teritorială, a solicitat în contradictoriu cu paratul M.D.R.T. – D.G.M.P.O.R., anularea Deciziei nr. 22356/2012 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă față de măsura corecției financiare de 10% aplicată la valoarea contractului din 2011 cu consecința anulării măsurii aplicate. Totodată, a solicitat să se dispună suspendarea punerii în executare a măsurii corecției financiare, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ, până la data soluționării irevocabile a cauzei. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că intre reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de finanțare prin Programul Operațional Regional din 2011, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul reabilitare si modernizare străzi în orașul Zlatna.

Pârâta a constatat ca reclamanta a redus perioada de depunere a ofertelor fără ca anunțul de intenție sa cuprindă toate informațiile menționate în anunțul de participare, fiind cunoscute criteriile de calificare și selecție de la data formulării cererii de finanțare. Corecția financiară a fost aplicată în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) si (3), art. 9 din Anexa 1 pct. 1.și pct. 12 din O.U.G. nr. 66/2011. Reclamanta a susținut că sancțiunea a fost aplicată în mod nelegal, deoarece a trimis spre publicare în S.E.A.P., anunțul de intenție din 22 martie 2011, cu respectarea dispozițiilor art. 47 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, anunțul cuprinzând informațiile prevăzute în Anexa 3A, care prevede posibilitatea reducerii termenului de depunere a ofertelor la 36 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) si (3) din O.U.G.

nr. 34/2006, fără a se face referire la procedura aleasă. Anunțul de participare a fost publicat în S.E.A.P. și a fost transmis spre publicare în Jurnalul Oficial al U.E., fără a fi constatate erori, fiind în prealabil verificat de A.N.R.M.A.P. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare cu motivarea ca în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea contenciosului administrativ . Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința nr. 269 din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării măsurii privind aplicarea corecției de 10% la valoarea contractului de lucrări nr. 8900/19 august 2011 stabilită prin adresa din 16 februarie 2012 și confirmată prin Decizia nr. 22356 din 23 martie 2012 formulată de reclamanta U.A.T.

Orașul Zlatna. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:Reclamanta U.A.T. Zlatna a desfășurat procedura de achiziție publică, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, reabilitare și modernizare străzi, proiect realizat prin acordarea finanțării nerambursabile de către A.M.P.O.R., fiind încheiat contractul de finanțare din 23 martie 2011. Reclamanta a depus cerere de prefinanțare înregistrată la A.D.R. la 3 noiembrie 2011, fiind efectuate verificări asupra procedurii de achiziție, în urma cărora s-a stabilit că nu au fost respectate prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că anunțul de intenție publicat în S.E.A.P. nu cuprinde toate informațiile din anunțul de participare, în ceea ce privește tipul de procedură, criteriile de calificare și selecție, astfel că în mod nelegal a fost redusă perioada limită de depunere a ofertelor la 33 de zile.

Sancțiunea aplicată a fost aceea a corecției financiare de 10% aplicată la valoarea contractului de lucrări, potrivit Anexei 1, pct. 1.și pct. 12 din O.U.G. nr. 66/2011. Reclamanta a urmat procedura administrativa de contestare a creanței bugetare, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 22356/2012. Curtea a apreciat că în cauză nu s-a dovedit existența condițiilor cumulative cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ-fiscal, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. În ceea ce privește cazul bine justificat, Curtea a reținut că pârâta și-a motivat aplicarea corecției financiare prin faptul că nu au fost respectate prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G.

nr. 34/2006, în sensul că anunțul de intenție publicat în SE.A.P. nu cuprinde toate informațiile din anunțul de participare, în ceea ce privește tipul de procedură, criteriile de calificare și selecție, astfel că în mod nelegal a fost redusă perioada limita de depunere a ofertelor la 33 de zile, iar fapta constituie neregula în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Or, reclamanta nu a fost în măsura să prezinte în speță, argumentele juridice aparent valabile în contestarea nelegalității actului administrativ, pentru a determina o îndoială serioasă asupra legalității, condiția cazului bine justificat nefiind îndeplinită în cauza. Reclamanta nu a motivat cererea de suspendare, ci doar a expus considerentele în fapt și în drept pentru anularea actului administrativ-fiscal, nefiind expuse considerentele în fapt și in drept care sa justifice măsura suspendării.

Și cu privire la paguba iminentă instanța a considerat că reclamanta nu a motivat și nu a probat nici îndeplinirea acestei condiții, astfel că nu se poate aprecia asupra prejudiciului încercat de reclamantă prin executarea creanței fiscale. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U.A.T., Orașul Zlatna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta reclamantă a susținut, în esență că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării măsurii privind aplicarea corecției financiare de 10% la valoarea contractului de lucrări din 19 august 2011, stabilită prin Adresa din 16 februarie 2012 și confirmată prin Decizia nr. 22356/2012, întrucât în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și existența unei pagube iminente.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. În speță, nu se contestă că recurenta-reclamantă a contestat la instanța judecătorească măsura de impunere luată. Celelalte două condiții, astfel cum rezultă din prevederile legale citate, se determină reciproc, logic neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără existența pericolului producerii unei pagube.

Astfel, în timp ce condiția existenței unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ fiscal, contestat (verificare ce nu poate fi realizată cu ocazia soluționării cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât, în cauză), condiția referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității unității administrativ teritoriale. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, Înalta Curte reține că reclamanta a oferit indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate, iar acestea sunt susținute de documentele depuse la dosar.

Fără a se pronunța asupra fondului litigiului instanța constată că reclamanta a procedat la publicarea anunțului de intenție în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin utilizarea formularelor standard adoptate de Comisia Europeană, astfel că cererea reclamantului se circumscrie sferei cazurilor bine justificate afirmațiile reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse în probațiune fiind în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.

În sprijinul acestei îndoieli este și Sentința civilă nr. 378 din 14 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 390/57/2012 al Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a admis acțiunea reclamantei și a fost anulată măsura privind aplicarea corecției financiare de 10% din valoarea contractului de lucrări din 23 martie 2012 precum și Decizia nr. 22356 din 23 martie 2012. Înalta Curte constată că și condiția pagubei iminente, definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”, este incidentă în cauză, deoarece blocarea conturilor unității administrativ teritoriale ar provoca prejudicii grave și imediate comunității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și suspendării măsurii privind aplicarea corecției financiare de 10% comunicată prin Adresa din 16 februarie 2012 și confirmată prin Decizia nr. 22356 din 23 martie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.A.T. Orașul Zlatna împotriva Sentinței nr. 269 din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Admite acțiunea reclamantei și dispune suspendarea măsurii privind aplicarea corecției financiare de 10% comunicată prin Adresa din 16 februarie 2012 și confirmată prin Decizia nr. 22356 din 23 martie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.