ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2013

Asupra recursului de

față:

Dina analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Reclamanta Orașul Zlatna - Unitate

Administrativ Teritorială, a solicitat în contradictoriu cu paratul M.D.R.T. –

D.G.M.P.O.R., anularea Deciziei nr. 22356/2012 privind soluționarea

contestației formulată de reclamantă față de măsura corecției financiare de 10%

aplicată la valoarea contractului din 2011 cu consecința anulării măsurii

aplicate.

Totodată, a solicitat

să se dispună suspendarea punerii în executare a măsurii corecției financiare,

în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ, până

la data soluționării irevocabile a cauzei.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a arătat că intre reclamantă și pârâtă a fost încheiat

contractul de finanțare prin Programul Operațional Regional din 2011, având ca

obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul reabilitare si

modernizare străzi în orașul Zlatna. Pârâta a constatat ca reclamanta a redus

perioada de depunere a ofertelor fără ca anunțul de intenție sa cuprindă toate

informațiile menționate în anunțul de participare, fiind cunoscute criteriile

de calificare și selecție de la data formulării cererii de finanțare. Corecția

financiară a fost aplicată în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) si (3), art.

9 din Anexa 1 pct. 1.și pct. 12 din O.U.G. nr. 66/2011.

Reclamanta a susținut

că sancțiunea a fost aplicată în mod nelegal, deoarece a trimis spre publicare

în S.E.A.P., anunțul de intenție din 22 martie 2011, cu respectarea

dispozițiilor art. 47 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, anunțul cuprinzând informațiile

prevăzute în Anexa 3A, care prevede posibilitatea reducerii termenului de depunere

a ofertelor la 36 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) si (3) din O.U.G. nr. 34/2006,

fără a se face referire la procedura aleasă. Anunțul de participare a fost

publicat în S.E.A.P. și a fost transmis spre publicare în Jurnalul Oficial al U.E.,

fără a fi constatate erori, fiind în prealabil verificat de A.N.R.M.A.P.

Pârâtul a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare cu

motivarea ca în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea

contenciosului administrativ .

Hotărârea primei

instanțe.

Prin Sentința nr. 269

din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării măsurii

privind aplicarea corecției de 10% la valoarea contractului de lucrări nr. 8900/19

august 2011 stabilită prin adresa din 16 februarie 2012 și confirmată prin

Decizia nr. 22356 din 23 martie 2012 formulată de reclamanta U.A.T. Orașul

Zlatna.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:Reclamanta U.A.T.

Zlatna a desfășurat procedura de achiziție publică, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006,

reabilitare și modernizare străzi, proiect realizat prin acordarea finanțării

nerambursabile de către A.M.P.O.R., fiind încheiat contractul de finanțare din 23

martie 2011.

Reclamanta a depus

cerere de prefinanțare înregistrată la A.D.R. la 3 noiembrie 2011, fiind

efectuate verificări asupra procedurii de achiziție, în urma cărora s-a

stabilit că nu au fost respectate prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006,

în sensul că anunțul de intenție publicat în S.E.A.P. nu cuprinde toate

informațiile din anunțul de participare, în ceea ce privește tipul de

procedură, criteriile de calificare și selecție, astfel că în mod nelegal a

fost redusă perioada limită de depunere a ofertelor la 33 de zile. Sancțiunea

aplicată a fost aceea a corecției financiare de 10% aplicată la valoarea

contractului de lucrări, potrivit Anexei 1, pct. 1.și pct. 12 din O.U.G. nr.

66/2011.

Reclamanta a urmat

procedura administrativa de contestare a creanței bugetare, contestația fiind

respinsă prin Decizia nr. 22356/2012.

Curtea a apreciat că

în cauză nu s-a dovedit existența condițiilor cumulative cerute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ-fiscal, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, Curtea a reținut că pârâta și-a motivat aplicarea corecției

financiare prin faptul că nu au fost respectate prevederile art. 75 alin. (3)

din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că anunțul de intenție publicat în SE.A.P. nu

cuprinde toate informațiile din anunțul de participare, în ceea ce privește

tipul de procedură, criteriile de calificare și selecție, astfel că în mod

nelegal a fost redusă perioada limita de depunere a ofertelor la 33 de zile,

iar fapta constituie neregula în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 66/2011. Or, reclamanta nu a fost în măsura să prezinte în

speță, argumentele juridice aparent valabile în contestarea nelegalității

actului administrativ, pentru a determina o îndoială serioasă asupra

legalității, condiția cazului bine justificat nefiind îndeplinită în cauza.

Reclamanta nu a motivat cererea de suspendare, ci doar a expus considerentele

în fapt și în drept pentru anularea actului administrativ-fiscal, nefiind

expuse considerentele în fapt și in drept care sa justifice măsura suspendării.

Și cu privire la

paguba iminentă instanța a considerat că reclamanta nu a motivat și nu a probat

nici îndeplinirea acestei condiții, astfel că nu se poate aprecia asupra

prejudiciului încercat de reclamantă prin executarea creanței fiscale.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta U.A.T., Orașul Zlatna, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta reclamantă

a susținut, în esență că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de

suspendare a executării măsurii privind aplicarea corecției financiare de 10%

la valoarea contractului de lucrări din 19 august 2011, stabilită prin Adresa din

16 februarie 2012 și confirmată prin Decizia nr. 22356/2012, întrucât în cauză

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

privind cazul bine justificat și existența unei pagube iminente.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „

În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond”.

Rezultă,

așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de

îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de

anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă

prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și

iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În speță, nu se

contestă că recurenta-reclamantă a contestat la instanța judecătorească măsura

de impunere luată.

Celelalte două

condiții, astfel cum rezultă din prevederile legale citate, se determină

reciproc, logic neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără

existența pericolului producerii unei pagube.

Astfel, în timp ce

condiția

existenței unui caz bine justificat

se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune

verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt care au condus la

emiterea actului administrativ fiscal, contestat (verificare ce nu poate fi

realizată cu ocazia soluționării cererii de suspendare, cu atât mai mult cu

cât, în cauză), condiția referitoare la

prejudiciu și

la iminența producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare

a actului administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a

afectării grave a activității unității administrativ teritoriale.

În ceea ce privește

existența cazului bine justificat, Înalta Curte reține că reclamanta a oferit

indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate, iar acestea sunt

susținute de documentele depuse la dosar.

Fără a se pronunța

asupra fondului litigiului instanța constată că reclamanta a procedat la

publicarea anunțului de intenție în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin.

(2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin utilizarea formularelor standard adoptate de

Comisia Europeană, astfel că cererea reclamantului se circumscrie sferei

cazurilor bine justificate

afirmațiile reclamantului coroborate cu înscrisurile

depuse în probațiune fiind în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă

asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.

În

sprijinul acestei îndoieli

este și Sentința civilă nr. 378 din 14 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

390/57/2012 al Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a admis

acțiunea reclamantei

și a fost anulată măsura privind aplicarea corecției financiare de 10% din

valoarea contractului de lucrări din 23 martie 2012 precum și Decizia nr. 22356

din 23 martie 2012.

Înalta Curte constată

că și condiția pagubei iminente, definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) ca fiind

„prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public”, este incidentă în cauză, deoarece blocarea conturilor unității

administrativ teritoriale ar provoca prejudicii grave și imediate comunității.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii

acțiunii reclamantei și suspendării măsurii privind aplicarea corecției

financiare de 10% comunicată prin Adresa din 16 februarie 2012 și confirmată

prin Decizia nr. 22356 din 23 martie 2012, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de U.A.T. Orașul Zlatna împotriva Sentinței nr. 269 din 18

iulie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează

sentința atacată.

Admite

acțiunea reclamantei și dispune suspendarea măsurii privind aplicarea corecției

financiare de 10% comunicată prin Adresa din 16 februarie 2012 și confirmată

prin Decizia nr. 22356 din 23 martie 2012, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.