ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față, constată următoarele;

Prin sentința

penală nr. 743 din data de 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 288388/3/2012, s-au hotărât

următoarele:

În

temeiul disp. art. 257 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea

78/2000 a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) din C.

pen. (dreptul de a ocupa funcțiile de adjunct al inspectorului șef al

Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare și pe cea de

consilier superior în cadrul aceleași instituții).

În

temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) din C.

pen. (dreptul de a ocupa funcțiile de adjunct al inspectorului șef al

Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare și pe cea de

consilier superior) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul disp. art. 86 din C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei de 3

ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86

2

din C. pen.

În

temeiul disp. art. 71 alin. (5) din C. pen. pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor

accesorii.

În

temeiul disp. art. 86

3

din C. pen. s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a)

să se prezinte la datele fixate de către consilierii de probațiune la Serviciul

de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă

Tribunalul București;

b)

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

subzistență;

în

temeiul disp art. 86 alin. (3) din C. pe s-a dispus ca pe durata termenului de

încercare inculpatul să respecte și următoarele obligații:

a)

să desfășoare o activitate legală;

b)

să nu intre în legătură cu denunțătorul N.A. și familia acestuia. În temeiul

disp. art. 86 din C. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra revocării

suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de neîndeplinire a

obligațiilor stabilite de instanță sau a măsurilor de supraveghere.

În

temeiul disp. art. 350 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen. s-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În

temeiul disp. art. 88 din C. pen. a fost computată prevenția pentru inculpatul B.F.

de la 6 iulie 2012 și până la efectiva punere în libertate.

În

temeiul disp. art. 191 din C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - nr. 79/P/2012 din data de 19 iulie 2012, a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.F., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În

fapt, s-a reținut în actul de inculpare că, în perioada cuprinsă între

primăvara anului 2011 - 4 iulie 2012, inculpatul B.F. a pretins lui N.A.,

pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, solicitând inițial 6 ha de teren cu vegetație

forestieră, pretenție redusă pe parcurs la 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din

care o parte cu vegetație forestieră tânără și o parte cu vegetație forestieră

bătrână, în schimbul promisiunilor sale că va interveni la funcționarii cu

atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu

suprafețele de teren atribuite.

Situația

de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace

de probă: proces-verbal din 4 iulie 2012, de constatare acte premergătoare

urmăririi penale, f. 3-4; denunțul formulat la data de 26 septembrie 2011 de N.A.,

înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București,

înaintat la prezenta unitate de parchet prin ordonanța de declinare nr. 18251/P/2011

din 24 februarie 2012, f. 30; fotocopii sentința civilă nr. 3850 din 13 iulie 2009

a Judecătoriei Buftea, jud. Ilfov și decizia civilă nr. 1995/ R din 26

noiembrie 2009 a Tribunalului București, f. 32-37; înscris datat 15 decembrie

2009, denumit „notificare - somație” formulat de N.A. către Direcția Silvică

București, f. 38; cerere din 28 februarie 2011, formulată de N.A. către

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București, f. 39; înscris

datat 26 martie 2010, denumit „notificare - somație” formulat de N.A. către Comisia

Județeană Ilfov de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din

cadrul Prefecturii Județului Ilfov, f. 40; cerere din data de 21 martie 2011, formulată

de N.A. către Comisia Locală Fond Funciar a corn. Găneasa, jud. Ilfov, f. 41;

contestație din data de 22 aprilie 2008, formulată de N.A. către Comisia

Județeană Ilfov de Aplicare a Legii Fondului Funciar, f. 42; declarații

olografe date de N.A. la data de 20 ianuarie 2012, f. 43; și la data de 19

martie 2012, f. 76; fotocopii de pe actele depuse de denunțător la dosar cu

ocazia audierii la data de 19 martie 2012: adresa nr. 31848 din 17 februarie 2007

emisă de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, raport de

expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul civil nr. 4501/94/2008/RJ al

Judecătoriei Buftea și anexele acestei expertize, f. 47-60; extrase de pe

internet din datele de 13 martie 2012 și 16 martie 2012 de pe site-ul oficial

al Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București cu privire

la funcția numitului B.F. și din data de 22 iunie 2012, de pe site-ul Uniunii

Naționale a Notarilor Publici, relativ la valoarea terenurilor din Jud. Ilfov,

f. 61-63 și 219-220; Proces-verbal din data de 04 aprilie 2012 de redare a convorbirii

din ora 11 iunie 08; proces-verbal din data de 07 iunie 2012 de redare a

convorbirii din 21 martie 2012, ora 15.56.36; proces-verbal din data de 07

iunie 2012 de redare a convorbirii din data de 23 martie 2012, ora 09.59.35;

proces-verbal din 07 iunie 2012 de redare a convorbirii din 28 martie 2012, ora

09.41.26; proces-verbal din 14 mai 2012 de redare a convorbirii din 20 aprilie 2012,

ora 16.56.37; proces-verbal din 11 mai 2012 de redare a convorbirii din 07 mai 2012,

ora 15 decembrie 04; proces-verbal din 15 mai 2012 de redare a convorbirii din

09 mai 2012, ora 08 aprilie 41; proces-verbal din 16 mai 2012 de redare a

convorbirii din 09 mai 2012, ora 08.28.36; proces-verbal din 16 mai 2012 de

redare a convorbirii din 10 mai 2012, ora 11.19.57; proces-verbal din 28 mai 2012

de redare a convorbirii din 24 mai 2012, ora 17.40.45; proces-verbal din 19

iunie 2012 de redare a convorbirii din 15 iunie 2012, ora 19.31.08;

proces-verbal din 27 iunie 2012 de redare a convorbirii din 19 iunie 2012, ora

09 aprilie 45 și proces-verbal din 29 iunie 2012 de redare a convorbirilor

telefonice din 21 iunie 2012, ora 08 iulie 56; din 21 iunie 2012, ora 08

octombrie  05; din 22 iunie 2012, ora 08.45.47; din 22 iunie 2012, ora 09.25.43

și a convorbirii din data de 29 iunie 2012, ora 09.00.48., proces-verbal de

imprimare pe CD, filele 121-166; Adresa din 08 iunie 2012 prin care s-au

solicitat informații relativ la titulari posturi telefonice și răspunsul primit

prin adresa din 11 iunie 2012, f. 224-225; Proces-verbal întocmit de D.N.A. -

Serviciul Tehnic, la data de 09 mai 2012, de redare a convorbirii ambientale

purtată de N.A. și B.F. la data de 09 mai 2012 și procesul-verbal de imprimare

pe cd, f. 74-87; Proces-verbal întocmit de D.N.A. - Serviciul Tehnic, la data

de 05 iulie 2012, de redare a convorbirii ambientale purtată de N.A. și B.F. la

data de 4 iulie 2012 și procesul-verbal de imprimare pe cd, f. 91-119;

Declarație inculpat B.F., f. 8-9; Adresa nr. 3501/06 iulie 2012 emisă de

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București și ordinul

atașat, f.226; Declarații martori S.C.L., f.231-232; N.O., f. 233; și N.A., f. 67-69

; Adresa nr. 2427 din 12 iulie 2012 emisă de Ocolul Silvic Brănești și actele

atașate, f.262-284; Adresa nr. l 1288/ PC din 12 iulie 2012 emisă de Prefectura

Jud. Ilfov și actele atașate, f. 286-318; Adresa nr. 2981 din 13 iulie 2012

emisă de Primăria Corn. Găneasa și actele atașate, f. 320-404, toate cu privire

la actele efectuate în legătură cu cererile de imposedare formulate de N.A.;

Suport optic ce conține înregistrarea ambientală audio-video din data de 4

iulie 2012, suport optic ce conține înregistrarea ambientală audio-video din

data de 09 mai 2012 și suport optic ce conține convorbirile telefonice redate

în procese-verbale, toate trei atașate la dosarul cauzei.

În

cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul, martorii din acte și

s-au depus în apărarea acestuia acte în circumstanțiere și totodată, a fost

audiat martorul în circumstanțiere N.G.

Din

declarația inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a solicitat

aplicarea dispoz. art. 320

1

C. proc. pen. învederând instanței că

recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis in judecată, cerere ce

a fost respinsă de instanță prin încheierea din 16 august 2012, ca urmare a

constatării recunoașterii săvârșirii faptei într-o modalitate diferită de cea

expusă în rechizitoriu.

Referitor

la situația de fapt, inculpatul a declarat că în anul 2011, deținea funcția de

inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare București și în februarie 2011, denunțătorul a depus o notificare

prin care cerea punerea în executare a sentinței civile prin care i se

retrocedase suprafața de 78 ha pădure. Inculpatul a declarat în continuare că,

în momentul în care i s-a adus la cunoștință această notificare, în baza

atribuțiilor de serviciu, stabilite în fișa postului a hotărât să-l contacteze

telefonic pe denunțător, în vederea soluționării acestei notificări, prin care

se solicita punerea în posesie cu suprafața de 78 ha pădure ce-i fusese

restituită. Prin urmare, l-a contactat telefonic pe denunțător și i-a transmis

să vină cu toate actele pe care le deține, lucru pe care acesta din urmă l-a și

făcut, prezentându-i inculpatului mai multe acte, printre care și sentința

civilă, fără a fi legalizată și investită cu formulă executorie.

În

urma analizei actelor depuse de denunțător, inculpatul a observat că în

sentința civilă respectivă era menționată întinderea dreptului de proprietate

în corn. Găneasa dar nu era specificat amplasamentul celor 78 ha. Astfel,

inculpatul i-a comunicat denunțătorului că s-ar putea să aibă probleme în

demersul său de punere în posesie și i-a atras atenția că poate să-și rezolve

problema mai repede, „în stil românesc”, așa cum au procedat și alte persoane

care se aflau în această situație, și pentru a nu aștepta 3-4 ani, pentru

punerea în posesie, „au oferit ceva” comisiilor care se ocupau de caz, de

obicei, în natură.

Inculpatul

a mai declarat că nu i-a pretins denunțătorului în mod direct, 6 ha teren cu

vegetație forestieră și denunțătorul este persoana care a inițiat convorbirile

din care rezultă această propunere.

Referitor

la convorbirile telefonice în care se face referire la suprafața de pădure ce

urma a fi dată de către denunțător în vederea punerii sale în posesie, inculpatul

a declarat că, de fapt, nu este vorba de a o acceptare a promisiunii pentru

sine, ci de fapt, îi aducea la cunoștință denunțătorului ca

55

așa

trebuie să dea comisiei”, aspect ce constituia o practică, un obicei în cadrul

instituției ce se ocupa cu punerea efectivă în posesie și emiterea titlului de

proprietate.

A

mai subliniat inculpatul în declarația sa că, de fapt denunțătorul l-a abordat

în mod emoțional, aducându-i la cunoștință că are o vârstă înaintată, iar

inculpatul a acceptat să-l ajute întrucât îi cunoștea și familia, dar fără vreo

pretenție materială de la acesta.

Tot

din declarația inculpatului a mai rezultat că, toate convorbirile cu

denunțătorul au avut loc la sediul instituției, ultima fiind din 4 iulie 2012,

iar referitor la cele 3 ha de pădure tânără și 1 ha pădure bătrână, inculpatul

a precizat că nu le-a acceptat pentru sine, ci a făcut aceste afirmații pentru

a-i aduce la cunoștința denunțătorului că „ trebuie să dea ceva membrilor comisiei”

care se ocupau efectiv de punerea în posesie. Inculpatul a mai precizat că nu a

promis denunțătorului că va lua legătura cu membrii comisiei în vederea

soluționării favorabile a solicitării de punere în posesie și nu a pretins

pentru sine, astfel cum se reține în rechizitoriu, o parte din pădurea

retrocedată lui N.A., și nici că va interveni pe lângă un funcționar în vederea

întocmirii actelor necesare punerii în posesie.

Inculpatul

a mai învederat că în discuțiile pe care le-a avut cu denunțătorul nu a făcut

referire la funcționarii ce făceau parte din comisia ce avea în atribuții

punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești referitoare la retrocedarea

terenurilor.

În

finalul declarației, inculpatul a precizat că, de fapt, nu avea cum să intervină

pe lângă funcționarii abilitați de către primărie pentru că anexa nr. 37

conform H.G. nr. 890/2005, Regulamentul de aplicare a Legea nr. 247/2005 (în

baza căreia se dă hotărârea de validare și se întocmește procesul verbal de

punere în posesie) era întocmită din toamna anului 2011 și era înaintată la

Prefectură.

Instanța

de fond a reținut că din declarația martorului-denunțător N.A. rezultă că a

formulat mai multe cererii la Primăria corn Găneasa ce aveau ca obiect punerea

în posesie cu o suprafață de 79,5 ha pădure, așa cum rezulta din actele pe care

le deținea dinainte de anul 1948.

În

urma cererilor pe care le-a depus la Primărie, a fost chemat de inc. Băncilă,

care deținuse funcția de șef al Ocolului Silvic în raza căreia se afla și

pădurea în speță și i-a prezentat acestuia hotărârea definitivă și irevocabilă,

prin care era îndreptățit să fie pus în posesie cu suprafața de pădure

menționată. Ulterior, a mai purtat cu inculpatul B. discuții telefonice și au

stabilit să se întâlnească cu acesta la Biroul Inspectoratului Teritorial de

Regim Silvic și de Vânătoare București. Denunțătorul a precizat că inculpatul

i-a spus în mod direct că, pentru a fi pus în posesie trebuie să dea 6 ha, fără

a face referire la vreo persoană căreia ar fi trebuit să-i revină aceste 6 ha,

cu precizarea că și în alte situații s-a procedat în mod asemănător, în sensul

că și alte persoane au dat 10 % din suprafață, tot fără a preciza persoanele

care ar fi trebuit să intre în posesia acestor suprafețe.

Ulterior,

formulării denunțului la D.N.A., martorul N.A. a mai purtat discuții cu

inculpatul, la sediul instituției la care acesta lucra și la sediul Primăriei

com. Găneasa, iar acesta i-a comunicat că dorește 4 ha pentru sine, în vederea

punerii în posesie cu suprafața de pădure ce urma să-i fie retrocedată, conform

hotărârii judecătorești. Martorul denunțător a precizat că toate întâlnirile pe

care le-a avut cu inculpatul au avut loc în urma contactului telefonic, acesta

din urmă fiind cel care a avut inițiativa să-l contacteze.

Denunțătorul

a mai precizat că nu a fost niciodată de acord să cedeze cele 6 ha pădure din

suprafața ce urma să-i fie retrocedată și așa cum a arătat, inculpatul nu a

precizat cui ar fi trebuit să-i revină cele 6 ha ce-i fuseseră solicitate, în

vederea punerii sale în posesie, dar, ulterior când a fost vorba de cele 4 ha,

inculpatul a precizat că sunt pentru sine, spunându-i că actele referitoare la

aceste 4 ha ce urmau să-i revină vor fi întocmite mai târziu, după ce martorul

va intra în posesia suprafeței de pădure.

S-a

reținut că tot din declarația martorului rezultă că acesta nu a formulat

niciodată cerere la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

București pentru punerea sa în posesie, ci doar la Primărie, dar a formulat mai

multe reclamații ce vizau aspectul punerii sale în posesie, la mai multe

instituții. In cererile pe care le-a formulat la diferite instituții ce aveau

ca obiect retrocedarea pădurii, nu a menționat și numărul său de telefon și nu

a primit răspuns de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

București.

Denunțătorul

a declarat că l-a cunoscut pe inculpat înainte cu un an de la perioada la care

se referă obiectul dosarului iar inculpatul i-a comunicat că l-a cunoscut pe

fratele său cu care obișnuia să meargă la vânătoare și, totodată, i-a adus la

cunoștință că prezintă încredere, de fapt, încrederea în opinia martorului, se

referea la faptul că trebuia să îi dea cele 4 ha de pădure.

În

ceea ce privește cele 6 ha de pădure solicitate inițial de inculpat, atitudinea

martorului a fost de refuz pe care l-a manifestat în mod expres, iar ulterior,

în legătură cu cele 4 ha, întrucât deja formulase și denunțul la D.N.A., a mers

pe ideea acceptării în scopul dovedirii faptelor săvârșite de inculpat.

De

asemenea, s-a mai reținut că tot din declarația denunțătorului, rezultă că

împreună cu inculpatul s-a deplasat la Primăria com. Găneasa și a asistat la

discuțiile ce au avut loc între acesta și persoana care se ocupa de cadastru și

a auzit când inculpatul i-a solicitat, în mod repetat, să nu măsoare șanțul ce

reprezenta suprafața de protecție a pădurii și totodată, i-a comunicat că, în

urmă cu 3 ani, s-ar fi tăiat și suprafața de 15 ha din pădurea cu care martorul

trebuia să fie pus în posesie.

În

finalul declarației, denunțătorul a precizat că inculpatul a făcut apel la

încrederea pe care ar prezenta-o persoana sa și familia sa, deoarece, în

trecut, îl cunoscuse pe fratele denunțătorului.

Instanța

de fond a reținut că din declarația martorei N.O. rezultă că în urmă cu aprox.

2-3 ani a primit un telefon de la o persoană de sex masculin, care inițial nu

s-a prezentat, dar în urma insistențelor martorei, și-a declinat numele precum

și calitatea pe care o avea și locul de muncă, respectiv, Direcția Silvică.

Martora

a precizat că această persoană dorea să vorbească cu soțul său, martorul N.A.,

care în acel moment nu se afla acasă și, ulterior, i-a comunicat soțului că a

fost căutat de acea persoană și își amintește că au mai primit încă 2-3

telefoane de la aceeași persoană.

S-a

mai reținut că tot din declarația martorei rezultă că soțul său nu i-a

comunicat ce a discutat cu inculpatul și nici nu i-a relatat problemele pe care

le-a întâmpinat cu privire la punerea sa în posesie, și nu cunoaște dacă acesta

a făcut alte sesizări la organele statului cu privire la punerea în posesie, în

baza hotărârii judecătorești civile.

Instanța

de fond a reținut că din declarația martorului S.C.L. rezultă că din anul 2002,

a lucrat în Primăria corn. Găneasa, ca inginer de cadastru, și, totodată, a

făcut parte din Comisia de fond funciar care funcționează în cadrai primăriei

și care are ca atribuții retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră.

Martorul

S.C.L. și-a amintit că a existat o cerere formulată de martorul N.A.

referitoare la retrocedarea suprafeței de 78 ha de pădure, cerere formulată și

înregistrată în anul 2005, conform Legii nr. 247.

Martorul

a învederat că își amintește că această cerere a fost discutată în Comisie în

anul 2007, dar nu poate preciza ce soluție s-a luat cu privire la obiectul

cererii.

Martorul

a mai învederat că îl cunoaște pe inculpatul Băncilă din anul 2007, și își

amintește că, în luna aprilie 2012, acesta a venit la Primărie însoțit de

denunțător și au solicitat să vorbească cu secretarul primăriei și cu primarul.

S-a

mai reținut că tot din declarația martorului rezultă că acesta a purtat

discuții cu inculpatul B.F. și martorul denunțător referitoare la stadiul

dosarului de punere în posesie, iar el i-a comunicat că acesta a fost trimis la

Prefectură, iar Prefectura l-a returnat la primărie, pentru completare, în

sensul depunerii unor adrese de la mai multe instituții printre care și

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București.

Martorul

a precizat că nu a primit solicitări din partea inculpatului pentru a interveni

în vreun fel în scopul urgentării rezolvării situației, nici nu avea astfel de

atribuții, fiind un simplu membru al comisiei, alături de ceilalți 13 membri.

Tot în legătură cu discuția ce a avut loc la sediul primăriei, martorul a mai

precizat că denunțătorul și-a luat angajamentul să depună un nou rând de acte,

copii ale celor existente la dosar și, în acel moment, inculpatul nu a mai

făcut nicio precizare.

Martorul

a mai precizat că a fost sunat de mai multe ori de către inculpat, care l-a

întrebat despre stadiul dosarului și a discutat în mod generic cu acesta.

În

ceea ce privește punerea efectivă în posesie, martorul a declarat că a auzit o

discuție referitoare la un șanț de protecție al pădurii, ce fusese săpat în

afara acesteia, astfel că denunțătorul nu avea cum să piardă vreo suprafață de

teren pentru că în dosarul civil se efectuase o expertiză topografică care

stabilise deja suprafețele.

Instanța

de fond a reținut că din declarația martorului în circumstanțiere N.G. rezultă

că-l cunoaște pe inculpat de mult timp, din anul 1975, și că a lucrat din anul

1988 până în 2005 la Ocolul Silvic Brănești, în calitate de șef de ocol. A

realizat o activitate conformă cu legea, iar din anul 2005 și până în momentul

arestării a ocupat funcțiile de inspector șef, consilier, și inspector

șef-adjunct. A mai declarat că cunoaște că inculpatul era bun profesionist și

coleg, iar în familie avea un comportament bun, care putea constitui un model

pentru alte persoane. Martorul a mai declarat că s-a ocupat permanent de

integritatea fondului forestier, întocmind mai multe plângeri penale

persoanelor care încălcau legea.

Analizând

prin coroborare întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a

reținut următoarea situație de fapt:

La

data de 26 septembrie 2011, denunțătorul N.A., a invocat comiterea de fapte de

corupție în legătură cu refuzul autorităților competente (Ocolul Silvic

Brănești, Jud. Ilfov; Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate din cadrul Instituției Prefectului, Jud. Ilfov și Comisia Locală

pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, a Corn. Găneasa,

Jud. Ilfov) de punere în aplicare a sentinței civile nr. 3850 din 13 iulie 2009

a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia nr. 1995/ R din 26

noiembrie 2009 a Tribunalului București, prin care el și fratele său, N.N., au

obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra a 14, 0667 ha teren

forestier și 64, 294 ha teren forestier, ambele suprafețe situate pe raza

Comunei Găneasa, Jud. Ilfov.

În

primăvara anului 2011, B.F., adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare l-a chemat, pentru discuții la

biroul său, pe denunțătorul N.A., context în care i-a pretins acestuia 6 ha de

pădure din totalul suprafețelor pentru care trebuia pus în posesie, în schimbul

intervențiilor sale la funcționarii competenți în întocmirea actelor necesare imposedării

denunțătorului cu imobilele menționate în hotărârea judecătorească prin care a

obținut recunoașterea dreptului de proprietate. O a doua discuție între cei doi

a avut loc tot în biroul lui B.F., la sediul autorității în care ocupa funcție

de conducere, la circa 2 săptămâni de la prima pretindere de pădure. La această

a două discuție din biroul său, B.F. a reiterat pretenția sa ca denunțătorul

să-i dea 6 ha de pădure în schimbul intervențiilor sale la funcționarii cu

atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie.

La

aceste două discuții din 2011 purtate în biroul lui B.F., acesta a afirmat

denunțătorului că dacă nu este de acord să-i dea o parte din pădure nu va reuși

niciodată să fie pus în posesie întrucât funcționarii competenți în întocmirea

actelor necesare imposedării pot găsi diverse pretexte pentru ocolirea legii. B.F.

a afirmat în aceste două discuții că, dacă denunțătorul îi va de cele 6 ha

pretinse, el garantează pentru punerea în posesie, făcând și mențiunea că a

cerut mai puțin decât procentul de 10% care se practică în mod normal în astfel

de situații, cei doi cunoscând că imposedarea viza două terenuri cu suprafața

totală de circa 80 ha.

În

cadrul aceleiași infracțiuni de traficare de influență prin pretindere de

bunuri în modalitatea infracțiunii naturale cu pluralitate de acte materiale de

executare, B.F., în discuție purtată cu N.A. la data de 09 mai 2012 în biroul

său de la sediul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

București, a solicitat acestuia 3 ha de pădure bătrână sau 4 ha din care 2 ha

pădure tânără și 2 ha pădure bătrână, în schimbul intervențiilor sale la

funcționarii competenți din cadrul Prefecturii jud. Ilfov, pentru întocmirea

actelor necesare punerii denunțătorului în posesie.

Tot

în conținutul aceleiași infracțiuni de trafic de influență, la data de 4 iulie

2012, B.F., în schimbul intervențiilor la funcționarii cu atribuții în

întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului, a pretins

acestuia 3 ha de pădure cu vegetație tânără și 1 ha de pădure bătrână.

Pretinderea din data de 4 iulie 2012, în parte diferită de cea din data de 09

mai 2012, fiind micșorată cu 1 ha solicitarea de pădure bătrână și majorată cu

1 ha cererea de pădure tânără, s-a realizat în contextul în care N.A. s-a

întâlnit cu B.F. în Comuna Brănești, Jud. Ilfov, ulterior l-a dus pe denunțător

cu autoturismul la sediul Primăriei Găneasa, Jud. Ilfov, unde în mod efectiv a

realizat intervenții la funcționarii cu atribuții în emiterea actelor necesare

punerii în posesie, după care l-a adus în Brănești în apropiere de stația de

microbuz. Discuțiile în cadrul cărora B.F. a formulat pretinderea a 4 ha de

pădure s-au derulat în autoturismul condus de el și la sediul Primăriei Corn.

Găneasa, Jud. Ilfov, în intervalul orar 08.23 - 10 septembrie B.F. a comis

infracțiunea de trafic de influență în modalitatea unității naturale de

infracțiune, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din

Legea nr. 78/2000, realizată în perioada cuprinsă între primăvara anului 2011-4

iulie 2012, prin pretinderea de bunuri imobile pentru sine, în vederea

intervenției la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare

punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite prin

hotărâre judecătorească.

Sesizarea

din dosar (f. 30), formulată la data de 26 septembrie 2011, este pe o pagină ce

cuprinde o primă parte cu afirmații ce au caracter general și o a doua parte în

care se menționează fapte concrete de trafic de influență prin pretinderea unei

părți din pădure de către șeful Ocolului Silvic Brănești. Anterior declinării

dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București prin

ordonanța nr. 18251/P/2011, din 24 februarie 2012, denunțătorul a fost audiat

de organele de poliție și a precizat în detaliu date concrete cu privire la

traficul de influență început de B.F. în primăvara anului 2011, prin

pretinderea a 6 ha de pădure din cele 80 de ha atribuie prin hotărâre

judecătorească, în schimbul intervențiilor sale pentru punerea în posesie. în

ce privește funcția deținută de B.F., denunțătorul a fost în confuzie în

plângerea formulată, însă prin precizările făcute în prima declarație olografa

dată în cauză (f. 43-45), s-a clarificat că sesizarea penală a fost formulată

împotriva acestei persoane.

Din

denunțul și declarațiile date în cauză de martorul N.A. a rezultă că în

primăvara anului 2011, B.F. l-a chemat la biroul său și i-a pretins 6 ha de

pădure din totalul suprafețelor pentru care trebuia pus în posesie, pentru a

determina funcționarii competenți să efectueze activitățile necesare primirii

de către denunțător a imobilelor menționate în hotărârea judecătorească prin

care a obținut retrocedarea în natură.

N.A.

a mai relatat că o a doua discuție a avut loc tot în biroul lui B.F., la circa

2 săptămâni de la prima pretindere de pădure. La această a două discuție din

biroul său, B.F. a reiterat pretenția sa ca denunțătorul să-i dea 6 ha de

pădure în schimbul intervențiilor sale la funcționarii cu atribuții în întocmirea

actelor necesare punerii în posesie.

La

aceste două discuții din 2011 purtate în biroul lui B.F., acesta a afirmat

denunțătorului că dacă nu este de acord să-i dea o parte din pădure nu va reuși

niciodată să fie pus în posesie, întrucât funcționarii competenți în întocmirea

actelor necesare imposedării pot găsi diverse pretexte pentru ocolirea legii. N.A.

a declarat că B.F. a precizat, în aceste două discuții, că dacă îi va de cele 6

ha pretinse, el garantează pentru punerea în posesie, făcând și mențiunea că a

cerut mai puțin decât procentul de 10% care se practică în mod normal în astfel

de situații, în condițiile în care imposedarea viza două terenuri cu suprafața

totală de circa 80 ha.

Instanța

de fond a mai reținut că important în stabilirea rolului activ al inculpatului

și insistențelor acestuia pentru obținerea de foloase necuvenite, este că

martorul a mai declarat că în anul 2011, B.F. a sunat la telefonul fix de la

domiciliul său și a vorbit cu soția sa în momentul în care el nu era acasă.

Denunțătorul a susținut că inculpatul i-a transmis soției sale, N.O., că

trebuie să-l caute, însă nu l-a mai contactat întrucât nu era de acord să-i dea

o parte din pădure. N.A. a precizat că nu știe de unde inculpatul a aflat

numărul său de telefon mobil și nici numărul telefonului fix de la domiciliu.

La

dosar N.A. a atașat acte ce atestă afirmațiile sale că instanțele civile au

dispus retrocedarea în natură a unei păduri din Jud. Ilfov și că a efectuat,

fără succes, demersurile necesare punerii în executare a hotărârii

judecătorești.

Astfel,

prin sentința civilă nr. 3850 din 13 iulie 2009 a Judecătoriei Buftea, rămasă

definitivă prin decizia nr. 1995/ R 26 noiembrie 2009 a Tribunalului București,

N.A. și fratele său, N.N. (în prezent decedat, cu succesor soția

supraviețuitoare, cumnată a denunțătorului din dosar), au obținut recunoașterea

dreptului de proprietate asupra 14, 0667 ha teren arabil și 64, 294 ha teren

forestier pe raza comunei Găneasa, jud. Ilfov.

Celelalte

acte atașate (înscris datat 11 decembrie  2009, denumit „notificare - somație”

formulat de N.A. către Direcția Silvică București; cerere din 28 februarie 2011,

formulată de N.A. către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare

București; înscris datat 26 martie 2010, denumit „notificare - somație”

formulat de N.A. către Comisia Județeană Ilfov de Stabilire a Dreptului de

Proprietate asupra Terenurilor din cadrul Prefecturii Județului Ilfov; cerere

din data de 28 februarie 2011, formulată de N.A. către Comisia Locală Fond

Funciar a corn. Găneasa, jud. Ilfov; contestație din data de 22 aprilie 2008,

formulată de N.A. către Comisia Județeană Ilfov de Aplicare a Legii Fondului

Funciar; adresa nr. 31848 din 17 februarie 2007 emisă de Autoritatea Națională

Pentru Restituirea Proprietăților) dovedesc activitățile făcute de denunțător

pentru punerea efectivă în posesie. Referitor la aceste înscrisuri instanța de

fond a reținut că prin conținutul lor acestea relevă că N.A. a efectuat toate

diligentele necesare punerii sale în posesie, interesant în acest sens fiind și

răspunsul ce l-a primit de la Autoritatea Națională Pentru Restituirea

Proprietăților prin adresa din 17 februarie 2007, în sensul că, în acea

perioadă, „Comisia comunală Găneasa pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor întâmpină probleme cu Ocolul Silvic Brănești”.

În

baza autorizațiilor emise de Tribunalul București, în cauză au fost interceptate

și înregistrate convorbiri telefonice și discuții purtate în mediul ambiental.

-

La data de 09 mai 2012, la inițiativa lui B.F. și în urma discuțiilor

telefonice purtate între cei doi în zilele anterioare, N.A. a fost invitat în

biroul inculpatului la sediul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare București, din Șos. Pipera, Sector 2. In prima parte a convorbirii

(fila 78), B.F., după alegații cu privire la obstacolele punerii denunțătorului

în posesie asupra pădurii, a formulat o modalitate diplomată de pretindere,

reieșind totodată că între cei doi au mai existat în trecut astfel de discuții,

anterior formulării sesizării din dosar. B.F. a afirmat denunțătorului că el

poate să spună dacă lucrurile se rezolvă (subiectul clar este dorința lui N.A.

de a fi împosedat cu terenurile atribuite de instanță) și la momentul în care

are titlul în mână (este evident că este vizat acrul de proprietate), poate să

fie „atent” cu el. B.F. i-a precizat denunțătorului că el trebuie să spună că-i

va da ceva după finalizarea punerii în posesie, în schimbul intervențiilor

promise. Astfel, s-a constatat că aceste afirmații ale inculpatului au deschis

practic discuția cu denunțătorul, având rolul de introducere directă pe scopul

Mâhnirii - pretinderea de pădure, înlăturându-se, totodată, și temeinicia unor

eventuale alegații pe tema provocării în realizarea elementului material al

traficului de influență.

După

această deschidere de subiect realizată de către B.F., denunțătorul l-a

întrebat, în mod firesc, dat fiind pretinderea realizată de inculpat și

solicitarea ca N.A. să spună că-i va da ceva dacă „lucrurile se rezolvă”, care

este obiectului pretenție sale, dacă vrea bani sau dacă e vorba tot de 6 ha cum

i-a pretins în primăvara anului 2011. Răspunsul lui B.F. a fost că nu vrea bani.

Denunțătorul l-a întrebat ce suprafață de teren trebuie să-i dea și dacă vrea

tot 6 ha cum a pretins la discuțiile purtate în 2011. B.F. a răspuns că în

raport de condițiile actuale e mult 6 ha și că sunt suficiente 3 ha de pădure

bătrână ori 4 ha din care 2 tânără și 2 bătrână. Din cele arătate mai sus a

rezultat că pretinderea a fost formulată de inculpat într-un mod clar, direct

și fără echivoc, acesta nuanțând solicitarea prin stabilirea suprafeței de

pădure și a categoriei, reieșind totodată că cererea s-a realizat pentru sine,

aceste precizări fiind specifice unei persoane cu experiență și cunoștințe în

domeniul silvic, care prefigurează avantaje patrimoniale în favoarea sa. De

subliniat că inculpatul a început discuțiile pe tema avantajelor patrimoniale

ce i se cuvin în schimbul intervențiilor sale, a stabilit clar că nu vrea bani

și a formulat solicitarea de a primi, după punerea în posesie a denunțătorului,

3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care 2 tânără și 2 bătrână.

Instanța

de fond a reținut că aceste afirmații ale inculpatului se coroborează cu

declarațiile denunțătorului că în primăvara anului 2011, B.F. i-a pretins 6 ha

de pădure pentru a interveni pentru punerea sa în posesie. Chiar B.F., prin

argumentele sale de micșorare a pretenției formulate în 2011, a atestat

pretinderile anterioare a 6 ha de pădure: „Nu, e mult în condițiile astea șase.

V-o spun cinstit!. Deci șase e mult în condițiile astea

”.

Din afirmațiile lui B.F. a reieșit că au avut loc pretinderi

anterioare și raportarea insistentă la prezent a solicitării de foloase

necuvenite, afirmațiile fiind clare și apte să confirme susținerile

denunțătorului cu privire la traficul de influență început în primăvara anului

2011.

De

asemenea, s-a reținut că, după actualizarea în raport cu solicitările din 2011,

a pretenției sale în sensul cererii clare a 3 ha de teren pădure bătrână ori 4

ha (2 ha tânără și 2 ha bătrână), prin afirmații explicite cu privire la natura

pădurii și suprafața dorită, B.F. a precizat că el va interveni la Prefectura

Jud. Ilfov în vederea punerii în posesie a denunțătorului, date ce prima

instanță a constatat că probează elementele constitutive ale traficului de

influență reținut în sarcina acestuia.

Pretinderea

unei părți din pădurea ce trebuia atribuită denunțătorului, formulată de B.F.

față de N.A., în schimbul intervențiilor sale la funcționarii competenți în întocmirea

actelor necesare punerii în posesie, reiese și din convorbirile telefonice

purtate între cei doi.

Astfel,

în convorbirea telefonică din data de 10 mai 2012, ora 11.19 (f. 143-145)

denunțătorul, conform discuției ambientale din ziua precedentă și solicitării

exprese a inculpatului de a primi un răspuns, a spus acestuia că poate să

înceapă demersurile de intervenție la funcționarii publici. B.F. a precizat că

e bine că a primit un răspuns afirmativ ca să treacă la punerea în aplicare a

influențărilor promise, confirmând și pretinderea anterioară de 4 ha de pădure

din care 2 ha bătrână și 2 ha tânără.

În

discuția telefonică din data de 24 mai 2012, ora 17.40 (f. 146-150) inculpatul l-a

informat pe N.A. cu privire la actele efectuate în legătură cu cererea sa de

punere în posesie și intervenții făcute în acest sens. La întrebarea

denunțătorului unde să-i oprească cele 4 ha de pădure pretinse anterior,

inculpatul a precizat că nu are nicio obligație față de el „la momentul ăsta”,

după care și-a expus temerea că este posibil ca telefoanele să fie ascultate,

reiterând afirmația „ nu aveți nicio obligație la momentul ăsta”. S-a observat

că aceste date, deși la prima vedere par a fi favorabile inculpatului, atestă

în fond prefigurarea de către B.F. a primirii unei părți din pădurea lui N.A.,

în viitor, după punerea acestuia în posesie.

Instanța

de fond a mai reținut că la data de 15 iunie 2012, ora 19.31 (f. 151-154),

inculpatul l-a pus la curent pe N.A. cu privire la intervențiile realizate de

la ultima discuție și i-a expus motivele pentru care imposedarea întârzie. B.F.

a afirmat denunțătorului că a primit promisiuni de la un funcționar cu

atribuții la punerea în posesie că va face demersurile necesare și-l invită pe N.A.

să vadă împreună pădurea și să mai discute cu privire la împărțirea acesteia.

În

ce privește discuțiile telefonice purtate de inculpat cu terțe persoane, s-a

reținut că la data de 21 iunie 2012, ora 08.10 (f. 161), acesta s-a interesat

dacă au fost întocmite actele necesare punerii în posesie a lui N.A. B.F. a

spus interlocutorului că vrea să grăbească această imposedare întrucât în

trecut, cu privire la altă persoană în vârstă a făcut aceleași diligente

(pretinderi de teren în schimbul intervențiilor), dar aceasta a decedat și nu a

mai beneficiat de nimic, cei doi amuzându-se de posibilitatea decesului lui N.A.

înainte de primirea pădurii pretinse. De precizat că N.A. are vârsta de 84 de

ani, iar inculpatul cunoaște vârsta înaintată a denunțătorului din convorbirile

purtate între cei doi, redate în procesele-verbale din dosar.

Au

mai reieșit intervenții realizate de B.F. și din discuțiile purtate cu terțe

persoane cu atribuții relativ la imposedare, la 21 iunie 2012, ora 08.07 (f.

160); 22 iunie 2012, ora 08.45 (f. 162) și 29 iunie 2012, ora 09.00 (f. 164),

din această din urmă convorbire rezultând clar cum inculpatul, la exprimarea de

către interlocutor a intenției de a suna proprietarul îndreptățit la

restituirea în natură, a cerut ca el să rămână persoana de legătură între N.A.

și organul ce trebuie să realizeze punerea în posesie.

Din

înregistrarea ambientală realizată la data de 4 iulie 2012 a reieșit cum B.F., în

schimbul intervențiilor la funcționari cu atribuții în întocmirea actelor

necesare punerii în posesie a denunțătorului, a pretins acestuia 3 ha de pădure

cu vegetație tânără și 1 ha de pădure bătrână. Pretinderea din data de 4 iulie

2012, în parte diferită de cea din data de 09 mai 2012, fiind micșorată cu 1 ha

solicitarea de pădure bătrână și majorată cu 1 ha cererea de pădure tânără, s-a

realizat în contextul în care N.A. s-a întâlnit cu B.F. în Comuna Brănești,

Jud. Ilfov și l-a dus pe denunțător cu autoturismul la sediul Primăriei

Găneasa, Jud. Ilfov, unde în mod efectiv a realizat intervenții la funcționarii

cu atribuții în emiterea actelor necesare punerii în posesie (solicitările

îndeplinirii actelor pentru imposedare s-au realizat, în prezența denunțătorului,

față de inginerul topograf și primarul comunei), după care l-a adus în Brănești

în apropiere de stația de microbuz. Din această înregistrare ambientală redată

în dosar în procesul-verbal din data de 05 iulie 2012 (f. 93-119), mai reiese

cum B.F. a afirmat denunțătorului că a făcut intervenții și la Prefectura Jud.

Ilfov și că are trecere la persoane cu funcții de decizie din cadrul acestei

instituții și Primăriei Comunei Găneasa, Jud. Ilfov, autorități publice cu

atribuții la punerea în posesie a lui N.A. cu terenuri ce i-au fost

retrocedate, în mod irevocabil, prin hotărâri judecătorești din anul 2009.

S-a

reținut că discuția ambientală din data de 4 iulie 2012 este structurată în

trei părți. Prima parte cuprinde convorbirea purtată în autoturismul condus de

inculpat din Corn. Brănești la sediul Primăriei Corn. Găneasa și vizează

subiecte fără legătură cu prezenta cauza. Partea a doua conține discuțiile

purtate de inculpat în sediul Primăriei Corn. Găneasa, cu N.A., inginerul

topograf și primarul comunei, rezultând intervenții categorice și argumentate

realizate de B.F. față de funcționarii cu atribuții în punerea în posesie a

denunțătorului.

În

partea a doua, convorbirile ambientale sunt axate pe subiectul pădurii ce

trebuie atribuită lui N.A., starea acestora, locul unde sunt situate și

vecinătăți. După aceste discuții din partea a doua a înregistrării ambientale,

relevante pentru stabilirea infracțiunii reținute în cauză prin probarea unora

dintre intervențiile realizate și interesului pentru obiectul material al

pretenției, urmează a treia parte, ce cuprinde convorbirea purtată între

denunțător și inculpat pe drumul de întoarcere la stația de microbuz din Corn.

Brănești.

În

partea a treia a convorbirilor, denunțătorul amintește inculpatului că la

ultima discuție purtată în biroul lui i-a cerut 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha

din care 2 cu vegetație forestieră tânără și 2 ha bătrână. B.F. a confirmat

clar această pretindere anterioară și a precizat că, dat fiind că în realitate

suprafața ce trebuie atribuită denunțătorului are o pondere redusă de pădure

bătrână, acesta trebuie să dea 1 ha de pădure bătrână și 3 ha de pădure tânără.

Această modificare de pretenție a inculpatului a avut la bază și studierea, cu

câteva minute în urmă, a hărților și actelor cu pădurea, realizată în biroul

inginerului topograf din cadrul Primăriei Corn. Găneasa.

S-a

observat că realizarea pretinderii din data de 4 iulie 2012, se relevă chiar

dacă inculpatul a afirmat (f. 115) „vom da un hectar de aia bătrână și restul de-astalaltă

care este acolo”, având în vedere ansamblul discuției și în special afirmațiile

de confirmare clară a pretinderii anterioare, precizarea lui B.F. că nu

negustorește pe acest domeniu lăsând denunțătorului posibilitatea de opțiune

pentru categoriile de pădure din cele 4 ha și concluzionarea celor doi că

inculpatul va primi pe o latură a pădurii un lot compact și nu hectare ce nu se

învecinează, respectiv 1 ha de pădure bătrână și 3 ha de pădure tânără.

După

aceste clarificări, inculpatul a epatat cu trecerea ce o are la Prefectura Jud.

Ilfov și Primăria Corn. Găneasa, precizând detalii cu privire la persoanele cu

funcții de conducere din aceste autorități publice și influența ce o are asupra

lor, relevantă fiind și afirmația: „Păi, avem intrare și la actuala prefectură”

Martora

N.O., soția denunțătorului, a declarat (f. 233) că o singură dată, în vara

anului 2010, când N.A. nu era acasă, a fost contactată la telefonul fix de la

domiciliu de un bărbat care s-a recomandat ca fiind Băncilă de la Direcția

Silvică. Martora a precizat că această persoană a cerut să vorbească cu N.A. și

aflând că nu era acasă, i-a spus să-i transmită soțului să-l caute.

N.O.

a mai relatat că, în anul 2011, nu și-a amintit perioada exactă, a mai avut o

discuție la telefonul fix de la domiciliu cu aceeași persoană de sex masculin

care s-a recomandat ca fiind Băncilă și care s-a interesat iar de N.A. cu care

vroia să vorbească. Martora a arătat că și de această dată soțul ei nu era

acasă și interlocutorul i-a precizat că N.A. trebuie să-l caute.

S-a

observat că aceste date se coroborează cu afirmațiile denunțătorului că, după

pretinderile de pădure din primăvara anului 2011, B.F. l-a căutat la telefon,

însă el a refuzat să intre cu acesta în discuții deoarece nu era de acord să-i

dea o parte din teren.

După

intrarea dosarului în lucru la D.N.A. și audierea olografa a denunțătorului, în

mod firesc, pentru a verifica veridicitatea afirmațiilor sale, după obținerea

autorizațiilor emise de instanță, N.A. a reluat discuțiile cu B.F. așa cum

rămăseseră din primăvara anului 2011, scopul fiind administrarea probelor

pentru stabilirea faptului dacă s-au comis sau nu infracțiuni. Ulterior,

discuțiile purtate și întâlnirile derulate între denunțător și inculpat au avut

ca principale cauze inițiativa și dorința lui B.F. de a primi o parte din

pădure după punerea în posesie a lui N.A.

Martorul

S.C.L., inginer topograf în cadrul Primăriei Corn. Găneasa, Jud. Ilfov, a

precizat (f.232) că-l cunoaște pe B.F. de circa 4-5 ani și că acesta, în ultimele

săptămâni, l-a contactat telefonic de mai multe ori, interesându-se de stadiul

dosarului de punere în posesie a lui N.A.

Martorul

a arătat că inculpatul a întrebat ce acte mai sunt necesare pentru imposedarea

efectivă a denunțătorului și că acesta a venit cu N.A. la biroul său din cadrul

primăriei unde s-a discutat mai mult cu privire la pădurea retrocedată prin

hotărâre judecătorească, localizarea și structura acesteia.

S.C.L.

a declarat, în legătura cu discuția din biroul său din data de 4 iulie 2012, că

le-a explicat celor doi ce acte le-au fost cerute de Prefectura Jud. Ilfov și

că acestea se aflau și în sediul primăriei încuiate în biroul secretarului care

se afla în concediu medical, neexistând la acel moment posibilitatea de luare a

lor. Martorul i-a solicitat denunțătorului să mai trimită o dată actele

respective întrucât nu puteau fi preluate de la secretarul primăriei.

Martorul

a detaliat în ce constă procedura de punere în posesie în baza unei hotărâri

judecătorești irevocabile, reieșind că mai multe autorități publice (primăria,

prefectura, ocolul silvic, direcția silvica, oficiul de cadastru) trebuia să emită

diverse înscrisuri și aprobări pentru cazuri în care, de fapt, clarificările

s-au făcut în proces civil, relevându-se etape administrative lente și

stufoase, ce implică acte cu utilitate, menire și relevanță discutabile.

Inculpatul

B.F. a confirmat discuțiile purtate cu N.A. în legătură cu pădurea ce trebuie

să fie atribuită acestuia, însă a negat că ar fi pretins bunuri imobile în

schimbul intervențiilor sale.

B.F.

a declarat (f. 8-9), la data de 06 iulie 2012, că a spus denunțătorului, în

urmă cu 1 an și 6 luni, că „uneori se practică ca persoanei îndreptățite la

restituirea în natură de pădure să i se ceară 10% din pădure”, făcând precizarea

că se referea la drepturi litigioase. Inculpatul a reiterat afirmația că

procentul arătat mai sus, despre care a făcut mențiune în discuțiile purtate cu

N.A., viza partea ce se cuvine celor ce se ocupă de drepturi litigioase.

S-a

observat că aceste afirmații ale inculpatului întăresc relatările

denunțătorului că cei doi au discutat în primăvara anului 2011 în legătură cu

pădurea ce i-a fost atribuită prin hotărâre judecătorească și se coroborează cu

discuția ambientală din data de 09 mai 2012 în care B.F. recunoaște

pretinderile de pădure formulate față de N.A. în 2011, reducând obiectul

foloaselor vizate în raport de „situația actuală”.

Instanța

de fond a constatat că, în general, inculpatul a negat comiterea infracțiunii

prezentând o versiune prin care a încercat disimularea realității. Denunțătorul

a obținut din anul 2009 hotărâre judecătorească irevocabilă de retrocedare în

natură de terenuri cu vegetație forestieră. S-a observat că din conținutul

actelor trimise de acesta către diverse autorități (atașate la prezentul dosar,

precizate la pct. 2), toate fiind anterioare traficului de influență început de

inculpat în primăvara anului 2011, reiese lipsa cu desăvârșire a vreunei

referiri la drepturi litigioase, fiind vizate drepturi consacrate irevocabil de

instanțele civile. Totodată, s-a mai observat că din niciuna din convorbirile

purtate de B.F. cu denunțătorul ori cu terțe persoane, nu reiese vreo referire

la drepturi litigioase. Mai mult, intervențiile clare făcute de inculpat la

funcționarii cu atribuții în emiterea actelor necesare imposedării

denunțătorului și argumentele folosite că se impune finalizarea acestei

proceduri, exclud ipoteza că B.F. ar fi avut convingerea că demersurile sale

vizau de fapt drepturi litigioase.

Mai

mult, instanța de fond a arătat că este de notorietate că autoritățile

administrative nu pot proceda la puneri în posesie în baza unor drepturi

litigioase, adică a unor pretenții civile ce fac obiectul unor procese în curs

de soluționare, fiind imposibilă emiterea de acte prealabile imposedării cu

privire la terenuri ai căror proprietari nu au fost recunoscuți în mod oficial.

Deși

inculpatul B.F. a declarat în fața instanței că recunoaște faptele pentru care

a fost trimis în judecată, Tribunalul a constatat că declarația acestuia de

recunoaștere a fost parțială, în sensul că a existat o pretindere a suprafeței

de 4 ha teren, respectiv 2 ha de pădure bătrână și 2 ha pădure tânără, pretindere

care nu a fost făcută pentru sine ci doar pentru a încunoștința martorul

denunțător că numai în acest mod (prin oferirea suprafeței menționate) va putea

intra efectiv în posesia suprafeței de 78 ha de pădure.

Prima

instanță a constatat că din probatoriul administrat în cauză, rezultă

întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în

sensul că în perioada cuprinsă în primăvara anului 2011-4 iulie 2012, a pretins

lui N.A., pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, solicitând inițial 6 ha de teren cu vegetație forestieră